CURTEA EUROPEANA DE CONTURI

Prezentare generală

 Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și

ajută la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE
 Președinte: Vítor Manuel da Silva Caldeira
 Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
 Înființare: 1977
 Sediu: Luxemburg
 Site: Curtea Europeană de Conturi

În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de

Conturi apără interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri
juridice, dar are misiunea de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de
către Comisia Europeană și de a raporta pe marginea situației financiare
a Uniunii.

Ce face Curtea de Conturi?

 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă

fondurile au fost colectate și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa
fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost contabilizate
corespunzător.
 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează
fonduri UE, efectuând inclusiv controale la fața locului în instituțiile
UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările membre și în țările
care primesc ajutor din partea UE.
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit,
destinate Comisiei Europene și guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități
ilegale către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul
European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl examinează înainte de
a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia gestionează
bugetul UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii
politici să ia cele mai bune decizii pentru o utilizare cât mai eficientă și
transparentă a fondurilor europene.
Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care
vor avea impact asupra gestiunii financiare a UE, precum și documente
de poziție, analize și publicații pe teme legate de finanțele publice ale
Uniunii.
Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de
instituțiile și organismele pe care le verifică. De aceea, este liberă să
decidă:

 ce auditează
 cum auditează
 cum și unde își prezintă constatările.

Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei
Europene, principalul organism responsabil cu implementarea bugetului
UE. Curtea colaborează îndeaproape și cu autoritățile naționale,
deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor UE (aproximativ
80 %) împreună cu acestea.

Componență
Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea
Parlamentului, pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit.
Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani care, de
asemenea, poate fi reînnoit.
 Cum lucrează Curtea de Conturi?
Ea efectuează 3 tipuri de audit.

 Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă

acestea reflectă cu acuratețe situația financiară, rezultatele și fluxurile de
numerar din exercițiul financiar încheiat.
 Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare
respectă regulile.
 Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge
obiectivele utilizând cât mai puțin resurse, într-un mod cât mai
economic.
Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea
pregătesc rapoarte și avize care sunt adoptate de membrii Curții,
devenind astfel oficiale.
Curtea de Conturi și cetățenii

Curtea de Conturi organizează stagii.

De asemenea, o dată la doi ani, decernează un premiu pentru cercetare

privind auditul în sectorul public. Nu ezitați să vă înscrieți!

Studiu de caz:
Curtea de conturi a Romaniei .
Curtea de Conturi (CC) este organismul de stat din România care are
rolul de a controla folosirea resurselor financiare ale statului și ale
sectorului public.[1] Rapoartele Curții de Conturi sunt puse la
dispoziția Parlamentului, autorităților și instituțiilor publice și
contribuabililor.[1] Este una dintre instituțiile fundamentale ale statului de
drept și se bucură de independență financiară, funcțională,
organizatorică și operațională în conformitate cu recomandările
Declarației de la Lima privind liniile directoare de control al finanțelor
publice.[1] A fost înființată la data de 24 ianuarie 1864, iar în perioada
comunistă a fost desființată la 1 decembrie 1948 și înlocuită cu Curtea
Superioară de Control Financiar, înființată în 28 martie 1973 și
desființată în 1990.[2] Curtea de Conturi a fost reînființată în anul 1992.[2]
CC este reprezentată în teritoriu prin Camera de Conturi prezentă în
toate județele țării.
Obiectivele Curții de Conturi sunt: urmărirea respectării reglementărilor
legale cu caracter economic, financiar, fiscal și contabil, în vederea
identificării eventualelor erori sau neregularități în întocmirea situațiilor
financiare, în gestionarea și utilizarea corectă și performantă a fondurilor
publice, precum și aplicarea măsurilor de înlăturare a acestora;
perfecționarea cadrului legislativ armonizat implementat în domeniul
auditului public extern pe măsura evoluției practicii internaționale, în
condițiile asigurării unui grad cât mai ridicat de coerență a legislației
naționale în vigoare, concomitent cu asigurarea compatibilității cu
standardele internaționale adoptate de Organizația Internațională a
Instituțiilor Supreme de Audit (INTOSAI(en)) și cu Liniile Directoare
Europene de implementare a acestora; consolidarea capacității
instituționale a Curții de Conturi a României ca instituție independentă,
profesională și credibilă de control și audit extern al fondurilor publice;
crearea premiselor necesare asigurării unei funcționări convergente a
instituțiilor din sistemul public în raport de competențele acestora;
protejarea intereselor financiare ale statului român și ale comunității
Europene[1].
Controalele se efectuează după un plan anual, care este întocmit de
fiecare dintre camerele de conturi județene și apoi aprobat de conducerea
centrală a instituției[3]. Cum camerele de conturi au un personal destul de
redus, se verifică anual doar instituții cum sunt Consiliile
județene sau primăriile municipiilor și orașelor[3]. Primăriile din mediul
rural sunt controlate odată la câțiva ani, atunci când le vine rândul[3].
Acestea pot fi însă incluse în planul anual de control în urma apariției
unor informații despre posibile nereguli, de exemplu din presă[3].
Potrivit legii, controalele Curții de Conturi se inițiază din oficiu și nu pot
fi oprite decat de Parlament și numai în cazul depășirii competențelor
stabilite de lege[3]. Hotărârile Camerei Deputaților sau ale Senatului, prin
care se cer Curții de Conturi efectuarea unor controale, sunt obligatorii[3].
Raportul de audit financiar întocmit la finalul verificării cuprinde
constatările auditorilor publici, precum și opiniile acestora[3]. În cazul
depistării unor nereguli, la final are loc o etapă „de conciliere” între
reprezentanții camerei de conturi care a efectuat controlul și cei ai
entității verificate[3]. Dacă și după această etapă de conciliere nu se emite
un certificat de conformitate din cauza unor abateri constatate, atunci se
iau măsuri de recuperare a prejudiciului și se sesizează, după caz,
instanța sau organele penale competente[3].
!!! În iulie 2016, Statul Român a pierdut procesul intentat companiei
italiene Enel la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris pentru
nerespectarea contractului de privatizare a filialei Electrica Muntenia
Sud, deoarece Curtea de Conturi nu au venit cu dovezi concrete prin care
să susțină rapoartele.[