SARCINA SLIDE 5.

Oceanografia - Știință care studiază fenomenele fizice și chimice marine, relieful și

structura fundului oceanelor și al mărilor, influența mediului marin, flora și fauna de la
diferite adâncimi. Aceasta la rîndul ei se împarte în cîteva ramuri: Oceanografia statică,
oceanografia dinamică, oceanografia fizică, oceanografia biologică, oceanografia
ecologică, oceanografia geologică.
Limnologia - o ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor care au loc
în apele interioare stătătoare: lacuri și bălți, atât cele naturale cât și cele artificiale (lacuri
de acumulare).
Biospeologia - este un domeniu interdisciplinar, aflat la confluența
dintre biologie și speologie și care are drept obiect studiul organismelor care trăiesc
în peșteri.
Ecopedologia - Disciplină care studiază interacțiunea dintre componentele abiotice
(umiditate, textură, apă accesibilă, pH, porozitate, aer) și biotice (microorganisme,
rizosferă, microfite, macrofite)
Ecologia agricolă – Disciplina care se axează pe anumite obiective și principii, precum
și pe practici obișnuite, realizate în așa fel încît să reducă la minim impactul asupra
mediului înconjurător, asigurînd în același timp operarea cît mai naturală în cadrul
sistemului agricol.
Ecologia forestieră – Disciplina care studiază Protejarea tuturor tipuri de păduri și
tufărișuri.
Ekistica - Știința care studiază fenomenele ce condiționează așezările umane în
scopul maximizării rolului elementelor naturale, optimizării calității relațiilor dintre om și
mediul înconjurător și al menținerii unei calități înalte a mediului și a vieții.
SARCINA SLIDE 6.
Ion Dediu s-a născut la 24 iunie 1934 în satul Rediu Mare din Basarabia. Provine dintr-o
familie de țărani-răzeși cu tradiții strămoșești, pentru care munca asiduă era o
obișnuință de fiecare zi.
A intrat în știință la sfârșitul anilor cincizeci ai secolului trecut, după absolvirea
Universității de Stat din Moldova, fiind repartizat la lucru la Filiala Moldovenească a
Academiei de Științe a URSS. În acea perioadă cercetările viitorului academician în
domeniul biologiei animale au fost tutelate de profesorul universitar Mihail Iaroșenco.
Profesor (din 1981) la universitățile: de Stat din Moldova, Tehnică a Moldovei, "A. I.
Cuza" (Iași), a Academiei de Științe a R.M., de Ecologie "D. Cantemir"(Iași), Liberă
Internațională din Moldova (ULIM), de Ecologie și Științe Socioumane din R.M., profesor
invitat la mai multe universități din lume (SUA, Rusia, Anglia, Polonia, România,
Bulgaria, Ucraina, Norvegia, Turcia, Grecia ș.a.). Autor a peste 400 lucrări științifice,
inclusiv peste 20 de monografii în domeniile ecologiei generale (teoretice),
hidrobiologiei, zoologiei, protecției mediului, publicisticii științifice etc. A descoperit și a
formulat principiul (legea) excluderii reciproce a complexelor biotice acvatice de origine
biogeografica diferită; autor al mai multor termeni, noțiuni și sintagme ecologice. A
descoperit și descris câteva specii noi de crustacee superioare.
SARCINA SLIDE 7.
Nivelurile de Integrarea.
consta în procesul de asamblare într-un tot unitar a subsistemelor ceformeaza un
sistem conferindu-i acestuia calitati noi, specifice, inexistente la nici una din partile
componente. În natura orice sistem este alcatuit din subsisteme, aceste sisteme sunt:
Molecular, Celular, Tisular, De organe.
Nivelurile de organizare.
reprezinta un ansamblu de sisteme biologice echivalente sau sisteme ecologice
echivalente cu caracter de universalitate. Un nivel dat trebuie sa cuprinda fara exceptie
întreaga materie vie. Sistemele din natura poseda diferite niveluri de organizare, ele
sunt următorele: după individ, Populație, Biocenoză și Biosfera.
SARCINA SLIDE 8
Sisteme nevii- particule elementare, atomi, molecule.
Sisteme vii- celule, țesuturi, organe, individ, populație, biocenoză, biosferă.
SARCINA SLIDE 10.
Biom - Complex ecologic ce se formează în raport cu un anumit mediu ambiant.

SARCINA SLIDE 11
Macromoleculă- biochimie
Individ- fiziologie
Organit celular- biologie celulară
Țesut- histologie
Populație- ecologie
Atom- fizică
Moleculă- chimie

SARCINA SLIDE 12.

Ecologia - este o ramură a biologiei care studiază interacţiunile dintre organisme şi
mediul lor de viaţă şi între organisme. Ecologia este o ştiinţă veche, doar că nu a purtat
dintotdeauna acest nume.
Obiecul de studio al ecologiei este: organizarea, corelatiile si interrelatiile dintre
sistemele biologice supraindividuale aflate în interactiune cu mediul de viata, productia
si productivitatea, stabilitatea, dinamica si evolutia generala a ecosistemelor.
Principalele domenii ale ecologiei sunt:

Ecologia terestră;
Ecologia acvatică;
 Ecologia subterană;
Nivelul de organizare - reprezintă ierarhia de sisteme, cu viaţă sau fără viaţă, dintr-un
sistem dat. Fiecare nivel de organizare a materiei vii prezintă însuşiri specifice şi legi
proprii de organizare şi funcţionare.
Nivelul de integrare - consta în procesul de asamblare într-un tot unitar a
subsistemelor ceformeaza un sistem conferindu-i acestuia calitati noi, specifice,
inexistente la nici una din partile componente.

NIVELURI DE ORGANIZARE A MATERIEI VII

Nivelul molecular – fundamentul fizico-chimic al vieţii;
Nivelul subcelular – organitele celulare (virusurile);
Nivelul celular – forma de bază a organizării materiei vii;
Nivelul individual – forma de existenţă a materiei vii (este reprezentat de indivizi
biologici precum: plante, animale, microorganisme);

NIVELURI DE INTEGRARE A MATERIEI VII

Nivelul molecular este reprezentat prin totalitatea substanţelor din celulă (ADN,
proteine, glucide, lipide);
Nivelul celular cuprinde diferite tipuri de celule individuale sau unite în ţesuturi;
Nivelul tisular include ţesuturile din structura organelor;
Nivelul de organe reprezintă totalitatea organelor din cadrul unui organism.

4 Litosferă
biosferă
Regn: Animalia
ECOSFERA
Savană
Încrengătură: Chordata biom 2
COMPLEX DE
Clasă: Mammalia
ECOSISTEME
Fitocenoză
Familie: Felidae
Biocenoz 3
Subfamilie: Pantherinae ECOSISTEM
ă
Gen: Panthera
Populație
P.leo
specie

individ Leu
 SISTEME NEVII
Pielea
ORGAN 1- Ierarhia sistemelor de
1 organizare
Țesut muscular ȚESUT SISTEME VII

2- Ierarhia bilogică
CELULĂ Celulă procariotă 3- Ierarhia ecologică
4- Ierarhia taxonomică

ORGANIT ribozomă

MACROMOLECULA zaharoză

MOLECULA H2O

ATOM Carbon

SARCINA SLIDE 15
1. Relațiile intraspecifice sunt : de reproducere; de concurență;
2. Relațile de gregare - reprezintă instinct care determină unele animale să trăiască, să
migreze în turme, cete, cârduri.

3. Relațiile stabile sunt a lupilor și antilopelor, relațiile temporale sunt a peștilor și

păsărilor.
SARCINA SLIDE 24.
1. Ecologia populației este una din cele mai importante ramuri ale ecologiei, ce se
ocupă cu studierea dinamicii unei populații și interacțiunea ei cu mediul înconjurător.
2. Parametrii structurali ce caracterizează populaţia sunt:
Mărimea populaţiei - Mărimea populaţiei se măsoară prin numărul de indivizi şi/sau
densitatea acestora pe unitatea de suprafaţă sau volum.)
Structura pe vârste - Structura pe vârste este un parametru important în definirea
structurii unei populaţii. În funcţie de tipul de organism studiat, putem defini diverse
clase de vârstă sau stadii de dezvoltare (de exemplu, la fluturi stadiul de ou, omidă,
pupă şi adult sau la broaşte stadiile de ou, mormoloc şi broască). Din punct de vedere
ecologic distingem doar trei categorii de vârstă, criteriul definitoriu fiind capacitatea de a
participa la efortul reproductiv populaţional. Cele trei vârste ecologice sunt (1)
prereproductivă (juvenili), (2) reproductivă (adulţi), şi (3) postreproductivă (senescentă)
Distribuţia în spaţiu - Distribuţia în spaţiu a speciilor şi a populaţiilor componente este
determinată de prezenţa unui habitat favorabil.
Structura genetică - Fiecare individ din cadrul populaţiei posedă o structură genetică
proprie, cel mai adesea unică. Cel mai important aspect este reprezentat de sexul
indivizilor componenţi la speciile cu reproducere sexuată.
3. Factorii ce influențează dinamica populației sunt : natalitatea, mortalitatea,
emigrarea, imigrarea.
4. Tipurile de distribuție spațială în cadrul populațiilor sunt :
Distribuţia uniformă - este cea mai rar întâlnită, fiind caracteristică doar pentru
animalele teritoriale ce populează medii relativ omogene.
Distribuţia grupată - este întâlnită fie la animalele cu comportament social (furnici,
albine, pelicani, lupi etc.), fie la plantele cu potenţial redus de dispersie la care
seminţele ajung în vecinătatea plantei mamă.
Aleatoriu - Majoritatea populaţiilor constau din indivizi distribuiţi întâmplător în mediu.

5. Habitatul reprezintă - componenta vie sau nevie ocupată de indivizii componenţi ai

unei populaţii dar arealul geografic - reprezintă teritoriul ocupat de populaţiile
componente ale unei specii.
6. Vîrstele ecologice sunt: 1)prereproductivă (juvenili),
2)reproductivă (adulţi),
(3) postreproductivă (senescentă). Durata de viaţă precum
şi raportul dintre diferitele clase de vârstă ecologice sunt determinate atât de factori
interni cât şi de factori externi.

SARCINA SLIDE 30.

Tipurile de relații interspecifice sunt: a) Mutualismul, b) Protocooperarea, c)
Parazitismul, d) Predatorismul, e) Comensalismul, f) Competiţia, g) Amensalismul,
h) Neutralism.
SARCINA SLIDE 38.
În imagine este reprezentată piramida ecologică energetică
Randamentul fiecărei trepte din piramida ecologică energetică este de 10 ori mai mare
decît treapta precedentă desus în jos.
 SARCINA SLIDE 41.
Lanțul trofic este păduri de foioase.

SLIDE 42.
1. Ecosistemul este constituit din biocenoza integrată cu biotopul ei. Reprezintă
unitatea structurală elementară a ecosferei, capabilă s ă asigure transferul de materie,
energie şi informaţie.
2. Biotopul reprezintă totalitatea factorilor fără viață.
- Cuprinde : factorii de mediu: temperatura,lumina, umiditatea, viteza vântului
substratul: solid (terestru)
               lichid (acvatic)
                    gazos (aerian)
Biocenoza reprezintă totalitatea factorilor cu viață(biotici) : plante, animale, om
Biocenoza cuprinde populații de plante și animale de pe un teritoriu. Aceasta este
legată strâns de biotopul ei, orice schimbare a acestuia, aduce schimbarea biocenozei.
3.
Factorii abiotici sunt:
factorii climatici- FACTORII CLIMATICI au rol fundamental în răspândirea
organismelor
edafici -solul
geomorfologici - orografici
Rolul luminii în răspîndirea organismelor , temperatura, precipitaţiile, vântul şi zăpada.
4.
Factor Specie Adaptare
Lumină Pisică Reflexul pupilar la modificarea
condițiilor de iluminare
Temperatura Șarpe Căderea animalului într-o stare
de amorțire în momentul când
temperatura scade
Umiditate Cactus Frunze transformate în ace
pentru a preveni evaporarea
apei
Compoziția chimică a aerului Vulturul Sacii aerieni îi permit vulturului
să respire la altitudini mari,
unde concentrația aerului e
mică
Compoziția chimică a apei Pește Prezența branhiilor care-i
permite să respire sub apă
 unde concentrația aerului este
mică
Compoziția chimiză a solului Porumb Relația de simbioză dintre
porumb și bacteriile azoto-
fixatoare care asigură planta cu
cele necesare
Câmp magnetic Liliac Capacitatea lor de a recepta
câmpul magnetic pentru a nu se
lovi de obiecte în zbor
Vânt Papură Capacitatea plantei de a
împrăștia semințele sale când
bate vântul
Curenții acvatici Somonul Musculatura bine dezvoltată îi
permit să înnoate împotriva
curentului acvativ
Relief Șarpele Datorită formei corpului se pot
deplasa pe nisip, deparcă ar
levita
Altitudine mușchi Capacitatea de a supraviețui
peste tot.
5.
Relațiile intraspecifice- la nivelul indivizilor din aceeași specie: de cooperare, asociații
familiare, forme coloniale, asociații gregale, sociale și de concurență.
Relații interspecifice- indivizii diferitor specii și pot fi de nutriție, care împarte
organismele în producatori, descompunători și prădători.
a. Mutualismul este o relaţie obligatorie, ambele populaţii profitând de pe urma
convieţuirii. Acest tip de relaţie este foarte răspândit în natură, majoritatea speciilor
convieţuind cu altele. De exemplu, majoritatea animalelor conţin în sistemul digestiv
microorganisme care le permit digerarea sau asimilarea hranei. Lichenii sunt un
exemplu de mutualism împins la extrem, când asocierea dintre ciuperci, alge şi bacterii
a dat naştere unor organisme (respectiv specii) noi.
b. Protocooperarea este o relaţie mutual benefică pentru cele două populaţii, fără
caracter de obligativitate. Unele plante îşi asigură fie polenizarea, fie o dispersie la
distanţă mare a seminţelor, oferind în schimb animalelor ce asigură transportul ţesuturi
nutritive, cel mai adesea grupate în jurul florii sau al seminţei
c. Parazitismul este o relaţie obligatorie pentru organismul parazit care beneficiază de
relaţia lui cu organismul gazdă (efect pozitiv), în timp ce organismul gazdă este
influenţat negativ. Relaţia gazdă-parazit este universală în lumea vie, practic neexistând
specie care să nu fie ori parazitată (gazdă) sau să fie parazit. Conceptul de populaţie şi
biocenoză nu au relevanţă întotdeauna în acest caz. Pentru unii paraziţi interni
organismul gazdă reprezentă habitatul iar aceştia reprezintă echivalentul unei populaţii.
Întrucât majoritatea speciilor au mai multe specii de paraziţi vorbim de comunităţi de
paraziţi într-un organism gazdă, paraziţii interacţionând la rândul lor unii cu alţii.
d. Predatorismul este o relaţie obligatorie, benefică pentru prădător (+) şi dăunătoare
pentru pradă (-). Indivizii din populaţia prădătorului consumă membrii populaţiei pradă
ca hrană. Acest tip de relaţie se deosebeşte de parazitism, deoarece parazitul de obicei
nu îşi omoară gazda. Are un rol important în reglarea numărului de indivizi din ambele
populaţii şi stă la baza reţelei trofice din cadrul biocenozei. De exemplu, dispariţia unui
prădător poate determina o explozie numerică a populaţiei pradă ceea ce poate avea
un impact negativ la nivelul biocenozei. De exemplu, dispariţia populaţiilor de lupi poate
duce la înmulţirea necontrolată a cerbilor şi căprioarelor, care pot determina distrugerea
completă a plantelor prin suprapăşunat, ceea ce antrenează şi moartea lor.
e. Comensalismul este o relaţie obligatorie pentru comensal, în timp ce organismul
gazdă nu este afectat de convieţuire. Cel mai adesea, organismul gazdă este folosit
drept adăpost sau suport de către alte specii. Dispersia seminţelor realizată de unele
specii de animale (zoochoria) se încadrează cel mai adesea în acest tip de relaţie.
f. Competiţia se referă la interacţiunile dintre două sau mai multe organisme, populaţii
sau specii ce utilizează aceeaşi resursă (habitat sau hrană) disponibilă în cantităţi
limitate. Este un factor determinant în evoluţia speciilor. Competiţia poate avea loc între
indivizii aceleiaşi specii (competiţie intraspecifică), sau între indivizi aparţinând la specii
diferite (competiţie interspecifică). Deoarece în final competiţia poate duce la înlăturarea
unuia dintre competitori şi este costisitoare din punct de vedere energetic, este
avantajos să fie evitată
g. Amensalismul reprezintă o relaţie care nu este obligatorie dintre două specii,
nefavorabilă pentru una dintre ele. De exemplu unele plante elimină substanţe toxice ce
inhibă creşterea altor plante (alelopatie), acest lucru conferindu-le un avantaj
competiţional. Acesta este cazul nucului ale cărui frunze căzute prin descompunere
generează compuşi toxici pentru alte specii de plante.
h. Neutralism indică lipsa de interacţiuni directe între indivizi, populaţii sau specii. De
exemplu, indivizii unei populaţii de salamandre sau broaşte dintr-o pădure de fag nu
interacţionează direct cu populaţiile de păsări granivore (care se hrănesc cu seminţe).

6.
Lanț Trofic: iarbă >>> iepure >>>vulpe >>>lup.
Rețea trofică: Prima verigă - plantele(producătorii),
A doua verigă – animalele ierbivore(consumatorii primari care se
hrănesc cu ar fi : frunze, rădăcini, fructe, semințe, nectar, etc.)
A treia verigă – consumatorii secundari
A patra verigă – consumatorii terțiari
A cincea verigă – consumatorii cuaternari (verigile 3-5 fiind reprezentate
de animale polifage (se hrănesc cu hrană amestecată, denumite și omnivore) și
zoofage (denumite și carnivore sau carnasiere).
7. Piramida trofică este reprezentarea grafică a raporturilor cantitative dintre nivelurile
trofice. Nivelurile trofice reprezintă totalitatea organismelor cu aceeași funcție trofică.
8. Piramida trofică
Piramida ecologică a biomasei -

Piramida ecologică numerică

SARCINA SLIDE 43.

Cele 3 geosfere ce formează toposfera sunt:
Atmosfera - este învelisul gazos care înconjoara Pamântul fara o limita superioara
precisa, trecând treptat în spatiul interplanetar.
Litosfera - este învelisul extern solid al Globului, cu grosimea de cca. 1200 km.
Hidrosfera este învelisul de apa al Pamântului, incluzând Oceanul Planetar si apele
continentale supraterane (epigee) si subterane (hipogee), zapezile si gheturile
Hidrosfera - este învelisul de apa al Pamântului, incluzând Oceanul Planetar si apele
continentale supraterane (epigee) si subterane (hipogee), zapezile si gheturile.

SARCINA SLIDE 46.

Apa se găseşte în natură în stare lichidă (ape curgătoare, lacuri, mări, oceane), solidă
(gheaţă, zăpadă, grindină etc.) şi gazoasă (nori, aburi). În zilele călduroase, apa de la
suprafaţa lacurilor, mărilor, oceanelor etc. se transformă în vapori care se răspândesc
în aer. Astfel, apa a trecut în stare gazoasă. Acest fenomen se numeşte evaporare.
Vaporii de apă se ridică şi formează norii. Aceştia trec prin straturi reci de aer din
atmosferă şi se transformă în picături de ploaie. Acest fenomen se numeşte
condensare. Iarna, din cauza temperaturilor foarte scăzute, picăturile de apă din
atmosferă îngheaţă şi se transformă în zăpadă. Astfel, apa a trecut în stare solidă.
Acest fenomen se numeşte solidificare. Primăvara, când temperatura aerului creşte,
zăpada trece din stare solidă în stare lichidă. Acest fenomen se numeşte topire.
Trecerea apei din natură prin cele trei stări de agregare ( lichidă, solidă, gazoasă ) se
numeşte CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ.
SARCINA SLIDE 47.
Plantele şi animalele, în timpul nopţii, elimină prin respiraţie dioxid de carbon. În timpul
zilei plantele asimilează dioxidul de carbon din atmosferă şi cu ajutorul soarelui
realizează procesul de fotosinteză. Prin acest proces, dioxidul de carbon este
transformat în combinaţii organice.
SARCINA SLIDE 48.
Plantele isi iau azotul necesar din sarurile de amoniu si azotatii existenti in sol. Dupa
moartea animalelor si plantelor,prin putrezirea acestora sub actiunea bacteriilor de
dezaminare,compusii organici cu azot sunt degradati pana la amoniac,care este oxidat
de azot care se degaja in aerul atmosferic,realizand circuitul azotului in natura.
SARCINA SLIDE 49.
Prin descompunere si spalare de catre ape, rocile cedeaza fosfor biocenozelor din
ecosistemele terestre. Absorbit de catre plante, fosforul intra in alcatuirea compusilor
macroenergetici (ATP - adenozintrifosfat) si a acizilor nucleici,conditionand
desfasurarea transferurilor de energie si informatie in sistemele vii.

SARCINA SLIDE 59.

Ecosisteme naturale Criteriul Ecosisteme antropizate
Diversificare biologică Compexitate Biologic simplificată
Energie solară, Sursă de energie Energie neănnoibilă
regenerabilă
Redusă Producție irosită Sporită
Reutilizați Nutrienți Pierduți
Împărțită de numeroase Productivitate primă netă Utilizată la susținerea
specii activității antropice

SLIDE 60.
Ecosferă - strat sferic în care doza de radiații (luminoase, termice etc.) emise de un
Soare central favorizează dezvoltarea materiei vii pe planetele aflate în zona respectivă.
Biosfera - este învelişul viu al planetei, ce include totalitatea indivizilor de pe Pământ,
grupaţi în populaţii şi biocenoze.
Toposferă - Stratul inferior al atmosferei, care atinge suprafața solului și în care se
produc fenomenele meteorologice obișnuite.

Principalele circuite biogeochimice sunt:

Circuitul biogeochimic al carbonului - Azotul este un element chimic biogen
important. Este indispensabil biosintezei substantelor proteice. Intra în alcatuirea
aminoacizilor care sunt elementele de constructie a substantelor proteice, intra în
structura acizilor nucleici, a alcaloizilor si a altor substante organice
Circuitul biogeochimic al fosforului - Fosforul este indispensabil organismelor
vegetale si animale contribuind la formarea acizilor nucleici si a unor coenzime.
Participa la procesele de fosforilare în biosinteza si la degradarea glucidelor, lipidelor si
substantelor proteice
Circuitul biogeochimic al calciului - Calciul ca element chimic este necesar cresterii
si dezvoltarii plantelor si animalelor. Este luat din mediul înconjurator ca element
important în constitutia structurilor scheletice, la animalele vertebrate si la o serie de
animale nevertebrate (foraminifere, spongieri, celenterate, briozoare, crustacei,
moluște).
Circuitul biogeochimic al sulfului - Sulful este un element chimic indispensabil
nutritiei plantelor. Intra în structura unor aminoacizi ca cisteina, cistina, metionina si în
alte substante organice, care ajung prin consum în corpul animalelor.

ECOSISTEME NATURALE:
TERESTRE: Pădurea (de stejar, de fag, de molid), pajiștea (de stepă, alpină) tinovul.
SUBTERANE: peștera
ACVATICE: râul, lacul, balta, marea, oceanul.
Padurea – Fauna este extreme de diferită, arbuști și arbori de diferite mărimi și forme.
Lumea animală este prezentată de insecte, larve, păsări și animale carnivore mari cum
ar fi mistrețul, ursul,etc. formele de relief variază pădurea de foioase, pădurea de
conifere, pădurea mixtă, pădurea de fag, padurea de molid.
Peștera – Există mai multe tipuri de peștere (subacvatică, parțialsubacvatică, terestră),;
din plante se pot licheni sau dacă peștera este acvatică se pot întâlni alge. Din lumea
animal se întâlnesc în special insecte: ex.păianjeni; lilieci, rozătoare și pești în cele
acvatice.Temperaturile sunt în mare parte scăzute din cauza lipsei radiației
solare;umiditatea mare; lipsa vântului deobicei
Stepă- Lumea vegetală este reprezentată de plante de talie mijlocie sau mica de
exemplu macul, păpădia, spicul. Lumea animală este la fel de talie mică, reprezentată,
în special de către rozătoarele: iepuri, șoareci. Cantitatea de radiație solară este mare,
sunt predispuse secetei și vânturilor puternice din cauza reliefului neprotejat.
Ocean- Lumea animală este reprezentată de corali, rechini, balene, delfini, crustacee,
etc. Temperatura apei variază mult de la zona climatică în care se află, se exemplu
temperature apei în oceanul Artctic e cu mult mai mica decât în oceanul Pacific.Curenții
acvatici și altitudinea este încă un motiv pentru care temperature apei nu este uniformă.
Oceanul are un impact important și colossal asupra uscatului.
Lacul- În astfel de mediu locuiesc mulți pești pecum somnul, păstrăvul și amfibieni,
șerpi, broască țestoasă etc. Vegetația cuprinde diverse tipuri de alge, papură și uneori
arbori și arbuști care își au rădăcinile în substratul acvatic. Biotopul: Lacurile se divid în
2 categorii: de apă dulce sau sărată, deci salinitatea apei și comoziția acesteia este
extreme de importantă
Succesiune ecologică primară- reprezintă apariția unui nou ecosistem.
Succesiune ecologică secundară-. procesul de schimbare treptată a unui ecosistem prin
schimbarea structurii şi componenţei biotopului.

Succesiune ecologică primară: presupunem apariția unei noi insule vulcanice în ocean.
Ecosistemul acvatic (rîul) - Râul este o apa curgatoare format din unirea mai multor
pâraie care se varsă din amonte înspre aval.Curentul si viteza unui râu sunt elementele
principale care determina fizionomia acestui ecosistem acvatic si componenta
biocenozei sale. După poziția lor geografica raurile sunt: de munte, colinare si de ses.
Apele curgatoare din tara noastra apartin uneia dintre cele 2 zone:
•zona superioara (zona pastravului)
•zona inferioara (zona crapului)
Ecosistemul acvatic (lacul) -. Lacurile sunt acumulari naturale de apa, situate in
depresiuni, uneori cu scurgeri asigurate prin emisiuni. Ele ocupa 1.8% din suprafata
uscatului. Sunt cel mai puternic afectate de activitatile antropice, deoarece dispun de un
volum mic de apa (in comparative cu marile si oceanele) si de o deplasare a apelor
foarte slaba (comparativ cu apele curgatoare). Sunt sisteme ecologice clavasi inchise,
adica dispun de autoepurare extreme de mica. Cantitatea de apa dintr-un lac depinde
de regimul precipitatiilor, dar si de alimentarea din parcuri si din stratul freatic.
Temperatura variaza in functie de zona geografica si anotimp, lumina patrunde in
straturile superiore si lipseste in adancime, salinitatea difera de la un bazin la altul in
functie de substrat, transparenta apei depinde de cantitatea de materii organice si
minerale aflate in suspensie. Lacurile sunt lipsite de plante dar bogate in bacterii ,
larve,viermi,melci.

Succesiunea ecologică primară - în cazul în care biocenoza se instalează într-un

biotop nou, în care nu a mai existat înainte o altă biocenoză. Această situaţie este rară
şi se referă la insule vulcanice nou formate, la halde de steril, tuneluri de mină etc
Succesiunea ecologică secundară - în cazul în care biocenoza iniţială a fost parţial
distrusă pe cale naturală sau artificială (incendiu, inundaţie, construcţia unui baraj,
defrişare etc.). Din biocenoza iniţială au rămas o serie de organisme sub formă de
seminţe, spori, ouă şi germeni, biotopul este modificat (de exemplu mai există sol), iar
procesul succesional decurge în general cu viteză mare. Procesul succesional trece
printr-o serie de etape sau faze, numite etape/faze succesionale. Acestea au loc într-o
anumită ordine şi culminează printr-o fază de mare stabilitate, complexitate şi durată
numită stadiu de maturitate.

Exemple de succesiune ecologică primară : popularea cu organisme vegetale a unei

insule vulcanice, stîncărie proaspăt formată, un izvor nou apărut.
Principalele ecosisteme antropizate: ecosisteme de tip rural - în care predomină
culturile agricole, amenajările piscicole, cultura pământului individual sau sub formă de
ferme.
ecosisteme de tip urban - în care modificările sunt drastice atât la nivelul biocenozei cât
și la nivelul biotopului.
Agrosistemele –culturile, livezile (caracteristica principala: numărul redus de specii
=>stabilitatea redusă)
Tehnoecosisteme (iazuri, lacuri si baraje de acumulare)