Cap 2

CONCLUZII
Bugetul Uniunii Europene reprezintă documentul care autorizează anual

finanţarea totalității activităţilor şi intervenţiilor comunitare, evidențiind prioritățile
Uniunii Europene.
La bugetul UE nu sunt percepute taxe în mod direct. Așadar, bugetul
comunitar este finanţat din ”resurse proprii”, puse la dispoziţie de către statele
membre după consultarea Parlamentului European.
Resursele proprii sunt reprezentate de veniturile rezultate din taxele vamale
aplicate (15- 25% din totalul veniturilor bugetare), taxele variabile aferente
importurilor de la țări care nu sunt membre UE de produse agricole (2-3%), TVA,
împreună cu produsul intern brut al țărilor membre cosntituie cea mai importantă
sursă de finanţare bugetară (circa 80%), impozitele plătite de către funcţionarii
instituţiilor europene, amenzi şi excedentele din anii anteriori.
Cea mai mare contribuție la bugetul comunitar o are Germania (circa 20%),
urmată de Franţa, cu 17,47%. Contribuţia României esre de 1,21% ceea ce o face
al şaptesprezecelea stat ca mărime a contribuţiei la sistemul resurselor proprii al
UE. Cele mai mici contribuţii vin de la Malta (0,05%) şi Cipru (0,15%).
Principala sursă de finanţare bugetară o reprezintă taxa pe valoarea adăugată,
împreună cu Produsul Intern Brut al României, şi taxele vamale aplicate în cadrul
tarifului extern comun.
Insuficienţa fondurilor este şi o cauză dar şi un motiv pentru elaborarea unor
politici publice corespunzătoare. În spiritul acestei idei, autorităţile naţionale în
cooperare cu cele comunitare şi inclusiv pe baza sprijinului acestora, ar trebui să
aibă în vedere o proiecţie bugetară multianuală.
Chiar dacă Uniunea Europeană asigură încă importante resurse, în cea mai
mare proporţie acestea au destinaţie specială, ceea ce nu permite comunităţilor
naţionale să aibă libertate în gestionarea fondurilor. În acest caz mărirea cotei din
impozitul pe venit reprezintă o soluţie în sensul unei mai largi autonomii care să
permită autorităţilor să cheltuiască în funcţie de propriile necesităţi.
În acelaşi timp, responsabilitatea pentru asigurarea unor venituri naţionale
suficiente nu trebuie să aparţină în mare măsură autorităţilor comunităţii europene.
Autorităţile naţionale ar trebui să fie preocupate în primul rând de găsirea unor
soluţii de suplimentare a veniturilor pe plan naţional şi abia apoi de obţinere unor
fonduri sporite de la nivelul Uniunii Europene.
Bugetul s-a dovedit a fi un instrument esenţial în realizarea obiectivelor
politice ale UE. Acesta reprezintă o investiţie pentru obiectivele viitoare ale
Europei, iar cetăţenii aşteaptă şi merită cel mai bun randament posibil al acestei
investiţii. Acest lucru implică asigurarea faptului că bugetul este orientat pentru a
realiza efectul optim, gestionat la cele mai înalte standarde şi că reuşeşte să aducă
îmbunătăţiri concrete vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, iar statele membre îşi pot
exploata la maxim avantajele apartenenţei la UE.
Bugetul comunitar reprezintă un instrument independent, de sine stătător,
nefiind suma bugetelor statelor membre.
Putem aprecia că reforma bugetului UE pentru a-l transforma într-un
instrument de creștere economică și susținere a dezvoltării economice este
importantă, deși nu va afecta în mod substanțial creșterea economică globală în
cadrul Uniunii, din cauza dimensiunii sale mici. Bugetul comunitar poate totuși
adăuga efecte semnificative de levier care vor încuraja creșterea în economia
globală.
În acest context, cheia accelerării creșterii economice se află în :
 Dimensionarea, educarea și formarea forței de muncă;
 Avansul tehnologic bazat pe cercetare și inovare;
 Stabilitatea orientată spre politici macroeconomice eficiente.
Este nerealist să se considere că un buget ideal pentru Uniune ar avea ca unic
scop susținerea sau accelerarea creșterii economice. Alte priorități financiare
trebuie să fie finanțate într-adevăr, unele dintre ele putând să tindă, din păcate, mai
desgrabă spre limitarea expansiunii economice, mai degrabă decât spre
promovarea aceasteia. Chiar și așa, și în aceste domenii non-economice, este
important ca proiectele și programele bugetare să fie concepute cu scopul de a
sprijini creșterea economică, chiar dacă acest lucru nu este obiectivul principal.
În concluzie, apreciem că bugetul Uniunii Europene poate reprezenta un
stimul pentru creșterea economică și pentru contracararea efectelor nefaste ale
crizei financiare, dar doar în măsura în care este respectat și ajustat după nevoile
economice ale Uniunii, mereu în schimbare.
În timp ce există bugetul UE pentru finanțarea politicilor UE, finanțarea prin
intermediul bugetului UE ar trebui, de asemenea, pe cât posibil, concentrată pe
finanțarea bunurilor publice europene și combaterea eșecului pieței.
Finanțarea trebuie să facă obiectul principiilor subsidiarității și
proporționalității, pentru a se asigura că se obține finanțare de la bugetul UE și că
este evitată irosirea resurselor.
Bugetul UE pentru viitor trebuie să țină cont de cadrul financiar dificil și de
limitele cu care se luptă bugetele fiecărui stat în parte. Acesta ar putea semnifica o
înghețare a cheltuielilor ulterioare și pune un accent important pe economii și pe
eficacitatea costurilor.
Per ansamblu, apreciem că pot fi oportune următoarele propuneri pentru
optimizarea rolului, îndeplinit de bugetul comunitar în linia susținerii creșterii
economice și a contracarării crizei financiare:
 Orientarea către rezultate - indicatori comuni şi caracteristici
programelor, raportare, control, supraveghere şi evaluare;
 Cadru de performanţă pentru toate programele - etape şi ținte
cuantificabile și juste;
 Rezervă de performanţă - 5 procente din alocările naţionale (la nivel de
țără, fond sau categorie de regiune);
 Condiţionalitate ex-ante – susținerea unor condiţii pentru investiţii juste
și aducătoare de profit;
 Condiţionalitate macroeconomică – adaptarea la noua guvernanţă
financiară;
 Utilizarea mai coerentă a fondurilor comunitare existente;
 Strategie globală de investiţii - adaptată la scopurile strategiei Europa
2020;
 Coerenţa cu programele de reformă la nivel de țară;
 Coordonare între fondurile politicii de coeziune, de dezvoltare rurală,
de pescuit şi afaceri maritime;
 Obiective şi indicatori care să cuantifice progresele consemnate
referitoare la atingerea scopurilor strategiei Europa 2020;
 Eficacitate - implementarea unui cadru de performanţă;
 Eficienţă – stabilizarea capacităţii administrative, diminuarea
birocraţiei.
Cercetările efectuate demonstrează faptul că bugetul european are un rol
important în asigurarea stabilității și creșterii economice
2.3. Particularităţile bugetului european
Cei care urmăresc zi de zi evoluţia şi dinamica Uniunii Europene remarcă

faptul că cele mai complexe procese decizionale ale Uniunii Europene se referă la
discutarea şi adoptarea bugetului Uniunii. Bugetul UE are propriul specific, în
comparaţie cu alte bugete naţionale, pe care le putem considera clasice.
În primul rând, bugetul UE nu este un mecanism global de activitate al
statelor membre. Acesta se referă doar la câteva componente esenţiale pentru UE:
dezvoltare sustenabilă (competitivitate, coeziune), resurse naturale, justiţie şi
cetăţenie, administraţie, rolul global al Uniunii şi compensaţii.
Astfel, istoricul procesului decizional în UE cuprinde perioade în care
dezbaterile se concentrau doar pe două componente: agricultură şi coeziune. De
fapt, aceste două preocupări reprezentau aproximativ 80% din bugetul anual al
Uniunii pentru anul 2006.
Deseori, unele state pur şi simplu au boicotat procesul de negociere a
bugetului, pentru că nu au fost de acord cu prevederile bugetare privind unele
componente din domeniul agricol sau al coeziunii. Unul dintre cele mai relevante
cazuri pentru acest buget este situaţia Poloniei, care şi-a permis să negocieze „dur”
la capitolul resurse naturale şi coeziune, cu celelalte state membre, chiar dacă era
un stat „proaspăt” aderat la UE. Această ţară a intrat abil în „lupta” pentru
stabilirea bugetului pentru perioada 2007-2013.
În al doilea rând, dacă bugetele clasice sunt stabilite pentru o perioadă
anuală, atunci bugetul Uniunii se stabileşte pentru o perioadă de 7 ani, schiţând un
cadru de aplicare pentru fiecare an calendaristic.
Astfel, în fiecare an calendaristic bugetul Uniunii este adaptat conform
creşterii şi inflaţiei economice. De aceea, structurile Uniunii Europene abilitate în
această problemă trebuie să dețină o capacitate distinctivă, pentru a prevedea
anumite procese economice, politice şi sociale, nu numai la nivelul Uniunii, cât şi
la nivel extern.
Această componentă face ca în procesul de negociere să se discute fiecare
aspect invocat, astfel încât decizia finală să reprezinte acordul unanim al actorilor
implicaţi. De aceea, stabilirea bugetului este cel mai complex şi de durată proces
decizional din UE.
În al treilea rând, bugetul Uniunii Europene se constituie din venituri
vamale, impozite agricole, contribuţia proporţională a statelor membre din PNB-ul
intern al acestora şi o proporţie specificată din evaluarea TVA în statele membre.
Așadar, lucrul acesta face ca bugetul respectiv să aibă un cu totul alt specific
faţă de bugetele clasice. Iată de ce bugetul UE presupune definirea în avans a
priorităţilor, pentru o perioadă de 7 ani şi astfel cheltuielile să corespundă
veniturilor prognozate, evitând deficitul financiar.
Aceste trei elemente fac din bugetul Uniunii Europene unul dintre cele mai
„aprinse” subiecte comunitare. Pornind de la obiectivele sale de activitate, UE
tinde să soluţioneze „probleme mari”, prin intermediul unor costuri rezonabile. În
acest sens, noile state aderate trec treptat de la statutul de benefiari la cel de
contribuabili la bugetul Uniunii Europene.1
Între bugetul Uniunii Europene şi bugetul statelor membre există şi relaţii de
interdependenţă şi intercondiţionare, în sensul că veniturile pe care le primesc
statele membre alimentează partea de venituri a bugetelor naţionale, pe când plăţile
sub formă de contribuţii ale acestor state către Uniune afectează partea de
cheltuieli a bugetelor naţionale.
Bugetul comunitar diferă de cele naţionale prin dimensiunea şi structura
veniturilor şi cheltuielor, neavând același rol în ceea ce privește echilibrul
1
Ionescu, C., Toderaş, N., Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonia, Bucureşti, 2007, p. 129
macroeconomic. Rolul său a crescut foarte mult în ceea ce privește dezvoltarea
regională și ajustarea structurală datorită politicilor recente de coeziune atât pe plan
social cât şi pe plan economic.
2.4 Veniturile şi cheltuielile bugetului comunitar
Bugetul servește la autorizarea veniturilor şi cheltuielilor U.E. conform

priorităţilor şi orientărilor politice adoptate în instituțiile europene cu rol privind
procesul bugetar, de către reprezentanţii țărilor membre.
Veniturile bugetului Uniunii Europene se stabilesc prin hotărârea Consiliului
Uniunii Europene, iar parlamentele țărilor membre le ratifică.
La ora actuală, bugetul Uniunii Europene include mai multe tipuri de
venituri proprii: veniturile proprii tradiţionale (taxele vamale, taxele agricole şi
taxele pe zahăr); cotă din TVA aplicat în fiecare stat membru (0,5%); cotă din
produsul național brut al fiecărei țări membre.
Limita maximă autorizată a tuturor veniturilor proprii ale Uniunii Europene
este începând din 1993 de 1,27% din PNB al tuturor țărilor membre. In 1992 a fost
de 1,20%, iar anterior, de 1,15%. Venitul constituie circa 40% din ansamblul
veniturilor bugetului comunitar.2
Cheltuielile bugetului Uniunii Europene sunt aprobate de către Parlamentul
şi Consiliul European pe baza propunerilor făcute de Comisia Europeană. Pentru
aceasta, sunt necesare o serie de etape de examinare şi dezbatere a variantelor de
proiecte de buget anual. Există două tipuri de cheltuieli bugetare: cheltuielile
obligatorii, respectiv cele care rezultă din tratate sau din acte emise în baza
acestora; cheltuielile neobligatorii, care cuprind acţiunile structurale orientate spre
2
Diaconu, N., Dreptul Uniunii Europene, partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p. 248
regiunile dezavantajate ale Uniunii Europeene şi cheltuielile pentru suportul
aderării ţărilor candidate.
Aceste venituri şi cheltuieli reprezintă indicatorii bugetului Uniunii
Europeene corespunzător unui exerciţiu bugetar cu durata de un an calendaristic.
Fiecare țară membră contribuie în euro, dar achită lunar în moneda
naţională, sumele fiind virate într-un cont deschis pe numele Comisiei Europene la
banca centrală naţională.
Perspectiva financiară este un plan financiar pe termen mediu, care stabilește
suma maximă de cheltuit pe perioada unui an, pentru o perioadă de 7 ani şi care dă
o bază legală pentru bugetele anuale, făcând mai ușoară adoptarea anuală a
bugetului, dând garanţia continuării asigurării finanţării pentru proiectele multi-
anuale.
2.5. Etapele procedurii bugetare în Uniunea Europeană
Exercitarea competențelor bugetare constă, în primul rând, în determinarea

naturii cheltuielilor, după care în stabilirea sumei anuale pentru asemenea cheltuieli
și venitul necesar pentru a le acoperi, iar, în final, în exercitarea controlului asupra
implementării bugetului. Procedura bugetară implică pregătirea și adoptarea
bugetului.
Ca orice proces bugetar, şi cel al Uniunii Europene implică parcurgerea mai
multor etape, cuprinzând proceduri, termene şi formalităţi specifice, determinate de
deciziile şi acţiunile îndreptate spre îndeplinirea obiectivelor pe etape ale Uniunii.
Articolul 272 din Tratatul CEE organizează derularea procedurii bugetare,
definind succesiunea diferitelor etape şi termene pe care cele două ramuri ale
autorităţii bugetare, Consiliul şi Parlamentul, trebuie în mod imperativ să le
respecte. Astfel, procedura bugetară, aşa cum este definită prin Tratat, se derulează
de la 1 ianuarie la 31 decembrie a anului ce precede exerciţiul în cauză.
În toate statele membre, procesul bugetar al UE cuprinde mai multe etape,
respectiv :
a)Elaborarea proiectului de buget
Procedura bugetară începe cu pregătirea de către Comisia Europeană a unui
proiect de buget. Fiecare instituţie europeană realizează un proiect de buget în care
sunt incluse estimări privind cheltuielile proprii, urmând ca, prin centralizarea
acestora, Comisia, prin serviciul de specialitate, sub îndrumarea comisarului
responsabil pentru Programare financiară şi buget, să elaboreze până la 1 iulie un
proiect preliminar al bugetului UE.
Până la 1 septembrie, Comisia Europeană trimite proiectul şi luarea de
poziţie Consiliului, care pe baza acestora elaborează un proiect de buget care va fi
înaintat până în 5 octombrie la Parlament.
b) Aprobarea bugetului
Procedura internă pentru adoptarea proiectului de buget în cadrul Consiliului
începe prin examinarea proiectului de buget de către Comitetul bugetar, apoi de
către COREPER.
Proiectul de buget trebuie să fie adoptat cu o majoritate calificată (în mod
regulat în iulie). Majoritatea calificată este atinsă atunci când cel puţin 232 voturi
(72,27%) din 321, exprimate de către cel puţin două treimi din membri, sunt
favorabile.
După definitivarea proiectului de buget, Consiliul UE îl înaintează
Parlamentului. După primirea proiectului de buget, în termen de 45 de zile,
Parlamentul se pronunţă asupra acestuia, fie prin aprobarea proiectului, fie prin
iniţierea unor modificări sau amendamente.
În cazul inacţiunii Parlamentului în termenul mai sus menţionat, bugetul este
considerat ca şi adoptat, fapt constatat de preşedintele Parlamentului printr-un act
juridic elaborat în acest sens.
Dacă amendamentele propuse sunt aprobate de majoritatea membrilor
Parlamentului, proiectul de buget se restituie Consiliului, care va purta discuţii
asupra acestuia cu Comisia şi instituţiile interesate.
Consiliul, după primirea proiectului de buget în termen de 15 zile, poate să
accepte, să modifice sau să respingă amendamentele propuse de Parlament. În
cazul cheltuielilor obligatorii, dacă propunerile Parlamentului duc la creşterea
bugetului total, ele trebuie adoptate de Consiliul UE cu o majoritate calificată,
altfel sunt considerate respinse. Dacă propunerile Parlamentului nu duc la creşterea
bugetului total, ele pot fi respinse de Consiliul UE doar cu o majoritate calificată.
Deciziile Consiliului în a doua lectură ce vizează cheltuielile obligatorii
conduc în mod normal la fixarea valorilor lor definitive. Consiliul exercită într-
adevăr, cu excepţia respingerii ulterioare de către Parlament, ultimul cuvânt asupra
acestei categorii de cheltuieli.
Ţinând cont de reducerea termenelor acordate Parlamentului pentru a
proceda la a doua sa lectură (15 zile), esenţialul lucrărilor este realizat de Comisia
Bugetelor. Consiliul, având deja ultimul cuvânt asupra cheltuielilor obligatorii,
Parlamentul va consacra sesiunii plenare din decembrie în principal reexaminarea
cheltuielilor neobligatorii pentru care poate accepta sau respinge propunerile
Consiliului.
În final, asupra proiectului de buget, indiferent de respingerea sau
modificarea de către Consiliu a amendamentelor formulate de Parlament, se
pronunţă tot Legislativul care adoptă bugetul în forma stabilită, pe baza a trei
cincimi din voturile exprimate. Preşedintele Parlamentului European declară
formal bugetul final adoptat şi din acest moment bugetul dobândeşte forţă
obligatorie. Astfel bugetul este votat până la sfârşitul lui decembrie în anul care
precede anul bugetar.
Dacă în mod excepţional nu se va ajunge la consens până la sfârşitul anului
precedent anului bugetar, va fi luat ca reper bugetul anului precedent, condiţia că
lunar poate fi cheltuită a 12-a parte din cheltuielile normale, până la obţinerea
consensului.
Un dezacord persistent cu Consiliul UE poate conduce preşedintele
Parlamentului la a se abţine în ceea ce priveşte constatarea aprobării bugetului, în
ciuda unui vot regulamentar al Parlamentului asupra valorii cheltuielilor
neobligatorii. Pe de altă parte, Parlamentul, cu votul majorităţii absolute a
membrilor săi şi a 3/5 din voturile exprimate, poate, pentru motive importante, să
respingă proiectul de buget şi să ceară ca un nou proiect să-i fie supus.
Într-unul din aceste cazuri, Comunitatea se regăseşte în situaţia de a începe
anul bugetar fără buget. Continuarea acţiunii comunitare poate, cu toate acestea, să
fie asigurată prin punerea în acţiune a regimului provizoriu prevăzut de tratat, în
timp ce procedura bugetară se prelungeşte printr-o „a treia lectură” informală,
bazată pe noile propuneri bugetare prezentate de Comisie.
În caz de circumstanţe inevitabile, excepţionale sau neprevăzute, Comisia
poate propune în cursul anului ca bugetul adoptat să fie modificat şi ea prezintă
anteproiecte de buget rectificativ care, până la aprobare, urmează acelaşi traseu ca
şi anteproiectul bugetului general. Bugetele rectificative sunt, de asemenea,
utilizate pentru a înscrie în bugetul exerciţiului în curs soldul din exerciţiul
precedent.
De asemenea, Comisia poate, din proprie iniţiativă sau la cererea altor
instituţii care au o secţiune proprie în buget, să prezinte o scrisoare rectificativă la
anteproiectul de buget, pe baza elementelor noi care nu erau cunoscute în
momentul stabilirii lor.
Competenţele înscrise în proiectul de buget sunt de natura cheltuielilor,
astfel: pentru cheltuielile obligatorii (care decurg obligatoriu din tratatele europene
sau acte specifice), Parlamentul European nu poate decât să propună anumite
modificări care intră în competenţa Consiliului Uniunii Europene ce deţine puterea
de a fixa nivelul acestor cheltuieli (40% din cheltuielile obligatorii sunt destinate
sprijinirii pieţelor produselor agricole); pentru cheltuielile neobligatorii,
Parlamentul poate modifica proiectul bugetului (60% din cheltuieli).3
Demarcaţia dintre acestea nefiind una riguroasă, în practică apar uneori
conflicte între cele două instituţii care alcătuiesc autoritatea bugetară, adică
Parlamentul European şi Consiliul UE. Pentru a reduce la minimum conflictele
dintre protagoniştii autorităţii bugetare, aceştia au încheiat un nou acord
interinstituţional, care confirmă principiul concertării poziţiilor celor două instituţii
la stabilirea cuantumului cheltuielilor obligatorii şi extinde procedura
dimensionării cheltuielilor la totalitatea cheltuielilor bugetare.4
c) Execuţia bugetară
Conform articolului 274 al Tratatului Comunităţii Europene, execuţia
bugetară intră în competenţa Comisiei Europene, care are responsabilitatea de a
efectua cheltuielile bugetare în limita creditelor bugetare aprobate, cu respectarea
reglementărilor adoptate în materie de către Consiliu, precum şi potrivit
principiului bunei gestiuni financiare.
Tratatul CE stipulează că executarea bugetului trebuie să țină cont de
principiul bunei gestiuni financiare. În alţi termeni, aceasta semnifică că toate
regulile în vigoare trebuie să fie riguros respectate şi că în urmărirea obiectivelor
Uniunii, persoanele care gestionează fondurile trebuie să facă totul pentru a asigura
3
Felicia Dumitru , Construcţia Europeană, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2004, pag. 51
4
Diaconu, N., Dreptul Uniunii Europene, partea generală, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2007, pp. 249-250
o utilizare optimală a fiecărui euro cheltuit. Pentru a verifica acest lucru sunt
efectuate evaluări regulate.5
Întrucât implementarea politicilor UE este făcută de către statele membre,
peste 80% din cheltuielile bugetului comunitar sunt executate de către statele
membre, alaturi de Comisia Europeană.
Cheltuielile agricole, cele ce provin din ajutoarele directe pentru agricultură
sau din cumpărarea şi stocajul unor produse pentru susţinerea cursului de schimb,
sunt efectuate în statele membre de către organizaţii naţionale, special abilitate
pentru aceasta, în condiţii fixate de comunitate. În ceea ce priveşte fondul
structural, instituţiile europene hotărăsc cadrul de plată şi condiţiile de execuţie.
Administraţiile statelor membre (state, regiuni, departamente) selecteaza proiectele
de finanţare şi gestiunea lor cotidiană. Comisia Europenă se asigură, în parteneriat
cu statele membre, dacă proiectele au un scop bun şi dacă nu sunt depăşite cu mult
sumele alocate.
În afara responsabilităţii generale de bună gestiune a ansamblului de
cheltuieli, Comisia Europeană este însărcinată cu execuţia directă, prin serviciile
sale, a unei părţi din bugetul comunitar, mai ales din domeniul politicilor interne
(cercetare, educaţie, formare) şi a activităţilor externe.
Astfel, în domeniul cercetării, Comisia Europeană, pe baza obiectivelor şi
priorităţilor politice ale Uniunii, a lansat cererile de oferte, a primit propunerile de
proiecte de cercetare, le-a selectat şi a alocat fondurile necesare pentru a se asigura
de buna lor utilizare.6
Comisia execută bugetul folosind următoarele modaliăţi: în mod centralizat,
când sarcinile execuţiei se realizează direct prin serviciile sale proprii sau indirect
prin agenţii comunitare, prin organisme înfiinţate de Comisie sau prin organisme
5
Brezeanu, P., Finanţe Europene, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 164
6
Dumitru, F., Construcţia Europeană, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2004, p. 58
naţionale publice ori cu garanţia statului; în gestiune partajată sau descentralizată,
când sarcinile execuţiei bugetare sunt încredinţate statelor membre ori unor ţări
terţe, după caz; în gestiune comună cu organisme internaţionale, când anumite
sarcini de execuţie sunt încredinţate unor organizaţii de drept internaţional.
Agenţiile executive sunt persoane juridice de drept comunitar, cărora
Comisia le poate delega executarea integrală sau parţială a unui program sau
proiect comunitar, pentru contul şi pe răspunderea sa.
Deciziile prin care li se încredinţează sarcini spre executare trebuie să
cuprindă dispoziţii menite să asigure transparenţa operaţiunilor efectuate şi să
comporte în mod necesar: proceduri de încheiere de contracte şi de acordare de
subvenţii transparente, nediscriminatorii şi care să împiedice orice conflict de
interese; un sistem de control intern eficace al operaţiunilor de gestiune; o
contabilitate a acestor operaţiuni şi a procedurilor de prezentare a conturilor care să
permită asigurarea bunei utilizări a fondurilor comunitare şi să reflecteze în
conturile Comunităţilor gradul real al acestei utilizări; un audit extern independent.
Comisia nu poate încredinţa acte de execuţie a fondurilor care provin de la
buget entităţilor sau organismelor externe de drept privat, în special de plăţi şi
încasări, cu excepţia celor investite cu o misiune de servicii publice cu garanţia
statului. Mai pot fi încredinţate spre executare, pe cale contractuală, sarcinile de
expertiză tehnică şi sarcinile administrative, pregătitoare sau accesorii care nu
implică nici misiuni de autoritate publică şi nici exercitarea unei puteri
discreţionare de apreciere.7
Comisia deţine responsabilităţi şi în ce priveşte organizarea şi conducerea
contabilităţii privind execuţia bugetară, pe baza standardelor europene de
contabilitate, pe baza cărora se întocmesc situaţiile finaciare, bilanţul şi contul de
execuţie, supuse auditării Curţii de Conturi Europene.
7
Văcărel, I., Bugetul pe programe multianuale, Editura Expert, Bucureşti, 2007, p. 134
Atât contabilitatea, cât şi situaţiile finaciare care constituie obiectul
auditurilor de regularitate şi de performanţă ale acestei instituţii de control
financiar suprem trebuie să ofere o imagine exactă, clară, fidelă şi completă privind
modul de formare, administrare şi de utilizare a resurselor financiare ale Uniunii
Europene.
Cu începere de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care bugetul
general a fost aprobat sau de la data la care s-a emis decizia prin care se declară
aprobarea acestuia, în cazul în care aceasta a fost posterioară, fiecare stat membru
este obligat să pună la dispoziţia Comunităţilor vărsămintele datorate în condiţiile
stabilite prin Regulamentul Consiliului privind aplicarea deciziei referitoare la
sistemul resurselor proprii ale Comunităţilor.
Regulile principale care stau la baza utilizării bugetului UE sunt conţinute în
Reglementarea financiară – un act juridic comunitar adoptat de către Statele
membre în cadrul Consiliului, după consultarea Parlamentului pe baza unei
propuneri a Comisiei. Comisia Europeană are ca sarcină de a produce un ansamblu
de modalităţi de aplicare care explică în detaliu cum trebuie aplicată
Reglementarea Financiară.
Una din regulile esenţiale care stau la baza utilizării bugetului UE este că, cu
excepţia unui număr foarte restrâns de abateri de la regulă, fiecare program lansat
trebuie să fie acoperit printr-un act de autorizare specific sau pe o bază juridică,
înainte ca fondurile să fie degajate. Aceste baze juridice definesc obiectivele
activităţii în chestiune, precum şi costul său şi impun adesea limite ale finanţării
plurianuale.
d) Controlul execuţiei bugetului
Anual, Comisia prezintă Consiliului UE şi Parlamentului European (rolul
principal îl are în acest caz COCOBU – Comisia de control bugetar) o dare de
seamă, până la data de 1 mai, anul următor, pe lângă rapoartele lunare trimise
Parlamentului şi Curţii de Conturi privind execuţia veniturilor şi cheltuielilor
bugetului Uniunii Europene.
De asemenea, Comisia publică detalii ale stării execuţiei bugetului în fiecare
lună pe site-ul Uniunii. Aceste rapoarte lunare demonstrează cum banii rezervaţi
în buget sunt efecti utilizaţi. Informaţiile sunt date pentru fiecare capitol al
bugetului şi pe domenii de activitate. Cifrele săptămânale sunt de asemenea ţinute
de către servicii competente. Bilanţul anual de evaluare furnizează o imagine a
rezultatelor evaluărilor efectuate de-a lungul anului.
e) Încheierea execuţiei bugetare
Încheierea execuţiei bugetare la nivelul Uniunii Europene presupune
acordarea descărcării Comisiei de executarea bugetului, de către Parlament, pe
baza recomandării Consiliului Uniunii Europene.
Descărcarea este procedura prin care Parlamentul European redă verdictul
său politic asupra modului în care Comisia a gestionat resursele Uniunii Europene.
După expirarea anului bugetar (31 decembrie), Comisia înaintează
Consiliului documentele referitoare la închiderea execuţiei bugetare. Documentele
obligatorii vizând încheierea exerciţiului bugetar sunt conturile de execuţie privind
execuţia veniturilor şi execuţia cheltuielilor, precum şi bilanţul financiar.
În urma examinării conturilor de execuţie şi a bilanţului financiar, Consiliul
face recomandări Parlamentului pentru acordarea descărcării de executare a
bugetului de către Comisie.
După primirea recomandărilor, însoţite de conturile de execuţie şi bilanţul
financiar, a Raportului Anual al Curţii de Conturi şi a Rapoartelor speciale ale
acestuia pe domenii, Parlamentul descarcă Comisia de executarea bugetului.
Acordând descărcarea, Parlamentul emite observaţii, adesea recomandând
măsuri de urmat, care trebuie să fie luate de către Comisie. Comisia prezintă
măsurile luate într-un raport de urmărire şi un plan de acţiune pe care îl transmite
Parlamentului şi Consiliului.
Este în practica obişnuită a Parlamentului şi a Consiliului să invite Comisia
pentru audiere, în legătură cu execuţia cheltuielilor bugetare, modul de funcţionare
a sistemelor de audit financiar intern, sau alte probleme vizând execuţia bugetară.8
Neacordarea descărcării de gestiune de către Parlamentul European poate
duce la necesitatea demisiei întregii Comisii Europene.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ PRIVIND FINALITĂȚILE PROCESULUI
BUGETAR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE ȘI ROLUL
BUGETULUI ÎN ASIGURAREA STABILITĂȚII ȘI CREȘTERII
ECONOMICE ÎN UE
Bugetul Uniunii Europene este instrumentul care stabilește și autorizează,

pentru fiecare exercițiu financiar, suma totală a veniturilor și a cheltuielilor
considerate necesare pentru Uniunea Europeană.
Bugetul anual al UE reprezintă aproximativ 1 % din produsul național al
Uniunii, echivalentul a aproape 244 EUR per cetățean al UE.
Obținerea unei creșteri pe termen lung depinde și de stimularea și sporirea
potențialului de creștere al UE. Această prioritate, numită „coeziune”, necesită
acordarea de asistență în special regiunilor mai puțin avantajate, în vederea
transformării economiei acestora pentru a face față concurenței mondiale. Inovarea
și economia bazată pe cunoaștere oferă oportunități nemaiîntâlnite pentru
stimularea creșterii în aceste regiuni.
8
Szabo, I.A., Buget şi trezorerie, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2006, p. 195
Măsura în care bugetul Uniunii Europene, prin evoluțiile și tendința sa,
reprezintă un catalizator al creșterii și susținerii economice, este un subiect larg
abordat în literatura de specialitate. O mare parte a dezbaterii academice cu privire
la bugetul UE este concentrat pe percepția care optează pentru ideea că bugetul UE
poate conduce, în unele cazuri, la declinul sectoarelor economiei europene, mai
degrabă decât la stimularea sectoarele în expansiune și dezvoltării tehnologice.
Discuția referitoare la posibilitatea bugetului de a susține creșterea economică
este cu atât mai relevantă și mai problematică cu cât discutăm despre un context de
criză financiară. Așadar, se pune problema măsurii în care bugetul european poate
deveni un instrument de contracarare a efectelor crizei financiare la nivel de
Uniune Europeană.
Pentru a încerca analiza acestor afirmații, este necesară analiza detaliată a
bugetului comunitar. Evoluția bugetului UE în perioada 2008-2015 este redată
grafic mai jos.
Graficul 3.1. Evoluția bugetului UE, 2008-2015
Sursa: http://www.openeurope.org.uk/
Conform acestui grafic, bugetul Uniunii Europene a cunoscut un trend
ascendent în perioada analizată, cu excepția anului 2011, considerat anul de vârf al
crizei financiare. În acest an, atât veniturile cât și cheltuielile și-au redus
considerabil din valorile anterioare.
Așadar, discutăm despre măsura în care bugetul Uniunii Europene susține sau
nu creșterea economică și propunem metode prin care bugetul comunitar ar putea
fi utilizat pentru a finanța politicile care să stimuleze creșterea economică a
regiunii. Graficul de mai jos ne arata structura bugetului propus pentru perioada
2014-2020.
Graficul 3.2. Bugetul UE propus pentru 2014-2020
Sursa: Comisia Europeană, Politica de coeziune a UE 2014 – 2020, Propuneri ale

Comisiei Europene, p. 9, http://ec.europa.eu
Conform graficului, politica de coeziune și Facilitatea de Conectare a Europei

sunt principalele elemente ale bugetului propus pentru perioada 2014-2020. Politica
de coeziune, în mod deosebit, participă la creșterea economică a UE.
În opinia Comisiei Europene, bugetul UE s-a dovedit a fi eficace în realizarea
direcțiilor cheie ce țin de aspirațiile europene, cum ar fi creșterea economică,
solidaritatea, securitatea, dar destul de rigid când a fost pus în fața unor situații
neprevăzute (crize alimentare, dezastre naturale).
Mai mult decât atât, sistemul bugetar actual se concentrează prea mult asupra
contribuțiilor, mai degrabă decât pe rezultate.
Bugetul UE s-a dovedit a fi dificil de reformat, deoarece nu este destinat în
primul rând maximizării profiturilor economice din Europa, ci mai degrabă pentru
a echilibra o serie de interese politice9. Ne putem întreba dacă, într-adevăr, scopul
bugetului UE ar fi acela de a susține creșterea economică. Nu există nici o
mențiune specifică a acestui obiectiv în tratatele UE, care iau în considerare scopul
bugetului UE de a finanța, pur și simplu, obiectivele și politicile generale ale
Uniunii. Cu toate acestea, în obiectivele Uniunii Europene specificate în articolul 3
din Tratat, obiectivele legate de creșterea economică națională și la nivel de
regiune sunt vizate în mod semnificativ.
Bugetul este întocmit în conformitate cu principiul transparenței, asigurând o
bună informare privind execuția bugetară și conturile.
Prezentarea creditelor și a resurselor în buget se face în funcție de destinație,
adică întocmirea bugetului pe activități, în vederea consolidării transparenței în
gestiunea bugetului în ceea ce privește obiectivele bunei gestiuni financiare, în
special obiectivele eficienței și eficacității.
Tabelul 3.1. Cheltuielile bugetului Uniunii Europene 2013-2014
Descriere Buget 2014 Buget 2013 Variație

(euro) (euro) (%)
1. Creștere inteligentă și 62 392 787 058 69 127 255 205 – 9,74

favorabilă incluziunii
2. Creștere economică 56 458 930 369 57 814 298 094 – 2,34

durabilă: resurse naturale
9
Swidlicki, P., Kullmann, A., Persson, M., Seizing the moment: Aligning the EU budget with Europe’s
economic needs, iunie 2012, p. 6.
3. Securitate și cetățenie 1 677 039 976 1 894 151 766 – 11,46
4. Europa globală 6 191 238 421 6 731 869 945 – 8,03
5. Administrație 8 406 017 176 8 417 791 740 – 0,14
6. Compensari 28 600 000 75 000 000 – 61,87
Instrumente speciale 350 000 000 390 465 192 – 10,36
Total cheltuieli 135 504 613 000 144 450 831 942 – 6,19
Sursa : Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Cheltuielile autorizate în anul 2014 se ridică la 142 640 479 571 EUR în
credite de angajament și 135 504 613 000 EUR în credite de plată, ceea ce
reprezintă o rată de variație de – 6,21 % și, respectiv, de – 6,19 % în comparație cu
bugetul pentru 2013.
Față de execuția bugetară din 2013, se poate observa că există o variație în
sensul diminuării a tuturor obietivelor în anul 2014 față de anul 2013.
În continuare voi analiza și finanțarea bugetului UE pe anii 2015-2016.
Cheltuielile autorizate prin bugetul pe anul 2016 au ajuns la totalul de 155
004 173 148 EUR în credite de angajament și 143 885 295 484 EUR în credite de
plăți, care reprezintă o rată a variației de – 4,48 % și respectiv, de + 1,84 % în
comparație cu bugetul exercițiului 2015.
Creditele acoperite în cursul exercițiului financiar 2016 sunt prezentate în
tabelul următor.
Tabelul 3.2.Cheltuielile bugetului Uniunii Europene 2015-2016
Buget 2016 Buget 2015 Variație
Descriere (euro) ( euro) (%)
1.Creștere inteligentă și
favorabilă incluziunii 66 262 537 636 66 853 308 910 – 0,88
2.Creștere economică durabilă:
resurse naturale 55 120 803 654 55 978 784 039 – 1,53
3.Securitate și cetățenie 3 022 287 739 1 926 965 795 + 56,84
4.Europa globală 10 155 590 403 7 478 225 907 + 35,80
5.Administrație 8 935 076 052 8 658 632 705 + 3,19
6.Compensări și alte instrumente
speciale 389 000 000 384 505 583 + 1,17
Total cheltuieli 143 885 295 484 141 280 422 939 + 1,84
După cum se poate observa din tabel, cele mai însemnate resurse financiare
sunt îndreptate către obiectivele de creștere inteligentă și favorabilă incluziunii și
creștere economică durabilă.
sensul diminuării resurselor financiare destinate finanțării obiectivului de creștere
inteligentă și favorabilă incluziunii în anul 2016 față de anul 2015.
În ceea ce privește celelalte obiective, putem observa că cea mai mare variație
s-a înregistrat în cazul obiectivului de securitate și cetățenie, în sensul că volumul
resurselor mobilizate pentru finanțarea obiectivului au crescut în anul 2016 față de
rezultatele anului 2015. Și în cazul volumului total al cheltuielilor, putem observa
că volumul acestora a crescut de la un an la altul.
Graficul 3.3. Bugetul anual al UE în perioada 2014-2016
100000
90000
80000
70000
60000
50000
40000
30000
20000 2014
10000 2015
0 2016
Sursa:elaborat de autor după datele de pe ec.europa.eu

Analiza prezentată anterior arată existența diferențelor minore ale alocărilor
financiare între cele trei perioade de timp analizate. Se poate observa că în anul
2014 s-a alocat un volum mai mare de resurse financiare pentru creșterea
economică și favorabilă, iar în cazul celorlalte obiective alocarea fondurilor crește
de la un an la altul. Cele mai semnificative resurse financiare sunt destinate
finanțării obiectivului de creștere inteligentă și favorabilă incluziunii, urmat de
creșterea economică.
Structura cheltuielilor bugetului UE analizată din punct de vedere economic
se prezintă astfel:
Graficul 3.4.Structura cheltuielilor bugetare ale UE în perioada 2015-2016

Administrație Alte instrumente Competitivitatea Administrație Alte instrumente Competitivitatea
speciale 6% speciale
5% pentru creștere 0% pentru creștere
0% economică și Europa globală economică și
Europa globală locuri de muncă locuri de muncă
5% 6%
11% 12%
Securitate și Securitate și
cetățenie cetățenie
2% 3% Coeziune
Coeziune
Creștere economică, socială Creștere economică, socială
durabilă: resurse și teritorială durabilă: resurse și teritorială
naturale 37% naturale 33%
39% 40%
Sursa :elaborat de autor pe baza datelor de pe ec.europa.eu
În ceea ce privește cea de-a doua dimensiune a bugetului unional, respectiv

veniturile bugetului Uniunii Europene în perioada 2013-2016, sunt prezentate în
următoarele doua tabele:
Tabelul 3.3. Veniturile bugetare 2013-2014

(euro) (euro) (%)
Venituri diverse 1 544 428 277 3 067 967 007 – 49,66

Excedent disponibil din
exercițiul financiar anterior p.m. 1 023 276 526 —
Excedent de resurse proprii
generat de rambursarea
excedentului de la Fondul de p.m. 34 000 000 —
garantare pentru acțiuni externe
Sold de resurse proprii
provenite din TVA și de resurse
proprii bazate pe PIB/VNB pentru p.m. p.m. —
exercițiile financiare anterioare
Total venituri pentru 1 544 428 277 4 125 243 533 – 62,56
titlurile 3-9
Valoarea netă a taxelor vamale
și a cotizațiilor pentru zahăr 16 310 700 000 14 822 700000 + 10,04
Resurse proprii provenite
din TVA la rata uniform 17 882 179 650 14 680 052250 + 21,81
Rest de finanțat prin resursa
complementară 99 767 305 073 110822836159 – 9,98
Credite care urmează să fie
acoperite prin resursele proprii
menționate la articolul 2 din 133 960 184723 140325588409 – 4,54
Decizia 2007/436/CE, Euratom
Total venituri 135 504 613000 144 450831942 – 6,19
Veniturile bugetare se ridică la 135 504 613 000 EUR. Rata uniformă a
resursei TVA este de 0,30 % iar cea a resursei VNB este de 0,7390 %. Resursele
proprii tradiționale (taxele vamale și cotizațiile pentru zahăr) reprezintă 12,04 %
din finanțarea bugetului pentru 2014. Resursa TVA reprezintă 13,20 %, iar resursa
VNB 73,63 %. Veniturile diverse pentru acest exercițiu financiar sunt de 1 544 428
277 EUR.
Resursele proprii necesare pentru finanțarea bugetului pe 2014 reprezintă 0,99
% din VNB total, situându-se astfel sub plafonul de 1,23 % din VNB10.
10
calculat prin metoda prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Decizia Consiliului 2007/436/CE, Euratom
din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 163, 23.6.2007, p. 17)
Tabelul 3.4. Veniturile bugetare 2015-2016
Buget 2016 Buget 2015 Variație
Descriere (euro) (euro) (%)
Venituri diverse 1 616 701 373 3 045 497 557 -46,92
Excedent disponibil din
exercițiul financiar anterior p.m. 1 434 557 708 —
Excedent de resurse proprii
generat de rambursarea
excedentului de la Fondul de
garantare pentru acțiuni externe p.m. p.m. —
Sold de resurse proprii
provenite din TVA și de resurse
proprii bazate pe PIB/VNB pentru
exercițiile financiare anterioare p.m. 7 133 244 000 —
Total venituri pentru titlurile 3-9 1 616 701 373 11 613 299 265 – 86,08
Valoarea netă a taxelor vamale
și a cotizațiilor pentru zahăr 18 590 000 000 18 759 400 000 – 0,90
Resurse proprii provenite din
TVA la rata uniformă 18 812 783 576 18 023 353 946 + 4,38
Rest de finanțare prin resursa
complementară 104 865 810 535 92 884 369 728 + 12,90
Credite care urmează să fie
acoperite prin resursele proprii
menționate la articolul 2 din
Decizia 2007/436/CE, Euratom 142 268 594 111 129 667 123 674 + 9,72
Total venituri 143 885 295 484 141 280 422 939 + 1,84
Veniturile bugetare ajung la totalul de 143885295484 EUR. Rata uniformă de

apel pentru resurse din TVA este de 0,30 % în timp ce cea pentru VNB este de
0,7134 %. Resursele proprii tradiționale (taxe vamale și cotizații pentru zahăr)
reprezintă 12,92 % din finanțarea bugetului pentru exercițiul 2016.
Resursele din TVA reprezintă 13,07 % iar resursele din VNB 72,88 %. Alte
venituri pentru prezentul exercițiu financiar sunt estimate la 1 616 701 373 EUR.
Resursele proprii necesare să finanțeze bugetul exercițiului 2016 reprezintă
0,97 % din VNB total, fiind astfel sub pragul de 1,23 % din VNB11.
După cum se poate observa din tabelul de mai sus, volumul valoric al
veniturilor mobilizate la nivelul bugetului unional au crescut în anul 2016 față de
execuția efectivă a veniturilor din anul 2015.
În ceea ce privește structura veniturilor bugetului unional, modificări
considerabile se pot observa în cazul veniturilor diverse, în sensul că valoarea
veniturilor diverse din anul bugetar 2016 este mult mai mică față de anul bugetar
2015, acestea diminuându-se în anul 2016 cu 46%.
Bugetul UE, deși este redus raportat la totalul finanțelor Uniunii, poate avea
un impact semnificativ asupra surselor de finanțare și modalităților de creștere
economică. Pentru a demonstra veridicitatea acestei afirmații, vom analiza în
detaliu evoluțiile și tendințele bugetului UE.
Graficul de mai jos ne prezintă structura veniturilor bugetului Uniunii
Europene în anul 2015.
Graficul 3.5. Veniturile UE și resursele proprii pe țări membre, 2015
11
Sursa: http://ec.europa.eu/budget/figures/interactive/index_en.cfm.
Bugetul UE pentru anul 2015 s-a ridicat la aproape 140 mld € în credite de
angajament și 126 miliarde € în credite de plată. Creditele de plată se ridică la 1%
din VNB al UE.
După cum se poate observa în graficul de mai sus, peste 70% din resursele
proprii ale bugetului UE provin din resurse proprii din Venitul Național Brut.
Resursele proprii tradiționale și cele din TVA ocupă aproximativ 12%, respectiv
11 procente. Germania, Franța, Italia și Marea Britanie sunt statele care au cele mai
mari niveluri ale resurselor proprii în bugetul comunitar.
Situația cheltuielilor din bugetul Uniunii Europene este relevată în graficul de
mai jos.
Graficul 3.6. Total cheltuieli ale bugetului european, 2015
Sursa: http://ec.europa.eu/budget/figures/interactive/index_en.cfm
După cum se poate observa în graficul de mai sus, marea majoritate a

cheltuielilor din bugetul comunitar sunt destinate creșterii economice și
managementului resurselor naturale. Ca și total cheltuieli în anul 2015, cele mai
mari cheltuieli au fost înregistrate în cazul Germaniei, Spaniei, Franței, Italiei,
Marii Britanii și Poloniei.
Graficul următor ne prezintă evoluția cheltuielilor bugetului Uniunii Europene
pe o perioadă mai lungă de timp, și anume anii 2010-2015.
Graficul 3.7. Evoluția cheltuielilor bugetare comunitare, 2010-2015

Conform graficului din figura de mai sus, putem observa că, pe parcursul
perioadei menționate, cheltuielile bugetare ale Uniunii Europene, ca regiune, au
crescut în mod accentuat după anul 2012, mai ales. Creșterea a început chiar din
anul 2010, iar după 2011 cheltuielile bugetare au înregistrat creșteri și mai mari (de
la 112.000 mil € la 120.000 mil €).
Pe de altă parte, evoluția cheltuielilor bugetare pe o perioadă mare se poate
reliefa în graficul 3.8.
Graficul 3.8. Evoluția veniturilor bugetare UE, 2003-2015

Sursa: Comisia Europeană, Raport financiar Bugetul UE 2015, p. 35,
Graficul din figura de mai sus ne arată faptul că, de-a lungul perioadei
analizate, veniturile bugetului UE au avut o evoluție neregulantă, dar ascendentă,
per ansamblu. Din anul 2006 și până în 2011, se poate observa o creștere constantă
a veniturilor bugetare, însă după anul 2011 se înregistrează primul an de
descreștere accentuată a veniturilor bugetului UE, în anul 2012, ca o consecință
directă și imediată a crizei financiare. 2013 și 2014 au fost ani de “revenire
economică”, în timp ce în 2015 s-a reluat creșterea evidentă a veniturilor
consemnate în bugetul UE față de anul precedent.
Cu referire la structura veniturilor bugetare în perioada analizată, se observă
că resursele proprii din Venitul Național Brut s-au mărit de la un an la altul,
ajungând să formeze, în ultimii 3 ani, marea majoritate a resurselor bugetare.
Resursele provenind din TVA și taxe vamale urmează ca importanță, la mare
diferență de resursele din VNB naționale în topul resurselor bugetului comunitar.
Cadrul financiar multianual este un buget modern pentru Uniunea Europeană
în secolul al XXI-lea. Acesta conține o serie de inovații importante și demonstrează
o valoare adăugată europeană clară.
Acordul asupra bugetului 2014 al UE, care este primul în conformitate cu
cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020, îndeplinește trei
obiective12: salvează bugetele statelor membre de la o presiune suplimentară care ar
putea să-i forțeze să își intensifice eforturile de consolidare la nivel național prin
stabilirea nivelului de fonduri cu mult sub bugetul 2013; se asigură marje
suficiente sub plafoanele CFM pentru a permite UE să facă față situațiilor
neprevăzute; se asigură că banii contribuabililor europeni sunt cheltuiți pe
prioritățile cele mai urgente, în special cu privire la măsurile de stimulare a
creșterii economice și crearea de locuri de muncă, mai ales pentru tineri.
Valoarea angajamentelor prevăzute în Cadrul Financiar Multianual 2014-
2020 este redată schematic în graficul 3.9.
Graficul 3.9. Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, Uniunea Europeană
12
Consiliul Uniunii Europene, EU budget agreed 2014, Bruxelles, 12 Noiembrie 2013, 16005/13 (OR. en)
Presse 468, p. 1, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/139448.pdf.
Sursa: http://ec.europa.eu/budget/mff/figures/index_en.cfm.
Conform acestui grafic, angajamentele prevăzute pentru anii viitori în CFM

2014-20 au o tendință bine definită de creștere, de la 142.540 mil. € în anul în curs
la 167.602 mil. € în anul 2020. În acest context, apreciem că bugetul UE va deveni
din ce în ce mai mult un susținător al creșterii economice la nivel de regiune,
deoarece majoritatea cheltuielilor prevăzute în bugetul comunitar sunt orientate
către creștere economică.
Așadar, fără o creștere economică clară a statelor mai slab dezvoltate din
Uniunea Europeană, care sunt și îndatorate, într-o măsură mai mică sau mai mare,
nu se poate ieși din criza economică și din statutul de îndatorare actual. În acest
context, în cadrul Consiliului European, accentul s-a mutat de la elemente de
politică economică la găsirea unor modalități concrete de stimulare a creșterii
economice13.
Bugetul UE este oportun și a fost conceput în mod special în vederea
susținerii creșterii economice durabile, prin investiții în bunuri publice europene,
13
În contextul în care Germania, Olanda și Finlanda pun în continuare accentul pe economia fiscală.
cercetare și inovare etc, cu scopul de a îmbunătăți calitatea forței de muncă prin
instruire și educație, precum și pentru stimularea investițiilor în infrastructură.
Durabilitatea trebuie să fie un criteriu pentru alocarea de fonduri bugetare pentru a
se asigura că acestea sprijină creșterea economică, de asemenea, pe termen lung.
În cadrul acestei cercetări am plecat de la premisa că bugetul UE este orientat
cel mai mult către susținerea creșterii economice, și că evoluția și tendințele acestui
buget susțin exact această idee. În același timp, am încercat să verificăm
veridicitatea și oportunitatea afirmației conform căreia bugetul Uniunii Europene
reprezintă un instrument de contracarare a efectelor crizei financiare actuale.
Fondurilor bugetare ale UE ar putea avea un impact mai substanțial asupra
creșterii economice pentru două motive principale, relevate în schema de mai jos.
Figura 1. Influența bugetului UE asupra creșterii economice
Sursa: prelucrare proprie după http://ec.europa.eu/budget/mff/highlights/index_en.cfm.
Așadar, conform schemei de mai sus:

 fondurilor bugetare ale UE pot fi mai ușor direcționate apre domenii ale
politicii economice cheie, care sunt cunoscute în a avea un impact
semnificativ asupra creșterii economice pe termen lung, cum ar fi
cercetarea și inovarea;
 fonduri de la bugetul UE încurajează atragerea de fonduri considerabile
din sectorul privat sau de la bugetele naționale de stat datorită calității
financiare a bugetului UE și reputației Uniunii Europene. Dimensiunea
limitată a bugetului UE îl face uneori nesatisfăcător în scopul
redistribuirii sau pentru a sprijini consumul. Acestea sunt sarcini pentru
care bugetele mult mai mari ale statelor membre sunt mult mai
adecvate.
Pentru a putea observa în mod clar evoluția bugetului european în perioada
recentă, vom analiza structura bugetului și cheltuielile prevăzute în acesta pentru
anii 2016-2017.
Graficul de mai jos ne prezintă structura cheltuielilor bugetare în anul trecut,
2016.
Graficul 3.10. Structura cheltuielilor bugetare UE, 2016
Sursa: http://ec.europa.eu/
Graficul de mai sus ne arată că, la fel ca în anul 2015, cea mai mare parte a
bugetului UE este destinat creșterii economice, cu 46,8% (raportat la 46,46% în
anul 2015). Această structură reprezintă primul indiciu pentru faptul că bugetul UE
se dorește a fi un susținător și un catalizator al creșterii economice la nivel de
regiune și de state membre în parte.
Pentru anul în curs, 2017, este propusă următoarea structură a bugetului UE,
evidențiată în graficul de mai jos.
Graficul 3.11. Structura bugetului UE, 2017
Sursa: prelucrare proprie după http://ec.europa.eu.
Pentru anul în curs, 2017, se poate observa cum bugetul alocat creșterii
economice (alături de competitivitate și crearea de locuri de muncă) ocupă 33%
din totalul cheltuielilor bugetare existente, iar resursele acordate coeziunii
economice, sociale și teritoriale ocupă 12% din resursele bugetare ale anului în
curs. Așadar, putem concluziona că, împreună, peste 45% din resursele bugetare
ale UE în anul 2017 sunt alocate creșterii economice. În același timp, un procent
important al resurselor bugetare (peste 40%) sunt alocate creșterii sustenabile în
domeniul resurselor naturale.
În acest context al analizei efectuate asupra bugetului UE, este notabil faptul
că până și reformat, bugetul Uniunii Europene nu va avea un impact remarcabil
asupra creșterii economice în ansamblu, cu toate că efectele sale nu trebuie negljate
deloc. Și totuși, pentru anul 2017, majoritatea resurselor bugetare ale bugetului
comunitar servesc creșterii economice în ansamblu (în direcția competitivității, a
creșterii financiare, a îmbunătățirii pieței muncii, a coeziunii economice, sociale, și
teritoriale și a creșterii și dezvoltării în domeniul resurselor naturale). În acest sens,
mai mult decât în anii anteriori, putem aprecia că bugetul UE, prin evoluția și
tendințele sale, a devenit un susținător al creșterii economice în ansamblu a UE.
Se poate aprecia faptul că bugetul UE va micșora disparitățile dintre
standardele de viață între cetățenii Uniunii Europene și va da rezolvări regionale la
problemele regionale. Totodată, bugetul UE rămâne un element cheie deoarece
deficitul bugetar afectează indicatorii economici naționali și regionali14.
Din cauza crizei financiare și constrângerilor bugetare, Comisia Europeană a
încercat să eficientizeze instrumentele de finanțare actuale 15, cum ar fi Fondul
European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune
și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, prin adăugarea de alte
instrumente de flexibilitate, care sunt în afara alocărilor financiare convenite.
Aceste noi instrumente pot fi mobilizate de către statele membre, în caz de urgență.
În urma cercetărilor efectuate și a studierii literaturii de specialitate,
constatăm că politica bugetului UE este în poziția de a condamna cadrul financiar
multianual 2014-2020 pentru că se aseamănă foarte mult și este extrem de similar
cu predecesorul său. O comparație între cadrul financiar vechi și cel actual este
redată în figura de mai jos.
Graficul 3.12. Comparații între angajările financiare

CFM 2007-2013 vs. CFM 2014-2020
14
Nguyen, T.Van, Do Budget Deficits Affect Real Interest Rates A Test of Ricardian Equivalence Theorem,
Acta Universitatis Danubius, Vol 9, nr. 5, 2013, p. 86.
15
Onica, E.D., EU Regional and Cohesion Policy. Analysis 2007-2013 vs. 2014-2020, Acta Universitatis
Danubius, Vol 9, nr. 2, 2013, p. 214.
Se poate observa în această figură cum există diferențe minore ale alocărilor
financiare între cele două perioade de timp analizate. În schimb, apreciem că este
important faptul că, în cazul creșterii și dezvoltării economice, sumele alocate
pentru CFM 2014-2020 au crescut. Sub acest aspect, Cadrul Financiar Multianual
pentru 2014-2020 încearcă să fie un susținător mai bun al dezvoltării financiare în
regiune.
Pentru perioada 2014-2020, cercetările efectuate arată că CFM stabilește o
sumă maximă de 960 miliarde EUR pentru creditele de angajament și 908 miliarde
EUR pentru credite de plată.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ PRIVIND FINALITĂȚILE PROCESULUI
BUGETAR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE ȘI ROLUL
BUGETULUI ÎN ASIGURAREA STABILITĂȚII ȘI CREȘTERII
ECONOMICE ÎN UE
Bugetul Uniunii Europene este instrumentul care stabilește și autorizează,

pentru fiecare exercițiu financiar, suma totală a veniturilor și a cheltuielilor
considerate necesare pentru Uniunea Europeană.
Bugetul anual al UE reprezintă aproximativ 1 % din produsul național al
Uniunii, echivalentul a aproape 244 EUR per cetățean al UE.
Obținerea unei creșteri pe termen lung depinde și de stimularea și sporirea
potențialului de creștere al UE. Această prioritate, numită „coeziune”, necesită
acordarea de asistență în special regiunilor mai puțin avantajate, în vederea
transformării economiei acestora pentru a face față concurenței mondiale. Inovarea
și economia bazată pe cunoaștere oferă oportunități nemaiîntâlnite pentru
stimularea creșterii în aceste regiuni.
Măsura în care bugetul Uniunii Europene, prin evoluțiile și tendința sa,
reprezintă un catalizator al creșterii și susținerii economice, este un subiect larg
abordat în literatura de specialitate. O mare parte a dezbaterii academice cu privire
la bugetul UE este concentrat pe percepția care optează pentru ideea că bugetul UE
poate conduce, în unele cazuri, la declinul sectoarelor economiei europene, mai
degrabă decât la stimularea sectoarele în expansiune și dezvoltării tehnologice.
Discuția referitoare la posibilitatea bugetului de a susține creșterea economică
este cu atât mai relevantă și mai problematică cu cât discutăm despre un context de
criză financiară. Așadar, se pune problema măsurii în care bugetul european poate
deveni un instrument de contracarare a efectelor crizei financiare la nivel de
Uniune Europeană.
Pentru a încerca analiza acestor afirmații, este necesară analiza detaliată a
bugetului comunitar. Evoluția bugetului UE în perioada 2008-2015 este redată
grafic mai jos.
Graficul 3.1. Evoluția bugetului UE, 2008-2015
Sursa: http://www.openeurope.org.uk/
Conform acestui grafic, bugetul Uniunii Europene a cunoscut un trend

ascendent în perioada analizată, cu excepția anului 2011, considerat anul de vârf al
crizei financiare. În acest an, atât veniturile cât și cheltuielile și-au redus
considerabil din valorile anterioare.
Așadar, discutăm despre măsura în care bugetul Uniunii Europene susține sau
nu creșterea economică și propunem metode prin care bugetul comunitar ar putea
fi utilizat pentru a finanța politicile care să stimuleze creșterea economică a
regiunii. Graficul de mai jos ne arata structura bugetului propus pentru perioada
2014-2020.
Graficul 3.2. Bugetul UE propus pentru 2014-2020
Sursa: Comisia Europeană, Politica de coeziune a UE 2014 – 2020, Propuneri ale

Comisiei Europene, p. 9, http://ec.europa.eu
Conform graficului, politica de coeziune și Facilitatea de Conectare a Europei

sunt principalele elemente ale bugetului propus pentru perioada 2014-2020.
Politica de coeziune, în mod deosebit, participă la creșterea economică a UE.
În opinia Comisiei Europene, bugetul UE s-a dovedit a fi eficace în realizarea
direcțiilor cheie ce țin de aspirațiile europene, cum ar fi creșterea economică,
solidaritatea, securitatea, dar destul de rigid când a fost pus în fața unor situații
neprevăzute (crize alimentare, dezastre naturale).
Mai mult decât atât, sistemul bugetar actual se concentrează prea mult asupra
contribuțiilor, mai degrabă decât pe rezultate.
Bugetul UE s-a dovedit a fi dificil de reformat, deoarece nu este destinat în
primul rând maximizării profiturilor economice din Europa, ci mai degrabă pentru
a echilibra o serie de interese politice16. Ne putem întreba dacă, într-adevăr, scopul
bugetului UE ar fi acela de a susține creșterea economică. Nu există nici o
mențiune specifică a acestui obiectiv în tratatele UE, care iau în considerare scopul
bugetului UE de a finanța, pur și simplu, obiectivele și politicile generale ale
16
Swidlicki, P., Kullmann, A., Persson, M., Seizing the moment: Aligning the EU budget with Europe’s
economic needs, iunie 2012, p. 6.
Uniunii. Cu toate acestea, în obiectivele Uniunii Europene specificate în articolul 3
din Tratat, obiectivele legate de creșterea economică națională și la nivel de
regiune sunt vizate în mod semnificativ.
Bugetul este întocmit în conformitate cu principiul transparenței, asigurând o
bună informare privind execuția bugetară și conturile.
Prezentarea creditelor și a resurselor în buget se face în funcție de destinație,
adică întocmirea bugetului pe activități, în vederea consolidării transparenței în
gestiunea bugetului în ceea ce privește obiectivele bunei gestiuni financiare, în
special obiectivele eficienței și eficacității.
Cheltuielile autorizate prin bugetul pe anul 2016 au ajuns la totalul de 155
004 173 148 EUR în credite de angajament și 143 885 295 484 EUR în credite de
plăți, care reprezintă o rată a variației de – 4,48 % și respectiv, de + 1,84 % în
comparație cu bugetul exercițiului 2015.
Veniturile bugetare ajung la totalul de 143 885 295 484 EUR. Rata uniformă
de apel pentru resurse din TVA este de 0,30 % în timp ce cea pentru VNB este de
0,7134 %. Resursele proprii tradiționale (taxe vamale și cotizații pentru zahăr)
reprezintă 12,92 % din finanțarea bugetului pentru exercițiul 2016.
Resursele din TVA reprezintă 13,07 % iar resursele din VNB 72,88 %. Alte
venituri pentru prezentul exercițiu financiar sunt estimate la 1 616 701 373 EUR.
Resursele proprii necesare să finanțeze bugetul exercițiului 2016 reprezintă
0,97 % din VNB total, fiind astfel sub pragul de 1,23 % din VNB17.
Creditele acoperite în cursul exercițiului financiar 2016 sunt prezentate în
tabelul următor.
Tabelul 3.1.Cheltuielile bugetului Uniunii Europene 2015-2016
17
(euro) ( euro) (%)
1.Creștere inteligentă și
favorabilă incluziunii 66 262 537 636 66 853 308 910 – 0,88
2.Creștere economică durabilă:
resurse naturale 55 120 803 654 55 978 784 039 – 1,53
3.Securitate și cetățenie 3 022 287 739 1 926 965 795 + 56,84
4.Europa globală 10 155 590 403 7 478 225 907 + 35,80
5.Administrație 8 935 076 052 8 658 632 705 + 3,19
6.Compensări și alte instrumente
speciale 389 000 000 384 505 583 + 1,17
Total cheltuieli 143 885 295 484 141 280 422 939 + 1,84
După cum se poate observa din tabel, cele mai însemnate resurse financiare
sunt îndreptate către obiectivele de creștere inteligentă și favorabilă incluziunii și
creștere economică durabilă.
sensul diminuării resurselor financiare destinate finanțării obiectivului de creștere
inteligentă și favorabilă incluziunii în anul 2016 față de anul 2015.
În ceea ce privește celelalte obiective, putem observa că cea mai mare variație
s-a înregistrat în cazul obiectivului de securitate și cetățenie, în sensul că volumul
resurselor mobilizate pentru finanțarea obiectivului au crescut în anul 2016 față de
rezultatele anului 2015.
Și în cazul volumului total al cheltuielilor, putem observa că volumul acestora
a crescut de la un an la altul.
În continuare voi analiza și finanțarea bugetului Uniunii Europene pe anii
2013-2014.
Cheltuielile autorizate în anul 2014 se ridică la 142 640 479 571 EUR în
credite de angajament și 135 504 613 000 EUR în credite de plată, ceea ce
reprezintă o rată de variație de – 6,21 % și, respectiv, de – 6,19 % în comparație cu
bugetul pentru 2013.
Veniturile bugetare se ridică la 135 504 613 000 EUR. Rata uniformă a
resursei TVA este de 0,30 % iar cea a resursei VNB este de 0,7390 %. Resursele
proprii tradiționale (taxele vamale și cotizațiile pentru zahăr) reprezintă 12,04 %
din finanțarea bugetului pentru 2014. Resursa TVA reprezintă 13,20 %, iar resursa
VNB 73,63 %. Veniturile diverse pentru acest exercițiu financiar sunt de 1 544 428
277 EUR.
Resursele proprii necesare pentru finanțarea bugetului pe 2014 reprezintă 0,99
% din VNB total, situându-se astfel sub plafonul de 1,23 % din VNB18.
Tabelul 3.2. Cheltuielile bugetului Uniunii Europene 2013-2014
Descriere Buget 2014 Buget 2013 (euro) Variație (%)

(euro)
1. Creștere inteligentă și 62 392 787 058 69 127 255 205 – 9,74
favorabilă incluziunii
2. Creștere economică 56 458 930 369 57 814 298 094 – 2,34

durabilă: resurse naturale
3. Securitate și cetățenie 1 677 039 976 1 894 151 766 – 11,46
4. Europa globală 6 191 238 421 6 731 869 945 – 8,03
5. Administrație 8 406 017 176 8 417 791 740 – 0,14
6. Compensari 28 600 000 75 000 000 – 61,87
Instrumente speciale 350 000 000 390 465 192 – 10,36
18
Total cheltuieli 135 504 613 000 144 450 831 942 – 6,19

sensul diminuării a tuturor obietivelor în anul 2014 față de anul 2013.
Deputaţii europeni deplâng faptul că Consiliul a redus şi mai mult nivelul
Proiectului Preliminar al Bugetului (PPB) care este deja scăzut, “o reducere fără
precedent a plăţilor”, crescând astfel şi mai mult discrepanţa dintre nivelul
angajamentelor şi cel al plăţilor, ceea ce contravine principiului echilibrului.
Graficul 3. Bugetului anual al UE în perioada 2014-2016
80000
70000
60000
50000
40000
30000
20000
2014
10000 2015
2016
0
Sursa:elaborat de autor după datele de pe ec.europa.eu

Analiza prezentată mai sus arată existența diferențelor minore ale alocărilor
financiare între cele trei perioade de timp analizate. Se poate observa că în anul
2014 s-a alocat un volum mai mare de resurse financiare pentru creșterea
economică și favorabilă, iar în cazul celorlalte obiective alocarea fondurilor crește
de la un an la altul. Cele mai semnificative resurse financiare sunt destinate
finanțării obiectivului de creștere inteligentă și favorabilă incluziunii, urmat de
creșterea economică.
Structura cheltuielilor bugetului UE analizată din punct de vedere economic

se prezintă astfel:
Graficul 3.5. Structura bugetului Uniunii Europene în perioada 2015-2016

Administrație Alte instrumente Competitivitatea Administrație Alte instrumente Competitivitatea
speciale 6% speciale
5% pentru creștere 0% pentru creștere
0% economică și Europa globală economică și
Europa globală locuri de muncă locuri de muncă
5% 6%
11% 12%
Securitate și Securitate și
cetățenie cetățenie
2% 3% Coeziune
Coeziune
Creștere economică, socială Creștere economică, socială
durabilă: resurse și teritorială durabilă: resurse și teritorială
naturale 37% naturale 33%
39% 40%
Sursa :elaborat de autor pe baza datelor de pe ec.europa.eu
În ceea ce privește cea de-a doua dimensiune a bugetului unional, respectiv

veniturile bugetului Uniunii Europene în perioada 2013-2016, sunt prezentate în
următoarele doua tabele:
Bugetul UE, deși este redus raportat la totalul finanțelor Uniunii, poate avea
un impact semnificativ asupra surselor de finanțare și modalităților de creștere
economică. Pentru a demonstra veridicitatea acestei afirmații, vom analiza în
detaliu evoluțiile și tendințele bugetului UE. Graficul de mai jos ne prezintă
structura veniturilor bugetului UE în anul 2015.
Graficul 3.6. Veniturile UE și resursele proprii pe țări membre, 2015
Bugetul UE pentru anul 2015 s-a ridicat la aproape 140 mld € în credite de
angajament și 126 miliarde € în credite de plată. Creditele de plată se ridică la 1%
din VNB al UE.
După cum se poate observa în graficul de mai sus, peste 70% din resursele
proprii ale bugetului UE provin din resurse proprii din Venitul Național Brut.
Resursele proprii tradiționale și cele din TVA ocupă aproximativ 12%, respectiv
11 procente. Germania, Franța, Italia și Marea Britanie sunt statele care au cele mai
mari niveluri ale resurselor proprii în bugetul comunitar.
Situația cheltuielilor din bugetul Uniunii Europene este relevată în graficul de
mai jos.
Graficul 3.8. Total cheltuieli, bugetul european, 2015
Sursa: http://ec.europa.eu/budget/figures/interactive/index_en.cfm
După cum se poate observa în graficul de mai sus, marea majoritate a

cheltuielilor din bugetul comunitar sunt destinate creșterii economice și
managementului resurselor naturale. Ca și total cheltuieli în anul 2015, cele mai
mari cheltuieli au fost înregistrate în cazul Germaniei, Spaniei, Franței, Italiei,
Marii Britanii și Poloniei.
Graficul de mai jos ne prezintă evoluția cheltuielilor bugetului Uniunii
Europene pe o perioadă mai lungă de timp, și anume anii 2010-2015.
Graficul 3.8. Evoluția cheltuielilor bugetare comunitare, 2010-2015

Conform graficului din figura de mai sus, putem observa că, pe parcursul
perioadei menționate, cheltuielile bugetare ale Uniunii Europene, ca regiune, au
crescut în mod și chiar accentuat după anul 2012, mai ales. Creșterea a început
chiar din anul 2010, iar după 2011 cheltuielile bugetare au înregistrat creșteri și
mai mari (de la 112.000 mil € la 120.000 mil €).
Pe de altă parte, evoluția cheltuielilor bugetare pe o perioadă mare este
relevată mai jos.
Graficul 3.9. Evoluția veniturilor bugetare UE, 2003-2015
Sursa: Comisia Europeană, Raport financiar Bugetul UE 2015, p. 35,
Graficul din figura de mai sus ne arată faptul că, de-a lungul perioadei
analizate, veniturile bugetului UE au avut o evoluție neregulantă, dar ascendentă,
per ansamblu. Din anul 2006 și până în 2011, se poate observa o creștere constantă
a veniturilor bugetare, însă după anul 2011 se înregistrează primul an de
descreștere accentuată a veniturilor bugetului UE, în anul 2012, ca o consecință
directă și imediată a crizei financiare. 2013 și 2014 au fost ani de “revenire
economică”, în timp ce în 2015 s-a reluat creșterea evidentă a veniturilor
consemnate în bugetul UE față de anul precedent.
Cu referire la structura veniturilor bugetare în perioada analizată, se observă
că resursele proprii din Venitul Național Brut s-au mărit de la un an la altul,
ajungând să formeze, în ultimii 3 ani, marea majoritate a resurselor bugetare.
Resursele provenind din TVA și taxe vamale urmează ca importanță, la mare
diferență de resursele din VNB naționale în topul resurselor bugetului comunitar.
Cadrul financiar multianual este un buget modern pentru Uniunea Europeană
în secolul al XXI-lea. Acesta conține o serie de inovații importante și demonstrează
o valoare adăugată europeană clară.
Acordul asupra bugetului 2014 al UE, care este primul în conformitate cu
cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020, îndeplinește trei
obiective19: salvează bugetele statelor membre de la o presiune suplimentară care ar
putea să-i forțeze să își intensifice eforturile de consolidare la nivel național prin
stabilirea nivelului de fonduri cu mult sub bugetul 2013; se asigură marje
suficiente sub plafoanele CFM pentru a permite UE să facă față situațiilor
neprevăzute; se asigură că banii contribuabililor europeni sunt cheltuiți pe
prioritățile cele mai urgente, în special cu privire la măsurile de stimulare a
creșterii economice și crearea de locuri de muncă, mai ales pentru tineri.
Valoarea angajamentelor prevăzute în Cadrul Financiar Multianual 2014-
2020 este redată schematic în graficul de mai jos.
Graficul 3.10. Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, Uniunea Europeană
19
Consiliul Uniunii Europene, EU budget agreed 2014, Bruxelles, 12 Noiembrie 2013, 16005/13 (OR. en)
Presse 468, p. 1, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/139448.pdf.
Conform acestui grafic, angajamentele prevăzute pentru anii viitori în CFM

2014-20 au o tendință bine definită de creștere, de la 142.540 mil. € în anul în curs
la 167.602 mil. € în anul 2020. În acest context, apreciem că bugetul UE va deveni
din ce în ce mai mult un susținător al creșterii economice la nivel de regiune,
deoarece majoritatea cheltuielilor prevăzute în bugetul comunitar sunt orientate
către creștere economică.
Așadar, fără o creștere economică clară a statelor mai slab dezvoltate din
Uniunea Europeană, care sunt și îndatorate, într-o măsură mai mică sau mai mare,
nu se poate ieși din criza economică și din statutul de îndatorare actual. În acest
context, în cadrul Consiliului European, accentul s-a mutat de la elemente de
politică economică la găsirea unor modalități concrete de stimulare a creșterii
economice20.
Bugetul UE este oportun și a fost conceput în mod special în vederea
susținerii creșterii economice durabile, prin investiții în bunuri publice europene,
cercetare și inovare etc, cu scopul de a îmbunătăți calitatea forței de muncă prin
20
În contextul în care Germania, Olanda și Finlanda pun în continuare accentul pe economia fiscală.
instruire și educație, precum și pentru stimularea investițiilor în infrastructură.
Durabilitatea trebuie să fie un criteriu pentru alocarea de fonduri bugetare pentru a
se asigura că acestea sprijină creșterea economică, de asemenea, pe termen lung.
În cadrul acestei cercetări am plecat de la premisa că bugetul UE este orientat
cel mai mult către susținerea creșterii economice, și că evoluția și tendințele acestui
buget susțin exact această idee. În același timp, am încercat să verificăm
veridicitatea și oportunitatea afirmației conform căreia bugetul Uniunii Europene
reprezintă un instrument de contracarare a efectelor crizei financiare actuale.
Fondurilor bugetare ale UE ar putea avea un impact mai substanțial asupra
creșterii economice pentru două motive principale, relevate în schema de mai jos.
Figura 1. Influența bugetului UE asupra creșterii economice
Sursa: prelucrare proprie după http://ec.europa.eu/budget/mff/highlights/index_en.cfm.
Așadar, conform schemei de mai sus:

 fondurilor bugetare ale UE pot fi mai ușor direcționate apre domenii ale
politicii economice cheie, care sunt cunoscute în a avea un impact
semnificativ asupra creșterii economice pe termen lung, cum ar fi
cercetarea și inovarea;
 fonduri de la bugetul UE încurajează atragerea de fonduri considerabile
din sectorul privat sau de la bugetele naționale de stat datorită calității
financiare a bugetului UE și reputației Uniunii Europene. Dimensiunea
limitată a bugetului UE îl face uneori nesatisfăcător în scopul
redistribuirii sau pentru a sprijini consumul. Acestea sunt sarcini pentru
care bugetele mult mai mari ale statelor membre sunt mult mai
adecvate.
Pentru a putea observa în mod clar evoluția bugetului european în perioada
recentă, vom analiza structura bugetului și cheltuielile prevăzute în acesta pentru
anii 2016-2017 (anul 2015 este analizat în figura nr. 2).
Graficul de mai jos ne prezintă structura cheltuielilor bugetare în anul trecut,
2016.
Graficul 3.11. Structura cheltuielilor bugetare UE, 2016
Sursa: http://ec.europa.eu/
Graficul de mai sus ne arată că, la fel ca în anul 2015, cea mai mare parte a
bugetului UE este destinat creșterii economice, cu 46,8% (raportat la 46,46% în
anul 2015). Această structură reprezintă primul indiciu pentru faptul că bugetul UE
se dorește a fi un susținător și un catalizator al creșterii economice la nivel de
regiune și de state membre în parte.
Pentru anul în curs, 2017, este propusă următoarea structură a bugetului UE,
evidențiată în graficul de mai jos.
Graficul 3.12. Structura bugetului UE, 2017

Sursa: prelucrare proprie după http://ec.europa.eu.
Pentru anul în curs, 2017, se poate observa cum bugetul alocat creșterii
economice (alături de competitivitate și crearea de locuri de muncă) ocupă 33%
din totalul cheltuielilor bugetare existente, iar resursele acordate coeziunii
economice, sociale și teritoriale ocupă 12% din resursele bugetare ale anului în
curs. Așadar, putem concluziona că, împreună, peste 45% din resursele bugetare
ale UE în anul 2017 sunt alocate creșterii economice. În același timp, un procent
important al resurselor bugetare (peste 40%) sunt alocate creșterii sustenabile în
domeniul resurselor naturale.
În acest context al analizei efectuate asupra bugetului UE, este notabil faptul
că până și reformat, bugetul Uniunii Europene nu va avea un impact remarcabil
asupra creșterii economice în ansamblu, cu toate că efectele sale nu trebuie negljate
deloc. Și totuși, pentru anul 2017, majoritatea resurselor bugetare ale bugetului
comunitar servesc creșterii economice în ansamblu (în direcția competitivității, a
creșterii financiare, a îmbunătățirii pieței muncii, a coeziunii economice, sociale, și
teritoriale și a creșterii și dezvoltării în domeniul resurselor naturale). În acest sens,
mai mult decât în anii anteriori, putem aprecia că bugetul UE, prin evoluția și
tendințele sale, a devenit un susținător al creșterii economice în ansamblu a UE.
Se poate aprecia faptul că bugetul UE va micșora disparitățile dintre
standardele de viață între cetățenii Uniunii Europene și va da rezolvări regionale la
problemele regionale. Totodată, bugetul UE rămâne un element cheie deoarece
deficitul bugetar afectează indicatorii economici naționali și regionali21.
Din cauza crizei financiare și constrângerilor bugetare, Comisia Europeană a
încercat să eficientizeze instrumentele de finanțare actuale 22, cum ar fi Fondul
European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune
și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, prin adăugarea de alte
instrumente de flexibilitate, care sunt în afara alocărilor financiare convenite.
Aceste noi instrumente pot fi mobilizate de către statele membre, în caz de urgență.
În urma cercetărilor efectuate și a studierii literaturii de specialitate,
constatăm că politica bugetului UE este în poziția de a condamna cadrul financiar
multianual 2014-2020 pentru că se aseamănă foarte mult și este extrem de similar
cu predecesorul său. O comparație între cadrul financiar vechi și cel actual este
redată în figura de mai jos.
Graficul 3.13. Comparații între angajările financiare
CFM 2007-2013 vs. CFM 2014-2020
21
Nguyen, T.Van, Do Budget Deficits Affect Real Interest Rates? A Test of Ricardian Equivalence Theorem,
Acta Universitatis Danubius, Vol 9, nr. 5, 2013, p. 86, http://journals.univ-
danubius.ro/index.php/oeconomica/article/vie w/1965.
22
Onica, E.D., EU Regional and Cohesion Policy. Analysis 2007-2013 vs. 2014-2020, Acta Universitatis
Danubius, Vol 9, nr. 2, 2013, p. 214,
Se poate observa în această figură cum există diferențe minore ale alocărilor
financiare între cele două perioade de timp analizate. În schimb, apreciem că este
important faptul că, în cazul creșterii și dezvoltării economice, sumele alocate
pentru CFM 2014-2020 au crescut. Sub acest aspect, Cadrul Financiar Multianual
pentru 2014-2020 încearcă să fie un susținător mai bun al dezvoltării financiare în
regiune.
Pentru perioada 2014-2020, cercetările efectuate arată că CFM stabilește o
sumă maximă de 960 miliarde EUR pentru creditele de angajament și 908 miliarde
EUR pentru credite de plată.
CONCLUZII
Bugetul Uniunii Europene reprezintă documentul care autorizează anual
finanţarea totalității activităţilor şi intervenţiilor comunitare, evidențiind prioritățile
Uniunii Europene.
La bugetul UE nu sunt percepute taxe în mod direct. Așadar, bugetul
comunitar este finanţat din ”resurse proprii”, puse la dispoziţie de către statele
membre după consultarea Parlamentului European.
Resursele proprii sunt reprezentate de veniturile rezultate din taxele vamale
aplicate (15- 25% din totalul veniturilor bugetare), taxele variabile aferente
importurilor de la țări care nu sunt membre UE de produse agricole (2-3%), TVA,
împreună cu produsul intern brut al țărilor membre cosntituie cea mai importantă
sursă de finanţare bugetară (circa 80%), impozitele plătite de către funcţionarii
instituţiilor europene, amenzi şi excedentele din anii anteriori.
Cea mai mare contribuție la bugetul comunitar o are Germania (circa 20%),
urmată de Franţa, cu 17,47%. Contribuţia României esre de 1,21% ceea ce o face
al şaptesprezecelea stat ca mărime a contribuţiei la sistemul resurselor proprii al
UE. Cele mai mici contribuţii vin de la Malta (0,05%) şi Cipru (0,15%).
Principala sursă de finanţare bugetară o reprezintă taxa pe valoarea adăugată,
împreună cu Produsul Intern Brut al României, şi taxele vamale aplicate în cadrul
tarifului extern comun.
Insuficienţa fondurilor este şi o cauză dar şi un motiv pentru elaborarea unor
politici publice corespunzătoare. În spiritul acestei idei, autorităţile naţionale în
cooperare cu cele comunitare şi inclusiv pe baza sprijinului acestora, ar trebui să
aibă în vedere o proiecţie bugetară multianuală.
Chiar dacă Uniunea Europeană asigură încă importante resurse, în cea mai
mare proporţie acestea au destinaţie specială, ceea ce nu permite comunităţilor
naţionale să aibă libertate în gestionarea fondurilor. În acest caz mărirea cotei din
impozitul pe venit reprezintă o soluţie în sensul unei mai largi autonomii care să
permită autorităţilor să cheltuiască în funcţie de propriile necesităţi.
În acelaşi timp, responsabilitatea pentru asigurarea unor venituri naţionale
suficiente nu trebuie să aparţină în mare măsură autorităţilor comunităţii europene.
Autorităţile naţionale ar trebui să fie preocupate în primul rând de găsirea unor
soluţii de suplimentare a veniturilor pe plan naţional şi abia apoi de obţinere unor
fonduri sporite de la nivelul Uniunii Europene.
Bugetul s-a dovedit a fi un instrument esenţial în realizarea obiectivelor
politice ale UE. Acesta reprezintă o investiţie pentru obiectivele viitoare ale
Europei, iar cetăţenii aşteaptă şi merită cel mai bun randament posibil al acestei
investiţii. Acest lucru implică asigurarea faptului că bugetul este orientat pentru a
realiza efectul optim, gestionat la cele mai înalte standarde şi că reuşeşte să aducă
îmbunătăţiri concrete vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, iar statele membre îşi pot
exploata la maxim avantajele apartenenţei la UE.
Bugetul comunitar reprezintă un instrument independent, de sine stătător,
nefiind suma bugetelor statelor membre.
Putem aprecia că reforma bugetului UE pentru a-l transforma într-un
instrument de creștere economică și susținere a dezvoltării economice este
importantă, deși nu va afecta în mod substanțial creșterea economică globală în
cadrul Uniunii, din cauza dimensiunii sale mici. Bugetul comunitar poate totuși
adăuga efecte semnificative de levier care vor încuraja creșterea în economia
globală.
În acest context, cheia accelerării creșterii economice se află în :
 Dimensionarea, educarea și formarea forței de muncă;
 Avansul tehnologic bazat pe cercetare și inovare;
 Stabilitatea orientată spre politici macroeconomice eficiente.
Este nerealist să se considere că un buget ideal pentru Uniune ar avea ca unic
scop susținerea sau accelerarea creșterii economice. Alte priorități financiare
trebuie să fie finanțate într-adevăr, unele dintre ele putând să tindă, din păcate, mai
desgrabă spre limitarea expansiunii economice, mai degrabă decât spre
promovarea aceasteia. Chiar și așa, și în aceste domenii non-economice, este
important ca proiectele și programele bugetare să fie concepute cu scopul de a
sprijini creșterea economică, chiar dacă acest lucru nu este obiectivul principal.
În concluzie, apreciem că bugetul Uniunii Europene poate reprezenta un
stimul pentru creșterea economică și pentru contracararea efectelor nefaste ale
crizei financiare, dar doar în măsura în care este respectat și ajustat după nevoile
economice ale Uniunii, mereu în schimbare.
În timp ce există bugetul UE pentru finanțarea politicilor UE, finanțarea prin
intermediul bugetului UE ar trebui, de asemenea, pe cât posibil, concentrată pe
finanțarea bunurilor publice europene și combaterea eșecului pieței.
Finanțarea trebuie să facă obiectul principiilor subsidiarității și
proporționalității, pentru a se asigura că se obține finanțare de la bugetul UE și că
este evitată irosirea resurselor.
Bugetul UE pentru viitor trebuie să țină cont de cadrul financiar dificil și de
limitele cu care se luptă bugetele fiecărui stat în parte. Acesta ar putea semnifica o
înghețare a cheltuielilor ulterioare și pune un accent important pe economii și pe
eficacitatea costurilor.
Per ansamblu, apreciem că pot fi oportune următoarele propuneri pentru
optimizarea rolului, îndeplinit de bugetul comunitar în linia susținerii creșterii
economice și a contracarării crizei financiare:
 Orientarea către rezultate - indicatori comuni şi caracteristici
programelor, raportare, control, supraveghere şi evaluare;
 Cadru de performanţă pentru toate programele - etape şi ținte
cuantificabile și juste;
 Rezervă de performanţă - 5 procente din alocările naţionale (la nivel de
țără, fond sau categorie de regiune);
 Condiţionalitate ex-ante – susținerea unor condiţii pentru investiţii juste
și aducătoare de profit;
 Condiţionalitate macroeconomică – adaptarea la noua guvernanţă
financiară;
2020;
birocraţiei.
CUPRINS
INTRODUCERE............................................................................................1
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND CREȘTEREA ȘI STABILITATEA
ECONOMICĂ
1.1. Conceptul de “creștere economică”........................................................3
1.2. Factorii determinanți ai creșterii economice...........................................4
1.3. Teoriile referitoare la creșterea economică............................................6
1.4 Pactul de Stabilitate și Creștere Economică............................................9
CAPITOLUL II
BUGET ȘI POLITICĂ BUGETARĂ LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
2.1.Structura bugetului european.................................................................13
2.2 Principiile bugetului european...............................................................14
2.3. Particularităţile bugetului european......................................................18
2.4 Veniturile şi cheltuielile bugetului comunitar.......................................20
2.5. Etapele procesului bugetar în Uniunea Europeană...............................21
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ PRIVIND FINALITĂȚILE PROCESULUI BUGETAR
LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE ȘI ROLUL BUGETULUI ÎN
ASIGURAREA STABILITĂȚII ȘI CREȘTERII ECONOMICE ÎN UE
CONCLUZII.................................................................................................
BIBILOGRAFIE...........................................................................................
INTRODUCERE
Bugetul Uniunii Europene a fost întotdeauna unul dintre punctele nevralgice
ale integrării europene, cu toate că reprezintă doar 1% din venitul național brut al
statelor membre. Pe de o parte fiecare stat membru încearcă să câștige cât mai mult
din redistribuția fondurilor, ceea ce duce la negocieri prelungite, iar pe de altă
parte, fiecare instituție implicată în decizie încercă să-și promoveze propriile
interese, iar aceste interese sunt de multe ori diferite de cele ale partenerilor.
Pe parcursul anilor de existență, bugetul Uniunii Europene s-a aflat într-un
proces continuu de schimbare și ajustare.
Sistemul de finanțare al Uniunii Europene favorizează o anumită diluare a
responsabilităților bugetare: în timp ce creșterea cheltuielilor pare a fi un scop în
sine pentru Comisia Europeană și Parlament, statele membre fac din soldul lor net
motivul pozițiilor lor asupra politicilor comune. Parlamentele naționale nu au în
mod real un cuvânt de spus și cetățenilor, care ignoră costul Europei, continuă să
vadă în creditele comunitare o sursă de finanțare întotdeauna insuficientă.
Lucrarea este structurată în trei capitole incluzând și alte elemente
structurale, respectiv introducerea, concluziile și bibliografia.
În primul capitol, intitulat -„ Consideraţii teoretice privind creșterea și
stabilitatea economică”-
Cel de-al doilea capitol, intitulat -„ Buget și politică bugetară la nivelul
Uniunii Europene”- reprezintă o abordare teoretică a caracteristicilor esențiale ce
definesc bugetul Uniunii Europene. În cadrul acestui capitol am prezentat structura
bugetului european, principiile ce definesc bugetul unional, dar și etapele
procesului bugetar.
Ultimul capitol, intitulat -„ Studiu de caz privind finalitățile procesului
bugetar la nivelul Uniunii Europene și rolul bugetului în asigurarea stabilității și
creșterii economice în UE”- este prezentată analiza și cercetarea privind influența
bugetului european în asigurarea stabilității și creșterii economice. Sunt analizate
veniturile și cheltuielile bugetare pe mai multe perioade de timp, prezentând
comparații între acești doi indicatori bugetari. Deasemenea, am prezentat structura
și caracteristicile Cadrului Financiar Multianual 2014-2020.
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND CREȘTEREA
ȘI STABILITATEA ECONOMICĂ
1.1. Conceptul de “creștere economică”
Creşterea economică constituie un proces global care se referă la evoluţia

ascendentă a unor mărimi economice agregate, într-un interval temporal, care
afectează favorabil viața socio-economică, la nivel naţional sau internaţional.23
Creşterea economică reprezintă un fenomen de lungă durată, cu un grad
ridicat de complexitate, care este influențat de o serie constrâgeri cum sunt:
creşterea populaţiei, limitarea și ineficiența folosirii resurselor, problemele
existente la nivelul infrastructurii, aspectele negative la nivel instituţional şi
cultural. Creşterea economică are rolul de a facilita redistribuirea veniturilor în
cadrul societății. Creşterea economica se poate realiza prin folosirea mai eficientă a
resurselor existente şi prin sporirea capacităţii de producţie a unei naţiuni. Ea
falicitează, de asemenea, redistribuirea venitului între oameni în societate.
Rezultatele creşterii economice pot fi masurate prin indicatori sintetici,
aceștia fiind:
 Produsul Intern Brut (PIB);
 Produsul Naţional Brut (P.N.B.);
 Venitul Naţional, atât pe total cât și pe locuitor (VN).
Ca proces macroeconomic, creșterea economică nu surprinde modificările
calitative din structura economiei și nivelul de trai, aspecte puse în evidență de
conceptul de “dezvoltare economică”.
1.2. Factorii determinanți ai creșterii economice
23
Lipsey , A.C., Principiile Economiei, Editura Economică, București, 2003
Creşterea economică este un proces complex determinat de o multime de
factori. Principalii factori care determină creșterea economică se grupează astfel:24
a) Factori endogeni care se împart în doua categorii:
- Capitalul uman
- Resursele naturale
“ Practic, procesul de acumulare a capitalului uman constă în sporirea
nivelului de educație, pregătire și experiență profesională a salariaților, proces
determinat de posibilitatea obținerii unor venituri mai mari.” 25
La acest lucru și-au adus contribuția diferiți reprezentanți ai gândirii
economice clasice, care, datorită conceptelor lansate și modului de a încerca să
explice anumite fenomene cu un puternic impact spațial, au susținut conturarea
caracterului interdisciplinar și complex al economiei regionale.
În comparație cu factorul uman, mărimea calitativă a factorului material
poate fluctua datorită multiplelor influențe de ordin economic, tehnologic și
organizațional.
b) Factori exogeni
Investițiile străine directe sunt motorul esențial al creșterii strategiei de
dezvoltare economică dar și de modernizare, de creștere a locurilor de muncă, a
veniturilor, în deosebi pentru țările în dezvoltare.
Atenția concentrată asupra investițiilor straine directe se justifică prin aceea
că acestea sunt privite ca factor principal de impulsionare a creșterii economice.
c) Factori exogeni-endogeni se clasifică în:
- Procesul tehnologic
24
Creșterea economică și criteriile de convergență în cadrul economiilor emergente din Europa, Ioana Sorina
Mihuș, Cluj-Napoca 2013, pag. 19,20.
25
Factorul tehnologic și creșterea economică. Studiu comparativ pentru țările est și vest-europene, Dan
Olteanu, Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Romăne.
- Gradul de deschidere al economiei
Progresul tehnologic este tratat sub diferite perspective în ceea ce privește
analiza economică, în funcție de condițiile de realizare și efectele care le
determină.
Analiza progresului tehnic constă în identificarea efectelor pe termen lung ca
urmare a utilizării unor noi produse sau unor noi metode de producție, asupra
performanțelor economiei.
“ Progresul tehnic se măsoară prin sporurile de productivitate, prin faptul că
pornind de la aceiași factori generici, este posibilă producerea unei cantități mai
mari de bunuri, precum și creșterea calității acestora.” 26
d) Factori non economici cum ar fi:
- Factori culturali reprezentați de: cultură, subcultură și clasa socială;
- Factori psihologici reprezentați de: motivație, percepție, învățare, convingeri
și atitudini;
- Factori politici respectiv: politica monetară, politica fiscală, politici structurale.
1.3. Teoriile referitoare la creșterea economică
Teoriile economice clasice s-au axat pe analiza naturii și cauzelor creșterii

economice și pe repartiţia produsului naţional între factorii de producţie, în
condiţiile creşterii populaţiei, resurselor limitate şi condițiilor concurenţiale.
Modelul lui K. Marx este un model macroeconomic, care consideră că din
produsul social este necesar să se asigure înlocuirea capitalului consumat, refacerea
forţei de muncă, consumul neproductiv al întreprinzătorilor și creșterea
dimensiunilor factorilor de producţie.
26
Management intercultural Volumul XV, Nr.3 (29), 2013- Viorel Pop, Tehnologia- sursă de progres
economic, pag. 274.
Modelul lui Keynes27, arată că investiţiile au o importanță foarte mare
privind stabilirea nivelului producţiei şi utilizării forței de muncă, iar dacă
investițiile nu sunt suficiente, se produce depresiunea economică.
Modelul input-output al creşterii economice a fost creat de Leontief și se
referă la interdependenţa dintre compartimentele structurilor din cadrul fiecărei
economii naţionale.
Modelele economice neoclasice ale creşterii economice pornesc de la
premisa substituibilității factorilor productivi, propunând o serie de combinaţii ale
factorilor de producție pentru ajungerea la rezultatul final.
Modelul lui Solow arată că aspecte cum sunt creşterea ratei economisirii, a
populaţiei şi progresul tehnologic au un impact semnificativ asupra nivelului
producţiei şi creşterii economice într-un interval de timp. Solow pornește e la
ipotezele că economia este perfect concurenţială, factorii de producție dispun de o
mobilitate perfectă, resursele sunt folosite deplin, capitalul se supune
randamentelor descrescătoare, iar randamentele de scară sunt constante. Modelul
arată că nivelul de economisire şi investire al unei țări determină standardul de
viaţă al populației sale.
Modelul lui Domar consideră că investițiile cresc cererea globală, ducând în
același timp la creșterea ofertei reale prin creșterea capacității de producție,
echilibrul producându-se doar când aceste două efecte sunt egale cantitativ.
Teoriile moderne ale creşterii economice se axează pe importanța
investiţiilor în creșterea producţiei. Un alt factor important al producției este
reprezentat de condițiile tehnice și tehnologice de desfășurare a acesteia.
27
Keynes, J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, dobânzii și banilor, Editura Științifică, București,
1970
Modelul Mundell – Fleming28 este un model dezvoltat independent de cei
doi economişti, prin care se studiază influenţa regimului ratei de schimb a monedei
asupra efectelor de creştere economică pe care le au politica fiscală şi politica
monetară. Pornind de la ipoteza perfectei mobilităţi a capitalului, modelul
demonstrează că, în cazul unei rate de schimb fixe, politica monetară este
ineficace, după cum este şi politica fiscală, în cazul unei rate de schimb flexibile.
Modelul Rostow29 consideră că există mai multe etape ale creşterii
economice: stadiul societăţii tradiţionale presupune o structură ierarhică a
societății, unde economia se bazează pe agricultură; stadiul premergător depăşirii
celui tradiţional se referă la aplicațiile ştiinţifice în agricultură; stadiul ieşirii din
perioada tradiţională este marcat de o dezvoltare economică normală.
Ca răspuns la primul raport către Clubul de la Roma şi la teoria “creşterii
zero”, în anul 1974 apare lucrarea “Omenirea la răspântie” care avansează
conceptul de creştere organică. Autorii Mihajlo Mesarovic şi Eduard Pestel au
studiat ţările lumii prin prisma următoarelor cinci grupe de criterii: tradiţii; stil de
viaţă; nivel de dezvoltare economică; structurile social-politice; similitudinea
problemelor cu care sunt confruntate.
In funcție de aceste criterii, s-au format zece regiuni: America de Nord;
Europa Occidentală; Japonia; Australia, Africa de Sud şi restul ţărilor dezvoltate cu
economie de piaţă; Europa Răsăriteană, Rusia şi ţările foste U.R.S.S.; America
Latină; Africa de Nord şi Orientul Mijlociu; Africa Tropicală; Asia de Sud-est;
China. Autorii promit că diviziunea nu se va opri aici şi că modelul va funcţiona
pentru fiecare iară în parte.
La cererea Clubului de la Roma, profesorul american Jay W. Forrester a
formulat o primă schiţă de model global („Lumea 1”) pe care a precizat-o ulterior
28
Dobrotă, N., Dicționar de economie, Editura Economică, București, 1990
29
Dobrotă, N., Dicționar de economie, Editura Economică, București, 1990
(„Lumea 2”), în care încearcă să desprindă tendinţele mondiale ale creşterii
economice în primele şapte decenii ale secolului XX. Apoi el împreună cu alţi
profesori30 de la Massachussetts Institut of Tehnology (M.I.T.) elaborează în anul
1972 lucrarea „The Limits to Growth” („Lumea 3”) considerată primul raport către
Clubul de la Roma.
Autorii analizează cinci variabile ale creşterii economice: populaţia şi
dinamica ei; capitalul, respectiv investiţiile succesive de capital şi procesul
dezvoltării industriei la scară planetară; producţia agricolă mondială şi alimentaţia;
consumul de resurse neregenerabile; poluarea mediului natural. În lucrare se
apreciază că între cele cinci variabile ale creşterii economice există strânse legături
de interdependenţă. Folosind tehnica modernă de calcul, autorii evidenţiază
ritmurile creşterii economice la scară mondială în primele şapte decenii ale
secolului XX şi tendinţele înregistrate de cele cinci variabile.
Concluzia la care ajung este esenţialmente pesimistă. Dacă tendinţele actuale
de creştere a populaţiei, industrializării, poluării, producţiei alimentare şi tendinţele
epuizării resurselor continuă neschimbate, limitele creşterii pe această planetă vor
fi atinse în decursul următorilor o sută de ani.
Soluţia propusă în raport constă în strategia “creşterii zero” (zero growth,
teoria zegistă). Conform acesteia, pentru prevenirea catastrofei previzibile, trebuie
impuse măsuri dure de menţinere a echilibrului creşterii şi dezvoltării la scară
mondiala. Aceste măsuri vizează realizarea unui echilibru intre bucla pozitivă şi
bucla negativă a fiecărei variabile, fără ca aceasta să însemne stagnare economică.
1.4. Pactul de Stabilitate și Creștere Economică
30
Meadows, D.H., Meadows, D.L., Rangers, J., Behrens, W.W., The Limits to growth, Universe Books New
York, 1972
Adoptat de Consiliul de la Amsterdam în iunie 1997, Pactul este construit pe
două aspecte cheie: pe un sistem de prevenire pentru identificarea şi corectarea
alunecărilor bugetare înainte ca acestea să determine creşterea deficitelor dincolo
de pragul de 3 % din PIB, criteriu stabilit prin Tratat şi pe un sistem de reguli
pentru a determina statele membre să evite deficitele excesive şi să aplice măsuri
imediate de corectare în cazul în care acestea au fost constatate.
Nenumăratele critici dar mai ales nerespectarea prevederilor sale au
determinat reformarea Pactului de Stabilitate şi Creştere. În cadrul Consiliului
European din 22 şi 23 martie 2005, miniştrii de finanţe au elaborat o serie de
modificări ale Pactului de Stabilitate şi Creştere, acestea fiind adoptate la 27 iunie
2005.31
Această reformă a determinat pe de o parte relaxarea regulilor Pactului în
mod considerabil, ca urmare a presiunilor Franţei şi Germanie, şi pe de altă parte,
state precum Austria şi Olanda au susţinut introducerea unor proceduri de control
întărit între statele membre.
Cele două praguri (al deficitului bugetar de 3% din PIB şi respectiv al
datoriei publice de 60% din PIB ) nu au fost schimbate dar fiind considerate doar
reperele unei economii sănătoase nu mai sunt obligatorii, în acest punct al ciclului
economic prin care trec statele Uniunii Europene.
Reforma PSC stabileşte urmatoarele: perioada de implementare a corecţiilor
pentru deficite bugetare a fost extinsă la 4 ani faţă de 1 sau 2 ani cât era stabilită
înainte; corectarea componentei structurale a deficitelor bugetare în perioada de
creştere economica peste potential (corectarea deficitului structural cu 0.5% pe an),
permiţând astfel marja de manevră pentru acţiunea stabilizatorilor automaţi în
perioade cu creştere economică sub potenţial; creşterea gradului de importanţă a
31
Rostaing, S., Is there Compatibility between the Stability and Growth Pact and Automatic Fiscal
Stabilisers?, 2007
criteriului datoriei publice, ca metodă de evaluare a sustenabilităţii situaţiei
bugetare pe termen mediu şi lung; extinderea circumstanţelor de aplicare a
sancţiunilor, criteriul de reducere a PIB cu 2% fiind substituit cu cel de creştere
economică negativă, incluzând şi situaţiile în care PIB-ul unei economii creşte
sub potenţial o perioadă mai mare de timp; posibilitatea de a include alţi factori
relevanţi în luarea deciziei de deficit bugetar excesiv, permitându-se luarea în
considerare a diverselor forme de cheltuieli bugetare (în special cele în domeniul
apărării, al pensiilor, al politicilor de cercetare dezvoltare, al procesului de
reunificare, cum este cazul Germaniei).32
Reforma PSC contribuie la creşterea marjei de manevră a politicilor
bugetare ale statelor membre ale zonei euro, în special în cazul incidenţei şocurilor
economice exogene. Totodată noul Pact este mai flexibil, având în vedere că
reforma prevede extinderea perioadelor de corectare a deficitelor excesive, dar şi a
condiţiilor de aplicare a sancţiunilor.
Din punct de vedere al teoriei economice noul Pact este mai adecvat, având
în vedere că acordă importaţă mai mare criteriului datoriei publice, adresându-se
astfel problemelor bugetare pe termen lung.
Din punct de vedere al eficienţei reforma introduce anumite modificări dat
fiind că guvernele statelor membre ale zonei euro îşi vor intensifica atenţia în ceea
ce priveşte reformele structurale. Reforma Pactului mentionează importanţa
reducerii componentei structurale a deficitului bugetar în perioada de creştere
economică peste nivelul potenţial.
Cu toate acestea, noul Pact nu aduce modificări semnificative din punct de
vedere al simplităţii şi al consistenţei. Indicatorii bugetari sunt aceeaşi fiind
inteligibili de către public. De asemenea reforma pactului nu face referinta la
32
Stabilisers?, 2007
coordonarea politicilor bugetare, sau la coordonarea politicilor bugetare cu politica
monetara.
În ceea ce priveşte elementele negative ale reformei pactului se menţioneaza
numărul excesiv şi subiectivitatea situaţiilor în care nu se respectă criteriul de 3%
pentru nivelul deficitului bugetar in PIB. Din nou apare circumstanţa contabilităţii
creative la nivelul conturilor naţionale (dificultatea de a distinge între mai multe
tipuri de cheltuieli guvernamentale: cheltuieli cu investiţiile publice, cheltuieli cu
pensiile).
Gradul de putere al noului Pact este mai redus, având în vedere extinderea
circumstanţelor de aplicare a sancţiunilor prevăzute în versiunea originală. Mai
mult, rădacinile problemei principale nu sunt rezolvate, dat fiind că există
posibilitatea de a utiliza, oportunistic, excepţiile introduse prin reformă.
Componenta preventivă a PSC are rolul de a se asigura că statele membre
ale UE urmează politici bugetare prudente în vremuri de prosperitate pentru a
beneficia de rezerve în perioade mai puţin favorabile. Pentru a se delimita de
autosuficienţa manifestată anterior în perioadele de prosperitate economică,
monitorizarea finanţelor publice se va axa pe noul concept de politică bugetară
prudentă, care are rolul de a asigura convergenţa către obiectivul pe termen mediu.
Astfel, pentru ameliorarea funcţionării componentei preventive a Pactului de
Stabilitate şi Creştere, Comisia a prezentat diverse propuneri in funcție de reforma
din 2005 a PSC. Aceste propuneri se referă la maniera în care guvernele concep şi
aplică strategiile bugetare pe termen mediu, precum şi la întărirea supravegherii şi
coordonării politicilor bugetare şi economice la nivelul UE. Scopul este de a
elabora politici bugetare viabile care să favorizeze creşterea şi crearea de locuri de
muncă.33
33
Stabilisers, 2007
Cu privire la componenta preventivă, Pactul revizuit a mărit şi marja
discreţionară aferentă stabilirii obiectivului pe termen mediu şi progreselor
înregistrate în realizarea acestuia. Mulţi observatori, inclusiv BCE, şi-au exprimat
îngrijorarea cu privire la faptul că aceste schimbări ar putea submina încrederea în
cadrul fiscal şi în sustenabilitatea finanţelor publice ale ţărilor din zona euro – şi
că, pe ansamblu, acesta ar deveni mai complex şi mai putin transparent.
CAPITOLUL II
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL
UNIUNII EUROPENE
2.1. Structura bugetului european
Bugetul Uniunii Europene reprezintă actul prin care este autorizată în fiecare
an finanţarea sistemului de activităţi comunitare, resursele de care este nevoie şi
obiectivele Uniunii Europene. Prin urmărirea evoluţiei bugetului european în timp,
se pot observa transformările care au avut loc la nivelul Uniunii Europene.
În anul 1967 a avut loc fuziunea celor trei bugete europene care existau la
vremea respectivă, în urma Tratatului de la Bruxelles din 1965 prin care instituţiile
celor trei Comunităţi Europene fuzionau. Excepţia a fost reprezentată de
cheltuielile operaţionale şi de venituri, care au făcut parte dintr-un buget separat
până în momentul încetării activităţii CECO. Tratatul CECO a încetat în 2002, iar
până atunci gestiunea patrimoniului era realizată de comunităţile existente,
fondurile rămânând separate față de restul fondurilor comunitare. Incasările care
provin din gestiunea patrimoniului CECO reprezintă încasări la bugetul general,
având rolul de finanţare a cercetărilor din domeniul oţelului şi cărbunelui.
Mecanismele bugetare definite prin Tratatele de la Paris (1951) şi Roma
(1957) au suferit o serie de schimbări din 1970, când au crescut din ce în ce mai
mult puterile Parlamentului European. In 1988 a avut loc o reformă semnificativă,
la ora actuală bugetul bazânu-se pe trei principii: furnizarea resurselor necesare
funcționării Uniunii Europene, plafonul total al resurselor proprii fiind exprimat
anual ca o pondere din venitul naţional brut comunitar; garantarea disciplinei
bugetare, respectiv controlul creșterii plăților şi îmbunătățirea acestei proceduri
prin stabilirea unui echilibru între Parlamentul European, Consiliul Uniunii
Europene şi Comisia Europeană; asigurarea unui mecanism al Fondurilor
structurale eficient.34
Bugetul Uniunii Europene se deosebeşte fundamental de bugetele naţionale
ale statelor comunitare deoarece statele membre sunt responsabile pentru
instituţiile publice, pe care le finanțează din bugetele naţionale, iar cheltuielile cu
instituţiile administraţiei europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul, Curtea de
Justiţie) sunt reduse.
2.2 Principiile bugetului european
Bugetul comunităţii europene respectă regulile generale aplicate în statele

membre, cu scopul asigurării veniturilor şi cheltuielilor în procesul de adoptare a
deciziilor şi a clarităţii în monitorizarea şi controlul execuţiei bugetare, cu scopul
protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene.
34
Drosu Şaguna, D., Tofan, M., Drept financiar şi fiscal European, Editura CH. Beck, Bucureşti, 2010, pp.
116-117
Bugetul este întocmit şi executat în conformitate cu următoarele principii:
unitate, exactitate bugetară, anualitate, echilibru, unitate de cont, universalitate,
specificitate, bună gestiune financiară şi transparenţă.35
a)Principiul unităţii şi al exactităţii bugetare
Acest principiu constă în cuprinderea tuturor informațiilor într-un documet
unic cu scopul de a se permite o mai bună apreciere a finanțelor europene în raport
cu instituțiile responsabile de gestionarea lor.
Toate încasările şi plăţile trebuie să se afle într-un unic document bugetar, cu

scopul asigurării unui control eficient al condiţiilor de alocare a resurselor
comunitare. De la această regulă există şi excepţii în cazul organismelor
comunitare descentralizate (agenţiile europene), care au propriile lor bugete în care
sunt prevăzute, la partea de venituri, resursele lor ce provin din subvenţii de la
bugetul general. Spre exemplu Fondul European de Dezvoltare se bazează pe
reguli specifice, veniturile şi cheltuielile executânsu-se în afara bugetului general,
dar tot în sarcina Comisiei Europene.36
Consiliul a adăugat la acest principiu pe cel al exactităţii bugetare, care
impune autorităţilor bugetare de a nu însrie decât creditele care vor putea în mod
real să fie executate.
b)Principiul anualităţii
Acest principiu impune ca operaţiunile de realizare a veniturilor şi de
efectuare a cheltuielilor să privească anul bugetar, care în cazul Uniunii Europene
coincide cu anul calendaristic de la 1 ianuarie la 31 decembrie. Operațiunile
multianuale constituie excepţia, deoarece se derulează pe perioade de timp mai
mari de un an. Specificul proiectelor Uniunii Europene, în special cele de
35
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L56, 29 februarie 2012, ISSN 1830-3625
36
Bostan, I,., Drept financiar european, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, pp. 52-53
infrastructură, desfăşurate de cele mai multe ori pe o bază multianuală, a făcut
necesară găsirea unei soluţii pentru evidenţierea acestor cheltuieli şi pentru
asigurarea continuităţii finanţării, cunoscută sub denumirea de „perspectivă
financiară”. Acest plan financiar desemnează suma anuală maximum posibil de
cheltuit, pentru o perioadă de 7 ani şi conferă o bază legală pentru bugetele anuale,
cu scopul de a facilita adoptarea anuală a bugetului.
c) Principiul echilibrului
Acest principiu stabileşte regula conform căreia cheltuielile bugetare
prevăzute prin buget trebuie să fie cel mult egale cu veniturile bugetare, fiind
interzisă înregistrarea de deficit care să fie acoperită prin recurgerea la
împrumuturi.
În cazul unui sold excedentar, acesta se reportează în cursul anului bugetar
următor, iar toate cheltuielile suplimentare, care se pot ivi pe parcursul execuţiei
bugetare, fac obiectul unui buget rectificativ.
d) Principiul unităţii de cont
Potrivit acestui principiu, bugetul se întomeşte şi se execută în euro, iar
conturile se prezintă în aceeaşi monedă, așadar, unele operaţiuni pot fi efectuate în
monedele naţionale care fac obiectul condiţiilor stabilite în normele de aplicare a
regulamentului financiar.
e) Principiul universalităţii
Universalitatea bugetului presupune înscrierea în bugetul Uniunii Europene
în sume integrale a tuturor veniturilor şi cheltuielilor comunitare, fără compensări.
Cu alte cuvinte, ansamblul cheltuielilor trebuie finanţate din totalul veniturilor.
Acest principiu implică două reguli caracteristice ale dreptului bugetar:
neafectarea şi necontractarea. Regula de neafectare dispune că încasările bugetare
trebuie să fie afectate unor plăţi precise, iar regula de necontractare dispune că nu
putem avea contractare între încasări şi plăţi.
Ca excepţie, pentru finanţarea unor programe de cercetare sunt afectate
direct anumite venituri, fiind vorba despre participarea statelor candidate (în cadrul
strategiei de pre-aderare) sau despre contribuţia ţărilor AELS (Asociaţia Europeană
a Liberului Schimb) în cadrul Spaţiului Economic European.
f) Principiul specializării bugetare

Acest principiu pretinde împărțirea bugetului general în unități din ce în ce
mai mici, astfel încâtîn fiecare dintre aceste unități, respectiv creditele bugetare, să
aibă identitate proprie, fie că ele se regăsesc în partea de venituri, fie că sunt
incluse la cheltuieli, dar și pentru a se oferi instituțiilor comunitare o anumită
flexibilitate în gestionarea fondurilor.
g) Principiul bunei gestiuni financiare
Reglementarea financiară defineşte buna gestiune financiară prin referire la
principiile de economie, de eficienţă şi de eficacitate.
Instituțiile trebuie să evalueze anterior ți posterior aplicării lor, toate
programele și activitățile care presupun cheltuieli bugetare. Conform prevederilor
constituționale exprese, întocmirea bugetului Uniunii Europene trebuie să respecte
principiul bunei gestiuni financiare, statele membre având obligația să colaboreze
pentru a asigura utilizarea corectă a creditelor efectuate acoperirii cheltuielilor
bugetare.
h) Principiul transparenţei
Bugetul Uniunii Europene este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene, fiind publicate şi informaţiile privind execuţia bugetară, cu scopul
asigurării transparenței.
Respectarea tuturor acestor principii bugetare asigură un management
performant al procesului bugetar, în contextul căruia este posibilă abordarea
sistematică a previziunii, a execuţiei şi a controlului mobilizării, repartizării şi
utilizării resurselor financiare ale Uniunii Europene.37
2.3. Particularităţile bugetului european
Cei care urmăresc zi de zi evoluţia şi dinamica Uniunii Europene remarcă

faptul că cele mai complexe procese decizionale ale Uniunii Europene se referă la
discutarea şi adoptarea bugetului Uniunii. Bugetul UE are propriul specific, în
comparaţie cu alte bugete naţionale, pe care le putem considera clasice.
În primul rând, bugetul UE nu este un mecanism global de activitate al
statelor membre. Acesta se referă doar la câteva componente esenţiale pentru UE:
dezvoltare sustenabilă (competitivitate, coeziune), resurse naturale, justiţie şi
cetăţenie, administraţie, rolul global al Uniunii şi compensaţii.
Astfel, istoricul procesului decizional în UE cuprinde perioade în care
dezbaterile se concentrau doar pe două componente: agricultură şi coeziune. De
fapt, aceste două preocupări reprezentau aproximativ 80% din bugetul anual al
Uniunii pentru anul 2006.
Deseori, unele state pur şi simplu au boicotat procesul de negociere a
bugetului, pentru că nu au fost de acord cu prevederile bugetare privind unele
componente din domeniul agricol sau al coeziunii. Unul dintre cele mai relevante
cazuri pentru acest buget este situaţia Poloniei, care şi-a permis să negocieze „dur”
la capitolul resurse naturale şi coeziune, cu celelalte state membre, chiar dacă era
un stat „proaspăt” aderat la UE. Această ţară a intrat abil în „lupta” pentru
stabilirea bugetului pentru perioada 2007-2013.
37
Bostan, I., Drept financiar european, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, pp. 53-61
În al doilea rând, dacă bugetele clasice sunt stabilite pentru o perioadă
anuală, atunci bugetul Uniunii se stabileşte pentru o perioadă de 7 ani, schiţând un
cadru de aplicare pentru fiecare an calendaristic.
Astfel, în fiecare an calendaristic bugetul Uniunii este adaptat conform
creşterii şi inflaţiei economice. De aceea, structurile Uniunii Europene abilitate în
această problemă trebuie să dețină o capacitate distinctivă, pentru a prevedea
anumite procese economice, politice şi sociale, nu numai la nivelul Uniunii, cât şi
la nivel extern.
Această componentă face ca în procesul de negociere să se discute fiecare
aspect invocat, astfel încât decizia finală să reprezinte acordul unanim al actorilor
implicaţi. De aceea, stabilirea bugetului este cel mai complex şi de durată proces
decizional din UE.
În al treilea rând, bugetul Uniunii Europene se constituie din venituri
vamale, impozite agricole, contribuţia proporţională a statelor membre din PNB-ul
intern al acestora şi o proporţie specificată din evaluarea TVA în statele membre.
Așadar, lucrul acesta face ca bugetul respectiv să aibă un cu totul alt specific
faţă de bugetele clasice. Iată de ce bugetul UE presupune definirea în avans a
priorităţilor, pentru o perioadă de 7 ani şi astfel cheltuielile să corespundă
veniturilor prognozate, evitând deficitul financiar.
Aceste trei elemente fac din bugetul Uniunii Europene unul dintre cele mai
„aprinse” subiecte comunitare. Pornind de la obiectivele sale de activitate, UE
tinde să soluţioneze „probleme mari”, prin intermediul unor costuri rezonabile. În
acest sens, noile state aderate trec treptat de la statutul de benefiari la cel de
contribuabili la bugetul Uniunii Europene.38
Între bugetul Uniunii Europene şi bugetul statelor membre există şi relaţii de
interdependenţă şi intercondiţionare, în sensul că veniturile pe care le primesc
38
Ionescu, C., Toderaş, N., Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonia, Bucureşti, 2007, p. 129
statele membre alimentează partea de venituri a bugetelor naţionale, pe când plăţile
sub formă de contribuţii ale acestor state către Uniune afectează partea de
cheltuieli a bugetelor naţionale.
Bugetul comunitar diferă de cele naţionale prin dimensiunea şi structura
veniturilor şi cheltuielor, neavând același rol în ceea ce privește echilibrul
macroeconomic. Rolul său a crescut foarte mult în ceea ce privește dezvoltarea
regională și ajustarea structurală datorită politicilor recente de coeziune atât pe plan
social cât şi pe plan economic.
2.4 Veniturile şi cheltuielile bugetului comunitar
Bugetul servește la autorizarea veniturilor şi cheltuielilor U.E. conform

priorităţilor şi orientărilor politice adoptate în instituțiile europene cu rol privind
procesul bugetar, de către reprezentanţii țărilor membre.
Veniturile bugetului Uniunii Europene se stabilesc prin hotărârea Consiliului
Uniunii Europene, iar parlamentele țărilor membre le ratifică.
La ora actuală, bugetul Uniunii Europene include mai multe tipuri de
venituri proprii: veniturile proprii tradiţionale (taxele vamale, taxele agricole şi
taxele pe zahăr); cotă din TVA aplicat în fiecare stat membru (0,5%); cotă din
produsul național brut al fiecărei țări membre.
Limita maximă autorizată a tuturor veniturilor proprii ale Uniunii Europene
este începând din 1993 de 1,27% din PNB al tuturor țărilor membre. In 1992 a fost
de 1,20%, iar anterior, de 1,15%. Venitul constituie circa 40% din ansamblul
veniturilor bugetului comunitar.39
Cheltuielile bugetului Uniunii Europene sunt aprobate de către Parlamentul
şi Consiliul European pe baza propunerilor făcute de Comisia Europeană. Pentru
39
Diaconu, N., Dreptul Uniunii Europene, partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p. 248
aceasta, sunt necesare o serie de etape de examinare şi dezbatere a variantelor de
proiecte de buget anual. Există două tipuri de cheltuieli bugetare: cheltuielile
obligatorii, respectiv cele care rezultă din tratate sau din acte emise în baza
acestora; cheltuielile neobligatorii, care cuprind acţiunile structurale orientate spre
regiunile dezavantajate ale Uniunii Europeene şi cheltuielile pentru suportul
aderării ţărilor candidate.
Aceste venituri şi cheltuieli reprezintă indicatorii bugetului Uniunii
Europeene corespunzător unui exerciţiu bugetar cu durata de un an calendaristic.
Fiecare țară membră contribuie în euro, dar achită lunar în moneda
naţională, sumele fiind virate într-un cont deschis pe numele Comisiei Europene la
banca centrală naţională.
Perspectiva financiară este un plan financiar pe termen mediu, care stabilește
suma maximă de cheltuit pe perioada unui an, pentru o perioadă de 7 ani şi care dă
o bază legală pentru bugetele anuale, făcând mai ușoară adoptarea anuală a
bugetului, dând garanţia continuării asigurării finanţării pentru proiectele multi-
anuale.
2.5. Etapele procedurii bugetare în Uniunea Europeană
Exercitarea competențelor bugetare constă, în primul rând, în determinarea

naturii cheltuielilor, după care în stabilirea sumei anuale pentru asemenea cheltuieli
și venitul necesar pentru a le acoperi, iar, în final, în exercitarea controlului asupra
implementării bugetului. Procedura bugetară implică pregătirea și adoptarea
bugetului.
Ca orice proces bugetar, şi cel al Uniunii Europene implică parcurgerea mai
multor etape, cuprinzând proceduri, termene şi formalităţi specifice, determinate de
deciziile şi acţiunile îndreptate spre îndeplinirea obiectivelor pe etape ale Uniunii.
Articolul 272 din Tratatul CEE organizează derularea procedurii bugetare,
definind succesiunea diferitelor etape şi termene pe care cele două ramuri ale
autorităţii bugetare, Consiliul şi Parlamentul, trebuie în mod imperativ să le
respecte. Astfel, procedura bugetară, aşa cum este definită prin Tratat, se derulează
de la 1 ianuarie la 31 decembrie a anului ce precede exerciţiul în cauză.
În toate statele membre, procesul bugetar al UE cuprinde mai multe etape,
respectiv :
a)Elaborarea proiectului de buget
Procedura bugetară începe cu pregătirea de către Comisia Europeană a unui
proiect de buget. Fiecare instituţie europeană realizează un proiect de buget în care
sunt incluse estimări privind cheltuielile proprii, urmând ca, prin centralizarea
acestora, Comisia, prin serviciul de specialitate, sub îndrumarea comisarului
responsabil pentru Programare financiară şi buget, să elaboreze până la 1 iulie un
proiect preliminar al bugetului UE.
Până la 1 septembrie, Comisia Europeană trimite proiectul şi luarea de
poziţie Consiliului, care pe baza acestora elaborează un proiect de buget care va fi
înaintat până în 5 octombrie la Parlament.
b) Aprobarea bugetului
Procedura internă pentru adoptarea proiectului de buget în cadrul Consiliului
începe prin examinarea proiectului de buget de către Comitetul bugetar, apoi de
către COREPER.
Proiectul de buget trebuie să fie adoptat cu o majoritate calificată (în mod
regulat în iulie). Majoritatea calificată este atinsă atunci când cel puţin 232 voturi
(72,27%) din 321, exprimate de către cel puţin două treimi din membri, sunt
favorabile.
După definitivarea proiectului de buget, Consiliul UE îl înaintează
Parlamentului. După primirea proiectului de buget, în termen de 45 de zile,
Parlamentul se pronunţă asupra acestuia, fie prin aprobarea proiectului, fie prin
iniţierea unor modificări sau amendamente.
În cazul inacţiunii Parlamentului în termenul mai sus menţionat, bugetul este
considerat ca şi adoptat, fapt constatat de preşedintele Parlamentului printr-un act
juridic elaborat în acest sens.
Dacă amendamentele propuse sunt aprobate de majoritatea membrilor
Parlamentului, proiectul de buget se restituie Consiliului, care va purta discuţii
asupra acestuia cu Comisia şi instituţiile interesate.
Consiliul, după primirea proiectului de buget în termen de 15 zile, poate să
accepte, să modifice sau să respingă amendamentele propuse de Parlament. În
cazul cheltuielilor obligatorii, dacă propunerile Parlamentului duc la creşterea
bugetului total, ele trebuie adoptate de Consiliul UE cu o majoritate calificată,
altfel sunt considerate respinse. Dacă propunerile Parlamentului nu duc la creşterea
bugetului total, ele pot fi respinse de Consiliul UE doar cu o majoritate calificată.
Deciziile Consiliului în a doua lectură ce vizează cheltuielile obligatorii
conduc în mod normal la fixarea valorilor lor definitive. Consiliul exercită într-
adevăr, cu excepţia respingerii ulterioare de către Parlament, ultimul cuvânt asupra
acestei categorii de cheltuieli.
Ţinând cont de reducerea termenelor acordate Parlamentului pentru a
proceda la a doua sa lectură (15 zile), esenţialul lucrărilor este realizat de Comisia
Bugetelor. Consiliul, având deja ultimul cuvânt asupra cheltuielilor obligatorii,
Parlamentul va consacra sesiunii plenare din decembrie în principal reexaminarea
cheltuielilor neobligatorii pentru care poate accepta sau respinge propunerile
Consiliului.
În final, asupra proiectului de buget, indiferent de respingerea sau
modificarea de către Consiliu a amendamentelor formulate de Parlament, se
pronunţă tot Legislativul care adoptă bugetul în forma stabilită, pe baza a trei
cincimi din voturile exprimate. Preşedintele Parlamentului European declară
formal bugetul final adoptat şi din acest moment bugetul dobândeşte forţă
obligatorie. Astfel bugetul este votat până la sfârşitul lui decembrie în anul care
precede anul bugetar.
Dacă în mod excepţional nu se va ajunge la consens până la sfârşitul anului
precedent anului bugetar, va fi luat ca reper bugetul anului precedent, condiţia că
lunar poate fi cheltuită a 12-a parte din cheltuielile normale, până la obţinerea
consensului.
Un dezacord persistent cu Consiliul UE poate conduce preşedintele
Parlamentului la a se abţine în ceea ce priveşte constatarea aprobării bugetului, în
ciuda unui vot regulamentar al Parlamentului asupra valorii cheltuielilor
neobligatorii. Pe de altă parte, Parlamentul, cu votul majorităţii absolute a
membrilor săi şi a 3/5 din voturile exprimate, poate, pentru motive importante, să
respingă proiectul de buget şi să ceară ca un nou proiect să-i fie supus.
Într-unul din aceste cazuri, Comunitatea se regăseşte în situaţia de a începe
anul bugetar fără buget. Continuarea acţiunii comunitare poate, cu toate acestea, să
fie asigurată prin punerea în acţiune a regimului provizoriu prevăzut de tratat, în
timp ce procedura bugetară se prelungeşte printr-o „a treia lectură” informală,
bazată pe noile propuneri bugetare prezentate de Comisie.
În caz de circumstanţe inevitabile, excepţionale sau neprevăzute, Comisia
poate propune în cursul anului ca bugetul adoptat să fie modificat şi ea prezintă
anteproiecte de buget rectificativ care, până la aprobare, urmează acelaşi traseu ca
şi anteproiectul bugetului general. Bugetele rectificative sunt, de asemenea,
utilizate pentru a înscrie în bugetul exerciţiului în curs soldul din exerciţiul
precedent.
De asemenea, Comisia poate, din proprie iniţiativă sau la cererea altor
instituţii care au o secţiune proprie în buget, să prezinte o scrisoare rectificativă la
anteproiectul de buget, pe baza elementelor noi care nu erau cunoscute în
momentul stabilirii lor.
Competenţele înscrise în proiectul de buget sunt de natura cheltuielilor,
astfel: pentru cheltuielile obligatorii (care decurg obligatoriu din tratatele europene
sau acte specifice), Parlamentul European nu poate decât să propună anumite
modificări care intră în competenţa Consiliului Uniunii Europene ce deţine puterea
de a fixa nivelul acestor cheltuieli (40% din cheltuielile obligatorii sunt destinate
sprijinirii pieţelor produselor agricole); pentru cheltuielile neobligatorii,
Parlamentul poate modifica proiectul bugetului (60% din cheltuieli).40
Demarcaţia dintre acestea nefiind una riguroasă, în practică apar uneori
conflicte între cele două instituţii care alcătuiesc autoritatea bugetară, adică
Parlamentul European şi Consiliul UE. Pentru a reduce la minimum conflictele
dintre protagoniştii autorităţii bugetare, aceştia au încheiat un nou acord
interinstituţional, care confirmă principiul concertării poziţiilor celor două instituţii
la stabilirea cuantumului cheltuielilor obligatorii şi extinde procedura
dimensionării cheltuielilor la totalitatea cheltuielilor bugetare.41
c) Execuţia bugetară
Conform articolului 274 al Tratatului Comunităţii Europene, execuţia
bugetară intră în competenţa Comisiei Europene, care are responsabilitatea de a
efectua cheltuielile bugetare în limita creditelor bugetare aprobate, cu respectarea
reglementărilor adoptate în materie de către Consiliu, precum şi potrivit
principiului bunei gestiuni financiare.
Tratatul CE stipulează că executarea bugetului trebuie să țină cont de
principiul bunei gestiuni financiare. În alţi termeni, aceasta semnifică că toate
regulile în vigoare trebuie să fie riguros respectate şi că în urmărirea obiectivelor
40
Felicia Dumitru , Construcţia Europeană, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2004, pag. 51
41
Diaconu, N., Dreptul Uniunii Europene, partea generală, Editura Lumina Lex,Bucureşti, 2007, pp. 249-250
Uniunii, persoanele care gestionează fondurile trebuie să facă totul pentru a asigura
o utilizare optimală a fiecărui euro cheltuit. Pentru a verifica acest lucru sunt
efectuate evaluări regulate.42
 macroeconomică – adaptarea la noua guvernanţă financiară;
2020;
birocraţiei.
42
Brezeanu, P., Finanţe Europene, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 164

Cap 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONCLUZII

Bugetul Uniunii Europene reprezintă documentul care autorizează anual

Cei care urmăresc zi de zi evoluţia şi dinamica Uniunii Europene remarcă

2.4 Veniturile şi cheltuielile bugetului comunitar

Bugetul servește la autorizarea veniturilor şi cheltuielilor U.E. conform

2.5. Etapele procedurii bugetare în Uniunea Europeană

Exercitarea competențelor bugetare constă, în primul rând, în determinarea

Bugetul Uniunii Europene este instrumentul care stabilește și autorizează,

Graficul 3.2. Bugetul UE propus pentru 2014-2020

Sursa: Comisia Europeană, Politica de coeziune a UE 2014 – 2020, Propuneri ale

Conform graficului, politica de coeziune și Facilitatea de Conectare a Europei

Tabelul 3.1. Cheltuielile bugetului Uniunii Europene 2013-2014

Descriere Buget 2014 Buget 2013 Variație

1. Creștere inteligentă și 62 392 787 058 69 127 255 205 – 9,74

2. Creștere economică 56 458 930 369 57 814 298 094 – 2,34

Sursa : Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Sursa:elaborat de autor după datele de pe ec.europa.eu

Graficul 3.4.Structura cheltuielilor bugetare ale UE în perioada 2015-2016

Sursa :elaborat de autor pe baza datelor de pe ec.europa.eu

În ceea ce privește cea de-a doua dimensiune a bugetului unional, respectiv

Descriere Buget 2014 Buget 2013 Variație

Venituri diverse 1 544 428 277 3 067 967 007 – 49,66

Veniturile bugetare ajung la totalul de 143885295484 EUR. Rata uniformă de

Graficul 3.5. Veniturile UE și resursele proprii pe țări membre, 2015

După cum se poate observa în graficul de mai sus, marea majoritate a

Graficul 3.7. Evoluția cheltuielilor bugetare comunitare, 2010-2015

Graficul 3.8. Evoluția veniturilor bugetare UE, 2003-2015

Graficul 3.9. Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, Uniunea Europeană

Conform acestui grafic, angajamentele prevăzute pentru anii viitori în CFM

Sursa: prelucrare proprie după http://ec.europa.eu/budget/mff/highlights/index_en.cfm.

Așadar, conform schemei de mai sus:

Graficul 3.12. Comparații între angajările financiare

Bugetul Uniunii Europene este instrumentul care stabilește și autorizează,

Conform acestui grafic, bugetul Uniunii Europene a cunoscut un trend

Sursa: Comisia Europeană, Politica de coeziune a UE 2014 – 2020, Propuneri ale

Conform graficului, politica de coeziune și Facilitatea de Conectare a Europei

Tabelul 3.2. Cheltuielile bugetului Uniunii Europene 2013-2014

Descriere Buget 2014 Buget 2013 (euro) Variație (%)

2. Creștere economică 56 458 930 369 57 814 298 094 – 2,34

Sursa : Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Față de execuția bugetară din 2013, se poate observa că există o variație în

Sursa:elaborat de autor după datele de pe ec.europa.eu

Structura cheltuielilor bugetului UE analizată din punct de vedere economic

Graficul 3.5. Structura bugetului Uniunii Europene în perioada 2015-2016

Sursa :elaborat de autor pe baza datelor de pe ec.europa.eu

În ceea ce privește cea de-a doua dimensiune a bugetului unional, respectiv

După cum se poate observa în graficul de mai sus, marea majoritate a

Graficul 3.8. Evoluția cheltuielilor bugetare comunitare, 2010-2015

Graficul 3.10. Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, Uniunea Europeană

Conform acestui grafic, angajamentele prevăzute pentru anii viitori în CFM

Sursa: prelucrare proprie după http://ec.europa.eu/budget/mff/highlights/index_en.cfm.

Așadar, conform schemei de mai sus:

Graficul 3.12. Structura bugetului UE, 2017

Creşterea economică constituie un proces global care se referă la evoluţia

1.2. Factorii determinanți ai creșterii economice

Teoriile economice clasice s-au axat pe analiza naturii și cauzelor creșterii

1.4. Pactul de Stabilitate și Creștere Economică

2.1. Structura bugetului european

2.2 Principiile bugetului european

Bugetul comunităţii europene respectă regulile generale aplicate în statele

Toate încasările şi plăţile trebuie să se afle într-un unic document bugetar, cu

f) Principiul specializării bugetare

2.3. Particularităţile bugetului european