BOLILE GONADELOR

Tulburările funcţiilor genitale se împart în trei mari categorii:

a) insuficienţa de hormoni sexuali sau insuficienţa genitală; diversele forme clinice sunt
cuprinse sub denumirea de hipogonadism;
b) tulburări prin exces de hormoni sexuali; ele duc la apariţia sindromului de precocitate
sexuală sau pubertate precoce;
c) tulburări constând în anomalii în diferenţierea sexuală; acestea dau naştere stărilor de
intersexualitate.

HIPOGONADISMUL

Definitie
Se caracterizează prin insuficienţa funcţiilor ovariene sau testiculare şi cuprinde cea mai
mare parte a tulburărilor sexuale la indivizii de ambele sexe.

Etiologie: insuficienţa genitală poate avea ca punct de plecare hipofiza sau hipotalamusul
(hipogonadism secundar), ovarele sau testiculele (hipogonadism primar).
Hipogonadismul secundar este provocat de leziuni distructive tumorale sau netumorale
în regiunea hipofizară sau hipotalamică, cu producţie insuficientă de hormoni
gonadotropi.
Hipogonadismul primar este determinat de nedezvoltarea gonadelor, de lipsa lor sau de
leziuni la acest nivel.

Forme clinice
EUNUCHISMUL Şl EUNUCOIDISMUL
Termenul de eunuchism se referă la starea - congenitală sau dobândită - determinată de
lipsa gonadelor.
Eunucoidismul este o stare mai atenuată a eunuchismului. Glandele genitale sunt
prezente, dar sunt deficitare ca funcţie şi structură.
In funcţie de momentul instalării hipogonadismului, se disting o formă prepubertară şi
o formă postpubertară.

In sindromul prepubertar, datorită lipsei de hormoni sexuali, închiderea cartilajelor de

creştere se face cu întârziere. Membrele cresc mult în lungime, disproporţionat faţă de
trunchi, creând statura eunucoidă. Scheletul este gracil, talia înaltă, iar muşchii slab
dezvoltaţi. Tabloul clinic este dominat de nedezvoltarea sexuală.
La fete, maturizarea sexuală nu se produce. Menstrele nu apar, sânii sunt mici, iar
organele genitale externe şi interne (uter, vagin) rămân infantile. Pilozitatea sexuală şi pe
corp nu se dezvoltă. Caracterele psihice sunt infantile.
La băieţi, la vârsta pubertăţii, testiculele sunt mici, lipsesc sau sunt ascunse în abdomen
(criptorhidie). Penisul este mic, nedezvoltat, iar părul lipseşte in zona pubiana, la barbă,
mustăţi şi pe corp. Vocea nu se îngroaşă, iar expresia feţei este infantilă.

Forma postpubertara - Insuficienţa genitală se poate instala însă şi după pubertate.

O cauză obişnuită la femei o constituie inflamaţia organelor genitale, castrarea
chirugicală sau iradierea pe ovare. La femei, pierderea funcţiei ovariene se manifestă
cu tulburări menstruale, mergând până la pierderea menstrelor (amenoree), căderea
părului sexual, pierderea libidoului şi sterilitate. Regresiunea caracterelor sexuale
(micşorarea uterului şi a vaginului) se însoţeşte de tulburări vegetative destul de intense:
valuri de căldură, insomnii, nervozitate. O complicaţie relativ frecventă a
hipogonadismului la femeia adultă este osteoporoza.

La sexul masculin, insuficienţa genitală, apărută după pubertate, se manifestă prin

involuţia organelor genitale, căderea părului sexual şi de pe corp, pierderea libidoului şi a
potentei şi sterilitate. La toate acestea se mai adaugă numeroase tulburări
neurovegetative: ameţeli, insomnii, iritabilitate, astenie.

Tratamentul hipogonadismului constă în administrarea de hormoni sexuali -

Testosteron la bărbat şi estrogeni naturali şi sintetici la femeie. Ei produc maturizarea
sexuală şi opresc creşterea în lungime. La adult, hormonii sexuali împiedică regresiunea
caracterelor sexuale, refac potenţa şi, uneori, restabilesc capacitatea de procreare. Dacă
insuficienţa genitală este de natură hipofizară se asociază un tratament cu gonadotrofină
corionică ( Gonacor).

CRIPTORHIDIA

Definitie
Este o afecţiune care merită o descriere aparte, datorită frecvenţei sale la băieţi şi, mai
ales, urmărilor sale. Prin criptorhidie se înţelege necoborârea testiculelor în scrot.

Anomalia se constată devreme, întrucât în mod normal testiculele trebuie să fie coborâte
la naştere. Testiculele criptorhidice pot fi situate în canalul inghinal, în abdomen sau
pot fi în afara canalului, de exemplu deasupra pubisului (ectopie).

Criptorhidia este unilaterală sau bilaterală. In criptorhidiile bilaterale, prognosticul este

mai sever, existând riscul sterilităţii şi al hipogonadismului. în criptorhidiile unilaterale,
întrucât unul din testicule este coborât şi funcţionează normal, sexualizarea este normală
şi spermatogeneza se menţine, datorită testiculului aflat în scrot.
In atitudinea terapeutică sunt importante depistarea la timp a anomaliei şi coborârea
chirurgicală a testiculului înainte de vârsta pubertăţii.

MENOPAUZA este o etapă fiziologică de mari perturbări hormonale şi nervoase. Se

datoreaza pierderii, cu vârsta, a activităţii ovarelor. Manifestările principale sunt:
amenoree, valuri de căldură, transpiraţii abundente, stări depresive, migrene. în formele
mai severe apar tulburări circulatorii accentuate, cu oscilaţii mari tensionale. Tratamentul
constă în administrări de sedative, foliculină etc.

PRECOCITATEA SEXUALĂ
Definitie
In precocitatea sexuală semnul distinctiv îl constituie apariţia precoce a pubertăţii,
înainte de vârsta de 9 ani. Există o pubertate precoce şi una falsă (pseudopubertate
precoce).
Pubertatea precoce adevărată este provocată de obicei de tumori cerebrale sau de tumori
situate în hipotalamus. Creşterea copilului este la început accelerată, apoi stagnează.
Vocea se îngroaşă, musculatura se dezvoltă la băieţi. Organele genitale se dezvoltă ca la
adult. Apar secreţia de spermă şi spermatozoizii. La fete apare menstra, se dezvoltă sânii
şi sarcina este posibilă.
Pseudopubertatea precoce apare în hiperplaziile suprarenale, în tumori suprarenale sau
în tumori testiculare, in administrarea de steroizi exogeni. Copiii se sexualizează
devreme, dar spre deosebire de pubertatea precoce adevărată, la băieţi testiculele sunt
mici, imature, iar la fete nu se dezvoltă sânii şi nu apare menstra.

Metode de investigare in afectiunile gonadelor

Investigaţiile care dau indicaţii cu privire la funcţiile glandelor genitale la bărbat sunt:
examenul clinic (dezvoltarea genitală şi sexualizarea), examenul spermei, dozările
hormonale (hormoni gonadotropi, 17-cetosteroizi şi testosteron în urină şi în sânge) şi
biopsia testiculară.

Examenul spermei sau spermograma dă indicaţii cu privire la funcţia spermatogenetică

a testiculului şi asupra capacităţii de fecundare. Analiza se face după o prealabilă
abstinenţă sexuală de 3 - 5 zile. Lichidul spermatic trebuie colectat în totalitate şi
examinat proaspăt. In mod normal se găsesc 60- 120 de milioane de spermatozoizi/ml. In
insuficienţele testiculare, numărul lor este mult redus (oligospermie) sau se constată
absenţa lor (azoospermie). In acest ultim caz, sterilitatea este certă.

Determinarea hormonilor gonadotropi se face în mod curent în urina din 24 de ore,

prin metoda biologică. In hipogonadismul de natură hipofizară, valorile gonadotropilor
urinari sunt subnormale. La bărbat, o metodă precisă de apreciere a funcţiei endocrine a
testiculului constă în dozarea testosteronului în sânge şi urină. Metoda este însă
dificilă şi este utilizată mai mult pentru cercetare.

Examenul histologic al testiculului se face după recoltarea unui fragment de glandă prin
biopsie testiculară. Este o metodă valoroasă în diagnosticul bolilor testiculare.
Tratamentul insuficienţelor testiculare depinde de felul leziunilor găsite la examenul
histologic.

La femei există diferite procedee pentru aprecierea funcţiei ovariene. Cele mai obişnuite
sunt: examenul ginecologic, examenul citohormonal, biopsia de mucoasă uterină şi
explorările hormonale.

Examenul ginecologic constă în examinarea organelor genitale externe şi interne, pentru

a aprecia gradul lor de dezvoltare şi eventualele malformaţii. Examenul ginecologic nu se
face în timpul menstrelor.

Examenul cito-hormonal sau cito-vaginal constă în recoltarea frotiului din vagin. Cu

24 de ore înainte femeia să nu fi făcut spălaturi vaginale şi să nu fi avut vreun raport
sexual. Frotiul se recoltează din fundul de sac posterior. Examinarea şi prelevarea
frotiurilor se fac în ziua a 7-a, a 14-a şi a 21-a a ciclului. Examenul cito-vaginal este o
analiză hormonală valoroasă în caz de sterilitate. Ea dă indicaţii cu privire la secreţia de
hormoni estrogeni şi progesteronici şi la momentul ovulaţiei.

Biopsia de mucoasă uterină se face prin chiuretaj uterin, în condiţii riguroase de

asepsie, în ziua a 21-a a ciclului.

Explorările hormonale, constau în dozarea estrogenilor din urina totală, recoltată în

decurs de 24 de ore. La femeile cu menstre regulate, recoltarea urinii se face în a 21-a zi a
ciclului. Pentru dozarea estrogenilor se folosesc metode biologice, metode fizice şi
chimice, fluorometrice şi colorimetrice. Metodele chimice sunt cele mai precise.

Se determina totodata valoarea estrogenilor, progesteronului, a FSH si LH in sange.