Sunteți pe pagina 1din 17

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,


research institutes, and various content providers

Source: Analele Putnei

Annals of Putna

Location: Romania
Author(s): Ieromonah Marcu Petcu , Monah Timotei Tiron
Title: Mănăstirea Putna. Imagini regăsite şi imagini controversate
Putna Monastery. Rediscovered Images and Controversial Images
Issue: 2/2011
Citation Ieromonah Marcu Petcu , Monah Timotei Tiron. "Mănăstirea Putna. Imagini regăsite şi
style: imagini controversate". Analele Putnei 2:103-118.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=134785
CEEOL copyright 2020

IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

MĂNĂSTIREA PUTNA.
IMAGINI REGĂSITE ŞI IMAGINI CONTROVERSATE

Numeroasele evenimente din cele cinci veacuri de existenţă a Mănăstirii


Putna trezesc curiozitatea şi interesul cercetătorilor, dar nu toate se regăsesc în
izvoarele istorice. Biserica reconstruită în secolul al XVII-lea şi pierderea picturii
originale cu tabloul votiv ne pun în situaţia de a nu avea nici o reprezentare grafică
a ctitoriei ştefaniene în forma ei originală. Se consideră îndeobşte că imaginile
vechi (până în perioada interbelică) în care apare Mănăstirea Putna – tablouri,
desene, litografii, fotografii sau tipărituri – sunt foarte puţine, restrânse ca tematică
şi, de cele mai multe ori, ajunse până la noi în copii de slabă calitate.
Amintim că, pentru secolul al XVIII-lea, există o singură imagine care ne
înfăţişează Mănăstirea Putna: un tablou realizat în anul 17571. Peste un veac, la
deschiderea mormintelor din interiorul bisericii voievodale, în anul 1856, „s-au
făcut desene şi fotografii”2. Soarta acestora este necunoscută şi, probabil, astăzi ele
nu mai există3. La începutul secolului al XX-lea, Karl A. Romstorfer publica în
Das alte Griechisch-Orthodoxe Kloster Putna un număr de 18 fotografii, de
inestimabilă valoare documentară. Realizate în anii 1901–1904, ele reprezintă
peisaje, interiorul bisericii voievodale şi o reproducere a tabloului din 17574.
Romstorfer devine, practic, un punct de reper în documentarea vizuală a acestui
aşezământ monahal şi monument istoric. Abia în anii ’20, răspândirea tehnicii
fotografice va permite ca fotograful Lucian Bălan din Cernăuţi şi căpitanul Aurel I.
Gheorghiu să realizeze un mare număr de fotografii, pe care le-au multiplicat şi
publicat5. Din acest moment, numărul de fotografii creşte constant, până în zilele

1
K. A. Romstorfer, Das alte Griechisch-Orthodoxe Kloster Putna, în „Algemeinen
Bauzeitung”, 4 (1903), Cernăuţi, 1904, p. 9, fig. 2. Acest tablou nu se mai găseşte astăzi în
patrimoniul Mănăstirii Putna.
2
Deschiderea mormintelor voievodale din Mănăstirea Putna efectuată în 1856, proces
verbal şi acte publicate de K. A. Romstorfer, în volumul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Portret în istorie,
carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor,
Sfânta Mănăstire Putna, 2003, p. 164.
3
O cercetare sumară, realizată recent în arhivele vieneze, a identificat una din copiile
Raportului întocmit la deschiderea mormintelor voievodale, dar fără desenele şi fotografiile de care
aminteşte acesta.
4
K. A. Romstorfer, Das alte Griechisch-Orthodoxe Kloster Putna, passim.
5
Orest Tafrali, Le trésor byzantin et roumain du monastère de Poutna. Texte et atlas, Paris,
1925; Aurel I. Gheorghiu, Privelişti din Bucovina pitorească, I, Bucureşti, 1923; idem, Putna, fără
an; BMP, albume semnate „Lucian Bălan”, nedatate.

„Analele Putnei”, VII, 2011, 2, p. 103–118.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

104 IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

noastre. Observăm că, timp de aproape un veac şi jumătate, nu există mărturii


documentare de natură grafică6, într-o perioadă cu ample modificări arhitectonice şi
funcţionale ale complexului monahal.
O şedere mai lungă la Mănăstirea Prodromu din Sfântul Munte Athos a
fost prilejul unei cercetări mai amănunţite a bogatei biblioteci a acestui sfânt locaş.
Cu această ocazie, au fost găsite două exemplare din Calendarul pentru români,
suplimentul ziarului „Albina”7 – primul din anul 1851, al doilea din anul 1857 –,
care conţin două texte referitoare la Ştefan cel Mare şi Mănăstirea Putna, însoţite
de trei litografii.
Primul text, intitulat Un pelerinaj la mauzoleul lui Ştefan cel Mare, semnat
de Alexandru (Alecu) Asachi în Calendarul pe anul 18518, relatează călătoria pe
care autorul a făcut-o la Mănăstirea Putna în anul 1850. Expunerea este însoţită de
două imagini reprezentând o vedere de ansamblu a Mănăstirii Putna (Fig. 1) şi
interiorul bisericii voievodale (Fig. 2). Ambele litografii sunt colorate manual, în
acuarelă. Acest lucru ne-a determinat să căutăm un alt exemplar al aceleiaşi
publicaţii, în colecţiile Bibliotecii Academiei Române, în care cele două imagini
s-au dovedit a nu fi colorate (Fig. 3, 4). Nu ştim cine a împodobit exemplarul de la
Muntele Athos, dar presupunem că a fost chiar Alexandru Asachi, având în vedere
acurateţea culorilor şi fineţea detaliilor. În cazul în care litografiile au fost realizate
după tablouri pictate de Alexandru Asachi, colorarea putea fi făcută şi de altcineva,
care a văzut originalele.
Al doilea text, intitulat Desmormântarea domnitorilor Moldovei. În
catacombele Monastirei Putna9, nesemnat, anunţă şi este urmat de o relatare
transmisă de preotul Iraclie Porumbescu, cu ocazia deschiderii mormintelor
voievodale de la Putna, în anul 1856. Imaginea care ilustrează povestirea (Fig. 5)
este o variantă puţin modificată a interiorului bisericii voievodale aşa cum apăruse
cu şase ani mai devreme.
Prima imagine, care are legenda „Veduta Mănăstirei Putna”, este o vedere
generală a incintei mănăstireşti şi a unei părţi din gospodărie. În general, imaginea

6
Câteva tablouri din perioada stăpânirii austriece există în colecţia mănăstirii, dar ele
reprezintă doar portrete ale unor stareţi şi ierarhi, a căror activitate a fost legată de Mănăstirea Putna.
Pentru acestea, v. Ieromonah Dosoftei Dijmărescu, Egumeni ai Mănăstirii Putna din secolele
XVIII-XX. Chipuri şi morminte, în AP, III, 2007, 1, p. 57–78 şi Monah Iustin Taban, Portretele
egumenilor Mănăstirii Putna. Câteva rectificări, în AP, VII, 2011, 1, p. 123–144.
7
Publicaţia periodică intitulată generic Calendar pentru români a apărut în anul 1842,
împreună cu Almanah de învăţătură şi petrecere, editat ca supliment al ziarului „Albina” al lui
Gheorghe Asachi. Titlul a variat de-a lungul celor 35 de ani de apariţie: Calendar pentru poporul
românesc, Calendar pentru români, Calendar pentru români pe anul... Avea un conţinut patriotic şi
istoric, cu litografii realizate în mare parte de Alexandru Asachi, fie originale, fie după tablourile cu
temă istorică ale tatălui său adoptiv.
8
Calendar pentru români pe anul 1851, Iaşi, 1851, p. 116–118.
9
Calendar pentru români pe anul 1857. Anul al XVI, Iaşi, p. 67–84.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

MĂNĂSTIREA PUTNA. IMAGINI REGĂSITE ŞI IMAGINI CONTROVERSATE 105

corespunde cu sursele istorice cunoscute. Privitorul se situează în zona dealului


Sion. În planul îndepărtat se observă Dealul Crucii. Limita din dreapta a imaginii
este marcată de dealul care desparte valea pârâului Putna de valea pârâului Glodul.
Configuraţia actuală a terenului ne face să credem că zugrăvirea incintei pe un
teren aproape plat este doar o viziune artistică, neconformă cu realitatea, deoarece
mănăstirea ar fi trebuit văzută puţin mai de sus.
În privinţa construcţiilor care apar în imagine, nu găsim lucruri noi. În
partea stângă este plasată o construcţie probabil din lemn, pe locul în care s-a aflat,
până în anii ’60, gospodăria mănăstirii. În planul îndepărtat, lângă pârâul Putna sau
la baza Dealului Crucii, există o construcţie aproximativ pătrată, de mici
dimensiuni, a cărei destinaţie nu este cunoscută. Toate sunt în concordanţă cu
tabloul din 1757 şi cu planurile realizate de Imperiul Austriac în momentul anexării
Bucovinei10.
În poziţie centrală, incinta mănăstirii, de formă aproape pătrată, este
înfăţişată în configuraţia cunoscută din documente şi din cercetările arheologice11:
zidul, prevăzut cu contraforţi de mici dimensiuni şi cu guri de tragere, aparent fără
drum de strajă pe latura de sud, delimitează o incintă aproape pătrată, în care se
regăseşte, în mijloc, biserica voievodală. Acoperişul bisericii este segmentat,
corespunzător cu împărţirea interioară a edificiului. Zidul incintei este întrerupt de
trei turnuri: Turnul Tezaurului, construit de Ştefan cel Mare în 1481, turnul de
intrare, construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1757, şi turnul clopotniţă
(secolul al XV-lea), din colţul de nord-vest. Acesta din urmă, ale cărui urme s-au
găsit cu ocazia cercetărilor arheologice din anii 1955–195612, a fost dărâmat în
185613 şi era cunoscut doar din tabloul pictat în anul 1757.
Abordarea subiectivă la care recurge artistul se răsfrânge în eliminarea din
imagine a construcţiilor din incintă existente în acel moment: egumenia, chiliile,
trapeza, paraclisul. Acestea apar în planul austriac din 1773–177514 şi au fost

10
Ioan Iosep, Constantin-Emil Ursu, Simona Palagheanu, Planul Districtului Bucovina
în 72 secţiuni, întocmit după ridicări geometrice în anii 1773, 1774, 1775 de Departamentul
Cezaro-Crăiesc al Statului Major General, Suceava, 2011, planşa XXXVIII.
11
Ion Nestor, Gh. Diaconu, M. D. Matei, T. Martinovici, N. Constantinescu, Şt. Olteanu,
Raport asupra săpăturilor din anul 1955 efectuate la Mănăstirea Putna (regiunea Suceava, raionul
Rădăuţi), în volumul Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna, I, carte tipărită cu binecuvântarea
Înalt Prea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2007,
p. 17–30; Ion Nestor, T. Martinovici, M. D. Matei, Gh. Diaconu, Şt. Olteanu, N. Constantinescu,
Şantierul arheologic Suceava. Mănăstirea Putna, în acelaşi volum, p. 31–36; Nicolae N. Puşcaşu,
Informare asupra săpăturilor de cercetare arheologică efectuate la Mănăstirea Putna în anii
1969–1970, în acelaşi volum, p. 49–56.
12
Ion Nestor, Gh. Diaconu, M. D. Matei, T. Martinovici, N. Constantinescu, Şt. Olteanu,
op. cit., p. 17–30; Ion Nestor, T. Martinovici, M. D. Matei, Gh. Diaconu, Şt. Olteanu, N.
Constantinescu, op. cit., p. 31–36.
13
Claudiu Paradais, Comori ale spiritualităţii româneşti la Putna, Iaşi, 1988, p. 145.
14
Ioan Iosep, Constantin-Emil Ursu, Simona Palagheanu, op. cit., planşa XXXVIII.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

106 IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

demolate în 185615. Este greu de crezut că toate aceste clădiri nu puteau fi văzute
din exteriorul incintei în anul 1850.
A doua imagine are, în almanahul din anul 1851, legenda „Veduta pe din
năuntru a Bisericii”, iar în cel din 1857, legenda „Biserica Monast(irei) Putna cu
mormântul lui Ştefan V.V.” şi ridică mai multe probleme şi întrebări. În primul
rând, a fost publicată în două variante, foarte asemănătoare, dar totuşi diferite. În al
doilea rând, există elemente inedite în ambele imagini care nu mai pot fi, astăzi,
verificate în privinţa veridicităţii.
Litografia înfăţişează o vedere generală din uşa gropniţei, într-o
perspectivă artistică foarte largă, care nu poate fi realizată prin procedee
fotografice. Sunt cuprinse în cadru: ferestrele gropniţei, mormintele lui Ştefan cel
Mare şi al Mariei de Mangop, stâlpii dintre gropniţă şi naos şi golurile dintre
acestea, cu arcadele în întregime, şi, parţial, iconostasul şi pereţii din naos. Se
remarcă, de la început, minuţiozitatea cu care sunt reproduse detaliile, deşi
apreciem că nu toate sunt conforme cu realitatea. Pe de o parte, cei doi stâlpi care
separă gropniţa de naos şi ornamentele în piatră sunt asemănătoare cu cele actuale.
În privinţa icoanelor atârnate pe pereţii naosului sau sprijinite de cele două coloane,
este foarte posibil ca ele să fi existat în această formă, la jumătatea secolului al
XIX-lea. Chiar dacă, la începutul secolului XX, pereţii bisericii erau împodobiţi cu
o parte din broderiile vechi ale mănăstirii16, în 1850 acestea erau încă păstrate sub
cheie17. Iconostasul este şi el corect reprezentat, cu cele două registre distinctive –
al „Patimilor” şi al „Praznicelor”.
Se observă lipsa policandrului din naos, dăruit de mitropolitul Iacov
Putneanul, în anul 1765. Existenţa lui în 1850, în naosul bisericii voievodale, este
incertă. Romstorfer publică două imagini: una cu naosul fără policandru (Fig. 6)18
şi cealaltă, îndoielnică, cu policandrul în prim-plan (Fig. 7)19. Se prea poate, deci,
că policandrul nu se afla în naos în 1850. În lipsa unor informaţii certe privind
aspectul bisericii înainte de restaurarea lui Romstorfer şi intervenţiile precise pe
care acesta le-a executat, în egală măsură este posibil ca, pentru a impresiona
cititorul, Alexandru Asachi să fi renunţat la reprezentarea policandrului, dând
profunzime cadrului şi sporind, în acest fel, efectul de monumentalitate al
edificiului.

15
Claudiu Paradais, op. cit., p. 145.
16
K. A. Romstorfer, op. cit., p. 27, fig. 9. Monah Alexie Cojocaru, Două note privitoare la
patrimoniul Mănăstirii Putna, în AP, VII, 2011, 1, fig. 5-6, p. 120–121.
17
Pentru anul 1842, v. Monah Alexie Cojocaru, Mărturii documentare privind patrimoniul
religios al Mănăstirii Putna în perioada 1775-1918, I, în AP, IV, 2008, 1, p. 47–50; pentru anul
1850, v. Alexandru Asachi, Un pelerinaj la mauzoleul lui Ştefan cel Mare, în Calendar pentru români
pe anul 1851, Iaşi, 1851, p. 118.
18
K. A. Romstorfer, op. cit., fig. 8, p. 26.
19
Ibidem, fig. 16, p. 47. Configuraţia spaţiului este asemănătoare, dar totuşi nu identică cu
naosul real al bisericii.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

MĂNĂSTIREA PUTNA. IMAGINI REGĂSITE ŞI IMAGINI CONTROVERSATE 107

Arcosoliile de la mormintele lui Ştefan cel Mare şi al Mariei de Mangop


ridică, de asemenea, mai multe probleme. Ambele sunt reprezentate asemănător, în
formă simplă, aşa cum îl regăsim astăzi pe cel al Mariei de Mangop. Faţă de
monumentul contemporan nouă, aflat deasupra mormântului lui Ştefan cel Mare,
arcosoliului văzut şi reprodus de Alexandru Asachi în 1850 îi lipsesc crucea de
deasupra şi cele două turnuri mici de inspiraţie gotică de deasupra coloanelor
frontale. Se mai observă că, în 1850, zidurile laterale sunt, în cazul ambelor
arcosolii, realizate din zidărie simplă, cu arce semicirculare, care fac legătura între
coloane şi zidul bisericii. Astăzi, la arcosoliul mormântului ctitorului, zidurile
laterale nu mai există, fiind înlocuite de două arce frânte, realizate din fragmente de
arce de marmură de provenienţă necunoscută. Fără a adânci problema
baldachinelor de la mormintele din biserica Mănăstirii Putna, credem că litografia
în discuţie reproduce aspectul original al baldachinului de la mormântul lui Ştefan
cel Mare.
Îndreptându-ne atenţia spre deosebirile dintre cele două reprezentări ale
interiorului bisericii, trebuie menţionat că aceste deosebiri nu sunt întâmplătoare,
chiar dacă sensul şi motivaţia lor ne scapă. Practic, desenele sunt identice, cu
câteva mici excepţii. Se remarcă, pentru litografia din 1851, existenţa unor scuturi
heraldice cu cap de bour şi încoronate, în partea superioară a arcelor din care
pornesc bolţile dintre gropniţă şi pronaos. În varianta din 1857, acestea nu mai
apar. Acelaşi lucru este valabil pentru ceea ce presupunem a fi nişte bare de
susţinere a baldachinului, aşa cum le vedem astăzi. În desenul din 1851, ele apar şi
se disting cu claritate, dar în desenul din 1857 ele nu mai există. Dacă barele de fier
au o importanţă mai mică, stemele pot constitui un element spectaculos de
reprezentare a domniei într-o ctitorie domnească. Din nefericire, nu avem nici o
informaţie privind existenţa acestora din alte surse – scrise sau arheologice –, încât
aceste steme pot fi în egală măsură şi un produs al imaginaţiei artistului.
O altă diferenţă între cele două variante o identificăm la ferestrele
gropniţei. În prima variantă, ferestrele sunt simple, de sticlă montată într-un cadru.
În varianta a doua, ferestrele sunt vizibile doar pe jumătate, zidul fiind mult mai
subţire, iar aspectul este mai complex, cu ochiuri rotunde, mult mai mici decât cele
pătrate din primul caz. Nu putem exclude o „contaminare” a interiorului gropniţei
cu aspectul ferestrelor actuale din pridvor, asemănarea fiind izbitoare.
Discuţiile asupra acestor imagini, realizate şi publicate de Alexandru
Asachi, suferă de o lipsă majoră: nu cunoaştem detalii asupra modului în care s-a
ajuns la litografiile publicate. A făcut schiţe parţiale, a realizat tablouri după care a
făcut litografiile ? Nu avem informaţii despre arhiva lui personală, dacă aceasta va
mai fi existând undeva, nici despre lucrări, tablouri sau schiţe, existente în colecţii
publice sau private. În aceste condiţii, nu putem face decât presupuneri asupra
veridicităţii detaliilor amintite mai sus.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

108 IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

În a doua parte a demersului nostru, atragem atenţia asupra unei


inexactităţi perpetuate de la apariţia volumului Bisericile lui Ştefan cel Mare de G.
Balş şi până târziu, în anii ’70, prin reproducerea unor imagini neconforme cu
realitatea din teren.
Este vorba, în volumul amintit, de o imagine având legenda: „Putna.
Mormântul lui Ştefan cel Mare”20 (Fig. 8). Ansamblul fotografiat – baldachin şi
sarcofag – seamănă cu mormântul lui Ştefan cel Mare. Clişeul are în stânga jos
menţiunea „E. Marvan”21. Baldachinul se sprijină pe patru coloane şi este foarte
asemănător cu cel care apare în litografiile lui Alexandru Asachi. Coloana de
sprijin din stânga-faţă prezintă nişte urme asemănătoare unor crăpături. De
asemenea, în imagine lipseşte piatra de mormânt a doamnei Maria Voichiţa.
Or, în anul 1926 şi mai devreme, la mormântul lui Ştefan cel Mare era pus
baldachinul de lemn şi sticlă din 1874, iar baldachinul original din marmură era
dezmembrat, bucăţile rămase aflându-se în pridvorul bisericii22. Chiar presupunând
reconstituirea baldachinului la Putna, nu avem nici o informaţie care să afirme
mutarea sarcofagului de marmură din poziţia lui originală. Însă, ansamblul nu este
fotografiat în biserica Mănăstirii Putna, ci în altă clădire, poate chiar în aer liber,
având în vedere aspectul de teren viran pe care este plasat soclul întregului
ansamblu – el însuşi inexistent la mormântul real. Nu în ultimul rând, aşa cum este
aşezat baldachinul, lângă un perete, lumina care pătrunde prin spatele baldachinului
ne face să credem că avem de-a face cu o reconstituire a ansamblului format din
sarcofag şi baldachin.
Presupunerea este confirmată de N. Iorga. Vorbind, în anul 1905, despre
comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, el spune: „Locul ales
pentru slujirea panahidei, Piaţa Victoriei [...]. Pe acest loc larg şi frumos se
ridicase, după planurile şi sub supravegherea arhitectului Vladimir Mironescu, un
bucovinean foarte bun cunoscător al clădirilor din vremea lui Ştefan cel Mare,
patru tribune de lemn, împodobite cu crengi de brad şi cu draperii. Aşezate trei de o
parte, una în faţă, ele lăsau la mijloc un drum de triumf […]. În trei din tribune se
adună lumea şcolilor: directori, profesori, institutori, revizori, funcţionari ai
ministerului. Într-o alta, în faţă, un baldachin de lemn, închipuind marmura, se
ridica deasupra plăcii de tei săpat, făcută după asemănarea marmurei din
Putna a mormântului lui Ştefan. Înălţătoarele cuvinte ale rugăciunii zburau în
20
G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1926, fig. 409, p. 241.
21
Renumit fotograf şi tipograf bucureştean, care şi-a pus semnătura pe numeroase fotografii
documentare aflate în fondurile Comisiunii Monumentelor Istorice, dar care s-a ocupat şi de alte
tipuri de fotografie, fiind un pioner al fotografiei aeronautice în România. La Institutul de Arte
Grafice „E. Marvan” au fost tipărite, în perioada interbelică, numeroase cărţi şi vederi cu caracter istoric.
22
G. Balş menţionează: „chivotul lui Ştefan cel Mare e acuma desfăcut (bucăţile sunt în
exonartex) şi înlocuit printr-un fel de dulap de sticlă”, cf. G. Balş, op. cit., p. 243.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

MĂNĂSTIREA PUTNA. IMAGINI REGĂSITE ŞI IMAGINI CONTROVERSATE 109

sfârşit în rost limpede înaintea mormântului, care se făcea tot mai adevărat şi
mai vrednic de închinare, ca şi cum, sub o adevărată marmură, s-ar fi aflat
însăşi sfânta pulbere de oase a lui Ştefan. Ca un fior străbătu, într-o anume clipă,
pe toţi cei de faţă: ei se priviră întrebător, gândind că trebuiau să săvârşească încă
un act de evlavie. Principele Ferdinand şi seriosul copil bălan dădură cei dintâi
răspunsul. Ei îngenuncheară şi, în aceeaşi clipă, toate frunţile se plecară lângă ale
lor. Mai presus de urmaşii căzuţi în genunchi, mormântul în chip de marmură se
înălţa ca un altar sfinţit pe care se săvârşeşte o mare taină de recunoştinţă şi
speranţă”23 [subl. ns.].
Considerăm, aşadar, că baldachinul fotografiat de Eduard Marvan şi
reprodus de G. Balş este o replică realizată prin grija arhitectului Vladimir
Mironescu şi folosită la ceremonia oficială din Piaţa Victoriei, la aniversarea a 400
de ani de la moartea ilustrului domn.
Cu toate că baldachinul de la Putna a fost reconstituit în anul 193424, în
forma pe care o putem vedea astăzi, fotografiile deja existente ale replicii au
continuat să fie folosite în diverse publicaţii.
O altă replică asemănătoare (Fig. 9), la care s-a adăugat de această dată şi o
copie după piatra de mormânt a Mariei Voichiţa, a existat în perioada interbelică în
colecţia Muzeului Militar Naţional. O fotografie a fost reprodusă în „Buletinul
Muzeului Militar Naţional”25. Ansamblul are doi stâlpi frontali şi două console
încastrate pe jumătate în zid. Deasupra, se găseşte un tablou care nu poate fi
identificat. Legenda acestei fotografii menţionează că este vorba de o replică:
„Mormântul lui Ştefan cel Mare (reconstituire). Colecţiunile Muzeului Militar
Naţional”.
Tot din perioada interbelică, există, în colecţia Mănăstirii Putna, o
fotografie cu o a treia replică (Fig. 10), foarte asemănătoare cu cea realizată în
1904 şi publicată de E. Marvan. Deasupra, se află o reproducere a tabloului votiv
de la biserica Sfântul Nicolae din Bălineşti, foarte uşor de recunoscut şi, sub
baldachin, deasupra pietrei funerare, o imagine cu Mănăstirea Putna. În plus, pe
soclu este aşezată o copie a pietrei de mormânt a doamnei Maria Voichiţa. Această
fotografie va fi publicată de mai multe ori în decursul timpului. Amintim, astfel,
Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare,
publicat în 1958, în care ansamblul este decupat din această fotografie şi în legendă
este specificat „Clişeu C.M.I.”26. Iată încă un indiciu asupra sursei imaginii „false”.
Presupunem că această din urmă replică este, de fapt, cea din 1904, recondiţionată
(nu mai apare crăpătura în stâlpul frontal din stânga), căreia i s-a adăugat, la un
moment dat, copia pietrei de mormânt a doamnei Maria.
23
N. Iorga, Pomenirea lui Ştefan cel Mare, Sfânta Mănăstire Putna, 2007, p. 30–33.
24
Sfânta Mănăstire Putna, Putna, 2010, p. 76.
25
„Buletinul Muzeului Militar Naţional”, 3–4, 1938–1939.
26
Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare, Bucureşti,
1958, fig. 192, p. 267.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

110 IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

În anul 1965, într-un mic ghid editat la Editura „Meridiane”, este din nou
publicată aceeaşi imagine, cu legenda „Mormântul lui Ştefan cel Mare”27. În mod
surprinzător, peste câteva pagini, având legenda „Mormântul Mariei de Mangop”,
este publicată imaginea baldachinului real de la mormântul lui Ştefan cel Mare.
Eroarea a fost sesizată şi, în anul următor, într-o nouă ediţie a aceluiaşi ghid, atât
mormântul lui Ştefan cel Mare, cât şi cel al Mariei de Mangop sunt corect
identificate şi ilustrate.
Poate ultima publicaţie în care a fost folosit clişeul amintit este Dicţionarul
enciclopedic de artă medievală românească, în 1976. Sub vocea „piatră
funerară”28, textul este ilustrat cu un decupaj având explicaţia: „Piatră funerară.
Mormântul lui Ştefan cel Mare de tip sarcofag cu piatră funerară şi piatra funerară
a Mariei Voichiţa (biserica Mănăstirii Putna)”.
Din cele de mai sus, considerăm că regăsirea imaginilor din 1850 poate
redeschide discuţia asupra aspectului bisericii şi monumentelor funerare ale
Mănăstirii Putna.

Putna Monastery. Rediscovered Images and Controversial Images


(Abstract)

Alexandru Asachi published in “The 1851 Calendar for the Romanians” an


article named “A pilgrimage to the mausoleum of Stephen the Great”, which was
illustrated with two images: a general view of the Putna Monastery and an interior
view of the princely church, which included the grave room and the nave. A copy
preserved in the library of the Prodromos Skete from Mount Athos has the images
colored in watercolor. In 1857 Alexandru Asachi published a slightly different
image of the interior of the church. Today, these three images of the Putna
Monastery are the only ones known from 1757 up to 1900–1903. There are quite a
few hitherto unknown elements that show up in these images.
The canopy over the tomb of Stephen the Great was dismantled after 1874
and reassembled in 1934. In the mean time at least two replicas were made, one
was used at the celebration from Bucharest in 1904 and the other was exhibited in
the National Military Museum. The photos of these replicas were used in several
publications, up to the 1970s, as images of the tomb of Stephen the Great.

Keywords: Putna Monastery, church, tomb, Stephen the Great, replica.

27
N. Constantinescu, Putna, Bucureşti, 1965, p. 15.
28
Vasile Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Bucureşti, 1976,
p. 229.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020
MĂNĂSTIREA PUTNA. IMAGINI REGĂSITE ȘI IMAGINI CONTROVERSATE
111

Fig. 1. Mănăstirea Putna, vedere de ansamblu. Calendar pentru români, 1851; biblioteca Mănăstirii Prodromu, Sfântul Munte Athos
112

CEEOL copyright 2020


IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 2. Mănăstirea Putna, interiorul bisericii. Calendar pentru români, 1851; biblioteca Mănăstirii Prodromu, Sfântul Munte Athos
CEEOL copyright 2020
MĂNĂSTIREA PUTNA. IMAGINI REGĂSITE ȘI IMAGINI CONTROVERSATE
113

Fig. 3. Mănăstirea Putna, vedere de ansamblu. Calendar pentru români, 1851; BAR, București
114

CEEOL copyright 2020


IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 4. Mănăstirea Putna, interiorul bisericii. Calendar pentru români, 1851; BAR, București
CEEOL copyright 2020
MĂNĂSTIREA PUTNA. IMAGINI REGĂSITE ȘI IMAGINI CONTROVERSATE
115

Fig. 5. Mănăstirea Putna, interiorul bisericii. Calendar pentru români, 1857; biblioteca Mănăstirii Prodromu, Sfântul Munte Athos
116 IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 6. Biserica Mănăstirii Putna, vedere din gropniță spre naos, c. 1901–1903 (după K. A. Romstorfer)

Fig. 7. Biserica Mănăstirii Putna, vedere din naos spre gropniță, c. 1901–1903 (după K. A. Romstorfer)

CEEOL copyright 2020


MĂNĂSTIREA PUTNA. IMAGINI REGĂSITE ȘI IMAGINI CONTROVERSATE 117

Fig. 8. Reconstituire a mormântului lui Ștefan cel Mare. Foto: E. Marvan, c. 1904

Fig. 9. Reconstituire a mormântului lui Ștefan cel Mare.


Foto: E. Marvan, colecția Muzeului Militar Național, 1938–1939

CEEOL copyright 2020


118 IEROMONAH MARCU PETCU, MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 10. Reconstituirea mormântului lui Ștefan cel Mare. Foto: E. Marvan, nedatată

CEEOL copyright 2020