Sunteți pe pagina 1din 78

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,


research institutes, and various content providers

Source: Analele Putnei

Annals of Putna

Location: Romania
Author(s): Monah Timotei Tiron
Title: Un tablou regăsit: Mănăstirea Putna înnoită de mitropolitul Iacov Putneanul
A Rediscovered Painting: Putna Monastery Renovated by Jacob of Putna
Issue: 2/2015
Citation Monah Timotei Tiron. "Un tablou regăsit: Mănăstirea Putna înnoită de mitropolitul Iacov
style: Putneanul". Analele Putnei 2:105-180.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=414664
CEEOL copyright 2020

MONAH TIMOTEI TIRON

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA


ÎNNOITĂ DE MITROPOLITUL IACOV PUTNEANUL

Între sursele vizuale ale istoriei Mănăstirii Putna se numără un tablou din
secolul al XVIII-lea, considerat pierdut. Păstrat doar sub forma unor reproduceri
modeste, el reprezintă totuşi cea mai veche imagine cunoscută a mănăstirii,
anterioară prefacerilor din secolele XIX–XX care au modificat semnificativ
arhitectura ansamblului monahal1.
Acest tablou (Fig. 1) ne-a fost semnalat de domnul Marius Diaconescu în
expoziţia permanentă a Muzeului Regional din Cernăuţi2, unde a putut fi studiat3.
Eticheta lui expoziţională precizează doar „Mănăstirea Putna”. Pânza este montată
într-un cadru rectangular din lemn, întărit pe axele mediane ale verso-ului cu două
şipci. Pe spatele ramei, în partea superioară, uşor central, este notat cu vopsea
galbenă numărul „2935” (Fig. 2); în partea inferioară termenul „M-38” este înscris
cu creion roşu pe pânză şi încă de două ori pe ramă, spre colţul din dreapta jos; în
partea inferioară a ramei, în vecinătatea termenului „M-38”, tot cu creion roşu, mai
există doi termeni de inventariere: „2684 V-33” şi „ЧKM 2684 V-33”.
În urma analizei organoleptice (singura disponibilă pentru un obiect
expoziţional), pictura tabloului pare a fi realizată într-o tehnică mixtă de
tempera-ulei, pe o pânză cu dimensiunile: 89 x 126 cm. Inscripţiile picturii sunt
scrise în limba română cu caractere chirilice (Anexa 1), de culoare neagră. Unele
dintre ele sunt fie şterse parţial, fie ascunse sub petele de culoare ale unui retuş

1 Alexandru Asachi a publicat două gravuri în anul 1851 (interiorul bisericii voievodale şi o
vedere generală a mănăstirii) în almanahul „Albina” pe anii 1851 şi 1857: v. Ieromonah Marcu Petcu,
Monah Timotei Tiron, Mănăstirea Putna. Imagini regăsite şi imagini controversate, în AP, VII,
2011, 2, p. 103–118. Pentru schimbările la care a fost supusă Mănăstirea Putna din punct de vedere
arhitectural după jumătatea secolului al XIX-lea, v. Claudiu Paradais, Comori ale spiritualităţii
româneşti la Putna, cu un cuvânt înainte de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, Iaşi, 1988, p. 90.
2 Чернівецький Обласний Краєзнавчий Музей. Acest muzeu, care în traduceri româneşti

sau străine apare uneori ca fiind „de istorie” sau „etnografic”, este de fapt un muzeu cu o tematică
diversă, care cuprinde mai multe expoziţii: arheologie şi istorie, etnografie şi folclor, artă, literatură,
ştiinţă şi tehnică.
3 Cercetarea şi fotografierea au avut loc în luna februarie a anului 2013. Aducem

mulţumirile noastre domnilor profesori Alexandrina Cernov şi Ilie Luceac, din Cernăuţi, care ne-au
însoţit şi au intermediat dialogul cu personalul muzeului, care, de asemenea, a avut răbdarea şi
bunăvoinţa de a ne permite accesul nemijlocit la tablou. În timpul pregătirii prezentului articol, am
beneficiat de sugestiile părintelui Anastasie Robu.

„Analele Putnei”, XI, 2015, 2, p. 105–180.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

106 MONAH TIMOTEI TIRON

ulterior – o posibilă intervenţie de „restaurare” tardivă –, executat în special pe


fondul deschis al imaginii (aşa-numitul „cer”). Analiza vizuală constată prezenţa
unei reţele complexe de cracluri şi, în genere, o stare bună de conservare a picturii.
Din punct de vedere compoziţional-stilistic, lucrarea poate fi încadrată în
categoria „icoanelor topografice”, cu o viziune aeriană în semiperspectivă. Lucrări
asemănătoare – desene în creion, gravuri, picturi în ulei şi murale, mozaicuri – se
regăsesc în întreg spaţiul răsăritean ortodox, fiind cu precădere legate de Ţara
Sfântă, Muntele Athos sau alte zone cu vieţuire monahală4.
Din punct de vedere al conţinutului, tabloul înfăţişează Mănăstirea Putna,
văzută dinspre sud, cu schiturile şi împrejurimile şi cei doi ctitori, Ştefan cel Mare
şi Iacov Putneanul5.
Descrierea tabloului
Incinta mănăstirii (Fig. 3) domină prin suprafaţa cea mai mare care i-a fost
rezervată în compoziţia centrală a tabloului, prin silueta zveltă a clădirilor şi prin
culorile deschise folosite. Textul explicativ este: „Sv(ă)nta şi Mare Manastire Putna
de fericitu Ştefană Vodo facuta şi de Svi(n)ţiia Sa Părintele Mitropolitu Iiacovă
înnoita” (Fig. 4).
De formă aproape pătrată, incinta este delimitată de ziduri înalte, acoperite
cu şindrilă şi prevăzute cu creneluri. Zidul sudic este întărit cu patru contraforturi
dispuse la egală distanţă. Se văd trei turnuri de colţ: cele două care mărginesc
latura de sud, cu parter şi etaj, au formă pătrată şi sunt întărite cu contraforturi
(Fig. 5, 6); cel din colţul de nord-est, tot cu parter şi etaj, are formă circulară şi este
mai mic ca dimensiuni.
Turnul masiv din colţul de nord-vest, mai mare decât toate celelalte, este
de formă pătrată şi îndeplineşte rolul de clopotniţă, pe fiecare latură a sa existând
câte o deschidere largă semicirculară, pe sub care se vede un clopot. La nivelul
imediat superior sunt vizibile trei ferestre pe latura de sud – sub acestea există un
cadran solar sau un ceas – şi două ferestre pe latura de est. Sub acoperiş, zidul
crenelat indică, probabil, o terasă cu drum de strajă (Fig. 7). În vârful acoperişului
este aşezată o cruce6.
Pe latura estică a incintei, împărţind-o în trei segmente egale, mai apar
două turnuri: unul masiv, cu etaj, protejează poarta de intrare (este turnul construit
de mitropolitul Iacov Putneanul) (Fig. 8), iar celălalt, circular, este doar cu puţin
mai înalt decât zidul incintei (Fig. 9). Accesul în curtea mănăstirii se face prin

4 Cele mai celebre sunt desenele călugărului kievean Vasili Barski (1701–1747). Alte
exemple: http://www.elpenor.org/athos/imgprev/l4-1.asp (accesat la 15 iunie 2016),
http://www.touregypt.net/featurestories/catherines2-44.htm (accesat la 15 iunie 2016).
5 În descrierea tabloului vom folosi punctele cardinale, atât datorită bisericilor orientate pe

direcţia est-vest, dar şi altor elemente ale căror aşezare şi orientare sunt cunoscute.
6 În acest loc, stratul pictural este crăpat şi unele porţiuni sunt deplasate cu câţiva milimetri.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 107

intermediul unui pod uşor arcuit, sprijinit pe pari din lemn, aşezat peste un şanţ de
apă care înconjoară incinta de jur împrejur şi se scurge spre sud.
Pe latura vestică, turnul tezaur, întărit cu contraforturi are trei etaje,
concurând în înălţime biserica. Crenelurile zidului indică o terasă cu drum de
strajă, aşa cum edificiul se prezintă şi în zilele noastre, după restaurarea din a doua
jumătate a secolului al XX-lea. În vârful acoperişului există o giruetă cu săgeată în
vârful axului de rotire (Fig. 10). Accesul în turn este asigurat printr-o scară foarte
înaltă, cu 20 de trepte, rezemată oblic de latura sudică a turnului. Lângă piciorul
scării se află o mică construcţie în jurul căreia se observă o delimitare de teren
printr-un gard semicircular. Pe direcţia nord-sud, fără a i se vedea extremitatea
nordică, o clădire cu parter umple spaţiul dintre turnul tezaur şi biserică, fiind lipită
de aceasta din urmă. O altă clădire cu aceeaşi orientare, mai scurtă, dar mai înaltă,
lipită de, sau făcând corp comun cu zidul de incintă vestic, este figurată între turnul
tezaur şi turnul clopotniţă (Fig. 11).
Dominantă, cu plan treflat, biserica (Fig. 12) este situată în jumătatea de
nord a incintei, având în dreptul altarului un contrafort mic iar la extremităţile
absidei sudice câte un contrafort subţire şi înalt7. Acoperişul articulat al clădirii are
învelitoare de şindrilă. Uşa de intrare este situată pe latura de sud. Deschiderea
ferestrelor şi a uşii este semicirculară în partea superioară. În jurul ferestrelor şi
între ele sunt reprezentate arcade oarbe şi, deasupra, un rând de firide; sub acoperiş,
linia superioară a peretelui este ritmată de stilizarea ornamentelor din piatră
profilată. Turla, aşezată deasupra naosului, are formă octogonală, cu două retrageri
succesive; în jumătatea inferioară a turlei se văd, între ferestre, coloane cu capitel
simplu, cu bază decorată şi fus în torsadă (Fig. 13).
Pe latura de sud a incintei, având lungimea de aproximativ două treimi din
aceasta, o inscripţie identifică „Trapeza”, acoperită tot cu şindrilă. În capătul estic
se află o mică turlă având cruce deasupra. Dintr-un capăt în celălalt al edificiului se
observă partea superioară a unui rând de ferestre, primele dinspre vest
semicirculare, celelalte dreptunghiulare (Fig. 14).
Între trapeză şi biserică, aproximativ în dreptul altarului, se găseşte fântâna
identificată prin inscripţia „Fenti...”8 (Fig. 15). Deasupra ei se află un foişor, fără
cruce pe acoperiş.
Pe latura de est a incintei, în imediata apropiere a turnului porţii şi paralelă
cu zidul de apărare, se întinde spre nord o clădire joasă.
În colţul de nord-est se află o clădire desfăşurată pe direcţia est-vest, cu
faţa spre sud, având la etaj balustradă şi o scară în partea vestică. Cele trei uşi
vizibile – două la parter, una la etaj – au deschideri rectangulare (Fig. 16). La etaj,
faţada este ritmată de arcade oarbe care amintesc de ancadramentele gotice, în
mijlocul cărora este plasată intrarea şi cele trei ferestre vizibile.

7 Contrafortul vestic se distinge cu dificultate din cauza repictării.


8 Indescifrabil.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

108 MONAH TIMOTEI TIRON

În apropierea colţului de sud-vest al incintei, pe un deluşor, se evidenţiază


un copac cu inscripţia „Paltenă” (Fig. 17), care aminteşte de paltinul legendar în
care s-a înfipt săgeata lui Ştefan cel Mare la întemeierea mănăstirii: dimensiunile la
care a fost pictat – făcându-l comparabil cu biserica şi turnurile – şi marcarea prin
inscripţie îi dau o importanţă specială în ansamblu.
Ctitorii
În faţa turnului de intrare în mănăstire, este înfăţişat mitropolitul Iacov,
îmbrăcat cu toate odăjdiile arhiereşti, între care un sacos de culoare verde; îl
urmează patru preoţi – doi mai bătrâni, cu bărbi cărunte, şi doi mai tineri –
îmbrăcaţi cu toate veşmintele preoţeşti, cu Evanghelii în mâini; în faţa ierarhului,
doi preoţi poartă icoana Maicii Domnului, mai departe doi diaconi ţin ripide şi doi
ipodiaconi nevârstnici au în mâini sfeşnice cu lumânări aprinse. Deasupra
ierarhului, figurat la dimensiuni mai mari decât însoţitorii săi, este aşezată
inscripţia „Mitropolită Iiacovă” (Fig. 18). Este posibil ca cele patru chipuri din
spatele mitropolitului să îi reprezinte pe colaboratorii săi foarte apropiaţi care au
ajutat la refacerea mănăstirii: arhimandritul Vartolomei Mazereanu, egumenul
Calistrat, stareţul Sila şi eclesiarhul Nathanael, în această ordine9 (Fig. 19).
Clericii ies în întâmpinarea lui Ştefan voievod, fondatorul mănăstirii,
figurat în faţa unui cort împodobit, de mari dimensiuni, deasupra căruia scrie
„Ctitori” (Fig. 20); domnul este însoţit de doamnă, fiu şi de mai multe personaje –
bătrâni şi tineri, bărbaţi şi femei. Ştefan este reprezentat, ca şi mitropolitul Iacov, la
dimensiuni mai mari decât însoţitorii săi şi are deasupra inscripţia „Ştefan Voda”;
bătrân la chip, cu mâinile încrucişate la piept, poartă un veşmânt de culoare roşie
şi, pe cap, o coroană închisă. Soţia şi fiul au tot coroane închise şi mâinile
încrucişate la piept.
Împrejurimile
Planul secundar al tabloului, după mănăstire şi întâlnirea ctitorilor, constă
în variate construcţii şi amenajări gospodăreşti legate de mănăstire.
În jurul paltinului sunt grupate şapte case. Coborând spre sud, sunt
figurate, risipite, alte şase asemănătoare (Fig. 21).
Într-o zonă întinsă, împrejmuită şi parcelată prin garduri (Fig. 22), aflată
între incintă şi pârâul Putna, sunt marcate prin inscripţii „Casa de ospeţ(ă)”
(Fig. 23) şi „Gredini” cu straturile de legume. În apropiere, biserica Naşterii Maicii
Domnului10 cu plan de tip navă, având alături o casă, este înconjurată de morminte

9 Pentru întâietatea arhimandritului în faţa egumenului, v. ordinea în care apar semnăturile


la sfârşitul însemnării din 1759 pe fila 78 a Pomelnicului Mănăstirii Putna, cf. Monah Alexie
Cojocaru, Pomelnicul Mănăstirii Putna (1756), în AP, VIII, 2012, 2, p. 210.
10 Amintirea acestei biserici şi a cimitirului înconjurător s-a pierdut. Din tradiţia orală a

unor bătrâni din satul Putna, cimitirul se afla aproximativ pe locul livezii mănăstirii, între şoseaua
naţională şi pârâu, unde, în cursul săpării unui şanţ, în anii ’90, s-au găsit câteva fragmente de

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 109

străjuite de cruci (Fig. 24). Pe o ramificaţie a pârâului Putna se află „Mo(a)ra”


(Fig. 25), după care, pe malul stâng al pârâului, alte cinci case, între care una, cu
copaci în jur, este împrejmuită.
La est de mănăstire, în spatele ctitorilor, se află „Manastire vechi”
(Fig. 26) – o biserică cu dimensiuni modeste, de tip navă, cu altar poligonal şi
intrarea pe latura de sud – lângă care se văd mai mulţi copaci. Un gard delimitează
un spaţiu de formă circulară în jurul bisericii. Pe dealurile din spate există două
case însoţite de mici construcţii gospodăreşti (Fig. 27). Spre vest, urmează o livadă,
numită „Pometă”, de asemenea împrejmuită cu gard (Fig. 28).
Lângă incinta mănăstirii, „Cheliia de ospeţă” – o casă lungă cu pereţi
văruiţi în alb, orientată pe direcţia nord-sud – închide o curte în care se văd două
animale angajate într-o confruntare în faţa unei şuri din lemn (Fig. 29).
Lângă colţul nord-estic al incintei mănăstireşti o inscripţie identifică dealul
„Sion” (Fig. 30). Menţionăm că în acest loc nu se observă nici o construcţie şi
nici o cruce.
Cu aceasta se încheie al doilea plan al compoziţiei, delimitat la vest şi nord
de dealuri împădurite, iar la sud şi est de pârâul Putna.
Planul îndepărtat
Descrierea începe din colţul din stânga-sus al tabloului şi se continuă în
sens anti-orar (Fig. 31). Întâlnim atât repere geografice cunoscute astăzi: „Poiana
Sagastri” şi „Meguri” – adică „Poiana Sihăstriei” şi „Măgura” –, cât şi unele
necunoscute: „Cheliia”. Ele nu sunt însoţite de alte elemente figurative.
Coborând spre mănăstire, urmează schitul „Vursoia” (Ursoaia) (Fig. 32),
aflat pe un deal situat lângă pârâul cu acelaşi nume, cu o incintă aproape pătrată,
având în centru o mică biserică cu turlă pe naos şi poarta de acces pe latura de sud.
O casă se află în colţul de nord-vest, alta în colţul de nord-est şi o a treia pe latura
estică; lângă aceasta din urmă, trei minuscule siluete de monahi se văd cu claritate.
În colţul din sud-vest se află o casă cu uşa spre exteriorul incintei. Un gard
delimitează o incintă secundară semicirculară, a cărei poartă este prevăzută cu un
mic turn. La acesta (şi implicit la întregul complex monahal) se ajunge mergând pe
o scară largă de lemn sau pe un pod lung; perpendicular, la capătul dinspre exterior,
se află un pod mic.
În drum spre Sihăstria Putnei, într-un desen minuscul, un vehicul cu o
singură osie, tras de un animal, se îndreaptă spre o moară de apă (aici, pictura
originală este parţial acoperită). Se disting scocul aşezat la înălţime, roata şi o scară
pe care urcă un personaj mai mult sugerat prin puncte de culoare. La fel de mici
sunt sugeraţi, dar fără a se confunda cu craclurile sau cu retuşurile stratului

oseminte. Era cimitirul din vechime al satului. Posibil nu în întâmplător, biserica parohială construită
în perioada 1906–1908 are acelaşi hram, Naşterea Maicii Domnului.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

110 MONAH TIMOTEI TIRON

pictural, alţi doi oameni, unul în căruţă şi un altul care trage animalul de căpăstru
(Fig. 33).
Urmează o construcţie cu cruce pe acoperiş; pictată la scară mai mică, ea
este asemănătoare cu foişorul care protejează fântâna din incinta Mănăstirii Putna.
Pe partea dreaptă a pârâului Ursoaia, o inscripţie marchează stâna, dar fără vreun
element figurativ11.
Sihăstria Putnei (Fig. 34), figurată fără legendă12, este formată dintr-o
incintă principală circulară, delimitată de un gard din bârne, în mijlocul căreia se
află o biserică, cu turlă pe naos şi, deasupra pronaosului, un mic turn clopotniţă din
lemn (pe sub arcade se observă un clopot). La nord se află o construcţie lungă,
orientată pe direcţia est-vest, având mai multe intrări, dintre care prima de la est
este protejată de un foişor. În aceeaşi incintă se află alte cinci clădiri. Intrarea se
face pe latura de est, trecând peste un podeţ şi pe sub un mic turn pătrat căruia i s-a
adosat o casă paralelă cu gardul. În exteriorul incintei principale sunt delimitate
prin garduri trei ocoale cu mai multe construcţii, unul dintre ele având la sud o
poartă mare de lemn spre care se îndreaptă doi monahi, cu toiege în mâini, ce vin
dinspre Mănăstirea Putna.
Imediat după Sihăstria Putnei, sunt marcate cu inscripţii pârâurile Ursoaia
şi Putna. Pe malul drept al acesteia din urmă, până la pădurea care mărgineşte
tabloul, este amplasat un grup de zece case cu mulţi pomi în jur (Fig. 35). În
dreptul Mănăstirii Putna, pe malul drept al apei, o foarte mică construcţie se
observă între copaci.
Urmând firul apei, sunt reprezentate locurile de vărsare în Putna ale
Putnişoarei şi Viţeului, acesta din urmă identificat prin inscripţia „Veţeu pereu”,
după care urmează imediat „Cheliia în piatra” (Fig. 36), cu aspectul unei
construcţii de zid cu parter şi etaj şi o scară de piatră.
La o oarecare distanţă, spre colţul din dreapta-sus al tabloului, urmează, pe
dreapta, pârâul Struginoasa şi stânca „Solotrucă” (Fig. 37), marcată şi ea printr-o
inscripţie. Pe malul opus se află o poartă de la care porneşte un gard care se pierde
în pădurea din spatele mănăstirii (Fig. 38)13. La ieşirea dintre dealurile care
mărginesc valea pârâului Putna, ultimele două repere sunt plasate de o parte şi de
alta a acestuia – pe un deluşor, în dreapta, o cruce de mari dimensiuni, care
străjuieşte până astăzi (desigur, refăcută) intrarea în sat; în stânga, firul unei alte
ape şi ceea ce pare a fi o mică aşezare monahală – o biserică cu turlă şi trei
construcţii, înconjurate cu un gard (Fig. 39).

11 În acest loc nu există intervenţii semnificative asupra picturii originale.


12 Între Sihăstria şi Ursoaia, mai sus de moară, pare să existe o inscripţie acoperită.
13 Importanţa neobişnuit de mare pe care pictorul o dă acestei stânci ne sugerează că, în

secolul al XVIII-lea, în jurul mănăstirii exista o îngrăditură care începea la poarta din dreptul
Solotrucului.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 111

În partea superioară a tabloului se descifrează parţial o inscripţie acoperită


prin repictare: „... Sucevi” (Fig. 40 a, b) care s-ar putea completa „Apa Sucevei”
sau „Ţinutul Sucevei”14.
Publicări anterioare
Tabloul a fost publicat în mai multe rânduri, începând cu sfârşitul secolului
al XIX-lea, dar tehnicile tipografice folosite nu au permis redarea tuturor detaliilor
semnificative. Considerăm totuşi necesar să revedem care au fost aceste publicări.
Aceasta ne va ajuta să lămurim câteva ipoteze şi afirmaţii emise de-a lungul
timpului.
Prima publicare, în anul 1890, i se datorează lui K. A. Romstorfer, cu
legenda „Kloster Putna um die Mitte des 18. Jahrhunderts”15. Gravura, după tabloul
original, este semnată în colţul din stânga jos „cop. C. A. Romstorfer 1889”. Cu
numerele de la 1 la 26, explicate în text, sunt însemnate inscripţiile (Fig. 41).
A doua publicare a avut loc în anul 1899, în Kronprinzenwerke, sub forma
unei gravuri16 semnate în colţul din stânga-jos „K. R. von Siegl”17. Legenda
imaginii este „Das Kloster Putna zu Ende des XVIII. Jahrhunderts” (Fig. 42).
În anul 1904, R. F. Kaindl publică aceeaşi gravură18 a lui von Siegl
(Fig. 43). De data aceasta, legenda este: „Kloster Putna nach einem Bilde aus den
18. Jahrhundert”.
În acelaşi an, Karl Romstorfer publică o fotografie de bună calitate, având
legenda: „Kloster Putna im Jahre 1757”19 (Fig. 44). El transmite primele informaţii
sigure: că tabloul se găsea în acel moment la sediul mitropolitan din Cernăuţi, iar
ilustraţia reproduce doar o copie aflată la Mănăstirea Putna20. Cum tabloul avea
numeroase inscripţii chirilice, care nu au fost trecute pe copie, Romstorfer le
numerotează şi le publică (Anexa 2) aşa cum fuseseră citite de F. A.
Wickenhauser21 direct de pe original, marcând numerele direct pe clişeul fotografic
(vizibile şi în tipăritură). Tabloul este datat în anul 1757, după momentul în care
mitropolitul Iacov a refăcut biserica voievodală. Tabloul-copie poate fi uşor

14 F. A. Wickenhauser traduce inscripţia prin „Gegend” şi e posibil să fi văzut inscripţia

înainte de repictare; cf. K. A. Romstorfer, Das alte griechisch-orthodoxe Kloster Putna. Mit 18
Abbildungen im Texte und 3 Tafeln, Sonderabdruck aus der „Allgem. Bauzeitung”, Heft 4, 1903,
Cernăuţi, 1904, p. 8.
15 K. A. Romstorfer, Typus der Kloster-Kirchen in der Bukowina, în „Mitteilungen der

K. K. Central-Commission zur Erforschung und Erhaltung der Kunst- und Historischen Denkmale”,
XVI, 1890, p. 47–53, planşa (nenumerotată).
16 Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild. Bukowina, Viena, 1899, p. 413.
17 Karl Ritter von Siegl (1842–1900), inginer de căi ferate şi gravor.
18 Raimund Friedrich Kaindl, Geschichte der Bukowina von den ältesten Zeiten bis zur

Gegenwart under besonderer Berücksichtigung der Kulturverhältnisse, mit 64 Ubbildungen und


Porträten, Drei Teile in einem Band, Cernăuţi, 1904, p. 88–89, fig. 15.
19 K. A. Romstorfer, Das alte griechisch-orthodoxe Kloster Putna..., p. 9, fig. 2.
20 Ibidem, p. 7, nota 1.
21 Ibidem, p. 7–10.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

112 MONAH TIMOTEI TIRON

identificat: este mai alungit decât originalul; zidul de sud al incintei mănăstirii este
figurat cu cinci contraforturi în loc de patru; în partea de jos, sub cimitirul din
exteriorul incintei, există un text scris cu caractere chirilice. În ansamblu, copia
este mult mai întunecată decât originalul şi tuşele sunt grosiere.
În aceeaşi perioadă, Dimitrie Dan consemnează, între odoarele „cele mai
însemnate” ale mănăstirii, „un tablou care reprezintă Mânăstirea Putna pe timpul
sfinţirii ei. Pictorul este un fost călugăr din Putna, care a decopiat tabloul de pe
altul vechi. Tabloul acuma defectuos atârnă în coridorul care duce la chiliile
egumenului (Inventar No. 431)”22.
Ion Nistor preia din Kronprinzenwerke (1899) gravura, cu legenda:
„Mănăstirea Putna în anul 1757 după o pictură contemporană”23.
În anul 1926, copia este menţionată de G. Balş – „o pictură ce se păstrează
şi azi în muzeul mănăstirei”24. Din text reiese că autorul consideră lucrarea
ulterioară refacerii din secolul al XVIII-lea. Imaginea publicată reprezintă o parte
din gravura din 1899, anume incinta şi partea stângă a tabloului25.
În anul 1964, Corina Nicolescu publică o schiţă după copia tabloului
(Fig. 45), cu legenda: „Aspectul Mănăstirii Putna înainte de refacerile din anul
1738, întreprinse de Iacob Putneanul. (După un desen din 1737)”26; aceleaşi
informaţii sunt reproduse în textul articolului, dar cu citarea lui Romstorfer.
În anii 1965 şi 1967, N. Constantinescu reproduce copia în ediţiile broşurii
Mănăstirea Putna, după Romstorfer (1904). În ambele cazuri, legenda imaginii
este: „Mănăstirea Putna. După o pictură veche”27. În text, autorul vorbeşte despre
„pictura dinainte de refacerile din veacul al XVIII-lea, păstrată în colecţia
mănăstirii”28. Aceasta este ultima menţionare a tabloului-copie la Mănăstirea Putna.
Într-un articol din anul 1966, Ştefan Balş aminteşte de tablou în repetate
rânduri, considerându-l ulterior refacerii biserici voievodale din anul 1757 şi
recurge la el de mai multe ori pentru comparaţii cu aspectul actual al bisericii şi al

22 Dimitrie Dan, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti, 1905, p. 55. În depozitul muzeului
Mănăstirii Putna există astăzi un tablou, semnat indescifrabil şi nedatat, care înfăţişează sfinţirea
bisericii în prezenţa lui Ştefan cel Mare. După aspectul general şi prezenţa turnului actual al porţii în
compoziţie, acest tablou este din secolul al XX-lea.
23 Ion Nistor, Istoria Bisericii din Bucovina şi a rostului ei naţional-cultural în viaţa

românilor bucovineni, Bucureşti, 1916, p. 11, fig. 5.


24 G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, în BCMI, XVIII, 1926, 43–46, p. 193.
25 Ibidem, fig. 301.
26 Corina Nicolescu, Arta în epoca lui Ştefan cel Mare, în vol. Cultura moldovenească în

timpul lui Ştefan cel Mare, culegere îngrijită de M. Berza, Bucureşti, 1964, p. 310, fig. 21. Atragem
atenţia asupra erorilor din legendă: pentru 1738, nici nu se pune problema unei activităţi de refacere la
Putna, „desenul” este, de fapt, un tablou, iar anul 1737 este citat defectuos, pentru că, după cum am
amintit mai sus, Romstorfer menţionează clar 1757.
27 N. Constantinescu, Putna, Bucureşti, 1965, p. 10, fig. 3; idem, Putna, ediţia a II-a,

Bucureşti, 1967, p. 10, fig. 3.


28 Idem, Putna, 1965, p. 19; Idem, Putna, 1967, p. 17.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 113

incintei monahale29. El chiar spune: „pentru Putna, de altfel, documentaţia folosită


în restaurare a fost excepţional de bogată prin existenţa tabloului în ulei deja
menţionat ce reprezintă mănăstirea imediat după prefacerile radicale din 1757”30 şi:
„cel mai preţios document păstrat asupra felului cum arătau diferitele construcţii
ale mănăstirii după prefacerile din perioada lui Vasile Lupu şi după restaurarea
radicală din 1757 rămâne cunoscutul tablou în ulei făcut atunci şi închinat primului
ctitor Ştefan cel Mare”31.
Într-o broşură bilingvă din 1966, preotul Gheorghe Moisescu reia desenul
după Corina Nicolescu, cu o legendă asemănătoare: „Mănăstirea Putna, după un
desen din anul 1737”32.
În anul 1982, este publicată o schiţă în creion după original (Fig. 46), în
care apare doar incinta mănăstirii, iar construcţiile sunt numerotate. Legenda este:
„Vedere de ansamblu a Mănăstirii Putna, după un tablou din anul 1757, astăzi
pierdut”33.
După un an, Mircea D. Matei şi colaboratorii săi oferă o variantă mai
dezvoltată a schiţei precedente (Fig. 47)34, cuprinzând incinta şi zona imediat
înconjurătoare. În limba română şi cu grafie latină, o legendă explică numerele
atribuite construcţiilor (aceste numere nu au nici o legătură cu numerele din anul
1889 şi nici cu cele din anul 1904, ale lui Romstorfer).
În anul 1988, în lipsa atât a tabloului original cât şi a copiei, Claudiu
Paradais reproduce imaginea veche de nouă decenii din Kronprinzenwerke, cu
legenda: „Mănăstirea Putna la sfârşitul secolului al XVIII-lea, reproducere după
Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild – Bukowina, Wien,
1899, p. 413”35 şi schiţa după tabloul-copie din 1964, cu legenda: „Mănăstirea
Putna după un desen datat greşit, în 1737, de Corina Nicolescu şi Gheorghe
Moisescu. Este, de fapt, o reconstituire după aceeaşi pictură din 1757”36. Autorul
vorbeşte despre tablou şi despre copie, preluându-i pe Romstorfer şi pe Dimitrie
Dan şi amintind de Ştefan Balş, apoi pomeneşte o parte din editările anterioare şi

29 Ştefan Balş, Mănăstirea Putna monument de arhitectură, în MMS, XLII, 1966, 7–8,
p. 428–442.
30 Ibidem, p. 437.
31 Ibidem, p. 439.
32 Preot Gheorghe Moisescu, Mănăstirea Putna la 500 de ani de la întemeiere. 1466–1966,

Viena, 1966, p. 39, fig. 20. În „Însemnarea” de la p. 93, sursa ilustraţiei este greşită.
33 Cristian Moisescu, Maria Ana Musicescu, Adriana Şirli, Putna, Bucureşti, 1982,

p. 27, fig. 16.


34 Mircea D. Matei, Al. Rădulescu, R. Ciuceanu, Principalele probleme şi rezultate ale

cercetărilor arheologice a Casei Domneşti de la Mănăstirea Putna, în RMM-MIA, 1, 1983,


republicat în vol. Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna, I, carte tipărită cu binecuvântarea
Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2007,
p. 95–108 + planşe, fig. 1.
35 Claudiu Paradais, op. cit., p. 84, fig. 24.
36 Ibidem, p. 85, fig. 25.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

114 MONAH TIMOTEI TIRON

sesizează diferenţele dintre cele două versiuni. În fine, subliniază existenţa


tabloului la Putna în anii ’60.
Se observă din cele de mai sus că, de-a lungul timpului, au fost publicate37:
o gravură după tabloul original (aflat ultima oară la Cernăuţi); o fotografie a copiei
(aflată ultima oară la Mănăstirea Putna); două schiţe ale incintei, după original,
însoţite sau nu de legendă; o schiţă simplă a incintei, după copie. Imaginile au fost
întotdeauna alb-negru. Gravura, prin natura ei, nu poate transmite toate detaliile
originalului, iar dimensiunile fotografiei copiei nu sunt suficiente pentru
distingerea detaliilor utile. Trebuie menţionat că mulţi cercetători care, până în anii
’60, au avut acces direct la copia de la Putna, nu au ştiut de existenţa originalului.
Numai ideea că acest tablou este cel mai vechi izvor grafic al Mănăstirii
Putna i-a făcut pe autori să îl reproducă, chiar şi la o calitate îndoielnică,
invocându-l în cercetările lor. În acelaşi timp, lipsa oricăror informaţii asupra
existenţei tabloului a sugerat dispariţia sa definitivă.
Tabloul original şi copia în inventarele Mănăstirii Putna
Existenţa tabloului original la Mănăstirea Putna, afirmată de Romstorfer,
este dovedită prin documentele din arhivă. În Inventarium-ul mănăstirii din anul
1796, la rubrica „Icoanile cele din lăuntrul ei” (al bisericii), există articolul: „17.1
O icoană mare de pănză, abrisul aceştii mănăstiri închipuit pe dănsa, cu privazuri
de lemn. Înaltă 3 şuhuri, 1 ţol, în curmeziş, 4 şuhuri, 3 ţoluri”38. Aceasta înseamnă
că, în biserica voievodală, exista, în anul 1796, o „schiţă” a mănăstirii, pe pânză,
având dimensiunile de aproximativ 97 x 134 cm. După ordinea în care este
realizată inventarierea, acest obiect se afla probabil în pridvorul bisericii.
După jumătate de veac, inventarul din anul 1863 înregistrează, la poziţia
431/A (poziţia din inventarul vechi, din 1856, este 382): „Un tablou «Mănăstirea
Putna» pe pânză cu ramă de lemn vopsită simplu, înaltă de 3'1" şi lată de 4'3" /: în
pridvor: /”, cu valoarea 30 de creiţari39. Dimensiunile sunt identice cu cele din anul
1796. De această dată, este o certitudine că tabloul se afla în pridvor.
La pragul dintre veacurile al XIX-lea şi al XX-lea, Romstorfer
consemnează, după cum am amintit, că tabloul original se afla deja la reşedinţa
mitropolitană din Cernăuţi, iar la Putna se mai afla doar o copie, cea amintită de
Dimitrie Dan.
Inventarul întocmit în anul 1952 la Mănăstirea Putna marchează ultimele
referinţe utile: la numărul de inventar 646, găsim „Idem [tablou – n. n.] Mrea Putna
sec. XVIII”40, care identifică probabil copia dispărută.

37 Lista sintetică a publicărilor, în Anexa 3.


38 Monah Alexie Cojocaru, Inventarul de odoare şi obiecte ale Mănăstirii Putna (1796), în
AP, II, 2006, 1–2, p. 9.
39 AMP, fond Inventare, Inventarium, 1863, transliterare Pierre Meinig, traducere Octavian

Nicolae, în curs de publicare, f. 87v.


40 AMP, fond Inventare, nr. 8, Registru inventar jurnal 1952–, vol. I, f. 31v–32r.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 115

În acelaşi inventar, la două poziţii consecutive, sunt înregistrate în muzeu:


„117. Tablou, Mânăstirea Putna – Stampă. Sec. 18, hârtie. 39/49” şi „118. Tablou,
Mânăstirea Putna, acuarelă. Sec. XIX, hârtie. 40/29”41. Desenul de la poziţia 117
este cel publicat de Mircea D. Matei (Fig. 48). Credem că a fost realizat pe baza
gravurii publicate de Romstorfer, având în vedere două detalii: patru contraforturi
pe latura de sud a zidului de incintă şi o singură fereastră pe faţada estică la nivelul
superior al turnului clopotniţă.
Din cele de mai sus, rezultă că tabloul original a fost luat la Episcopia sau
Mitropolia Bucovinei în secolul al XIX-lea, iar la Putna a rămas doar copia
„neîndemânatică” (făcută poate tocmai cu această ocazie). Rămas în patrimoniul
Mitropoliei din Cernăuţi, în urma ocupării nordului Bucovinei de către URSS, el a
trecut în perioada sovietică prin mai multe colecţii şi instituţii, ajungând astăzi în
expoziţia permanentă a Muzeului Regional (alături de numeroase alte obiecte ale
fostei Mitropolii, unele aflate şi ele în expoziţia permanentă).
Cât despre copia aflată la Mănăstirea Putna, nu putem spune prea mult. O
aproximare a dimensiunilor ei s-a putut face pe baza unei fotografii din perioada
interbelică, realizată în ceea ce era atunci colecţia de obiecte de patrimoniu
(Fig. 49). Cunoscând dimensiunile epitafului din 1490, care se vede în fotografie,
precum şi raportul laturilor după fotografia lui Romstorfer, putem evalua
dimensiunile copiei prin operaţiuni matematice simple: aproximativ 92 x 153 cm
(puţin mai mare decât originalul !). După tradiţia orală din Mănăstirea Putna, el a
fost luat în perioada comunistă pentru cercetare, la Bucureşti – poate la fosta
Direcţie a Monumentelor Istorice, înainte de restaurarea din anii ’70 ? – fără
întocmirea vreunui act de predare-primire şi nu a mai fost adus înapoi. Imaginea lui
Romstorfer din 1904 rămâne deocamdată singura mărturie vizuală a acestui obiect,
dacă, nu cumva, printr-o fericită întâmplare, el va fi regăsit într-o bună zi, aşa cum
s-a întâmplat cu originalul.
Organizarea compoziţiei
Tabloul este conceput, în ansamblul său, ca o icoană topografică.
Compoziţia se înscrie într-o formă circulară, după canonul picturii bizantine, în
care elementul cel mai important, Mănăstirea Putna, este plasat în centru şi pictat în
tonuri deschise, fără clar-obscur, fără umbre – lumina nu vine din exterior, ci
izvorăşte din „interiorul” personajelor şi obiectelor reprezentate – într-o lume fără
gravitaţie, în care liniile de fugă nu se întâlnesc42.
Celelalte elemente din tablou trebuie ierarhizate şi interpretate în funcţie de
dimensiunile şi poziţia lor43. Iată motivul pentru care paltinul este la fel de

41 AMP, fond Inventare, nr. 8, Registru inventar jurnal 1952–, vol. I, f. 64v–65r.
42 Radu Mărculescu, Amintiri din restul vieţii mele, cuvânt înainte de Gabriela Mociulschi
Tanascaux, postfaţă de Radu Şerban Palade, Bucureşti, 2013, p. 165.
43 Nikolai M. Tarabukin, Sensul icoanei, traducere şi postfaţă de Vladimir Bulat, ediţie

îngrijită de Adrian Tănăsescu-Vlas, Bucureşti, 2008, p. 235.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

116 MONAH TIMOTEI TIRON

important ca mănăstirea însăşi (dacă legenda întemeierii plasează altarul pe locul


paltinului, acesta este figurat lângă mănăstire – singura soluţie tehnică pe suprafaţa
pânzei). Acelaşi lucru se observă în cazul celor doi ctitori: reprezentaţi la aceeaşi
scară, dimensiunea lor pe pânză este apropiată de dimensiunea turnurilor şi a
paltinului.
În privinţa distanţei temporale între personaje, evenimentul întâlnirii
ctitorilor este perfect posibil, în lumina Mănăstirii Putna, care îi uneşte.
În plan terestru, sunt zugrăvite, pe de o parte, obiecte indispensabile
existenţei unei mari mănăstiri: variate construcţii în apropierea mănăstirii (probabil
chilii monahale şi case ale slujitorilor mănăstirii), moara, grădina, gospodăria,
livada, biserica Naşterea Maicii Domnului şi cimitirul, „mănăstirea veche” cu toate
casele din apropiere; acestea sunt reprezentate la scară mică, având o importanţă
redusă în sine.
Pe de altă parte, există elementele de relief şi antropice, pictate spre
marginea tabloului, care încadrau Mănăstirea Putna, geografic şi ideatic, în secolul
al XVIII-lea. Ele sunt: Poiana Sihăstriei, muntele Măgura, chilia din adâncul
munţilor44, apoi schiturile Ursoaia şi Sihăstria Putnei (a se remarca pictarea la o
scară intermediară faţă de construcţiile din incintă şi casele din jurul mănăstirii),
chilia în piatră şi, nu în ultimul rând, stânca Solotruc.
Pentru acest plan, pârâul Putna este o adevărată axis mundi. Ţinem să
menţionăm că, în descrierile austriece, este omniprezentă expresia „valea Putnei”,
ilustrând perceperea medievală şi modernă – dar nu şi contemporană – a spaţiului
geografic.
Tabloul ca izvor istoric
Perspectiva inversă la care recurge pictorul nu alterează calitatea de izvor
istoric a tabloului, deşi distanţele şi dimensiunile sunt mai greu de evaluat, pentru
că ele sunt abordate calitativ, nu cantitativ, iar uneori elemente ne-contemporane se
pot regăsi împreună în imagine.
A demonstra valabilitatea acestui tablou ca izvor istoric este aproape
imposibil. Analiza individuală, exhaustivă, a tuturor elementelor tabloului nu se
poate face, pe de o parte, din cauza numărului mare de detalii, pe de altă parte,
pentru că nu avem întotdeauna suficiente informaţii pe baza cărora să putem

44 În prima jumătate a secolului al XX-lea, se mai ştia de „priluca lui Arsenie de lângă

Măgura Mare” (cf. Ileana Creţan, Putna de altădată. Monografie etnografică şi folclorică, Bucureşti,
2000, p. 151), ceea ce ar putea plasa temporal existenţa în acel loc a unui Arsenie renumit în secolul
al XVIII-lea sau începutul celui de al XIX-lea. Deşi nu există argumente pentru o identificare sigură,
nu este imposibil ca acest cuvios Arsenie care a sihăstrit în pădure să fi fost îngropat în incinta
Mănăstirii Putna în apropierea altarului, unde a fost găsit şi mormântul lui Lavrentie Chirilescu, mort
în anul 1832; cf. Ion Nestor, Gh. Diaconu, M. D. Matei, T. Martinovici, N. Constantinescu, Şt.
Olteanu, Raport asupra săpăturilor din anul 1955 efectuate la Mănăstirea Putna (regiunea Suceava,
raionul Rădăuţi), în vol. Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna, p. 27. Craniul cuviosului
Arsenie a fost descoperit în timpul unei amenajări de suprafaţă a terenului, în anul 1998.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 117

construi o argumentaţie45. După cum se va vedea, în tablou coexistă foarte multe


detalii de o remarcabilă acurateţe cu câteva neconcordanţe imposibil de explicat.
Exemplificăm prin câteva comparaţii vizuale fidelitatea cu care pictorul a
reprodus realitatea lumii înconjurătoare: stânca Solotruc în pictură şi realitate
(Fig. 37, 50), deluşorul cu cruce situat la intrarea în satul Putna (Fig. 51 a, b),
faţada bisericii (Fig. 52 a, b). O comparaţie între tablou (Fig. 53 a) şi vederea
aeriană a zonei (Fig. 53 b) – cu marcarea câtorva dintre inscripţii şi puncte de
interes, ale căror poziţii mai pot fi stabilite cu exactitate în zilele noastre – este utilă
pentru înţelegerea limitelor tabloului în reproducerea realităţii geografice.
Punctual, numeroase detalii din tablou pot fi recunoscute cu uşurinţă astăzi,
la biserică, la turnul de intrare sau la turnul tezaur, iar cercetările arheologice din
secolul al XX-lea au confirmat, în cele mai multe cazuri, informaţia vizuală din
tablou. Astfel, masivitatea turnului clopotniţă din colţul de nord-vest al incintei
ştefaniene a fost confirmată de cercetările arheologice din anul 197346. Asemenea
şi şanţul cu apă care înconjura incinta mănăstirii47. Cele două mori care apar în
tablou – lângă Mănăstirea Putna şi lângă schitul Ursoaia – au fost consemnate pe
hărţile austriece contemporane48.
În cazul schitului Ursoaia, în urma unei cercetări la faţa locului pentru
identificarea poziţiei pe care acesta a fost amplasat49, se pare că schitul era aşezat
pe un anumit platou în apropierea pârâului cu acelaşi nume. Panta de acces, cu

45 Ne exprimăm dorinţa ca, pe măsură ce acest tablou este asimilat de comunitatea

ştiinţifică, cât mai multe dintre aceste detalii să fie verificate, confirmate sau infirmate şi utilizate
în alte cercetări.
46 Gheorghe I. Cantacuzino, Cercetările arheologice din partea de vest a incintei Mănăstirii

Putna (1973), în vol. Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna, carte tipărită cu binecuvântarea
Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2016, p. 13
(în curs de publicare). Turnul clopotniţă avea amprenta la sol de 12,50 x 11,70 m, iar fundaţiile aveau
o grosime de 2,00–2,20 m.
47 Ion Nestor, Trifu Martinovici, Mircea D. Matei, Gh. Diaconu, Ştefan Olteanu, Nicolae

Constantinescu, Şantierul arheologic Suceava. Mănăstirea Putna, în „Materiale şi Cercetări


Arheologice”, V, 1959, reluat în vol. Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna, I, p. 31–35; Mircea
D. Matei, Câteva lămuriri, în vol. Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna, I, p. 10; Gheorghe I.
Cantacuzino, Mănăstirea Putna. Săpăturile arheologice din zona exterioară de sud (1971), în vol.
Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna, II, p. 7 (în curs de publicare).
48 Pentru identificarea amplasării morii de lângă Mănăstirea Putna, a morii de pe pârâul

Ursoaia şi a schitului Ursoaia, am folosit hărţile austriece din 1773–1755 şi 1790: Ioan Iosep,
Constantin-Emil Ursu, Simona Palagheanu, Plans des Bukowiner Districts in 72 Sections welche in
denen Jahren 1773, 1774 und 1775 von einem Departement des Kays: Königlicher General Staabs
geometrisch aufgenommen worden = Planul districtului Bucovina în 72 de secţiuni, întocmit după
ridicări geometrice în anii 1773, 1774 şi 1775 de Departamentul Cezaro-Crăiesc al Statului Major
General, Suceava, 2011, secţiunile 37 şi 38; Harta Galiţiei, Lodomeriei şi Bucovinei. Scara 1:75.000,
la Arhivele Naţionale Suceava, Colecţia Planuri, Schiţe, Hărţi – Secţiunea Hărţi, P29, nr. 28/1790,
Tab. XIII.
49 Dimitrie Dan, Mănăstirea şi comuna Putna, p. 12, spune că, la începutul secolului trecut,

pe locul fostului schit, exista o cruce de piatră. Astăzi nu am putut-o găsi.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

118 MONAH TIMOTEI TIRON

înclinaţie mare, era greu accesibilă mijloacelor de transport din secolul al XVIII-lea,
încât, pentru a ajunge în incinta schitului, exista, probabil, o scară largă din lemn,
aşa cum pare să fi fost pictată de artistul anonim. În apropiere, unde pe harta
austriacă este figurată o moară, Romstorfer marchează un iaz, despre care afirmă că
deja nu mai exista în primii ani ai secolului al XX-lea50.
În totală contradicţie cu asemănările de mai sus, există trei neconcordanţe
majore între tablou şi realitatea accesibilă nouă acum (nemijlocit sau prin
intermediul cercetării ştiinţifice). Prima: înfăţişarea „Cheliei în piatră”, care nu se
potriveşte cu aspectul ei de astăzi (Fig. 54). A doua: prezenţa turnurilor de colţ –
individualizate prin formă, acoperiş şi ferestre –, din care nu există nici o urmă
vizibilă în zilele noastre51. A treia: înălţimea turnului tezaur, care este figurat cu
trei etaje.
Datarea tabloului
Pentru datarea acestui tablou trebuie să avem în vedere două detalii. Pe de
o parte, termenul post quem este fixat de fântâna care a fost săpată din porunca şi
cu cheltuiala mitropolitului Iacov, după mărturia lui Vartolomei Mazereanu, care
spune: „Tot întru acestaşi an 1761 văzând sfinţie sa că în mănăstire nu iaste apă, şi
petrec părinţii mare nevoia făr de apă, chiar cu a sfinţii sale cheltuială a făcut
înlontrul mănăstirii o cişme cu apă foarte curată şi bună, şi din destul, din care să
adapă toţi părinţii, şi posluşnicii ai aceştii mănăstiri, şi a acoperit-o cu cerdac foarte
frumos şi iscusit”52.
Un termen ante quem apropiat este fixat de forma bisericii de lemn de la
„mănăstirea veche”, aşa cum apare în tablou (navă simplă cu altar poligonal).
Scriindu-şi diata la 1 ianuarie 1779, Vartolomei Mazereanu ne oferă câteva repere
temporale, destul de largi. El spune: „cele ce am făcut întâi la mănăstire veche. [...]
4). Am scos de amăndouă părţile strane la beserică [subl. n.]”53. Şi continuă: „Ce
am mai dat mănăstirii vechi după [subl. n.] ce am venit de la mănăstire Solca. [...]
17). Beserica de la mănăstire veche din mila sfinţii sale părintelui Igum. Ioasaf şi
cu agiutorul Popovicenilor, am lărgit-o [subl. n.]”54. Arhimandritul Vartolomei
menţionează şi alte lucrări pe care le-a făcut la „mănăstirea veche”, dar nu ştim
dacă vreuna apare reprezentată în tablou55. În privinţa bisericii de lemn, textul este

50 K. A. Romstorfer, Das alte griechisch-orthodoxe Kloster Putna, p. 10 şi nota 2.


51 Cercetările arheologice nu au putut confirma, dar nici infirma definitiv existenţa
turnurilor de colţ, aşa cum apar ele în tablou şi nu au stabilit evoluţia amenajărilor/construcţiilor pe
locurile respective; v. Gheorghe I. Cantacuzino, op. cit., p. 10.
52 Vartolomei Mazereanu, Istorie pentru Sfânta Mănăstâre Putna, publicată de V. A.

Urechia, în ARMSI, s. II, tom. IX, 1886–1887, p. 63.


53 Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei Măzereanu. Schiţă biografică cu mai multe

anexe, în ARMSI, s. II, tom. XXXIII, 1911, p. 303.


54 Ibidem, p. 304.
55 Se poate presupune că „pometul” din tablou este livada amenajată „cu mare cheltueală”,

iar „zaplazu împrejurul besericii” este cel zugrăvit în tablou, dar nu există argumente, cu atât mai mult

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 119

clar: arhimandritul Vartolomei a adăugat absidele înainte să se întoarcă de la Solca


(1774), iar pridvorul l-a adăugat după aceea. Credem că nici în timpul egumeniei la
Solca (1768–1774) nu ar fi putut face acest lucru56. Nu rămâne decât că Vartolomei
Mazereanu a făcut absidele, schimbând aspectul bisericii de lemn, pe când era încă
la Putna, înainte să plece la Solca, în vara anului 176857. În concluzie, tabloul a fost
pictat cu certitudine după anul 1761 şi cândva, înainte de vara anului 176858.
Mici contribuţii la istoria ansamblului monahal
După cum s-a văzut, acest tablou a fost foarte apreciat ca sursă
documentară pentru arhitectura Mănăstirii Putna, dar, din păcate, publicările mai
vechi nu au fost prea bogate în detalii. De aceea, se impun câteva consideraţii.
Înainte de toate, datarea tabloului în anul 1757 este eronată59, iar aspectul
mănăstirii este cel de după restaurarea efectuată de mitropolitul Iacov.
Trebuie lămurită şi confuzia între tabloul original şi copia sa60.
Neîndemânarea celui care a copiat tabloul poate fi cauza micilor diferenţe dintre
ele, dar, mai degrabă, copia este o interpretare a originalului sau o încercare de
corectare a lui, în care evenimentul întâlnirii ctitorilor devine „solemnitatea sfinţirii
mănăstirii cu toată pompa adecvată momentului”61, cadrul peisagistic şi arhitectural
rămânând practic acelaşi.

cu cât nu ştim în ce ordine a enumerat Vartolomei Mazereanu lucrările, anume cronologic sau după
importanţa lor.
56 Pe de o parte, era nefiresc ca un egumen să se preocupe de ample lucrări de amenajare şi

construcţie în afara mănăstirii pe care o conducea, chiar şi în situaţia specială a Putnei şi a lui
Vartolomei Mazereanu. Pe de altă parte, el a fost mult prea ocupat în timpul egumeniei sale la Solca
cu drumul în Rusia; cf. Dimitrie Dan, op. cit., p. 246–248.
57 F. A. Wickenhauser, Solka, Cernăuţi, 1877, p. 158–159, apud Dimitrie Dan, op. cit., p. 246.
58 Ca o precizare utilă, credem că a doua etapă de intervenţii la biserică a avut loc în anii

1776–1778. Vartolomei Mazereanu însuşi împarte în două activitatea sa, înainte şi după întoarcerea
de la Solca (1774). Dar, în anii 1774–1776, itinerariul său a fost foarte complicat şi coincide cu
perioada în care scrie diverse catastife pentru mănăstirile Sf. Ilie, Moldoviţa, Voroneţ, Humor, Neamţ
şi pentru Mitropolia din Iaşi (cf. Dimitrie Dan, op. cit., p. 248). Este greu de crezut că s-ar mai fi putut
ocupa şi de amenajări la biserica veche de lemn. Mai degrabă, abia după întoarcerea definitivă la
Putna, în octombrie 1776 (cf. ibidem, p. 303), eliberat de diversele îndatoriri oficiale în timpul
stăpânirii austriece, a putut să se dedice mai mult reşedinţei sale. Numeroasele lucrări pe care
venerabilul arhimandrit le-a enumerat înaintea morţii erau aproape terminate până la 1 ianuarie 1779
când şi-a scris testamentul, chiar dacă nu şi definitiv încheiate, deoarece, la 1 ianuarie 1780, episcopul
Dositei Herescu încuviinţa ca arhimandritul Vartolomei Mazereanu să meargă şi să strângă bani
pentru reparaţia bisericii de lemn; cf. Ştefan S. Gorovei, Vartolomei Mazereanu. Noi contribuţii, în
AP, V, 2009, 2, Anexa, p. 117–118.
59 K. A. Romstorfer, op. cit., p. 7; Cristian Moisescu et al., op. cit., p. 27; Claudiu Paradais,

op. cit., p. 83–86.


60 V. Claudiu Paradais, op. cit., p. 83–86, cu o amplă discuţie.
61 Ibidem, p. 19–20, referindu-se la afirmaţiile lui Dimitrie Dan, Mănăstirea şi comuna

Putna, p. 125–126.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

120 MONAH TIMOTEI TIRON

În privinţa autorului copiei, este probabil că Dimitrie Dan şi-a bazat


afirmaţiile62 pe informaţii orale, corecte, din Mănăstirea Putna, unde copia a fost
făcută. Este de mirare totuşi că Dimitrie Dan nu spune că ar fi avut ştiinţă de
originalul aflat în reşedinţa mitropolitană din Cernăuţi – disponibil de altfel lui
Romstorfer în aceeaşi perioadă, şi încă într-un loc accesibil unei feţe bisericeşti. La fel
de surprinzător este faptul că, dintre cei care au văzut copia la Mănăstirea Putna până
în anii ’60 ai secolului trecut, nimeni nu a transcris inscripţia foarte vizibilă a acestuia.
Odată cu cercetarea tabloului original, este demontată o subtilă confuzie:
tabloul original a fost publicat numai ca gravură, copia numai ca fotografie, iar
schiţele în peniţă/acuarelă au fost realizate după publicaţii – altfel spus, avem o
publicare imprecisă a originalului şi o reproducere fidelă a copiei alterate –, încât
Claudiu Paradais considera mai credibile detaliile din copie63. Prin urmare, el se
îndoia de afirmaţia lui Romstorfer că, în tabloul original, Iacov Putneanul predă
mănăstirea lui Ştefan cel Mare64 şi considera că Ştefan Balş făcuse referire la
acelaşi tablou pomenit de Dimitrie Dan şi publicat de N. Constantinescu65. Mai
mult, fântâna perfect vizibilă în schiţa de la Putna conformă cu originalul66 – şi mai
greu de desluşit în fotografia lui Romstorfer ! – l-au determinat pe Claudiu
Paradais să creadă că cele două tablouri înfăţişează mănăstirea înainte şi după
refacerea lui Iacov Putneanul67. Datarea noastră nu mai susţine nici terminarea
zidului de incintă şi a turnului de intrare până în anul 175768, singurul document
rămânând pisania cu stema lui Constantin Racoviţă.
În tablou apar numeroase clădiri, dar nu ştim destinaţia şi amplasamentul
lor exact în teren. Spre exemplu, este posibil ca edificiile care se văd în colţul din
nord-est al incintei şi în apropierea turnului tezaur să se fi aflat mai aproape de
mijlocul laturii de nord a zidului de incintă, dar au fost în aşa fel pictate pentru a fi
totuşi văzute. Deoarece evoluţia detaliată a arhitecturii ansamblului putnean ar
trebui să facă obiectul unui studiu separat69, vom exemplifica doar cu o afirmaţie a
lui Claudiu Paradais care nu se mai verifică, în lumina noilor izvoare: „locuinţele
de lemn ale egumenului şi vicarului, pe latura vestică; paraclisul Sfinţilor Apostoli
Petru şi Pavel, din acelaşi material şi de pe aceeaşi latură, precum şi chiliile de
lemn ale călugărilor, din latura nordică”70.

62 Dimitrie Dan, op. cit., p. 55.


63 Claudiu Paradais, op. cit., p. 83, nota 52.
64 Ibidem.
65 Ibidem, p. 20, nota 24, cu referire la Ştefan Balş, op. cit., p. 439. În realitate, Ştefan Balş a

considerat corectă datarea lui Romstorfer în 1757 şi nu a intrat prea mult în detalii, încât ceea ce
spune el este în continuare valabil.
66 Cu referire la reproducerea din G. Balş, op. cit., p. 193, fig. 301.
67 Claudiu Paradais, op. cit., p. 83, nota 52.
68 Ibidem, p. 87.
69 Acest studiu ar trebui să reia critic toate materialele existente, în primul rând cele

arheologice, dar şi cele vizuale şi documentare.


70 Ibidem, p. 90.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 121

Vartolomei Mazereanu spune: „Iară în anii 1758 şi 1759 a făcut sfinţie sa


părintele mitropolit trepezările cele de piiatră, cu cuhne şi pităriia tot de piatră; iară
diasupra au făcut beserică, întru numele pre lăudaţilor apostoli Petru şi Pavel,
foarte iscusită, şi cu catapetiazma iarăşi iscusită, nu de puţin preţ, fiind că lucrul
acei catapetezme a mers mai mult în aur; iară lângă acia beserică au făcut şi chilii,
în care mai pre urmă au petrecut însuşi sfinţie sa; făcut-au sfinţie sa acolo lăngă
beserică şi lăngă chilii şi un cerdac mare, în care scote părinţii sfintele icoane, în
vreme proţechiei”71. În tablou, „Trapeza” este clădirea lungă din partea de sud a
incintei. În capătul estic, ea are un mic turn şi o cruce pe acoperiş, care marchează
tocmai paraclisul Sfinţilor Apostoli al mitropolitului Iacov. Menţionăm că în
tabloul de faţă sunt desenate cruci pe acoperişuri numai acolo unde există spaţii
pentru uzul liturgic.
Nu în cele din urmă, „orologiul” (Fig. 55) pe care Claudiu Paradais îl
observă pe turnul clopotniţă72 este probabil un cadran solar, foarte răspândit în Evul
Mediu şi chiar în perioada modernă73. Credem că existenţa unui ceas mecanic la
Putna, în secolul al XVIII-lea, ar fi fost un fapt excepţional care ar fi lăsat
neîndoielnic urme în memoria obştii şi în documentele vremii.
Se poate stabili acum cu exactitate forma bisericii vechi de lemn. Bazată pe
tradiţie, observaţii directe şi alte cercetări de arhitectură şi istoria artei, ipoteza cea
mai importantă a fost a Ioanei Cristache-Panait: biserica de lemn a avut înaintea
intervenţiei arhimandritului Vartolomei Mazereanu un plan de tip navă cu părţile
de răsărit şi apus poligonale, acoperită cu o boltă unică semicilindrică74 (Fig. 56 a).
Ion I. Solcanu a adus noi argumente în sprijinul aceleiaşi idei75. O ipoteză mai nouă
şi mai nuanţată a venit de la Alexandru Baboş şi Hans Linderson, care au realizat
cercetarea dendro-cronologică prin care începutul bisericii de lemn a fost dus la
mijlocul sau sfârşitul secolului al XIV-lea76. Ei arată că „încheierea poligonală spre
vest a micului pronaos nu este sigură, însă posibilă” şi propun un plan de tip navă,

71 Vartolomei Mazereanu, op. cit., p. 62.


72 Ibidem, p. 88.
73 Cum pot fi uşor observate pe unul din contraforturile sudice ale bisericii ştefaniene de la

Mănăstirea Dobrovăţ, pe absida sudică a bisericii Botezul Domnului de la Mănăstirea Suceviţa sau pe
un contrafort al bisericii fostei Mănăstiri Bisericani. Câteva consideraţii asupra existenţei unui
orologiu în turnul Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi, la Sorin Iftimi, Timp medieval – timp modern.
Primul orologiu din ţările române (1640), în idem, Cercetări privitoare la bisericile ieşene, Iaşi,
2008, p. 101–107. O tratare recentă a ceasurilor solare pentru teritoriul intra-carpatic, la Dan Uza,
Cadrane solare din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, Cluj-Napoca, 2014.
74 Ioana Cristache-Panait, Titu Elian, Bisericile de lemn din Moldova, în BMI, XLI, 1972,

1, p. 39–59.
75 Ion I. Solcanu, Datarea şi planul bisericii de lemn de la Putna, în SCIA, seria Artă

plastică, 21, 1974, p. 95–100.


76 Alexandru Baboş, Hans Linderson, Mănăstirea veche de lemn a Putnei în arhitectura

medievală românească, în AIIX, XXXIX–XL, 2002–2003, p. 43–59.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

122 MONAH TIMOTEI TIRON

având doar absida altarului poligonală şi intrarea pe latura de vest77 (Fig. 56 b).
Preluând anul 1778 pentru executarea absidelor, autorii presupun că „într-o ultimă
fază pronaosul a mai fost prelungit odată spre vest, probabil în decursul secolului
XIX”78. În realitate, înaintea intervenţiei de la sfârşitul secolului al XVIII-lea a lui
Vartolomei Mazereanu, biserica a avut un plan de tip navă cu altar poligonal şi
intrarea pe latura de sud (Fig. 56 c).
Autorul, comanditarul şi mesajul tabloului
Pictorul înclinat spre detaliu, cu experienţă în pictura de tradiţie bizantină,
dar şi în pictura realistă, care a zugrăvit acest tablou, nu este cunoscut şi nu avem,
deocamdată, nici un indiciu care să-i dezvăluie identitatea. Cunoaşterea mănăstirii
şi a împrejurimilor pledează pentru un pictor local. Unicitatea absolută, în acest
moment, a unei compoziţii atât de ample şi bogate, cât şi unele imprecizii în
scrierea inscripţiilor („Fenti(na)”, „Ştefană Vodo”, „Sagastri”, „Meguri”) sugerează
un pictor străin (poate rus sau rutean), care a primit spre execuţie această comandă
unică. O cercetare asupra stilului picturii ar putea găsi, poate, o legătură cu pictorii
care au lucrat catapeteasma bisericii de lemn (1760) sau catapeteasma bisericii
voievodale (1771–1773).
Identificarea comanditarului pune mai puţine probleme. În două rânduri,
arhimandritul Vartolomei Mazereanu intervine direct pentru perpetuarea memoriei
celui care i-a fost frate şi părinte duhovnicesc. Prima dată în anul 1759, când,
împreună cu egumenul Calistrat şi prin mâna scriitorului Natanael, pe atunci
eclesiarh, adaugă în pomelnicul mare al Mănăstirii Putna însemnarea despre
activitatea bogată a mitropolitului Iacov, „acest fericit şi mare ctitor şi înnoitoriu
aceştii Sf(i)nte Mânăstiri”, ca să „nu să stingă pomenirea lui, în véci”79. Motivaţia
stă în atitudinea mitropolitului: „nice la unul dintru acéste lucruri bune ce au făcut
Preosf(i)nţia Sa întru această Sf(â)ntă Mânăstire, pentru multa smereniia sa, n-au
priimit să i să scrie numele său, ca să se ştie, după vremi, de cine sănt înnoite şi
făcute”80. A doua oară, arhimandritul intervine în anul 1761, când iese de sub pana
lui o Istorie pentru Sfânta Mănăstâre Putna, scriere de laudă a celor doi ctitori,
Ştefan cel Mare şi mitropolitul Iacov. În încheiere, el îndeamnă „cu smirenia, şi cu
frăţască dragoste [...] să nu uitaţi numele sfinţii sale Iacov mitropolit, şi a părinţilor
sfinţii sale, ci să le pomeniţi ca pre un fericit ctitor”81, pentru că „tocma de la fericitul
ctitor marele domn Stefan voevoda, întru această sfântă mănăstîre n-a fost alt ctitor
ca sfinţie sa. Şi cu vredniciia să cade a-i zice: fericit eşti o Iacove, că ti-ai învrednicit
a fi al doile nou ctitor, după fericitul Stefan voevoda, cel vitiaz, şi milostiv”82.

77Ibidem, p. 50.
78Ibidem.
79 În pomelnicul Mănăstirii Putna din 1756, fila 78r–78v, cf. Monah Alexie Cojocaru,

Pomelnicul Mănăstirii Putna (1756), p. 210.


80 Ibidem.
81 Vartolomei Mazereanu, op. cit., p. 64.
82 Ibidem, p. 63.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 123

Credem că acest tablou a fost comandat, ba chiar conceput până la detalii


de arhimandritul Vartolomei Mazereanu, ca o ofrandă adusă mitropolitului Iacov
şi, mai ales, ca o întărire vizuală a celor două însemnări.
Vartolomei Mazereanu a avut o conştiinţă istorică83. Dar, înaintea de
aceasta, el şi mitropolitul Iacov au avut o conştiinţă liturgică. Ei îndeamnă în
repetate rânduri la pomenirea înaintaşilor. Or, cea mai puternică rugăciune pentru
cei adormiţi se face în timpul Sfintei Liturghii. De aceea, Mănăstirea Putna – abia
trecută, în perioada dintre Vasile Lupu şi mitropolitul Iacov, prin situaţii care i-au
ameninţat existenţa – îşi recapătă sensul deplin numai prin săvârşirea în ea a Sfintei
Liturghii. Nu întâmplător, clericii din tablou sunt îmbrăcaţi cu toate veşmintele, aşa
cum prevede tipicul bisericesc în cazul Liturghiei84, iar Ştefan voievod şi familia sa
vin spre mănăstire cu mâinile încrucişate pe piept, ca la primirea Împărtăşaniei.
După cum a scris Romstorfer85, tabloul îl înfăţişează pe mitropolitul Iacov
cu toţi colaboratorii săi, predând Mănăstirea Putna, înnoită şi plină de lumină,
marelui ctitor Ştefan voievod. E o adevărată şi dreaptă împlinire a datoriei de
moştenitor86 şi o întoarcere cu dobândă a talantului primit.
Consideraţii finale
Mesajul pe care Romstorfer l-a perceput cu uşurinţă, anume că Iacov redă
Mănăstirea Putna ctitorului ei, Ştefan cel Mare, putea fi transmis la fel de bine prin
reprezentarea simplă a întâlnirii ctitorilor, prin reprezentarea incintei refăcute,
poate chiar în stil naturalist, sau printr-o icoană în care mitropolitul Iacov şi Ştefan
cel Mare închină împreună mănăstirea Maicii Domnului. Totuşi, comanditarul a
dorit o icoană topografică, un tablou de mari dimensiuni cu o compoziţie artistică
de mare complexitate şi o minuţiozitate extremă, copleşitoare, în redarea
detaliilor87. De ce ?
Retras la Mănăstirea Putna şi dedicat întru totul binelui ei, probabil că
însuşi mitropolitul Iacov a binecuvântat realizarea tabloului, poate că după nu
puţine rugăminţi ale arhimandritului Vartolomei Mazereanu şi ale celorlalţi

83 N. A. Ursu, Cronica lui Vartolomei Mazereanu, nu a lui Ioan Canta, în „Cronica”, XXX,

1995, nr. 3, p. 7, 15.


84 Chiar dacă, uzual, preotul îmbracă toate veşmintele numai la Liturghie, el poate face

acest lucru şi la alte slujbe la care se citeşte Evanghelia; cf. Ene Branişte, Liturgica generală cu
noţiuni de artă bisericească, tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1985, p. 521–522.
85 K. A. Romstorfer, op. cit., p. 9, fig. 7–8.
86 Mitropolitul Iacov numea Mănăstirea Putna „maica şi clironomia” lui; cf. Toma Gh.

Bulat, „Diiata” mitropolitului Iacob I Putneanu, în MMS, XL, 1964, 11–12, p. 606.
87 „Peisajul – ca foarte adesea în pictura bizantină – are aici rolul unui veritabil personaj, al

unui rezonator şi nicidecum pe acela al unui simplu cadru. Am putea spune chiar că designatura,
misiunea de a încorpora un sens, constituie un dat tradiţional fundamental pentru iconografia orientală
şi bizantină a peisajului”: André Scrima, Timpul Rugului aprins. Maestrul spiritual în tradiţia
răsăriteană, prefaţă de Andrei Pleşu, volum îngrijit de Anca Manolescu, Bucureşti, 1996, p. 74.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

124 MONAH TIMOTEI TIRON

colaboratori şi împreună-nevoitori. Relaţia dintre aceştia şi mitropolitul Iacov a fost


specială şi deschide drumul spre o înţelegere mai profundă a acestui tablou.
Intraţi de mici în viaţa monahală, ei au fost cu toţii fraţi duhovniceşti, ca fii
duhovniceşti ai mitropolitului Antonie şi ai Mănăstirii Putna. Urcând treptele
ierarhice, Iacov a devenit părinte duhovnicesc al Putnei şi al vieţuitorilor ei. Bătând
Moldova în lung şi în lat pentru supravegherea şcolilor, ostenindu-se pe drumul
Moscovei şi în multe alte porunci, arhimandritul Vartolomei s-a făcut împlinitor al
voinţei mitropolitului. Asemenea lui, stareţul Sila şi egumenul Natan, fostul
eclesiarh Natanael, şi stareţul Mihail îşi împlineau nevoinţa monahală la
Mănăstirea Putna sau la Sihăstria Putnei sau în schitul de pe Ursoaia, aşa cum
arhimandritul Vartolomei era la Solca sau la „mănăstirea veche”, dar toţi
răspundeau ca un singur trup la chemarea şi porunca fratelui şi părintelui lor
duhovnicesc, mitropolitul Iacov. Ca desăvârşiţi ascultători, gândul părintelui
duhovnicesc, ca gând al lui Dumnezeu, devine propriul lor gând. Parafrazând pe
cronicar, tabloul transmite gândul comanditarului, care era gândul ucenicilor-fraţi,
care era gândul mitropolitului Iacov, care era gândul lui Dumnezeu, pentru
Mănăstirea Putna.
Exprimarea prin intermediul icoanei topografice subliniază o anumită
concepţie despre teritoriul geografic reprezentat – Mănăstirea Putna, cu toată valea
Putnei, cu toate schiturile şi chiliile sihăstreşti, cu toate dependinţele –, ca spaţiu
sacru şi unitar, o singură entitate la care participă activ toate elementele
reprezentate, chiar şi cele mai mărunte, fie ele persoane, lucruri neînsufleţite sau
chiar evenimente istorice88. Tabloul acesta, care cuprinde toată zona de iradiere
directă a Mănăstirii Putna, este, în esenţa sa, corespondentul vizual şi extins al
cuvântului despre Mănăstirea Putna şi Sihăstria Putnei, pe care Iacov Putneanul i-l
transmite tocmai lui Vartolomei Mazereanu: „tot o casă cu m(ă)n(ă)stâre
cea mare”89.

88 Athanasios Paliouras, The Monastery of St. Catherine on Mount Sinai, St. Catherine’s

Monastery at Sinai, 1985, fig. 132, publică o icoană topografică, cu legenda: „Topographical icon of
Mount Sinai showing St. Catherine’s Monastery, various small convents and monastic habitations
with chapels, as well as a reconstruction of the holy events related to the site. Portable icon of the 17th
century” (Fig. 57).
89 Protosinghel Dosoftei Dijmărescu, Relaţia dintre Mănăstirea Putna şi aşezămintele ei

monahale în secolul al XVIII-lea, în AP, X, 2014, 2, p. 90.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 125

ANEXA 1

Transliterarea inscripţiilor de pe tablou şi corespondenţa lor la Romstorfer90

Inscripţiile de pe tabloul original Nr. publicat de Romstorfer pe


fotografia copiei aflată la Putna
(1904)
Sv(ă)nta şi Mare Manastire Putna de 1.
fericitu Ştefană Vodo facuta şi de
Svi(n)ţiia Sa Părintele Mitropolitu
Iiacovă înnoita
Trapeza
Fenti[...]91 6.
Paltenă 2.
Mitropolită Iiacovă 15.
Ctitori 13.
Ştefan Voda 14.
Casa de ospeţ(ă) 92 5.
Gredini 7.
Beserica Rojdestva B(ogorodi)ţî 8.
Mo(a)ra 9.
Manastire vechi 19.
Pometă 18.
Cheliia de ospeţă 16.
Sion 17.
Poiana Sagastri 22.
Meguri 23.
Cheliia
Vursoia 24.
Stană
Pereu Ursoi 26.
Apa Putni 3.
Apa P[...]93 4.
Veţeu pereu 10.
Cheliia în piatra 11.
Solotrucă 12.
[...] Sucevi94 20.

90 K. A. Romstorfer, op. cit., p. 7–10. V. Anexa 2.


91 Indescifrabil.
92 Ultimul caracter este acoperit prin repictare.
93 Indescifrabil, acoperit prin repictare.
94 Reconstituire.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

126 MONAH TIMOTEI TIRON

ANEXA 2

Descrierea tabloului după Romstorfer95

Vom Kloster Putna und seiner Umgebund besitzen wir ein aus der Mitte des 18.
Jahrhunderts stammendes Gemälde [Es befindet sich im erzbischöflichen Residenzgebäude.
Eine Kopie hievon existiert in Putna selbst. Nachbildungen des Gemäldes publizierte ich
bereits in den «Mitteilungen der k. k. Zentralkommission», 1890, sowie im sogenannten
«Kronprinzenwerke» – n. a.]. Es ist wohl auf Veranlassung des Metropoliten Jakob,
welcher das Kloster im Jahre 1757 umbauen ließ, entstanden. Die Darstellung
versinnbildlicht die Übergabe der neugestalteten Anlage an ihren Stifter, den Fürsten
Stephan den Großen (Textfigur 2). Im Original erscheint die Legende an Stelle der hier
eingesetzten Zahlen in kirchenslavischen Lettern ausgedrückt, und zwar bedeuten nach
Mitteilung F. A. Wickenhausers:
1. Das heilige und große Kloster Putna, von dem seligen Stephan Mare (dem
Großen) gemacht und von Seiner Geweihtheit dem Vater Metropoliten Jakob erneuert.
2. Ahorn [Noch jetzt ist ein künstlicher Hügel, wie er im Bilde angedeutet ist,
hinter dem Kloster, im Westen desselben, bemerkbar – n. a.].
3. und 4. Der Bach Putna.
5. Zelle für Gäste.
6. Brunnen [Der Noch immer besteht – n. a.].
7. Garten [Welcher jetzt bis an die Klostermauern anschließt – n. a.].
8. Kirche zur Geburt der Gottesgebärerin [Besteht nich mehr – n. a.].
9. Mühle [Besteht nich mehr – n. a.].
10. Bach Bečeul [Jetzt Viceu oder Veceu bennant – n. a.].
11. Die Zelle im Felsen [Die bereits besprochene Kelia în piatră oder Danielszelle –
n. a.].
12. Solotruk [Name der Gegend oder des mächtigen, an der nördlichen Seite des
heutigen Putna gelegenen Felsens – n. a.].
13., 14. und 15. Die Stifter, beziehungsweise Stephan Woda und Metropolit Jakob.
16. Zelle für die Gäste [Besteht nich mehr – n. a.].
17. Sion [Name der Gegend, nördlich an das Kloster anstoßend – n. a.].
18. Obstgarten [Welcher heute bis an die vordere, östliche Klostermauer reicht –
n. a.].
19. Das alte Kloster [Jetzt die hölzerne Pfarrkirche – n. a.].
20. und 21. Gegend, beziehungsweise Fraseu [Die Richtung gegen das heutige
Frassin ? – n. a.].
22. Wiese bei der Einsiedelei [Pojana sahestri – n. a.].
23. Unter der Magura [Name des Gebirges – n. a.].
24. und 25. Burhoja (?), beziehungsweise Teich [Im oberen Putnatale, woselbst
heute weder die gezeichneten Kirchen, noch der Teich bestehen – n. a.].
26. Bärenbach [Pareu ursoi, der obere Putnabach, welcher sich am Dealul
Ursoaca bis unter die Magura hinzieht – n. a.].

95 K. A. Romstorfer, Das alte griechisch-orthodoxe Kloster Putna, p. 7–10.

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 127

A Rediscovered Painting: Putna Monastery Renovated by Jacob of Putna


(Abstract)

For Putna Monastery, the 18th century was the second flourishing period
since the time of its founder. Metropolitan Jacob (1719–1778) initiated a general
reconstruction of the monastic complex thus becoming ”its second founder”. The
most important works aimed at recovering the functionality of the monastery began
in 1756 and ended in 1761. The church, the walls of the precinct, the bell tower and
the treasury tower were restored. The refectory, the Chapel of the Holy Apostles,
the monks’ quarters and a well were build.
Metropolitan Jacob had several close collaborators: archimandrite
Bartholomew Mazereanu, starets Sila from Putna Hermitage, sacristain Nathaniel
(the later hieroschemamonk Nathan) and the abbots of Putna Monastery between
1756 and 1778 (Calistrat, Benedict, Anthony, Pachomios and Josaphat).
After 1761, these collaborators commissioned a painting with the consent
of the new founder. For a long period of time, the painting was thought to have
been lost. It depicts metropolitan Jacob and his collaborators offering the renovated
Putna Monastery to the main founder, Stephan the Great, all of them looking as if
prepared to partake into the Divine Liturgy.
The setting is the restored monastery and its zone of influence: the entire
Putna Valley, Putna Hermitage, Ursoaia Hermitage, the old wooden church, the
cemetery, houses of the village, various monk cells and outbuildings.
The painting measuring 89 by 126 cm is made using the mixed oil and
tempera technique. It was preserved in Putna Monastery until the 19th century when
it was taken to the Metropolitan See from Cernăuţi. Today it is housed in the
Regional Museum in Cernăuţi. A copy was preserved in Putna Monastery until
1965 when it disappeared. The main characters and the most important buildings
and places are identified by inscriptions in Romanian. All details are minutely
presented. The well and the form of the wooden church help to date the painting to
1761–1768. The painter is unknown.
The details, many confirmed by archaeological findings and written
sources, help to document some of the monastery’s architectural transformations:
the location of the refectory and the Chapel of the Holy Apostles and the form of
the wooden church before the interventions of archimandrite Vartolomei Mazereanu.
Organized as a topographical icon, the painting expresses the
commissioner’s view of the depicted geographical territory: one sacred entity. It is
an extended visual correspondent of metropolitan Jacob’s description of Putna
Hermitage in a letter to archimandrite Vartolomei Mazereanu: ”it forms together
with the Monastery a single household”.
Keywords: Metropolitan Jacob of Putna, 18th century, restoration, Putna
Monastery, founders, topographical icon.

CEEOL copyright 2020


128

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 2. Mănăstirea Putna şi împrejurimile după refacerea mitropolitului Iacov Putneanul.


Tablou în tehnică mixtă ulei/tempera, sec. al XVIII-lea; verso (Чернівецький Обласний Краєзнавчий Музей, Cernăuţi)
CEEOL copyright 2020

Fig. 1. Mănăstirea Putna şi împrejurimile după refacerea mitropolitului Iacov Putneanul. Tablou în tehnică mixtă ulei/tempera, sec. al XVIII-lea (Чернівецький Обласний Краєзнавчий Музей, Cernăuţi)

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 129
Fig. 3. Incinta înnoită

CEEOL copyright 2020


130
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 4. Inscripţia incintei

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 131
Fig. 5. Incinta, zona de sud-vest

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

132 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 6. Turnul din colţul de sud-est al incintei

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 133

Fig. 7. Turnul clopotniţă

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

134 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 8. Turnul porţii

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 135

Fig. 9. Turnul circular mic de pe latura de est a incintei

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

136 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 10. Turnul tezaur, partea superioară

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 137

Fig. 11. Turnul tezaur, partea inferioară

CEEOL copyright 2020


138
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 12. Biserica

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 139

Fig. 13. Turla bisericii

CEEOL copyright 2020


140
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 14. Clădirea trapezei, cu paraclisul Sfinţilor Apostoli la etaj, în capătul de est

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 141
Fig. 15. Fântâna

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

142 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 16. Construcţia din nord-estul incintei

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 143

Fig. 17. Paltinul

CEEOL copyright 2020


144
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 18. Mitropolitul Iacov Putneanul şi suita sa

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 145
Fig. 19. Mitropolitul Iacov Putneanul şi colaboratorii săi apropiaţi; detaliu

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

146 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 20. Ştefan cel Mare şi însoţitorii săi

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 147

Fig. 21. Case între Mănăstirea Putna şi pârâu

CEEOL copyright 2020


148
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 22. Zona dintre incintă şi pârâul Putna

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 149
Fig. 23. „Casa de ospeţ(ă)”

CEEOL copyright 2020


150
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 24. Biserica Naşterii Maicii Domnului, cu cimitirul

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 151
Fig. 25. Moara

CEEOL copyright 2020


152
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 26. Mănăstirea veche

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 153
Fig. 27. Construcţii lângă mănăstirea veche

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

154 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 28. „Pomet(ă)”

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 155
Fig. 29. „Cheliia de ospeţă”, lângă incintă

CEEOL copyright 2020


156
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 30. Dealul Sion

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 157
Fig. 31. Colţul din stânga-sus al tabloului

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

158 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 32. Schitul Ursoaia

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 159

Fig. 33. Moară şi foişor

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

160 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 34. Sihăstria Putnei

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 161
Fig. 35. Case între Sihăstria Putnei şi Mănăstirea Putna

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

162 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 36. „Cheliia în piatra”

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 163

Fig. 37. Stânca Solotruc

CEEOL copyright 2020


164
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 38. Poarta din faţa stâncii Solotruc

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 165
Fig. 39. Aşezare monahală la ieşirea de pe valea Putnei

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

166 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 40 a. Inscripţie acoperită parţial de o repictare

Fig. 40 b. Inscripţie acoperită parţial de o repictare; reconstituire

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 167
Fig. 41. Gravură după tablou, semnată „C. A. Romstorfer 1899” (apud K. A. Romstorfer, Typus der Kloster-Kirchen
in der Bukowina, în „Mitteilungen der K. K. Central-Commission zur Erforschung und Erhaltung der Kunst- und
Historischen Denkmale”, XVI, 1890, p. 47–53, planşa nenumerotată)

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

168 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 42. Gravură după tablou, semnată „K. R. v. Siegl” (apud Die österreichisch-ungarische
Monarchie in Wort und Bild. Bukowina, Viena, 1899, p. 413)

Fig. 43. Aceeaşi gravură (apud Raimund Friedrich Kaindl, Geschichte der Bukowina
von den ältesten Zeiten bis zur Gegenwart under besonderer Berücksichtigung der
Kulturverhältnisse, mit 64 Ubbildungen und Porträten, Drei Teile in einem Band,
Cernăuţi, 1904, p. 88–89, fig. 15)

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 169
Fig. 44. Fotografia tabloului-copie (apud K. A. Romstorfer, Das alte griechisch-orthodoxe Kloster Putna. Mit 18 Abbildungen im
Texte und 3 Tafeln, Sonderabdruck aus der „Allgem. Bauzeitung”, Heft 4, 1903, Cernăuţi, 1904, p. 9, fig. 2)

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

170 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 45. Schiţă realizată pe baza


fotografiei publicate de Romstorfer
(apud Corina Nicolescu, Arta în epoca Fig. 46. Schiţa realizată după o gravură
lui Ştefan cel Mare, în vol. Cultura (apud Cristian Moisescu, Maria Ana
moldovenească în timpul lui Ştefan cel Musicescu, Adriana Şirli, Putna,
Mare, culegere îngrijită de M. Berza, Bucureşti, 1982, p. 27, fig. 16)
Bucureşti, 1964, p. 310, fig. 21)

Fig. 47. Schiţa publicată în 1983 (apud Mircea D. Matei, Al. Rădulescu, R. Ciuceanu,
Principalele probleme şi rezultate ale cercetărilor arheologice a Casei Domneşti de la
Mănăstirea Putna, în RMM-MIA, 1, 1983, republicat în vol. Cercetări arheologice la
Mănăstirea Putna, I, carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop
al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2007, p. 95–108 + planşe, fig. 1)

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 171

Fig. 48. Schiţă în acuarelă şi peniţă (Muzeul Mănăstirii Putna, inv. 117)

CEEOL copyright 2020


172
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 49. Fotografia în care apare o margine a tabloului-copie
(apud Monah Alexie Cojocaru, Două note privitoare la
patrimoniul Mănăstirii Putna, în AP, VII, 2011, 1, p. 121, fig. 6) Fig. 50. Stânca Solotruc, în zilele noastre

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 173
Fig. 51 a. Crucea de la intrarea pe valea Putnei, în tablou Fig. 51 b. Crucea de la intrarea în satul Putna

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

174 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 52 a. Faţada bisericii, în tablou

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 175

Fig. 52 b. Faţada bisericii, în zilele noastre

CEEOL copyright 2020


176
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 53 a. Locuri de interes marcate în tablou: A. Incinta; B. Dealul Sion; C. Moara; D. Cimitirul vechi; E. Punctul din care
este văzută mănăstirea în tablou; F. Mănăstirea veche; G. Poiana Sihaştrilor; H. Măgura; I. Schitul Ursoaia; J. Sihăstria Putnei;
K. Pârâul Viţeu; L. Chilia în piatră; M. Pârâul Struginoasa; N. Stânca Solotruc; O. Crucea de pe deal; P. Pârâul Gura Putnei

CEEOL copyright 2020


UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 177
Fig. 53 b. Imagine aeriană a zonei, cu marcarea aceloraşi locuri de interes

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

178 MONAH TIMOTEI TIRON

Fig. 54. Chilia în piatră

Fig. 55. Cadranul solar de pe turnul clopotniţă

CEEOL copyright 2020


CEEOL copyright 2020

UN TABLOU REGĂSIT: MĂNĂSTIREA PUTNA ÎNNOITĂ DE IACOV PUTNEANUL 179

Fig. 56 а. Planul iniţial al bisericii de lemn, propus de Ion I. Solcanu


(apud Ion I. Solcanu, Datarea şi planul bisericii de lemn de la Putna,
în SCIA, seria Artă plastică, 21, 1974, p. 98, fig. 3)

Fig. 56 b. Planul iniţial al bisericii de


lemn, propus de Alexandru Baboş (apud Fig. 56 c. Biserica de lemn
Alexandru Baboş, Tracing a Sacred înainte de intervenţiile arhimandritului
Building Tradition. Wooden Churches, Vartolomei Mazereanu
Carpenters and Founders in Maramureş
until the Turn of the 18th Century, Lund
University, 2004, p. 291, fig. 242)

CEEOL copyright 2020


180
MONAH TIMOTEI TIRON
Fig. 57. Muntele Sinai şi Mănăstirea Sfânta Ecaterina; icoană topografică din secolul al XVII-lea
(apud Athanasios Paliouras, The Monastery of St. Catherine on Mount Sinai, St. Catherine’s Monastery at Sinai, 1985, fig. 132)

CEEOL copyright 2020