Japonia

Japonia este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de

insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula
Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Țara de
la originea soarelui.” Este cunoscută în românește și sub numele
de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de
către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se
patru picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine
de insule mici (peste 5000).
Japonia este un stat membru al ONU, OCDE, G7 și G20, și este
considerată o mare putere  Japonia este a treia cea mai mare
economie a lumii (conform PIB-ului nominal) și al cincilea cel mai mare
exportator și importator. Țara beneficiază de o forță de muncă înalt
calificată și este printre cele mai educate țări din lume, unde marea parte
a cetățenilor săi dețin studii superioare. Deși Japonia a renunțat oficial la
dreptul său de a declara război împotriva altor țări, aceasta menține o
forță militară modernă, având al optulea cel mai mare buget militar din
lume , ce este folosit pentru auto-apărare și pentru misiuni de menținere
a păcii. Japonia este o țară dezvoltată, ce are un nivel foarte ridicat
de dezvoltare umană , speranță de viață ridicată,  infrastructură
avansată[17] și un nivel scăzut de corupție. Japonia este cunoscută la
nivel mondial pentru contribuțiile sale în știință și tehnologie.

Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific,

fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de
aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu (227414
km2), Hokkaido (78411 km2), Kyushu (42600 km2) și Shikoku (17800
km2), plus numeroase insule mici.
Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa
Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din
vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa
Eurasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este
instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi
și circa 200 inactivi) precum și numărul mare de cutremure (circa 1500
pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la
frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg
răspândite, atât în zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de țărm.
Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a
lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în
zona apropiată vulcanilor activi.
În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar (peste
80%), de vârstă relativ recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni
formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare. 25 de vârfuri
depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.
Climă

Japonia este situată la limita nord-estică a zonei climatice aflate sub

influența musonului asiatic, care aduce o cantitate mare de precipitații pe
teritoriul țării. Vremea are o dublă influență: una a sistemului climatic
siberian și a doua, a tipului climatic din zona sudică a Pacificului. Clima
este influențată de prezența Curentului Japoniei (Kuroshio), un curent
cald iar nordul este dominat de Curentul Kuril (Oyashio), un curent rece,
care acționează în estul insulei Hokkaido și la nord de Honshu. Zona
intersecției celor doi curenți este una propice pescuitului. Curentul
Tsushima, un braț al Curentului Japoniei, transportă apă caldă către
nord, până în Marea Japoniei. Umiditatea este destul de ridicată tot
timpul anului, cu precipitații ce variază, în medie, de la 1000 la peste
2500 mm. Temperatura medie variază de la 17°C, în porțiunile sudice, la
9°C, în extremitatea nordică. Hokkaido se confruntă cu ierni vitrege și
îndelungate, în timp ce restul țării se bucură de vreme mai blândă în
regiunile sudice, care au un climat subtropical. Zona Ryukyu este
încălzită de prezența Curentului Japoniei și are un climat tropical.
Shikoku și Kyushu au un climat subtropical. Sezonul taifunurilor începe
din mai până în octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri,
caracterizate de vânturi puternice și ploi abundente lovesc insulele.
Clima variază mult, de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la
subtropicală în sud.
Floră

Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice

zonei montane (brad, molid și larice), la altitudini mari, și de păduri de
arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini mai joase.
În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin
umbrelă (coconar), brad hemlock (tsuga), tisă și pin alb. În zonele
depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus.
Insulele Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor
perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare
restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari.
Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză.
Caracteristic pentru această zonă sunt pădurile temperate umede și cele
umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de
conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși,
liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de
păduri.

Faună
În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura
specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord.
Există 32 de specii de carnivore, printre care: ursul
brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se
găsesc crabi și creveți. Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate
spre Japonia de către Curentul Japoniei și Curentul Kuril. Speciile de
insecte sunt variate și în număr mare. Aici trăiesc peste 250 de specii de
păsări și 8 specii de reptile.
Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană
(ursul japonez, maimuța japoneză, cocoșul japonez). Diversitatea și
unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat considerarea a
numeroase regiuni drept parcuri naționale.

Demografie

Japonia are o populație de aproximativ 127 milioane de locuitori.

Principalele grupuri etnice sunt: japonezi 99%, alții (coreeni, chinezi,
brazilieni, filipinezi,etc) 1%. Rata fertilității în Japonia este de 1,4 copii
născuți/femeie. Rata natalității este de 9,37% iar rata mortalității este
9,17%. Îmbătrânirea populației este o problemă pe termen lung. În
Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform
statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul
capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori,
începând din anii 1950, și se preconizează că va ocupa acest loc și în
deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană  Tokyo  avea
aproximativ 35 de milioane de locuitori, depășind zonele Ciudad de
México și New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori.
În prezent (mai 2010) în Japonia există circa 1,7 milioane de imigranți
Agricultură
Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare.
Japonia trebuie să-și importe 60% din alimente, sub aspect caloric.
Agricultura japoneză dispune de puține terenuri arabile, care însă sunt
lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor.
Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile câmpii litorale,
irigate, precum și pe pantele munților. Datorită selecției, chimizării și
muncii insistente a țăranului japonez, se obțin recolte bogate de orez la
hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele,
trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grâul, cartoful, sfecla de zahăr, soia și
diverse legume. Este foarte răspândit dudul, ale cărui frunze sunt
folosite la creșterea viermilor de mătase. Japonia, alături de China, este
principalul producător de mătase naturală.
În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor
plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, și citruși.
În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine. O
îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre
cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant
de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producția
mondială de pește după China și Peru.

 Agricultura: cultura plantelor: orez, trestie, ceai, legume, pomi

fructiferi

 Sericicultura: creșterea viermilor de mătase

Industrie

Un automobil Toyota.

 Industria construcții de mașini: autoturisme, nave maritime

 Industria siderurgică

 Industrie chimică: ciment, textilă

 Pescuitul

 Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4

insule se realizează prin tunele submarine (cel mai mare tunel are
54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene din Asia.
Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologic(deține
60% din roboții industriali din lume), ce antrenează peste o pătrime din
populația activă și contribuie doar cu ceva mai puțin la PIB. Ocupa locuri
fruntașe pe Glob în metalurgia feroasă(fontă, oțel) și neferoasă(mai ales
aluminiu și plumb), electronică, constr. navale(circa o treime din tonajul
lăsat la apă), autovehicule(cel mai mare producător de autoturisme, fiind
depășită doar de SUA), prelucrarea lemnului, petrochimie, celuloză și
hârtie, textile, etc. Marile concentrări industriale sunt Keihin, Hanshin,
Chukyo, Kitakyushu, dar ind. este bine reprezentată în mai toate
centrele urbane. Cele mai importante companii
sunt: Sony, Toshiba, Fujitsu, Nikon, Panasonic și Canon la producția de
electronice; Toyota, Honda, Nissan și Mitsubishi la producția de
automobile; Hitachi în industria IT.
Transport și infrastructură
Transporturile reprezintă un domeniu important al activității
economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează
deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor în scopul satisfacerii
necesităților materiale și spirituale ale societății omenești. Dezvoltarea,
diversificarea și modernizarea transporturilor au fost determinate de
extinderea și intensificarea producției și a circulației mărfurilor, de
adâncirea diviziunii internaționale a muncii. Având în vedere necesitatea
realizarii legăturilor dintre producție și consum, transporturile sunt acelea
care deplasează bunurile obținute în celelalte ramuri ale producției
materiale din locul in care au fost produse la cel in care urmează a fi
consumate în cadrul pieței interne și internaționale.
Activitatea de transport poate fi definită ca acțiunile prin care se
organizează și se realizează deplasarea călătorilor și mărfurilor în spațiu
și timp.
Evoluția transporturilor a fost impusă de dezvoltarea mereu
ascendentă a factorilor de producție. Multe din cuceririle științei și
tehnicii, mai mult sau mai puțin spectaculoase la vremea respectivă, au
fost puse în slujba dezvoltării și modernizării bazei tehnico-materiale a
transporturilor care, la rândul ei, a fost capabilă să asigure oamenilor o
gamă variată de servicii într-un timp din ce în ce mai redus. Sporirea
necontenită a volumului productiei materiale, necesitatea schimbului de
marfuri, nevoia de deplasare la distanțe mari a bunurilor și oamenilor au
constituit factori promotori ai dezvoltării ascendente a transporturilor, ai
adâncirii viziunii muncii și în cadrul acestei activități.
Japonia are o rețea eficientă de transport public, mai ales in zonele
metropolitane și între marile orașe. Transportul public din Japonia se
caracterizează prin punctualitate, prin servicii de calitate, precum și prin
faptul că este utilizat de un numar foarte mare de oameni.
Transportul feroviar
Cele mai mari patru insule ale Japoniei, Honshu, Hokkaido, Kyushu și
Shikoku sunt acoperite de o vastă rețea căi ferate. Trenurile sunt o
modalitate foarte convenabilă pentru vizitatori de a călători în jurul
Japoniei. Circa 70 la suta din rețeaua de căi ferate japoneze este
deținută și operată de către Căile Ferate Japoneze (JR), în timp ce restul
de 30 la sută aparține zecilor de companii private de cale ferată fondate
fie de guverne regionale, fie de societați private în colaborare cu
guvernele regionale, în special în jurul zonelor metropolitane. În Japonia,
căile ferate reprezintă principalul mijloc de transport folosit de călatori, în
special pentru transportul în masă și pentru transportul de mare viteză
între marile orașe, precum și pentru transportul care face legătura între
zonele metropolitane.
Trenurile japoneze sunt renumite pentru că ajung întotdeauna în
timpul prevăzut. Cinci stații (Shinjuku, Ikebukuro, Shibuya, Umeda și
Yokohama) au fiecare în medie 2 milioane de călători pe zi, Japonia fiind
țara cu cel mai mare grad de folosire a căilor ferate pe cap de locuitor
din lume. Lungimea totală a rețelei de căi ferate este de 23.670,7 km din
care 2.893,1 km de rețea în totalitate electrificată cu ecartament
normal de 1 435 mm 89,8 km cu ecartament ingust de 1 372 mm. Restul
de of 20.656,8 km cu ecartament de 1 067 mm și 40 km cu ecartament
de 762 mm sunt de asemenea electrificate.
Majoritatea locuitorilor Japoniei călătoreau pe jos până în ultima parte
a secolului XIX. Prima cale ferată a fost construită între Tokyo și
Yokohama în 1872. În momentul de față, Japonia are una dintre cele
mai dezvoltate rețele de transport din lume.
Turism
Turismul în Japonia se caracterizează atât printr-un sector vibrant
intern, cât și prin vizita a peste 8 milioane de turiști străini anual, ¾ din
aceștia veniind din Asia. După raportul dintre numărul de turiști străini
care vizitează Japonia și cel al turiștilor japonezi care vizitează țări
străine, Japonia se află pe ultimul loc în cadrul țărilor din grupul G8.
Japonia este cea mai populară destinație pentru călătorii externe
pentru coreenii de sud și taiwanezi. În ultimii ani, Japonia a devenit
destinație turistică de iarnă pentru mulți vizitatori din țările învecinate
și australieni, care merg de exemplu la schiat la Niseko în Hokkaidō.
Cele mai vizitate orașe sunt Tokyo și Yokohama.

Guvern și politică
În studiile academice, Japonia este, în general, considerată
o monarhie constituțională, bazată în mare parte pe sistemul britanic și
având puternice influențe ale unor țări din Europa continentală legea
civilă, cum ar fi Germania și Franța. De exemplu, guvernul japonez a
stabilit Codul Civil, Minpo, făcând referință la Codul Civil francez din
1896. Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial, codul
rămâne valabil chiar și în ziua de azi în Japonia. 
Parlament
Constituția Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de
putere în stat" este parlamentul bicameral, Dieta Japoniei. Dieta constă
din Camera Reprezentanților (Camera inferioară sau Shūgi-in) cu 480 de
locuri, aleasă prin vot popular, la fiecare patru ani sau la dizolvare, și
o Cameră a Consilierilor (Camera superioară sau Sangi-in) de 242 de
locuri, ai cărei membri aleși popular au mandate de șase ani. Există vot
universal pentru adulți (peste 20 de ani), cu vot secret pentru toate
oficiile elective.
Cabinetul este compus dintr-un Prim Ministru și miniștri de stat, și
răspunde direct Dietei. Primul Ministru trebuie să fie membru al Dietei și
este desemnat de colegii săi. Primul Ministru are puterea de a numi sau
demite miniștri, majoritatea acestora fiind, obligatoriu, membri ai Dietei,
toți membrii cabinetului trebuind să fie civili. Partidul Liberal
Democrat (PLD) a fost la putere între 1955- 2009, cu excepția
unui guvern de coaliție, format de partidele de opoziție în 1993; Din
septembrie 2009 Partidul Democrat din Japonia, de orientare liberal-
socială este la guvern, în coaliție cu „Partidul Social-Democrat” și cu
„Noul Partid al Poporului”.
Familia Imperială
Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei.
Constituția Japoniei definește împăratul ca "simbol al statului și al unității
poporului". El execută datorii ceremoniale și nu are putere reală, nici
măcar în situații de urgență. Suveranitatea este pusă în
mâinile poporului japonez prin constituție. Deși statutul său oficial este
disputat, la ocazii diplomatice, împăratul tinde să se comporte (doar
dacă are susținere publică) ca și cum ar fi șef de stat. În 2006, Japonia
este singura țară din lume condusă de un împărat. Floarea familiei
imperiale japoneze este crizantema. Între anii 794-1868, Kyoto a fost
capitala imperială a Japoniei. În mod oficial, împăratul Hirohito și-a
renegat genealogia divină în 1946, la sfârșitul războiului dar în multe
rituri el, împăratul îndeplinește încă o funcție sacerdotală. Actualul
împărat este Naruhito.
Relațiile externe
Japonia este stat membru ONU și un membru nepermanent
al Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, și-a câștigat și
statutul de membru permanent al grupului G-7 (Grupul celor Șapte
Națiuni).