Contenciosul de constituționalitate în dreptul parlamentar 7

-continuare-

Practica Curții constituționale.

Decizia 683/27 iunie 2012 asupra conflictului juridic de natură
constituțională dintre Guvern și Președinte. Sesizarea a fost formulată
de Președinție care a invocat faptul că Primul ministru l-a exclus din
delegația la Consiliul european de vară (iunie 2012), prin refuzul
ministrului de externe de a notifica UE participarea Președintelui. CC a
considerat că problema reprezentării Statelor la UE este de natură
internă și trebuie să șină seama de persoana cu cel mai înalt nivel de
autoritate și rol în politica externă, care, potrivit Constituției, revine
președintelui. Curtea a decis că reprezentarea României se face de
către președinte care poate delega această atribuție, în mod expres,
primului ministru.
Decizia 727/9 iulie 2012 referitoare la neconstituționalitatea
Legii pentru modificarea art. 27 ali. 1 din Legea 47/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții constituționale. Sesizarea de
neconstituționalitate se referea la eliminarea din competența CC a
controlului de constituționalitate asupra hotărârilor Parlamentului.
Curtea a apreciat că o asemenea prevedere ar permite Parlamentului să
ia hotărâri care încalcă prevederile Constituției, fără a exista
posibilitatea nici unui control asupra acestora și ar afecta grav
prerogativele CC, astfel cum au fost acestea definite prin lege. La aceste
argumente se adugă și faptul că guvernul, înainte de decizia în
contencios pe această temă din proiectul de lege a adoptat și o
ordonanță de urgență cu aplicare imediată.
Decizia 972/31 noe. 2012 referitoare la sesizarea CSM privind
existența unui conflict juridic de natură constituțională între
autoritatea judecătorească (ICCJ) și autoritatea legiuitoare (Senatul).
În esență era vorba de o decizie definitivă și irevocabilă a ICCJ prin care
senatorul Mircea Diaconu era declarat incompatibil întrucât exercita și
o funcție publică de autoritate, cea de director al unui teatru, așa cum
se constatase de către ANI. Senatul a dat un vot negativ în legătură cu
aplicarea acestei decizii definitive și irevocabile. CC a apreciat că acest
vot poate fi interpretat ca o acțiune concretă prin care Parlamentul
refuză îndeplinirea unor acte juridice obligatorii, ceea ce conduce la un
blocaj instituțional și constituie o încălcare a pricipiului separației
puterilor în Stat.
Avizul consultativ 1/5 aprilie 2007, privind propunerea de
suspendare a președintelui României, domnul Traian Băsescu. Cele
dou camere ale Parlamentului au informat CC despre intenția de a
declanșa procedura de suspendare a președintelui, la inițiativa unui
număr de 182 de parlamentari și au solicitat, potrivit prevederilor
constituționale, un aviz consultativ. Baza acestui demers îl constituiau
prevederile art. 95, al. 1 din Constituție ca precizează că Președintele
României poate fi suspendat din funcție în cazul săvârșirii unor fapte
grave prin care încalcă prevederile Constituției. CC a considerat că
”faptele” pot fi doar decizii sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte
de decizie obligatorii, prin care președintele ar împiedeca funcționarea
autorităților publice, ar suprima sau restrânge drepturi cetățenești sau
ar urmări schimbarea ordinii constituționale. Opiniile politice nu pot fi
însă considerate ca fapte întrucât nu produc efecte juridice. Este
responsabilitatea Parlamentului să stabilească dacă au avut loc
asemenea fapte.