BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL.

XXIII, 2014

LECTURI LEXICOGRAFICE1 I

Cosmin CĂPRIOARĂ
Universitatea „Ovidius” din Constanța

LEXICOGRAPHICAL READING APPROACHES

Abstract: This paper reopens the discussion on the importance of consulting dictionaries to
avoid lexical-semantic confusions that are very common in everyday communication, while
providing an alternative algorithm-based reading approach which can become an attractive
and effective teaching method.
Key words: word, dictionary, lexicography , lexicographical reading, teaching process

Amalgamul de „invenții” semantice vehiculate cu mijloace de

comunicare prea rapide și prea globalizante, influențe lingvistice insuficient
de bine gestionate și o grijă scăzută pentru calitatea limbajului produc în
societatea actuală o frecventă stare de confuzie în producerea, interpretarea
și înțelegerea sensurilor, altfel spus, se întâlnește frecvent fenomenul de
încălcare a uneia dintre calitățile fundamentale ale stilului și anume
proprietatea. Respectarea proprietății termenilor într-o comunicare verbală
asigură până la urmă nu numai claritatea, dar și obiectivitatea, eleganța,
naturalețea exprimării. Chiar exprimarea metaforică trebuie să pornească de
la o corectă stăpânire a sensurilor de bază ale cuvintelor, altfel se ajunge la
pure aberații verbale.
Educarea limbajului începe din prima copilărie, dar formalizarea
acestuia se produce în spațiul școlar, odată cu intrarea în grădiniță și mai
târziu în școală. Programele școlare acordă spații largi dezvoltării
vocabularului, îmbogățirii și nuanțării acestuia. Și totuși fenomenele
negative amintite mai sus există și acaparează tot mai mult spațiul public.
Printr-o analiză de suprafață a situației de fapt, corelată cu experiența
pedagogică îndelungată, am stabilit câteva posibile surse ale acestor
probleme:

1
Termenul îl găsim în mai multe lucrări lingvistice și didactice. Noi îl considerăm în
lumina celor afirmate în lucrarea Cuvinte și sensuri, de către Angela Bidu-Vrănceanu și
Narcisa Forăscu (1988). Vezi și Angela Bidu-Vrănceanu, Lectura dicționarelor (1993).

21
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

O cauză obiectivă a încălcării proprietății termenilor ar putea fi

cantitatea de material lingvistic vehiculat în legătură cu o realitate din ce în
ce mai complexă și în schimbare rapidă, fapt ce nu mai permite fixarea
sensurilor și utilizarea lor corectă.
O altă cauză, parțial obiectivă și care derivă din prima este
imposibilitatea școlii de a suplini în totalitate rolul formator al familiei sau
al altor factori care să se ocupe și de educarea limbajului.
Ținând de strategia școlii, am putea aminti și faptul că nu întotdeauna
apreciem corect ce cunosc, cât cunosc și cum cunosc copiii din ceea ce
numim semnificațiile cuvintelor. De multe ori ei știu mai bine decât
vârstnicii sensul unor neologisme care se leagă de o realitate tehnologică
incitantă, dar nu știu deloc sau nu știu bine semnificația unor cuvinte din
fondul principal lexical, cuvinte care stau la baza sensurilor secundare și
figurate și care le-ar permite sa se exprime nuanțat.
Spațiul semiotic al cunoașterii aduce în prim plan imaginea, lectura
lingvistică fiind ignorată mai ales la nivelul preadolescenței și adolescenței
când se formează vocabularul instrumental și creativ. În fața imaginii, mai
rapid de decodificat, neproblematizantă în cele mai multe cazuri, cuvântul
își pierde din relevanță și trece în planul doi, cu sensuri cu tot, dar și cu
capacitatea lui de simbolizare și încifrare care solicită mintea și creativitatea
individului.
Și poate că nu în ultimul rând, un rol nefast îl pot avea și acele părți
din mass-media care nu acordă nicio importanță cuvântului, important fiind
numai ce se spune și nu cum se spune.
Pornind de la aceste observații, am imaginat un exercițiu lexical
cuprinzător, în care procedeul de bază să fie lectura lexicografică.
Dar mai întâi, ce este lectura lexicografică? Desigur ca la prima
vedere ar putea fi interpretată ca o simplă citire a dicționarelor, ceea ce ar
atrage imediat oprobiul tuturor. Este adevărat că este o citire a dicționarelor,
dar această citire poate deveni foarte interesantă și incitantă. Mulți dascăli
au intuit, probabil, rolul acestui tip de lectura și l-au folosit. Ceea ce
încercăm în lucrarea de față este să-i dăm valoare didactică și științifică și
să-l propunem ca pe un procedeu cu o finalitate mai bună decât altele.
Lectura lexicografică devine în cazul de faţă un mod de descoperire şi
redescoperire a sensurilor, bazat pe un cumul de procedee didactice
cunoscute sau inventate care să pună elevul în situaţia acceptării
dicţionarului ca instrument de cunoaştere şi dezvoltare creativă. Plecarea şi
ajungerea pot să fie legate de textul lingvistic, dar jocul aparţine cuvântului
din dicţionar, a cărui explicaţie asigură însuşirea corectă şi completă a
sensurilor. Lectura lexicografică poate deveni un moment obligatoriu în
economia oricărei lecţii, fie ea de limba şi literatura română, dar și de
matematică, fizică, ştiinţe ale naturii sau limbă străină. Dicţionarul online

22
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

poate fi uşor accesat şi elevul poate fi obişnuit să-l folosească în contexte

diferite.
După Constantinescu-Dobridor, dicţionarul este o lucrare
lexicografică în care sunt cuprinse cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale
unui domeniu de activitate sau ale operei unui scriitor, aranjate în ordine
alfabetică şi explicate fie în aceeaşi limbă, fie într-o altă limbă
(Constantinescu-Dobridor 1998: 116).
Primele dicţionare cunoscute aparţin antichităţii2. Evoluţia istorică a
acestora se corelează cu ideea de modelare a discursului cultural,
dicţionarele instituindu-se tot mai mult ca modele de autoritate mai ales în
spaţiul cultural modern. Ele reprezintă o formă de modelare aflată la
„interfaţa dintre limbă şi cultură”, astfel încât orice consultare a unui
dicţionar oferă posibilitatea descoperirii coordonatelor culturale spre care
trimit semnificaţiile înregistrate. În acest sens, Dicţionarul va fi privit în
calitatea sa dublă de „model lexicografic”, care configurează o limbă, şi de
„inventar” al acestei limbi, care conţine, în acest sens, termeni fundamentali
pentru înţelegerea spaţiului cultural pe care îl reprezintă.
Dicţionarul, în diferitele sale variante, reprezintă soluţii la problemele
esenţiale ale epocilor cuprinzând informaţia din ce în ce mai complexă, fiind
create ca modalitate de a controla complexitatea informaţională ce apare
odată cu instaurarea unei culturi a tiparului3.
Primele dicţionare româneşti au fost glosarele bilingve slavo-române,
manuscrise din secolul al XVI-lea, iar primul dicţionar modern în spaţiul
românesc este considerat Lexiconul de la Buda, dicţionar român-latin-
maghiar-german, alcătuit de Samuil Micu, Petru Maior, Vasile Coloşi, Ioan
Corneli, Ioan Teodorovici şi Alexandru Teodori (apărut în 1825). De aici
înainte, în spiritul epocilor, dicţionarele româneşti urmează modelele,
încadrându-se în tipurile consacrate: dicţionare monolingve, bilingve sau
plurilingve/poliglote, dicţionare explicative, etimologice, enciclopedice,
academice dar şi dicţionare speciale4 sau dicţionare lingvistice.5

2
Cele mai vechi dicționare cunoscute sunt tăblițele cu scriere cuneiformă de pe
teritoriul Imperiului Akkadian, pe care erau gravate liste de cuvinte sumero-akkadiene.
Aceste tăblițe au fost descoperite la Ebla (Siria modernă) și datează din jurul anului 2300
î.Hr. Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Dic%C8%9Bionar#Istoric.
3
În acest sens, poate fi examinată relaţia dintre începuturile “culturii tiparului”, marcate de
diferenţele dintre aceasta şi “cultura manuscrisului” (McLuhan (1962), Eisenstein (1979),
Carruthers (1990), şi debutul dicţionarului bilingv din Renaştere, luând în considerare
contrastul semnificativ dintre glosarele medievale, considerate a fi „proto-dicţionare”,
dependente de textele pe care le explică şi noua independenţă a dicţionarului renascentist,
care se datorează decontextualizării devenită posibilă odată cu începuturile culturii
tiparului. Vezi Constantinescu-Dobridor 1998: 116.
4
Dicţionar invers, 1957, Dicţionar de neologisme, 1961, Dicţionar de sinonime, 1972,
Dicţionar onomastic românesc, 1963 etc. Cf. Constantinescu-Dobridor 1998: 117.
5
Lingvistic tematic, lingvistic alfabetic, lingvistic explicativ etc. Ibidem.

23
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Pentru exerciţiul didactic propus, dicţionarele care sunt în acelaşi timp

accesibile, cuprinzătoare şi actualizate pot fi găsite ca surse pentru DEX
online6, dar sunt valabile şi dicţionarele şcolare oferite de diverse edituri, cu
precizarea desigur a surselor academice sau a surselor ştiinţifice acceptate.
Mai complexe, dicţionarele enciclopedice oferă informaţii semantice
în contexte culturale identificate, ele fiind din ce în ce mai ample, fapt ce a
condus spre o specializare a lor pe domenii, de ex. Mic dicţionar
enciclopedic al capodoperelor literaturii universale7, Enciclopedia statelor
lumii8, Enciclopedia ştiinţelor pentru copii9, până la Enciclopedia copilului
deştept10 etc.
În lucrarea lor, Cuvinte și sensuri, Angela Bidu-Vrănceanu și Narcisa
Forăscu11 subliniau faptul că dicționarul „reprezintă un instrument educativ-
normativ fundamental și accesibil” (p. 7), eficiența lui fiind însă
condiționată de o consultare adecvată. Autoarele propun, ca posibilitate,
„segmentarea vocabularului în clase mai mici decât inventarul înregistrat de
dicționare, clase în care cuvintele să poată fi analizate riguros.” (p. 7) Astfel
sunt delimitate clase de sensuri – polisemia și clase de cuvinte – sinonimia
și antonimia. Principiul metodologic aplicat de autoare este studiul
relațional al cuvintelor, care „pune în evidență asemănările (trăsăturile sau
componentele de sens comune) și diferențele (componente distincte,
definitorii de sens sau condiții specifice de combinare cu alte cuvinte în
diverse contexte)” (p. 8) Este desigur o posibilitate care trebuie luată în
considerare și exercițiul propus în lucrarea amintită este unul foarte necesar
pentru înțelegerea și fixarea sensurilor. Pe de altă parte, însă, pentru a
ajunge aici trebuie cunoscut dicționarul ca instrument educativ-normativ,
așa cum îl consideră cele două autoare. Lectura lexicografică pornește
tocmai de la această cunoaștere a structurii și principiilor de organizare a
unui dicționar, astfel că în momentul prezentării dicţionarelor pot fi realizate
succinte descrieri ale modului în care funcţionează acestea ca surse de
informare şi, mai ales, explicaţii clare privind simbolurile şi abrevierile
folosite.
Majoritatea dicţionarelor explicative ale unei limbi se foloseşte de o
matrice structurată pe următoarele niveluri: cuvânt-titlu, identificare
gramaticală, (indicații de pronunțare), definirea și ordonarea sensurilor,
citate exemplificatoare12, etimologie etc.

6
http://dexonline.ro/surse.
7
Smaranda Cosmin, Gramar, 2007.
8
Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Editura Meronia, 2012.
9
Corint Junior,2009.
10
Editura Litera, 2012.
11
Editura Științifică și Enciclopedică, 1988.
12
Vezi și Toma 1994: 192.

24
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Importantă pentru lectura lexicografică este definirea sensurilor, de

aceea este necesară cunoașterea modului în care apar definițiile în
dicționare. Ion Toma vorbește de definiții pe criterii logice (care folosesc
situarea în funcție de genul proxim și diferența specifică), prin echivalarea
nominală (raportându-se la sinonime, antonime și sprijinindu-se pe exemple
și citate), prin descriere structural-componențială (explicitarea trăsăturilor
semantice distinctive, deci, formula semică a cuvântului respectiv).13
Cunoașterea sensurilor obligă la raportarea unei anumite forme la o
anumită realitate extralingvistică la care se referă (referent). Bidu-
Vrănceanu și Forăscu subliniază faptul că „Dicționarele prezintă, deci, o
relație cât mai obiectivă între un cuvânt și o clasă de obiecte (referent),
relație care încearcă să asigure corectitudinea utilizării cuvântului respectiv
atât în raport cu condițiile extralingvistice, cât și față de cele lingvistice.”14
În raport cu acești factori, adaugă autoarele, cuvântul implică aspecte
cognitive, un act de cunoaștere, atât în ceea ce privește obiectul, cât și în
ceea ce privește limba.15
Cele mai multe dicționare explicative folosesc criteriul logic de
definire a sensurilor unui cuvânt, cu trimitere la genul proxim și diferența
specifică, aspect care nu exclude însă posibilitatea combinării mai multor
tipuri de definire, folosite explicit sau implicit.
Un exemplu din DEX 2009 poate fi relevant16:
{Cuvânt titlu} LIBERTÁTE, [identificare gramaticala] libertăți, s.
f. [definirea sensurilor] 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință
sau dorință. ◊ Loc. adv. în libertate = după bunul-plac, nestingherit.
◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite
să... [sensuri secundare/derivate] 2. Starea unei persoane care se bucură de
deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este
supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau
întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest
etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere
străină). 4. (La pl.) Drepturi fundamentale recunoscute prin Constituție
cetățenilor, de dezvoltare și liberă manifestare a personalității (libertatea
cuvântului, a presei etc.). [sensuri contextuale] ◊ Libertate individuală =
dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință =
principiu formal în societatea modernă pluralistă, care face posibilă
acțiunea în conformitate cu propria conștiință, în principal în ce privește
religia. Libertate de gândire = drept al cetățeanului prevăzut de
constituțiile democratice, de a-și exprima modul propriu de gândire. –
[etimologie] Din fr. liberté, lat. libertas, -atis.

13
Ibidem.
14
Bidu-Vrănceanu, Forăscu 1988: 11.
15
Vezi exemplul berjeră, oferit de autoare. Ibidem.
16
http://dexonline.ro/surse. Pentru discuția de față nu vom aborda sensurile figurate din
dicționare, acestea presupunând un alt tip de lectură.

25
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Chiar în acest exemplu se poate constata că dicționarele nu sunt

întotdeauna foarte precise în stabilirea genului proxim, așa după cum și
diferențele specifice sunt destul de generale. De aceea, o lectură
lexicografică corectă presupune o dirijare a acesteia prin ordonarea
informațiilor și completarea lor, acolo unde este cazul, cu exemple privind
utilizarea contextuală.
Înțelegerea poate să fie facilitată, astfel, de însușirea unei scheme de
lectură care să permită o privire cuprinzătoare și în același timp posibil de
particularizat la un anumit sens contextual: (Tabelul 1)
Moduri de Criterii logice Echivalare nominală
definire/referent
Referent Genul proxim Diferențe Exemple din dicționar Exemple
(Element de specifice (Exemple) complementare
„clasare”
Cuvântul cel mai
apropiat ca
sens17)
Referitor la Posibilitate de a acționa Loc. adv. în libertate = după Are libertatea
persoane după propria bunul-plac, nestingherit. să acționeze
voință sau Expr. A-și lua libertatea singur.
dorință. să... (sau de a...) = a-și
îngădui, a-și permite
să... [sensuri
secundare/derivate]
Stare a unei care se bucură de Oamenii trăiesc
persoane deplinătatea în libertate.
drepturilor
politice și civile
în stat.
Referitor la Starea celui care nu este supus Oameni și
oameni și animale unui stăpân animale trăiesc în
libertate.
Situația unei care nu se află Expr. A pune în libertate = a Vecinul meu a
persoane închisă sau elibera din închisoare, din fost pus în
întemnițată arest etc. libertate
Referitor la state, Independență, (a unui stat față Poporul român
popoare neatârnare de o putere a luptat pentru
străină). libertate.
Referitor la (La pl.) Drepturi de dezvoltare și ◊ Libertate individuală =
drepturile fundamentale liberă dreptul care garantează
cetățenilor recunoscute prin manifestare a inviolabilitatea persoanei.
Constituție personalității Libertate de conștiință =
cetățenilor, (libertatea principiu formal în societatea
cuvântului, a modernă pluralistă, care face
presei etc.). posibilă acțiunea în
conformitate cu propria
conștiință, în principal în ce
privește religia.
Libertate de gândire = drept
al cetățeanului prevăzut de
constituțiile democratice, de
a-și exprima modul propriu
de gândire.

17
Bidu-Vrănceanu, Forăscu 1988: 17.

26
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

De foarte multe ori, lectura lexicografică a unui cuvânt poate să nu fie

relevantă pentru cineva care nu stăpânește sensurile cuvintelor folosite în
definiții, cum ar fi, de exemplu în cazul de față, cele care se referă la genul
proxim. Ce înseamnă posibilitate? Ce înseamnă stare sau situație? Din
punctul nostru de vedere, tocmai aceste întrebări deschid calea spre o
aprofundare și îmbogățire a cunoașterii, având în vedere extinderea
câmpurilor lexico-semantice și posibilitatea efectivă de a îmbogăți
vocabularul elevilor pe nesimțite. Înțelegând ce înseamnă „posibilitate”, în
raport cu „stare” și „situație”, elevul va înțelege mai bine sensurile
cuvântului libertate și îl va folosi corect.
Un alt exemplu poate fi cuvântul răcoroasă, extras, de data aceasta,
din prezentarea făcută la o emisiune meteo: „În zilele următoare, vremea va
fi deosebit de răcoroasă.” și „Apa mării va fi mai răcoroasă decât de obicei
la această dată.” Afirmația că în al doilea exemplu adjectivul răcoroasă nu
este folosit adecvat18 va avea nevoie, desigur, de un argument lexico-
semantic care în mod normal trebuie să vină de la un dicționar. Să urmărim
definiția cuvântului răcoroasă în DEX 2009, aflat deja la îndemâna tuturor:
RĂCORÓS, -OÁSĂ, răcoroși,-oase, adj. Care are o temperatură ușor
scăzută; care aduce răcoare; răcoritor. [...] Răcoare + suf. -os.19
Din definiție, lucrurile nu sunt prea clare, fiindcă și vremea poate
presupune o temperatură ușor scăzută, dar și apa mării. Și totuși, reordonând
datele matriceal și găsind substantivul cu care se combină pe baza formulei
„privitor la” + „temperatură” + „relativ scăzută”20 putem constata că
folosirea adjectivului răcoroasă este corectă în primul enunț. (Tabelul 2)

Moduri de Criterii logice Echivalare

definire/referent nominală
Referent Genul proxim... Diferența Enunț
specifică
Referitor la vreme Care are o ușor scăzută; răcoritor. „În zilele
temperatură care aduce următoare,
răcoare; vremea va fi
deosebit de
răcoroasă.”

Dar în cel de-al doilea? Contextual, experiența lexico-semantică a

unui bun cunoscător al limbii române îi spune că termenul nu este adecvat.
Dar pentru vorbitorul obișnuit care nu acordă o importanță deosebită
referentului, răcoroasă poate fi și apa care are o temperatură scăzută. Deci

18
Vezi Toma1994: 194.
19
DEX 2009.
20
Vezi și Bidu-Vrănceanu, Forăscu 1988: 19 pentru cald-rece.

27
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

căutarea trebuie să continue și următorul pas în exercițiul propus este lectura

cuvântului răcoare de la care s-a format cu sufixul –os, adjectivul răcoros.
RĂCOÁRE, (3) răcori, s.f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat;
răcoreală. ◊ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe
răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald.
◊ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o
produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig
provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ◊ Expr. A băga (pe
cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva.
– Din rece.21
Aplicând aceeași formulă vom constata: (Tabelul 3)

Moduri de Criterii logice Echivalare nominală

definire/referent
Referent Genul proxim ... Diferența Exemple
specifică
Referitor la Temperatură ușor scăzută, frig ◊ Loc. adv. (De) la răcoare =
vreme moderat; răcoreală. (de) la un loc umbrit, răcoros.
Pe răcoare = pe vreme
răcoroasă, când nu este încă
foarte cald.

Referitor la Senzație de răceală pe care

oameni o produc unele
obiecte la atingere.
(De obicei la pl.) de frig provocată ◊ Expr. A băga (pe cineva) în
Senzație de o stare răcori (sau în toate răcorile) =
patologică sau a speria tare, a îngrozi pe
emotivă; fior. cineva.

Se observă astfel că răcoare este o particularitate legată de vreme și

de oameni, dar nu de alte obiecte concrete. Deci apa nu prezintă răcoare în
sine, așa că termenul din al doilea enunț pare a fi inadecvat. Cum este însă
corect?
Răspunsul poate veni de la următorul cuvânt-bază care este adjectivul
rece de la care s-a format, prin derivare, cuvântul răcoare:
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită
dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit
de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă
polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde
temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter
inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig.
◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la
temperatura normală, fără a încălzi; [...] ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut
căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă
fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special
21
DEX 2009.

28
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte)

Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele
lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de
emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge
rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de
căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. [...] – Lat. recens „proaspăt,
recent”.
Definițiile sunt variate, dar se poate obține o schemă care să încerce să
limpezească lucrurile pentru cazul de față: (Tabelul 4)

Moduri de Criterii logice Echivalare

definire/referent nominală
Referent Genul Diferența specifică Exemple Exemple
proxim... complementare
Referitor la obiecte Care are o (mai) scăzută față de ◊ Loc. adv. La Apa este rece,
concrete temperatură o limită dată, față de rece = a) la o mai rece sau
un mediu oarecare temperatură foarte rece
sau față de căldura scăzută, în jurul
corpului omenesc; lui 0°C; b) la
lipsit de căldură; temperatura
care dă senzația de normală, fără a
frig, care aduce frig. încălzi;
Referitor la vreme Temperatură scăzută răceală, frig . Este rece. Este o
(Substantivat, n. sg.) ◊ Climă rece = vreme rece.
climă polară;
p.ext. clima
regiunilor situate
în apropierea
cercului polar,
unde temperatura
nu depășește, de
obicei, 10°C.
Referitor la hrană Care și-a răcit; care se Mâncarea rece
pierdut compune din nu e bună.
căldura; alimente neîncălzite;
care se consumă fără
a fi în prealabil
încălzit.
Referitor la produse Care nu e vechi, uscat. Pâinea rece nu
de panificație, pâine proaspăt; prea e preferată.
Referitor la Care nu ține Îmbrăcămintea
îmbrăcăminte cald. rece din poliester
o îmbolnăvise.
Referitor la oameni Cu scăzută sub nivelul p. ext. înțepenit Am pus mâna pe
temperatura normal; (de frig, de Ionel și era rece
emoție). tot de frig.
Care și-a inert, neînsuflețit, Era rece demult.
pierdut sau e țeapăn. Probabil că
lipsit de moartea
căldura survenise cu
animală; aproximativ zece
ore în urmă.

29
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Apa, obiect concret, poate primi ca determinare adjectivul rece cu

definiția „Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de
un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc”.
Reluând exemplele, pot fi stabilite reperele din dicționar pentru o
utilizare corectă a cuvântului răcoroasă, raportându-ne la cuvintele bază:
(Tabelul 5)

Corect - Referent În zilele următoare, „Apa mării va fi mai

incorect vremea va fi deosebit de
răcoroasă.”
răcoroasă vreme Care are o temperatură ușor
scăzută; care aduce răcoare;
răcoritor.
rece obiecte concrete Care are o temperatură (mai)
vreme scăzută față de o limită dată,
oameni față de un mediu oarecare
sau față de căldura corpului
omenesc; lipsit de căldură;
care dă senzația de frig, care
aduce frig.
Corect - „În zilele următoare,
corect vremea va fi deosebit de
răcoroasă.”/ În zilele
următoare, vremea va fi
deosebit de rece.”/
răcoroasă decât de obicei la
această dată.”
Care are o temperatură (mai)
scăzută față de o limită dată,
față de un mediu oarecare sau
față de căldura corpului
omenesc; lipsit de căldură;
care dă senzația de frig, care
aduce frig.
„Apa mării va fi mai rece
decât de obicei la această
dată.”

Un exemplu care ne va duce spre un alt tip de lectură este enunțul

„Femeia era o ființă vaporoasă.”
VAPORÓS, -OÁSĂ, vaporoși, -oase, adj. Asemănător (prin finețe) cu
vaporii; subțire, diafan, străveziu. ♦ Fără contururi precise; difuz, neclar. –
Din fr. vaporeux, lat. vaporosus.
Inadecvarea termenului în acest caz vine de la necunoașterea
restricțiilor contextuale pe care le ridică substantivul în cazul adjectivului
vaporoasă. Lectura lexicografică a sinonimelor va arăta că dacă vaporoasă
nu se poate referi decât la lucruri (țesături22), în schimb, diafană se poate
referi atât la ființe cât și la lucruri. Deci corect ar fi: „Femeia era o ființă
diafană.”
DIAFÁN, -Ă, diafani, -e, adj. Care lasă să străbată lumina fără să se poată
distinge clar contururile; străveziu. ♦ (Despre oameni) [s.n] Cu pielea
străvezie, delicată, fină. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphane.
Se constată astfel că deşi în definiţia unui cuvânt există diferite
corelaţii de sens, nu întotdeauna se poate înlocui un cuvânt cu altul, oricare
dintre ele putând să deţină sensuri contextuale specifice care îl
particularizează.

22
Vezi NODEX 2002.

30
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Exemplele ar putea continua, dar pentru o delimitare didactică de data

aceasta a lecturii lexicografice este suficient să amintim că poate fi acceptată
ca procedeu23 de învățare lexico-semantică în orice tip de lecție și în oricare
moment al lecției în care apare necesitatea cunoașterii și înțelegerii
sensurilor unor cuvinte. Din punctul nostru de vedere, în funcție de situațiile
de învățare/informare, lectura lexicografică poate fi simplă, în lanț sau
comparată.
Lectura lexicografică simplă este sinonimă cu căutarea precisă a
unui cuvânt ale cărui sensuri sunt înregistrate și însușite/utilizate (vezi
cuvântul libertate).
Lectura lexicografică în lanț presupune căutarea sensurilor
cuvintelor derivate într-o familie lexicală, determinând astfel relațiile de
sens ascendent sau descendent față de cuvântul-bază. (Vezi
răcoros/răcoroasă, răcoare, rece.)
Lectura lexicografică comparată vizează câmpul semantic creat de
sinonime și antonime, dar poate fi extinsă și la omonime, paronime.
Posibilitatea mare de a integra lectura lexicografică în variate jocuri
didactice o poate face atractivă pentru elevii de toate vârstele, dezvoltându-le
astfel deprinderea de a folosi corect dicționarele ori de câte ori este nevoie.
Ceea ce considerăm deosebit de important pentru învățare este
însușirea algoritmului lecturii care cuprinde cunoașterea funcției, structurii
și tipului de dicționar, cunoașterea matricei lexicografice, cunoașterea unei
scheme clare de lectură și de înregistrare a sensurilor și nu în ultimul rând,
cunoaștere contextuală, adică punerea de acord a sensurilor învățate cu
contexte comunicaționale adecvate.
Propunem, în continuare, o scurtă demonstrație, folosind DEX
ONLINE24.
Dicționar explicativ complex, online, monolingv, cu surse
lexicografice variate: lingvistice propriu-zise, etimologice, de neologisme,
de sinonime, de antonime etc., în sincronie și diacronie.
Baza o constituie Dicționarul explicativ al limbii române, edițiile
succesive 1998-2012, a cărui matrice lexicografică cuprinde titlul, indicații
gramaticale, uneori de pronunțare, definirea și ordonarea sensurilor, citate
exemplificatoare, etimologie etc.
Definițiile sunt de cele mai multe ori pe criterii logice, dar la fel de
mult se întâlnesc echivalări nominale și mai rar descrieri structural-
componențiale.

23
Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite
metode. DEX 2009.
24
Chiar dacă avem unele rezerve în privinţa corectitudinii înregistrării datelor, rămâne
totuşi un dicţionar consultat de foarte mulţi utilizatori ai Internetului. Sunt de dorit
verificări şi corectări după sursa tipărită.

31
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Consultând dicționarul, schema de înregistrare a sensurilor va urma

tipul de lectură lexicografică.
Astfel, pentru lectura lexicografică simplă ea poate conține
următoarele repere: referent, criterii logice (genul proxim, diferența
specifică), echivalare nominală (sinonime, exemple), exemple
complementare25.
Pentru lectura lexicografică în lanț, la acestea se pot adăuga: valoare
gramaticală, cuvânt-bază, sufix/prefix.
Pentru lectura lexicografică comparată, alături de referent, criterii
logice (genul proxim, diferența specifică), echivalare nominală (sinonime,
exemple) se vor adăuga sinonimul și antonimul, exemple complementare.

Aplicație:
1. Lectura lexicografică simplă: verbul a coborî
COBORÎ́, cobór, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat
sau dintr-un vehicul. ◊ Expr. (Tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în
pământ (de rușine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat.
♦ Intranz. A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. ♦ Intranz. (Despre Soare, Lună)
A apune. [...] 3. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre
termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția
febrei etc.). 4. Tranz. A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a
vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. 5. Intranz. și refl. A-și avea originea, a
se trage din... [...] [Var.: pogorî́ vb. IV] – Cf. p o g o r î . (Tabelul 6)

Moduri de Criterii logice Echivalare nominală

definire/
referent
Referent Gen Diferența Exemple Sinonime Exemple
proxim specifică complementare
Subiect A (se) da dintr-un Expr. (Tranz.) A A coborât din
animat/obiect jos loc ridicat coborî mașină.
animat sau dintr- ochii (sau privir A coborât
/inanimat un vehicul. ea) = a privi în lucrurile din pod.
jos, în pământ
(de rușine, de
timiditate etc.).
A (se) pe o pantă, A coborât dealul.
deplasa în pe un loc A coborât
jos înclinat. bolovanul de pe
munte.
Animat/ A zbura în din Avionul a
inanimat jos, a veni înălțime. coborât pe pistă.
în jos Vulturul a
coborât
maiestuos.

25
Exemplele complementare sunt contribuții proprii care facilitează accesul spre
înțelegerea contextuală a sensurilor.

32
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Despre Soare, a scoborî, a Soarele coboară

Lună apune spre asfințit.
Despre A scădea A coborât
coloana de (indicând temperatura.
mercur a răcirea
termometrului, timpului,
p. ext. despre atenuarea sau
termometru, dispariția
temperatură febrei etc.).
etc.
Despre glas A schimba trecând la Glasul i-a coborât
înălțimea un registru imediat ce l-a
glasului, mai auzit.
profund; a
vorbi, a
cânta cu
glas mai
puțin
intens, mai
scăzut.
Despre A-și avea Coboară din
persoane originea, a neam de domni.
se trage
din...

Fiind vorba de un verb, încadrarea inițială putea include ideea de

acțiune [acțiunea de a (se) da jos], subînțeleasă însă din indicația
gramaticală v. (verb) tranz. sau intranz. (tranzitiv sau intranzitiv). Elementul
comun de clasare este „verticalitatea minus” (jos): a (se) da, a (se) deplasa, a
zbura, a veni „jos”, „în jos”, în timp ce diferența specifică, în relație cu
referentul rezolvă problema sensului contextual. „Verticalitatea minus” se
menține și în celelalte cazuri, deși indicația „jos” nu mai e prezentă: de la
normal la profund, de la înalt la scăzut (glasul) și de la origine la urmași, în
sens descendent (persoane).

2. Lectura lexicografică în lanț: a coborî, coborâre, coborât/ă,

coborâtor, coborâș
COBORẤRE, coborâri, s. f. Acțiunea de a (se) coborî; coborâș. ♦ (Concr.) Loc
pe unde se coboară. [Var.: pogorấre s. f.] – V. coborî.
COBORẤT2, -Ă, coborâți, -te, adj. 1. Care a fost dat jos de pe o înălțime sau
dintr-un vehicul. 2. (Despre mercurul termometrului) Care nu s-a înălțat, indicând
temperatură scăzută. ♦ (Despre temperatură) Scăzut. 3. (Despre glas) Puțin intens; scăzut. –
V. coborî.
COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2.
(Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + suf. -
tor.
COBORẤȘ, coborâșuri, s. n. Coborâre; (concr.) drum sau loc care coboară (în
pantă); povârniș. [Var.: pogorấș s. n.] – Coborî + suf. -âș. (Tabelul 7)

33
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Cuvânt Sufixe Moduri de Criterii logice Echivalare

-bază definire/ nominală
referent Gen Diferența Ex. Exemple
proxim specifică sinonime complementare
v. coborî- Animat Acțiunea La coborâre s-a
coborî re de a (se) poticnit.
coborî
Loc concret pe unde se Coborârea a fost
coboară grea.
v. coborî- Inanimat Care a de pe o Lada coborâtă
coborî t/ă fost dat înălțime sau era grea.
jos dintr-un
vehicul.
Despre Care nu indicând Mercurul
mercurul s-a înălțat, temperatură termometrului a
termometrului scăzută. rămas coborât.
Despre scăzut Temperatura este
temperatură și astăzi
coborâtă.
Despre glas puțin intens, A vorbit cu glas
scăzut coborât.
v. coborâ- Animat care Era un șerpaș
coborî tor coboară coborâtor nu
prea bun.
Inanimat înclinat Versantul
coborâtor al
muntelui îl
înspăimânta.
care se descendent, Era coborâtor
trage din urmaș din neam de
domn.
v. coborî+ drum, loc care în pantă coborâre, Coborâșul părea
coborî âș coboară povârniș destul de
accidentat.

Elementul comun „de clasare” rămâne coborî sau „verticalitate

minus” în varianta jos, înclinat, se trage din... Ceea ce contează este
orientarea atenției spre legătura lexicală a cuvintelor din familia lexicală a
lui coborî, dar și spre diferențele specifice datorate prezenței sufixelor.
3. Lectura lexicografică comparată: coborî, scoborî, scăpăta,
apune, asfinți, descinde, scădea26
SCOBORÎ́, scobór, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un
loc ridicat sau dintr-un vehicul; a coborî (1). ♦ A se deplasa, a merge în jos pe un loc
înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, în jos. ♦ Intranz. (Despre soare, lună) A
apune. 2. Tranz. A schimba înălțimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a

26
Am ales doar câteva din sinonimele cuvântului coborî, folosind ca bază, Mircea și Luiza
Seche, Dicționar de sinonime, Editura Litera Internațional, 2002.

34
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

vorbi, a cânta cu glas scăzut; a coborî (4). 3. Refl. Fig. A se înjosi, a se degrada, a se coborî
(6). – Pref. s- + coborî. (DEX 1998).
SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre Soare, Lună și alți aștri; la
pers. 3) A coborî spre asfințit; a apune, a asfinți. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda.
♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 2. A
sărăci. – Lat. *excapitare.
APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a
asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru
totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a
decădea. – Lat. apponere.
ASFINȚÍ, pers. 3 asfințește, vb. IV. Intranz. (Despre aștri) A apune, a scăpăta.
♦ Fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt.
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din
cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a fi cazat (la un hotel,
la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în
vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Din lat.
descendere, fr. descendre.
SCĂDEÁ, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se)
diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv.
Pe scăzute = în curs de scădere. [...] (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre
Soare, Lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere. (Tabelul 8)

Sinonime Moduri de Criterii logice Echivalare Exemple Antonime

definire/ nominală complementare
referent Gen proxim Diferența Exemple
specifică
a coborî, a subiect A (se) da jos, A (A coborî A coborât/scoborât a urca, a
scoborî animat (se) deplasa în dealul, repede dealul. sui
(popular), jos treptele)
subiect A aduce ceva jos (A coborî A coborât /a scoborât a urca în/
animat – sacul din lada /copilul din pod. a ridica/ a
obiect pod.) sui
inanimat/
animat
a scăpăta, a Subiect A coborî spre Soarele coboară spre a se
asfinți, a nedetermina A aluneca în jos asfințit apus. Dar: Soarele înălța/ a
apune t/ aștri scapătă/apune/ se ridica/
asfințește. a se urca,
a răsări
a scădea glasul A coborî Glasul i-a coborât/scăzut a se
și nu l-am mai auzit. înălța/ a
se ridica
Soarele, A coborî spre apus Grăbește-te, fiindcă a se înălța
Luna coboară/scade soarele!
a descinde Persoane A-și avea Cobora/ Descindea din a urca
originea, a se vechii boieri craioveni. (neamul)
trage din cineva
a descinde Persoane A se da jos, a Au descins/coborât din a urca, a
coborî vehicolul pe perne de aer se sui27
direct în mijlocul
petrecerii.

27
Selectiv: URCÁ, urc, vb. I. 1. Refl., intranz. și tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat
mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. [...] Probabil lat. *oricare (= oriri). SUÍ, sui,

35
 BULETIN ŞTIINŢIFIC, FASCICULA FILOLOGIE, SERIA A, VOL. XXIII, 2014

Majoritatea cuvintelor din limba română dezvoltă mai multe sensuri,

polisemia lăsând o relativă libertate de utilizare a cuvintelor, sensurile
definindu-se în ultimă instanță contextual. În unele cazuri însă, această
libertate poate fi doar aparentă, restricțiile fiind sau trebuind să fie clar
precizate în dicționare. Relevarea diferențelor semantice și mai ales
contextuale este foarte importantă, subliniază Bidu-Vrănceanu și Forăscu în
lucrarea lor Cuvinte și sensuri (p. 50), arătând în continuare că atenția
trebuie îndreptată înspre toate restricțiile: de obiect strict limitat, de subiect
relativ determinat dar și de registru stilistic (va urma).

BIBLIOGRAFIE

Bidu-Vrănceanu, Forăscu 1988 - Angela Bidu-Vrănceanu, Narcisa Forăscu,

Cuvinte și sensuri. Polisemia, Sinonimia. Antonimia prin exerciții, EDP,
București.
Bidu-Vrănceanu 1993 - Angela Bidu-Vrănceanu, Lectura dicţionarelor, Editura
Metropol, Bucureşti.
Carruthers 1990, 2008 - Mary Carruthers, The Book of Memory: A Study of
Memory in Medieval Culture. New York: Cambridge University Press.
(Second Ed. Cambridge: Cambridge University Press).
Constantinescu-Dobridor 1998 - Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Dicționar de
termeni lingvistici, Editura Teora, București.
DEX 1998: Dicţionarul explicativ al Limbii Române Ediţia a II-a, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti.
DEX 2009: Dicţionarul explicativ al Limbii Române Ediţia a III-a, revăzută și
adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti.
Eisenstein 1979 - Elizabeth L. Eisenstein, The printing press as an agent of
change: communications and cultural transformations in early modern
Europe (2 vols. ed.). Cambridge UK: Cambridge University Press.
http://dexonline.ro/surse
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dic%C8%9Bionar#Istoric
McLuhan 1962 - Marshall McLuhan, The Gutenberg Galaxy: the making of
typographic man. Toronto, Canada: University of Toronto Press.
NODEX 2002: Noul dicționar explicativ al limbii române, Editura Litera
Internațional.
Seche, Mircea și Luiza (2002) Dicționar de sinonime, Editura Litera Internațional.
Toma 1994 - Ion Toma, Limba română. Compendiu de teorie şi aplicaţii practice,
Editura Niculescu, București.

vb. IV. 1. Refl. și intranz. A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge în sus, la deal; a
(se) urca. [...] – Lat. subire. ÎNĂLȚÁ, înálț, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îndrepta în sus;
a (se) ridica. [...] – Lat. *inaltiare (<altus). RIDICÁ, ridíc, vb. I. 1. Tranz. 1. A lua de jos
și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etc.); a sălta.[...] – Lat.eradicare „a
dezrădăcina”.

36