CURS 3

2. ENERGIA SOLARĂ
2.4.3. Instalaţii termice solare
În cadrul instalaţiilor pentru construcţii, cele mai uzuale aplicaţii ale utilizării
energiei solare sunt următoarele:
 instalaţii pentru prepararea apei calde menajere;
 instalaţii pentru încălzirea apei din piscine (vara);
 instalaţii pentru încălzirea spaţiului (iarna), care pot fi active sau pasive;
 pompe de căldură, prin care se asigură încălzirea sau răcirea locuinţelor.

A. Instalaţiile solare pentru prepararea apei calde menajere

Acestea pot acoperi necesarul de apă caldă în proporţie de 90-100% în
perioada de vară, iar pentru perioada rece va fi necesară o sursă auxiliară de
energie.
Instalaţiile pentru prepararea apei calde sunt alcătuite din:
→ elementele de bază: captatorul şi unitatea de stocare termică;
→ alte componente, ca de exemplu: sursa auxiliară de energie, echipamente pentru
circularea apei şi pentru reglarea sistemului, vase de expansiune, vase de
aerisire.
 CURS 3
După modul şi cauza circulaţiei agentului termic în instalaţie, acestea pot fi cu
circulaţie naturală sau forţată.

A.1 Sistem cu circulaţie naturală

(termosifon) – vezi Fig. alăturată.
Apa circulă prin convecţie naturală
între captator şi rezervorul de stocare –
datorită diferenţei de densitate care se
stabileşte prin absorbţia energiei solare.
Pentru a evita inversarea sensului de
circulaţie al apei, ceea ce ar conduce la
cedarea căldurii stocate către mediul
ambiant, se va respecta o distanţă de min
0,3 m între partea superioară a
captatorului şi partea inferioară a
rezervorului, sau se va utiliza o supapă
cu un singur sens.
 CURS 3
A.2 Sistem cu circulatie forţată – vezi Fig. de mai jos
Într-un astfel de sistem rezervorul de stocare poate ocupa orice
poziţie faţă de captator. Circulaţia apei între captator şi rezervor se
asigură prin pompă, care este asistată de un regulator care comandă
punerea în funcţiune a pompei atunci când temperatura apei la ieşirea din
captator este cu un număr de grade mai mare decât temperatura apei la
intrarea în rezervorul de stocare.
 CURS 4
Într-o instalaţie pot fi folosite unul sau mai multe captatoare (module) care
pot fi conectate în unul din modurile:

Modalităţi de legare a captatoarelor

 CURS 3
În cazul sistemelor cu circulaţie naturală sau forţată, conectarea în paralel a
maximum 24 tuburi dă rezultate bune.
În cazul sistemelor cu circulaţie forţată, dacă captatoarele însumează peste
24 tuburi, este necesară o grupare serie – paralel sau paralel – serie a
captatoarelor, fără a avea mai mult de 16 tuburi într-o conexiune paralel.
Rezervorul de stocare poate fi închis sau deschis. Cel deschis duce la
ruperea presiunii în instalaţie (înaintea consumatorului), ceea ce impune
montarea unei pompe în circuitul consumatorului; de aceea, mai frecvent se
utilizează rezervorul închis (sau de presiune). Acesta este construit din metal
galvanizat, beton sau sticlă fibroasă, este bine izolat termic şi trebuie să fie
vizitabil, pentru întreţinere.

Aria suprafeţei totale de captare se calculează pornind de la relaţia:

M= cantitatea de apă caldă necesară zilnic [kg/zi];
∆T = TAC – TAR [oC];
ηzi = randamentul mediu zilnic al instalaţiei [~0,2 (vara)...0,7
(iarna)];
Qzi = valoarea medie a densităţii zilnice a radiaţiei solare
în care, incidente pe suprafaţa de captare [Kcal/m2·zi]; orientativ, în
România:
Qzi = 1300 Kcal/m2·zi (iarna)....6000 Kcal/m2·zi (vara).
 CURS 3
B. Instalaţii solare de încălzire a clădirilor.

Există două sisteme de funcţionare a instalaţiilor folosind energia

solară, şi anume:
→ sisteme active, care utilizează captatoare cu fluide intermediare şi
corpuri de încălzire;
→ sisteme pasive, care folosesc captatoare cu acumulare de căldură (de
exemplu panouri de beton), care au şi rol de corpuri de încălzire.

Încălzirea clădirilor necesită o cantitate însemnată de combustibil. În

ţările cu climă temperată, circa un sfert din întreaga cantitate de combustibil
este destinată încălzirii clădirilor. Încălzirea (pe baza energiei solare) se
poate realiza în două moduri, utilizînd:
→ sisteme cu aer; acestea sunt mai simple, mai uşor de întreţinut, nu pun
probleme legate de fierbere şi îngheţ, nici de coroziune, dar sunt mai puţin
eficiente;
→ sisteme cu lichid; sunt mai compacte (ca volum), conduc la un consum
mai redus de energie pentru pomparea fluidului purtător de căldură şi se
adaptează mai uşor sistemului clasic de încălzire.
În continuare, vom prezenta schematic, cele mai răspândite
sisteme.
 CURS 3
B.1 Sisteme active

Aceste sisteme (vezi Fig.)

se caracterizează prin anumite
particularităţi, şi anume:
• fluidul purtător de căldură
dispune de un nivel energetic
redus (<500C);
• necesită existenţa unei surse
(clasice) de adaos datorită
caracterului aleator al energiei
solare;
• din aceleaşi considerente,
necesită instalaţii de reglaj şi
automatizare performante;
• aspectul economic, având în
vedere că cererea de căldură
este maximă, când energia
solară e minimă.
 CURS 3
Instalaţia de încălzire poate funcţiona
în următoarele moduri:

a)→ cu circulaţie directă a fluidului

încălzitor (agent termic) între captator şi
consumator, când necesarul de căldură de
la consumator Qc corespunde cu cel
furnizat de captatoare Qp;

b)→ cu circulaţia fluidului încălzitor între captator şi acumulatoarele de căldură,

când consumatorul nu solicită căldură;
c)→ cu suplimentarea încălzirii agentului prin intermediul unei instalaţii de adaos
montată în serie sau paralel, dacă necesarul de căldură este mai mare decât cel
furnizat de staţia de captare;
d)→ cu circulaţia directă a agentului între acumulatoarele de căldură şi
consumator, când staţia de captare nu poate furniza căldură;
e)→ în circuitul fluidului încălzitor, între acumulatoare şi consumator, se introduce o
staţie de adaos (serie sau paralel), în scopul acoperirii necesarului de căldură la
consumator.
 CURS 3

Uzual, captatoarele folosite sunt plane şi se montează preferabil pe o

faţadă a clădirii expusă însoririi, în combinaţie cu elementele de arhitectură
(faţade dublu/triplu vitrate) sau pe acoperiş. Acestea din urma, vor avea
înclinarea cât mai aproape de verticală pentru a obţine aporturi de căldură cât
mai mari.
Ca agent termic se utilizează fluidul: apă + etilenglicol.
Se preferă corpuri de încălzire tip plafon sau pardoseală radiantă
(tag~50oC), respectiv ventilo-convectoare.

B.2. Sisteme pasive

În cazul instalaţiilor solare de încălzire pasivă captatoarele sunt

înglobate în elementele de construcţie astfel încât întreaga clădire se
comportă ca un captator solar asigurând atât captarea cât şi stocarea şi
distribuţia energiei solare. Aceste sisteme presupun măsuri constructive de
amplasare şi orientare cât mai optime faţă de radiaţia solară.
 CURS 3
 Sistemul de încălzire solară care foloseşte ca element încălzitor peretele –
captator (vezi Fig. ), poartă numele iniţiatorilor săi Trombe – Michel.

1 - suprafaţă captatoare – masiv de

Schema de principiu pentru sistemul
Trombe-Michel
zidărie, vopsit pe suprafaţa exterioară cu
vopsea neagră; ca variantă, peretele
poate avea în structură cilindri umpluţi cu
apă (pentru că apa are căldură masică de
5 ori mai mare ca betonul);
gper = 40 – 45 cm;
2, 3, 4 - jaluzele mobile care, funcţie de
orientare, determină încălzirea sau
ventilarea naturală;
5 - perete vitrat, alcătuit din 2 (3) rânduri
de geam;
6 - spaţiu pentru circulaţia aerului.

Suprafaţa receptoare transmite căldură aerului din spaţiul (6) determinând o

circulaţie convectivă naturală. De asemenea, faţa interioară a peretelui captator
cedează căldură prin convecţie şi radiaţie, contribuind la încălzirea încăperii.
 CURS 3
 Un alt sistem de încălzire pasivă este cel cu acumularea în planşee – Skyterm
(vezi Fig.) – utilizat pentru încălzirea şi climatizarea unor case cu un singur nivel,
construite în zone aride.

În timpul iernii, în zilele

însorite, razele solare
încălzesc apa, aceasta
încălzeşte tavanul metalic,
care apoi cedează căldură –
prin radiaţie şi convecţie,
evident dacă panoul izolant
este deplasat. În timpul nopţii
panourile sunt readuse
deasupra sacilor pentru a evita
Schema de principiu pentru sistemul Skyterm pierderile de căldură către
mediu.
1- tavan metalic fix (oţel); Pe timp de vară, operaţiile
2 - saci din material plastic negru, se inversează.
umpluţi cu apă; hstrat ≈ 25 cm;
3 - panou izolant deplasabil.
 CURS 3
C.Pompe de căldură

Pompele de căldură constituie, în esenţă, o instalaţie termică, care, folosind

energia electrică pentru acţionarea unui compresor, extrage căldura dintr-un mediu
(sursa) cu temperatură scăzută şi o cedează altui mediu cu temperatură mai
ridicată.
În Fig. de ma jos s-a prezentat schematic un sistem de încălzire, respectiv
răcire (climatizare) a unei încăperi utilizând ca sursă o pompă de căldură.

Sistem de încălzire/climatizare cu pompă de căldură

 CURS 3

Pentru că performanţele unui captator sunt mai bune, la temperaturi mai

scăzute, iar performanţele unei pompe sunt mai bune, când temperatura sursei e
mai ridicată, s-a ajuns la ideea utilizării captatoarelor solare drept surse pentru
pompele de căldură.
În sezonul rece, energia solară captată ziua este stocată în rezervorul (1).
Pompa de căldură extrage căldură din rezervorul (1) şi o cedează, la nivelul de
temperatură cerut în rezervorul (2), de unde e folosită pentru încălzirea
încăperilor. În sezonul cald se inversează conexiunile pompei, ceea ce
determină răcirea încăperii.
 CURS 3

2.5. Integrarea panourilor solare în clădirile moderne

Utilizarea formelor alternative de energie în domeniul construcţiilor a devenit

în ultima decadă a secolului XX o realitate, depăşindu-se atât obstacolele de
ordin psihologic, cât şi cele de ordin tehnologic. În plus, dorinţa consumatorilor de
a avea o oarecare independenţă energetică, precum şi conştientizarea necesitaţii
reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, au reprezentat motive temeinice
pentru accelerarea implementării pe piaţă a soluţiilor de acest tip.
Pentru dotarea clădirilor ecologice s-a recurs la utilizarea energiei solare
sub diverse forme:
 producerea de energie termică – soluţia directă prin captatori sau soluţia
pasivă prin intermediul faţadelor captatoare;
 producerea sau conversia directă în energie electrică.
Soluţia cea mai răspândită de conversie a energiei solare direct într-una din
formele utile specificate anterior, s-a concretizat prin implementarea panourilor
solare în anvelopa clădirilor, mai precis pe faţadele clădirilor sau pe acoperişurile
acestora.
În figurile următoare sunt exemplificate câteva clădiri reprezentative cu
panouri solare integrate.
 CURS 3

APS Factor (Fairfield) Intercultural Center (Georgetown)

 La clădirea APS Factory,  La clădirea Intercultural Center,

Fairfield, SUA, celulele solare Georgetown University, Washington DC,
înlocuiesc integral faţada panourile sunt încorporate sub forma
tradiţională ; unor marchize (awnings);
 CURS 3
Solar Sky Scraper (Manchester)
 clădirea the Solar Sky Scraper –
proprietate a CIS Insurance Group are
faţada acoperită cu 7000 panouri solare
care sunt proiectate să producă sute de kW
putere; reprezintă cel mai de anvergură
proiect din ţară, care a iscat dispute aprinse
legate de posibilele performanţe ale
panourilor, care ar putea fi afectate de clima
ceţoasă a oraşului şi de modul de
poziţionare al panourilor;
Light House (Dubai)
 În Dubai se află în derulare turnul de
400 m Light House (Fig.2.29), proiectat de
Atkins Group, care îşi propune să reducă
consumurile de energie cu 65% şi cele de
apă cu 40%; clădirea este dotată cu circa
4000 panouri fotovoltaice pe faţada sud,
care interconectează părţile laterale printr-
un atrium în care sunt amplasate grădini.