Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

PORTOFOLIU
DIDACTIC
Student: Andrei Olariu

Iunie, 2018
 Cuprins

Planificări calendaristice și anuale........................................................3

Proiecte de lecție....................................................................................11
Teste docimologice................................................................................23
Fișe de lucru..........................................................................................28
Materiale de cercetare psihopedagogică.............................................34
Bibliografie..........................................................................................47
Programe școlare în vigoare................................................................48

2
Planificări calendaristice și anuale

3
 PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

Planificarea calendaristică este un document administrativ care asociază elemente ale

programei școlare (competențe specifice şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată optimă
de către profesor pe parcursul unui an şcolar.

În elaborarea planificărilor calendaristice, este recomandată parcurgerea următoarelor etape:

1. Realizarea asocierilor dintre competenţele specifice şi conţinuturi;

2. Împărţirea în unităţi de învăţare;

3. Stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare;

4. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu
competenţele specifice şi conţinuturile vizate.

Exemplul 1:

Disciplina: Sociologie

Timp: 1 oră/saptămână Clasa: a XI – a

UNITATEA DE CONŢINUTURI NR. DE SĂPTĂMÂNA SEMESTRUL

ÎNVĂŢARE ORE
ALOCAT
1. Ce este Sociologia?
2. De la cunoaşterea comună
Introducere în la cea ştiinţifică
Sociologie 3. Sociologia în România 4 S1 – S4 I
4. Recapitulare şi sinteză
5. Test de evaluare
Metodologia cercetării 1. Etapele unei investigaţii
sociologice sociologice 4 S5 – S8 I
2. Recapitulare şi sinteză
3. Test de evaluare
1. Cultura
2. Socializarea
Individul şi societatea 3. Status şi rol 5 S9 – S13 I
4. Instituţii sociale
5. Recapitulare şi sinteză

4
 6. Test de evaluare
1. Grupul şi relaţiile sociale
2. Stratificarea socială şi clase
Structura socială sociale 4 S14 – S17 I
3. Mobilitate socială
4. Recapitulare şi sinteză
5. Test de evaluare
Recapitulare 1 S18 I
semestrială
1. Organizarea socială
Mecanisme de 2. Organizaţii sociale
funcţionare a societăţii 3. Integrarea socio – 5 S19 – S23 II
profesională
4. Recapitulare şi sinteză
5. Test de evaluare
Probleme sociale 1. Prejudicii şi discriminare
2. Devianţă şi infracţionalitate 4 S24 – S27 II
3. Ordine şi control social
4. Recapitulare şi sinteză
5. Test de evaluare
1. De la evoluţia biologică la
schimbarea socială 5 S28 – S32 II
Dinamică şi schimbare 2. Continuitate şi schimbare
socială în societate
3. Teorii ale schimbării
sociale
4. Proprietatea şi sistemele
politice
5. Recapitulare şi sinteză
6. Test de evaluare
Laboratorul de Activitate practică 2 S33 – S34 II
sociologie
Recapitulare 1 S35 II
semestrială

Exemplul 2

Disciplina: Filosofie

Timp: 1 oră/săptămână Clasa a XII-a

Semestrul I

NR UNITATEA COMPETEN CONŢINUTURI NR. SĂPTĂMÂNA

CR DE ÎNVĂŢARE ȚE ORE
T SPECIFICE

1 Filosofia 1.6 Filosofie şi viaţă 3 13.09-01.10

5
 5.1.
1.1
2 Omul 2.1. Problematica naturii umane 6 04.10-12.11.
2.2 Sensul vieţii

3 Evaluare Test scris temele 1 si 2 1 15-19.11

4 1.2. Bine şi rău 6 22.11-10.01

Morala 2.3 Teorii morale
4.1. Probleme de etică aplicată

5 Evaluare Test scris tema 3 1 17-21.01

6. Recapitulare Tematica parcursa 1 24-28.01

Semestrul II

NR UNITATEA CONŢINUTURI NR. SĂPTĂMÂN

CR DE ÎNVĂŢARE ORE A
T

1 Politica Libertate şi responsabilitate social -politică

Egalitate şi dreptate 8
Putere şi legitimitate 07.02-01.04
Teorii politice moderne și contemporane
Idealul democratic. Drepturile omului

2 Evaluare Test scris tema „Politica” 1 04.04-08.04

3 Cunoaşterea Problema intemeierii cunosterii

Forme de cunoaştere si tipuri de adevar 6 11.04-27.05
Adevăr şi eroare

4 Evaluare Test scris tema „Cunoasterea” 1 30.05-03.06

5 Recapitulare Tematica parcursa 2 06.06-17.06

6
 Exemplul 3
Disciplina: Logică

Timp: 1 oră/săptămână Clasa a IX-a

Unitatea de Săptămâna
Semestrul Conţinuturi Nr. ore
învăţare
Sem. I

INTRODUCERE IN  Definirea şi importanţa logicii 1 S1

LOGICA SI  Argumentarea şi structura 1 S2
ARGUMENTARE argumentării
(3 ore)  Evaluare 1 S3

Raţionamente: 2 S4-S5
- caracterizare generală
(definire, structură)
tipuri de raţionamente

Termenii: 2 S6-S7
- caracterizare generală
(definire, tipuri de termeni) 2 S8-S9
raporturi între termini
1 S10
ANALIZA LOGICA Definirea şi clasificarea: 1 S11
A ARGUMENTELOR - caracterizare generală 1 S12
( 4 de ore) - corectitudine în definire şi
Clasificare

Propoziţii: 1 S13
- caracterizare generală (definire, 1 S14
structură)
- tipuri de propoziţii categorice şi 2 S15-S16
compuse
- raporturi între propoziţii 1 S17

Evaluare
Lucrări scrise semestriale 2

7
 Recapitulare 2
Total ore semestrul I 17
Deductivă:
 argumente/raţionamente 2 S18-S19
imediate cu propoziţii
categorice (conversiunea şi
obversiunea) 2 S20- S21
 silogismul (caracterizare
generală, figuri şi moduri
TIPURI DE silogistice, verificarea
ARGUMENTARE validităţii prin metoda 2 S22-S23
(10 ore) diagramelor Venn) 1 S24
 argumente/raţionamente cu
propoziţii compuse 1 S25
 demonstraţia 1 S26
Nedeductivă: 1 S27
Sem.
 inducţia completă
al II-lea
 inducţia incompletă
 Evaluare
 Evaluarea argumentelor 1 S28
(validitatea argumentelor)
ARGUMENTARE SI 2 S29-S30
CONTRAARGUMEN
 Erori de argumentare 2 S31-S32
TARE  Argumente şi contraargumente 1 S33
în
(7 de ore)  conversaţie, dezbatere, discurs 1 S34
public, eseu şi în mass-media
 Evaluare
Lucrări scrise semestriale 2
Recapitulare finală 2
Total ore semestrul al II-lea 17

8
 PLANIFICARE ANUALĂ
O planificare anuală corect întocmită trebuie să acopere integral programa şcolara la nivel
de competenţe specifice şi conţinuturi. În interiorul planificării anuale se poate face o demarcaţie
între semestre; practic, separarea între primul şi cel de al doilea semestru este vizibilă prin
numărul săptămânii.

Exemplul 1:

Disciplina: Sociologie

Timp: 1 oră/saptămână

Clasa: a XI – a

NR. DE ORE ALOCAT

SEMESTRUL UNITATEA PREDARE RECAPITULARE
DE – RECAPITULARE EVALUARE SEMESTRIALĂ
ÎNVĂŢARE ÎNVĂŢARE ŞI SINTEZĂ
Introducere
în 2 1 1
I Sociologie
Metodologi 1
a cercetării 2 1 1
sociologice
Individul şi 3 1 1
societatea
Structura 2 1 1
socială
Mecanisme
de 3 1 1
funcţionare
II a societăţii
Probleme 1
sociale 2 1 1
Dinamică şi
schimbare 3 1 1
socială

Laboratorul de sociologie 1 1

9

Tema
1.Introducere în sociologie
2.Structura socială
3.Instituții și organizații
sociale
4.Socializarea
5.Probleme sociale și
dinamica socială
Total 35
Exemplul 2
Disciplina: Sociologie
Timp: 1 oră/saptămână
Clasa: a XI – a
Repartizarea orelor pe tipuri de activități
Predare- Recapitul Sistematizare Evaluare
învățare are
2 - - -
4 1 1 2
4 1 1 1
4 1 1 2
6 1 1 2
20 4 4 7
10
Proiecte de lecție

11
 Proiectul de lecție este documentul care descrie desfășurarea lecției așa cum și-o
imaginează profesorul. Lecția este un act de creației didactică a profesorului, expresie a harului,
experienței și cunoștințelor sale pedagogice ce depășesc adesea cadrul normativ al unei proiectări
anticipative. Cu toate acestea, dascălul are obligația să își proiecteze riguros, continuu și personal
activitatea în clasă întocmindu-și planificările.

Exemplul 1 – Planificare personală

Clasa: a XI-a D

Obiectul: Sociologie

Tipul lecţiei: Predare – învăţare

Timp: 60 min

Tema: Ordine socială și control social

Obiectivul general: Cunoaşterea și recunoaşterea conceptelor de ordine socială și control social.

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

 Să definească conceptele de ordine socială și control social;

 Să recunoască relația dintre ordine socială și ordine juridică;
 Să recunoască relația dintre control social și stabilitate socială.

Momentele Activităţi de învăţare Timp Resurse Evaluare

lecţiei
1. Momentul 1. Asigurarea disciplinei în clasă;
organizatoric 2. Notarea absenţelor în catalog. 5 min Activitate Formativă
frontală
2. Activarea 1. Introducere în conceptul de ordine
informaţiei noii socială. 10 Activitate Formativă
teme min frontală
1. Definirea principalelor sensuri ale
ordinii sociale:
a) Norme și reguli;
b) Relații de reciprocitate și
cooperare; 30

12
 c) Relații de compatibilitate între min
3. Activitatea de drepturi și responsabilități; Activitate
învăţare d) Relații de predicție a frontală Formativă
propriu-zisă comportamentelor;
e) Valori și norme sociale principiale.
2. Diferențierea între ordine socială
comunistă și ordine socială capitalistă
(ordine mecanică și ordine organică);
3.Exemplificarea relației dintre ordinea
socială și ordinea juridică;
4. Definirea conceptului de ordine juridică;
5. Exemplificarea relației dintre control
social și stabilitate socială;
6. Elementele fundamentale care asigură
stabilitate socială:
a) Ordine socială;
b) Instituții de socializare;
c) Control social.
7. Dimensiunile controlului social:
a) Dimensiunea externă;
b) Dimensiunea internă.
8. Forme ale controlului social:
a) Negativ și pozitiv;
b) Organizat și neorganizat.
9. Diferențierea dintre conformitate și
conformism;
10. Definirea comportamentului deviant.

Activitate
4. Evaluare Se adresează clasei o serie de întrebări 10 individual Sumativă
relvante pt. temă. min ă în
rezolvarea
sarcinii

13
 Exemplul 2 – Planificare personală

Clasa: a XI – a D

Obiectul: Sociologie

Tipul lecţiei: Predare – învăţare

Timp: 60 min

Tema: Individul şi societatea – Status şi rol

Obiectivul general: Cunoaşterea, recunoaşterea şi diferenţierea conceptelor de status şi rol.

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

 Să definească conceptele de rol şi status;

 Să explice relaţia dintre rol şi status;
 Să recunoască tipurile de statusuri şi roluri;
 Să recunoască indicatorii de status;
 Să analizeze propriul status şi propriul rol în grupurile semnificative: familie, prieteni,
gaşca;
 Să definească poziţia socială;
 Să evalueze propria poziţie socială în grup;
 Să determine modalităţi de îmbunăţăţire a propriei poziţii sociale.

Momentele Activităţi de învăţare Timp Resurse Evaluare

lecţiei
1. Momentul 1. Asigurarea disciplinei în
organizatoric clasă; 5 min Activitate Formativă
2. Notarea absenţelor în frontală
catalog.
2. Activarea 1. Explicarea conceptelor de
informaţiei noii status şi rol. 5 min Activitate Formativă
teme 2. Diferenţierea conceptelor de frontală

14
 status şi rol.
3. Anunţarea 1. Explicarea importanţei
temei şi a conceptelor de status şi rol. 5 min Activitate Formativă
obiectivelor 2. Exemplificare printr-un frontală
exerciţiu de imaginaţie.
1. Identificarea tipuilor de
4. Activitatea de statusuri şi roluri.
învăţare propriu- 2. Definirea şi identificarea Activitate Formativă
zisă indicatorilor de status. 30 min frontală
3. Definirea şi explicarea
“poziţiei sociale”.
4. Descrierea experimentului
lui Philip Zimbardo.
Activitate
5. Evaluare Se adresează clasei o serie de 8 min individuală în Sumativă
întrebări. rezolvarea
sarcinii
6. Temă pentru Explicarea sarcinilor pentru Teme de
acasă acasă. 2 min reflecţie şi Formativă
exerciţii din
manual

15
 Exemplul 3 – Planificare personală

Clasa: a VIII – a E

Obiectul: Cultură Civică

Tipul lecţiei: Predare – învăţare

Timp: 60 min

Tema: Proprietatea

Obiectivul general: Cunoaşterea și recunoaşterea conceptului de proprietate.

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

 Să definească conceptul de proprietate;

 Să recunoască formele de proprietate.

Momentele Activităţi de învăţare Timp Resurse Evaluare

lecţiei
1. Momentul 1. Asigurarea disciplinei în clasă;
organizatoric 2. Notarea absenţelor în catalog. 5 min Activitate Formativă
frontală
2. Activarea 1. Introducere în conceptul de
informaţiei noii proprietate prin raportare la 10 Activitate Formativă
teme ultima lecție predată. min frontală
1. Definirea conceptului de
„proprietate”;
2. Explicarea caracteristicilor
unei proprietăți; 30
3. Determinarea modului prin min
care cineva devine proprietar;
3. Activitatea de 4. Identificarea formelor de
învăţare propriu- proprietate: Activitate
zisă a) Proprietate privată; frontală Formativă
b) Proprietate asociativă;
c) Proprietate intelectuală;
d) Proprietate publică.
5. Exemplificarea conceptului de
proprietate privată vs. proprietate

16
 publică folosind un bun deținut
de către un elev în clasă (ex.:
penar vs. manual);
6. Explicarea conceptului de
„acțiune”;
7. Explicarea dreptului de
proprietate.
Activitate
5. Evaluare Se adresează clasei o serie de 10 individuală în Sumativă
întrebări (exerciții din manaul). min rezolvarea
sarcinii

17
 Exemplul 4

Propunători: Ţucăş Ionuţ şi Olariu Andrei

Obiectul: Filosofie

Tipul lecţiei: Mixtă

Timp: 60 min

Tema: Întemeierea cunoaşterii

Obiectiv general: Cunoaşterea şi recunoaşterea termenilor specifici filosofiei

Momentele lecţiei Activităţi de învăţare Tim Resurse

p
Moment Organizarea colectivului de elevi 5 Frontal
organizatoric min
Anunţarea temei De ce este importantă tema predată 5 Frontal
min
Desfăşurarea lecţiei 1. Exemplificarea mitului peşterii 30 Frontal
2. Interpretarea mitului peşterii pe min
baza unui exemplu dat
3. Definirea cunoaşterii
4. Definirea empirismului
5. Definirea raţionalismului
6. Identificarea diferenţei dintre
bine şi rău.
Evaluare Adresarea unor întrebări în funcţie de 10
cele predate min

Exemplul 5

18
 Clasa: a-XI-a

Obiectul: Sociologie

Tipul de lecţie: Predare – învăţare

Timp: 60 min

Tema: Devianţă şi infracţionalitate

Obiectiv general: Cunoaşterea şi recunoaşterea conceptelor de devianţă şi infracţionalitate.

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei copii vor fi capabili:

 Identificarea tipurilor de fenomene anomice; obiectivul este atins daca elevii identifică
anumite lipsuri în exemplele de societăţi expuse.
 Explicarea principalelor moduri de adaptare elaborate de Robert Merton; obiectivul este
atins daca elevul este capabil să le identifice.

CONŢINUTURI ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE TIMP RESURSE EVALUARE

ACTIVAREA 1. explicarea distincţiei dintre

INFORMAŢIILOR prejudecată şi discriminare;
NECESARE NOII 2. clasificarea tipurilor de
TEME discriminare. 3 FRONTAL FORMATIVĂ
ACTIVAREA 1. explicarea importanţei noţiunilor
TEMEI SI A de devianţă şi infracţionalitate;
OBIECTIVELOR 2. exemplificarea pe discursul obţinut. 2 FRONTAL FORMATIVĂ
1. identificarea tipurilor de fenomene
ACTIVAREA DE anomice;
ÎNVĂŢARE 2. explicarea principalelor moduri de
PROPRIU-ZISĂ adaptare. 25 FRONTAL FORMATIVĂ
1. identificarea şi explicarea unor FRONTALĂ;
comportamente deviante pe baza INDIVIDUALĂ;
EVALUARE unui articol expus. 15 DE GRUP. SUMATIVĂ
1. urmărirea presei locale timp de o
TEMĂ PENTRU săptămână şi identificarea tipurilor
ACASĂ de comportament deviant. 5 INDIVIDUALĂ

Exemplul 6

19
Clasa a IX-a

Obiectul: Logică, argumentare şi comunicare

Tipul lecţiei: mixtă

Timp: 60 min

Tema: Figuri şi moduri silogistice

Obiective operaţionale: La sfârşitul activităţii, toţi elevii trebuie să fie capabili:

 să cunoască semnificaţia termenilor silogism, premise, concluzie, termen mediu, termen

minor, termen major;
 să enumere elementele structurale ale unui silogism;
 să cunoască forma standard a silogismului;
 să definească termenii figură silogistică, mod silogistic;
 să explice modalitatea de obţinere a unui mod silogistic.

20
Momentele Activitatea Activitatea Forme de
lecţiei / profesorului elevilor organizarea
Obiective activităţii
Moment Face prezenţa elevilor, notează absenţele Răspund la
Organizator în catalogul clasei; face observaţii şi întrebările
ic recomandări, dacă este cazul. adresate de Frontală
1-2 min profesor, îşi
însuşesc
observaţiile şi
recomandările
primite.
Sensibilizar Stimulează motivaţia şi interesul elevilor
ea pentru pentru subiectul noii lecţii. Frontală
activitate
1-2 min
Anunţarea Comunică elevilor subiectul Notează în caiet
lecţiei noi lecţiei:Figuri şi moduri silogisticeşi titlul lecţiei. Frontală
şi a obiectivele operaţionale.
obiectivelor
operaţionale
1-2 min
Verificarea Solicită răspunsuri la următoarele Dau răspunsuri
şi întrebări: la întrebările ce Frontală,
aprecierea Ce este silogismul?Exemple. le sunt adresate.
nivelului Care sunt elementele structurale ale unui Îşi Individuală
de silogism? R: trei propoziţii şi trei reactualizează
cunoştinţe termeni cunoştinţele
5 -10 min Cum se numesc propoziţiile care intră în învăţate anterior,
O1,O2,O3 componenţa unui silogism? fac conexiuni cu
Cum se numesc cei trei termeni ai conţinuturi care
silogismului? au fost prelucrate
Care este forma standard a unui în lecţiile
silogism? precedente

Transmitere Expune şi explică noul conţinut

a noilor decunoştinţe în funcţie de proiectul Ascultă ceea ce li
cunoştinţe didactic realizat anterior, dar şi în funcţie se comunică
20-25 min de elementele surpriză care pot să apară
O4 în realizarea directă a lecţiei
După poziţia termenului mediu (M) în Noteazăinformaţi
premise, silogismele se împart în ile în caietele de
patru clase numite figuri silogistice: notiţe
Figura I: Figura II: Figura III:
Figura IV
Solicită explicaţii
Obs.: Figurile silogistice sunt scheme suplimentare
de inferenţă în formă standard 21 Frontală
(majoră-minoră-concluzie).
Fiecare figură constă dintr-un număr
de scheme valide numite „moduri”.
 Teste docimologice

Testul docimologic este o probă complexă, formată dintr-un ansamblu de sarcini de lucru
(itemi), care permit determinarea gradului de însusire a cunostințelor de către elevi sau a
nivelului de dezvoltare a unor capacități, pe bază de măsurători si aprecieri riguroase.

Etape ale realizării unui test docimologic:

1. Precizarea obiectivelor testului – descrierea motivelor pentru care se elaborează testul.

2. Stabilirea conținutului (teme, capitole, grup de lecții) din care se va susține testarea.
3. Stabilirea variantelor de itemi – obiectivi, semi-obiectivi sau subiectivi în funcție de
obiectivele sau competențele didactice si de conținuturile de învățat.

22
 4. Elaborarea itemilor – operație complexă, corelată atât cu performanțele prevăzute de
obiectivele operaționale, cât și cu competențele din programă. Această etapă implică și
evidențierea unui punctaj care să reflecte o notare obiectivă.

Exemplul 1

Plan de evaluare
Clasa: a XI – a
Obiectul: Sociologie
Tipul lecţiei: Lecţie de evaluare
Timp: 60 min
Tema: Individul şi societatea
Scopul lecţiei: Evaluarea cunoştinţelor
MOMENTELE ACTIVITĂŢI DE EVALUARE TIMP RESURSE EVALUARE
EVALUĂRII
Momentul -Asigurarea disciplinei în clasă; 2 min Activitate Formativă
organizatoric -Notarea absenţelor în catalog. frontală
Captarea atenţiei -Pregătirea pentru evaluare; 5 min Activitate Formativă
-Explicarea manierei de evaluare. frontală
Recapitulare -Prezentarea unei scheme 5 min Activitate Formativă
recapitulative. frontală
Evaluarea -Aplicarea testului de evaluare. 40 min Activitate Formativă
individuală
Concluzii -Strângerea lucrărilor; Activitate
-Aprecierea modului de desfăşurare 5 min frontală Formativă
a orei.

Test de evaluare

Individul şi Societatea

1. Numiţi 3 factori de socializare şi explicaţi-i succinct pe fiecare (3 pct.)

2. Numiţi două tipuri de instituţii sociale şi exemplificaţi-le (2 pct.)
3. Normele sociale în baza cărora familia funcţionează sunt diferite. Alegeţi două categorii
de asemenea norme pe care le consideraţi cele mai importante. Explicaţi-le pe fiecare
justificând alegerea facută. (2 pct.)

23
 4. Definiţi instituţia totală. Alegeţi un exemplu de asemenea instituţie şi explicaţi în ce
constă caracterul total al ei. (2 pct.)

Un punct se acordă din oficiu.

Exemplul 2

Test de evaluare

Status și rol

1. Completati spatiile libere: (1p)

a) Poziția pe care un individ o deține într-o anumită structură socială se

numește………………….
b) Statusul de gen, rasă, etnie se numește………………………………
c) Halatul medicului, salopeta muncitorului reprezintă………………………………
d) Atunci când există cerințe contrare între două roluri apar………………………………

2. Raspundeți cu adevărat sau fals la următoarele enunțuri: (1p)

 În cadrul unui sistem social întregul este mai mult decât suma părților.
 persoană poate deține mai multe statusuri.
 Ansamblul comportamentelor pe care le performează un individ în baza statusului pe care
il deține.
 persoana nu poate dobândi mai multe roluri.

3. Explicaţi succint afirmaţia conform căreia tot ceea ce nu este interzis este permis, cu

condiţia să nu dăuneze societăţii. (2p)

4. Dați două exemple de conflicte de rol. Explicați de ce credeți că apar conflictele de rol. (2p)

5.Comentați următorul citat: Omul se naște om sau devine om – plecați de la cazul copiilor-lup.
(2p)

24
 Barem de corectare și notare

Subiectul 1: 1pX0,25 fiecare răspuns corect astfel:

a) status b) status atribuit c) indicatori de status d) conflicte de rol

Subiectul 2: 1pX0,25 fiecare variană corectă de răspuns astfel:

a) A b) A c) A d) F

Subiectul 3:

0,5 pentru folosirea limbajului de specialitate

0,5 pentru descrierea caracteristicilor sistemului social

1p pentru originalitate și punct de vedere personal

Subiectul 4:

2px1pt fiecare exemplu de conflict de rol correct de ex cerinta de corectitudine si dorinta de

castiguri suplimentare la profesori

Subiectul 5

1p pentru definirea si explicarea socializarii

1p pentru limbaj de specialitate ,originalitate și punct de vedere personal

Exemplul 3

Test de evaluare

Logică, argumentare și comunicare

1.Definiți principiul rațiunii suficiente. (1p)

2. Analizați din punct de vedere extensional și intensional următorii termeni: (3p)

a) Centru industrial c) Pădure e) Biblioteca comunală

b) Napoleon d) Șofer f) Elev

25
3. Aranjați următorii termeni în ordinea crescătoare a intensiunii lor (de la general la particular):

a) Profesor de matematică, persoană, cadru didactic, profesionist. (0,50p)

b) Animal terestru, ființă , animal, pisică, pisică persană, felină. (0,50p)

4. Precizați și reprezentați grafic raportul logic existent între următorii termeni: (1p)

a)A – teren b) A – număr par

B – teren agricol B – număr impar

5. Stabiliți dacă enunțurile de mai jos sunt corecte și dacă nu, scrieți ce regulă încalcă: (2p)

a) Liliacul nu este un mamifer acvatic.

b) Astronomia este știința despre stele.
c) Dreptatea este armonia sufletului cu el însuși.
d) Istoria este știința care studiază evenimentele istorice.

26
 Fișe de lucru

Exemplul 1

Plan de recapitulare

Clasa: a XI – a

Obiectul: Sociologie

Tipul lecţiei: Recapitulare şi sinteză

Timp: 60 min

Tema: Individul şi societatea

Scopul lecţiei: 1. Consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor;

27
 2. Dezvoltarea capacităţii de sinteză.

MOMENTELE ACTIVITĂŢI DE TIMP RESURSE EVALUARE

RECAPITULĂRI RECAPITULARE
I
Momentul -Asigurarea disciplinei
organizatoric în clasă; 5 min Activitate Formativă
-Notarea absenţelor în frontală
catalog.
Anunţarea temei şi Anunţarea elevilor încă
a planului de din ora anterioară care 5 min Activitate Formativă
recapitulare este planul de frontală
recapitulare al lecţiei.
Recapitularea şi Fişă de lucru şi discuţie Activitate
sistematizarea pe exerciţiile abordate. 40 individuală Sumativă
cunoştinţelor min şi de grup
Încheierea Concluzii şi explicaţii 5 min Activitate Formativă
recapitulării utile. frontală

Fișă de lucru

Individul şi Societatea

1. Discutaţi despre funcţiile familiei, arătând dacă ele sunt aceleaşi în cazul oricărei familii.
Argumentaţi-vă punctele de vedere.

2. Formaţi grupe de câte patru elevi şi alegeţi fiecare câte un tip de normă care reglementează
familia. Discutaţi care este părerea voastră despre felul în care respectivele norme sunt sau nu
respectate în localitatea voastră. Prezentaţi pe rând punctele voastre de vedere şi discutaţi-le
împreună. Aţi avut toţi acelaşi punct de vedere ? De ce?

28
3. Priviţi fotografiile de mai jos:

Discutaţi împreună despre ce reprezintă ele, despre rolurile şi statusurile persoanelor din imagini.
Numiţi indicatorii de status prezenţi.

4. Statusul reprezintă poziţia deţinută de un individ într-o anumită structură socială.

Rolul social reprezintă ansamblul comportamentelor pe care le performează un individ în baza

statusului pe care îl deţine.

Formaţi perechi şi stabiliţi următoarele:

 Care este cel mai important status pe care îl aveţi, din punctul vostru de vedere?
 Ce rol i se asociază? Sunteţi mulţumit de el? Dar ceilalţi?
 Care este statusul care vă displace cel mai mult?
 Cum procedaţi cu rolul care i se asociază? Cât de nemulţumiţi sunt ceilalţi?

5. Citiţi următoarele definiţii ale culturii:

29
  Cultura este complexul care include cunoaşterea, credinţele, arta, morala, legile,
obiceiurile şi orice fel de capacităţi şi deprinderi achizitionate de om ca membru al
societăţii.
 Cultura se referă la cultivarea spiritului şi la învăţare.
 Cultura reprezintă toate modurile de gândire, de componament şi de pro¬ducţie transmise
de la o generaţie la alta prin comunicare sau prin orice alt mijloc, cu excepţia celui
genetic.
 Cultura este constituită dintr-o componentă ideatică (totalitatea ideilor care sunt
vehiculate într-o societate dată), o componentă obiectuală (toate tipurile de produse
culturale care au o existenţă materială) şi una normativă (totalitatea regulilor pe care
oamenii le respectă într-o societate).

Discutaţi împreună şi decideţi ce definiţie aţi folosi dacă ati dori să explicaţi ce este cultura.
Argumentaţi-vă. răspunsurile.

Socializarea este influenţată de următorii factori:

 Factorii biologici;
 Mediul fizic;
 Cultura;
 Experienţa de grup;
 Experienţa personală.

Discutaţi pe perechi şi apoi cu toată clasa despre influenţa lor specifică în cazul vostru, ca elevi
în clasa a XI-a, din localitatea voastră.

Exemplul 2

Fișă de lucru

Logică și argumentare – Pătratul logic al lui Boethius

30
SaP SeP

SiP SoP

SaP – Universal afirmativă = Toți S sunt P

SeP – Universal negativă = Nici un S nu este P

SiP – Particular afirmativă = Unii S sunt P

SoP – Particular Negativă = Unii S nu sunt P

EXERCIȚIU:

Precizați tipul și formula următoarelor tipuri de propoziții:

 Orice persoană care a promovat examenul de bacalaureat poate susține admiterea la

facultate.

 Relativ mulți elevi au lipsit de la ora de geografie.

 Există mașini de culoarea roz.

 Nimeni nu a fost absent.

Exemplul 3
Fișă de lucru
Psihologie – Gândirea

31
1. Evaluați corectitudinea următoarelor enunțuri utilizând distincția adevăr (A) și fals (F):
a) Ințelegerea la adolescent se realizează mai ușor cu materiale intuitive decât verbale. (A/F)
b) După natura însușirilor pe care le reflectă, noțiunile pot fi: empirice și științifice. (A/F)
c) Gândirea este un fenomen psihic central în cadrul S.P.U. (A/F)

2. Alegeti raspunsul corect:

2.1 Ce tip de strategii de rezolvare a problemelor folosesc computerele:
a) euristice;
b) gândirea divergentă;
c) algoritmice;
d) gândirea convergentă.
2.2 Remediul pentru boala SIDA conturează o problemă:
a) bine structurată;
b) slab structurata.
C. Nu este o etapă în rezolvarea problemelor:
a) reformularea/simplificarea problemelor;
b) formarea conceptelor;
c) avansarea ipotezelor;
d) verificarea ipotezelor.

3. Profesorul arată clasei mai multe planșe: una reprezintă un șoarece, alta un iepure, iar a treia o
veveriță. Unul dintre elevi spune: „In toate aceste planșe sunt reprezentate rozătoare.” Ce
operație a gândirii a folosit? Argumentați răspunsul ales!

4. Imaginați-vă un dialog între psihologii Jean Piaget și Howard Gardner referitor la inteligență.
Credeți că s-ar înțelege sau ca ar discuta în contradictoriu? Justificați-vă răspunsul!

32
Materiale de cercetare psihopedagogică

SISTEMUL EDUCAȚIONAL ȘI PROVOCĂRILE LUMII CONTEMPORANE

33
1. Fundamentele educației
1.1 Sistemul ştiinţelor educaţiei
Educația, sub orice formă de administrare, reprezintă, în sens elementar, acțiunea prin
care se întemeiază și formează cunoașterea a ceea ce poate fi conceput și integrat pentru o ideală
adaptare la mediu, cu precădere mediul social. „În sensul cel mai larg, educaţia ar fi acea
activitate umană constituită dintr-un ansamblu de influenţe şi acţiuni exercitate conştient,
organizat şi sistematic de societate (generaţia adultă, de regulă) pentru a pregăti omul (în speţă
generaţia tânără) pentru viaţă în general, pentru cea socială în special” (Palicica, Gavrilă & Ion,
2007, p. 16). Pornind de la spusele domnului Constantin Cucoș (2002, p. 15) „omul fiinţează şi
devine ceea ce este prin educaţie”, realizăm astfel că o bună parte din ceea ce constituie
comportamentul uman este consolidat post-natal prin educație, un principiu care justifică
importanța sistemului de educație al unei societăți.

Sistemul ştiinţelor pedagogice cuprinde disciplinele sau ramurile pedagogiei care, pe

baza legilor şi strategiilor educaţionale generale, studiază diferite laturi, fapte, aspecte
educaţionale particulare (Palicica, Gavrilă & Ion, 2007, p. 27). În calitate de ştiinţă a educaţiei,
pedagogia studiază esenţa şi trăsăturile fenomenului educaţional, scopul şi sarcinile educaţiei,
valoarea şi limitele ei, conţinutul, principiile, metodele şi fonnele de desfăşurare a proceselor
paideutice (Cucoș, 2002, p. 20).

Astăzi se discută de ştiințe ale educației, științe care reprezintă expresii ale unor legături
disciplinare precum: psihologia pedagogică, sociologia educației, axiologia pedagogică,
epistemologia pedagogică, igiena şcolară etc. În acelaşi timp, pedagogia cunoaşte un proces de
specializare a teoriei pe domenii, conţinuturi sau etape de vârstă relativ delimitate, formând
sistemul disciplinelor pedagogice: pedagogia generală, pedagogia şcolară, pedagogia specială,
pedagogiile profesionale, pedagogia comparată, istoria pedagogiei, filosofia educaţiei,
metodicile, pedagogia familiei etc (Cucoș, 2002, p. 20-21).

Relaţia pedagogiei cu filosofia oferă pedagogiei baza teoretică şi metodologică în studiul

educaţiei, iar filosofiei datele pedagogice pentru analiza celor mai generale legi ale naturii,
societăţii şi gândirii. Din această relaţie s-a născut pedagogia filosofică sau filosofia educaţiei.
Relaţia pedagogiei cu sociologia ajută la studierea fenomenului educaţional în strânsă legatură cu

34
relaţiile sociale, relaţiile interumane, instituţiile şi structurile dinamice ale societăţii. Din
interacţiunea lor s-a născut pedagogia sociologică sau sociologia educaţiei (Palicica, Gavrilă &
Ion, 2007, p. 29).

Gaston Mialaret (apud Cucoș, 2002, p. 21) concepe în 1976 următoarea structură a
ştiintelor educaţiei:

1. Ştiinte care vizează condiţiile generale şi locale ale instituţiei şcolare:

a) istoria educaţiei;
b) sociologia educației;
c) demografia şcolară;
d) economia educaţiei;
e) pedagogia comparată.
2. Ştiinţe care studiază relaţia pedagogică şi actul educativ ca atare:
a) ştiinţele ce au în vedere condiţiile imediate ale actului educativ (fiziologia
educaţiei, psihologia educaţiei, psihosociologia grupurilor şcolare, ştiinţele
comunicării);
b) didacticile diferitelor discipline;
c) metodologia şi tehnologia predării;
d) ştiinţa evaluării.
3. Ştiinţe dedicate reflecţiei şi evoluţiei:
a) filosofia educaţiei;
b) planificarea educaţiei;
c) teoria modelelor.

1.2 Funcția sociologică a educației

Civilizaţia europeană are la bază educaţia ateniană care urmărea dezvoltarea armonioasă
a tinerilor. Se prevedea legătura dintre înţelepciune şi educaţie, inclusiv întemeierea educaţiei pe
filosofie. Civilizaţia romană, a preluat unele elemente din tradiţiile greceşti, iar modelul atenian a
servit în organizarea învăţământului roman. Idealul educaţiei romane este formarea morală a
tinerilor (Palicica, Gavrilă & Ion, 2007, p. 18).

35
 După spusele lui Constantin Cucoș (2002, p. 18), Pedagogia nu se reduce doar la
observarea a ceea ce există, eceasta pune mai degrabă accentul pe ceea ce este bine şi trebuie
avut în perspectivă. Putem vorbi deci de o funcţie normativ-prescriptivă a pedagogiei. Pentru
Emile Durkheim (apud Cucoș, 2002, p. 18) pedagogia se preocupă de felurile în care educația
este concepută, nu de maniera de a o practica. Baza unei educații morale moderne, potrivit lui
Durkheim, este dată de însăși structura societății moderne. O idee de bază pe care Durkheim o
subliniază în cadrul scrierilor sale este că educația trebuia să fie specifică timpurilor sale și că nu
poate exista nici un fel de educație universală.

Pentru Durkheim (apud Cladis, 1998, p. 19), educația este o sarcină morală, însă mulți nu
ar fi de acord cu el. Educația, unii ar argumenta, este amorală. Ea oferă informații despre modul
în care este lumea, nu despre valorile ce ar trebui să fie. Declarațiile despre cum ar trebui sau nu
ar trebui să fie lucrurile sunt normative și se referă la moralitate. Spre deosebire de educație,
moralitatea este o chestiune ce ține de individ, este privată. Ceea ce poate face educația publică
este de aclarifica pentru elevi ceea ce deja aceștia cred. Educația publică a unui copil trebuie să
rămână neutră pe problemele de moralitate, astfel încât el sau ea să poată alege într-un mod liber
un mod de viață moral satisfăcător. Susținătorii acestei poziții susțin că părinții buni, ca și
educatorii buni, respectă acest principiu al neutralității. O educație axată pe individualism moral
este seculară și rațională, deși nu este anti-religioasă. Nu încearcă, de exemplu, să submineze
credința religioasă. Educația seculară, în opinia lui Durkheim (apud Cladis, 1998, p. 21), este
atentă la convingerile și practicile morale raționale care sunt încorporate în religie, pentru a nu
rămânem doar cu o moralitate fără conținut.

Este de remarcat faptul că majoritatea politicilor educaționale se legitimează făcând

trimitere la funcțiile, sau finalitățile școlii. Perspectiva sociologică funcționalistă propune tocmai
modelul unei societăți organizate sistemic, sau organic, în care diferitele părți componente
servesc la îndeplinirea multiplelor funcții sau nevoi necesare pentru supraviețuirea și dezvoltarea
unui asemenea model (Hatos, 2006, p. 59). Filosoful american John Dewey (apud Hatos, 2006,
p. 60) este cel care elaborează concepția liberală privind funcțiile școlii și capacitatea acesteia de
a le îndeplini. Pentru Dewey, educația formală are trei rosturi majore într-o societate liberală
democratică:

36
 1. Școala trebuie să faciliteze integrarea tinerilor în variate roluri adulte, precum cele
ocupaționale, politice, familiale și de altă natură, cerute de o economie în creștere și de un
sistem politic stabil. Această funcție poate fi numită funcția integrativă a școlii;
2. Într-o societate în care inegalitățile substanțiale în privilegii economice și status social
sunt inevitabile, cel puțin din punctul de vedere al libertăților, școala trebuie să asigure o
competiție echitabilă pentru roluri sociale și chiar să reducă discrepanța economică dintre
câștigători și învinși. Astfel, școala are și o funcție de egalizare a șanselor;
3. Educația este un instrument primordial de promovare a dezvoltării psihice și morale a
individului, care constituie premise ale dezvoltării personale. Aceasta este funcția de
dezvoltare a școlii.

1.3 Transmiterea culturii

Pentru filosoful marxist Louis Althusser (apud Hatos, 2006, p. 64) este de la sine înțeles
faptul că școala funcționează ca aparat ideologic de stat și inculcă în subiecții ei modelele și
directive comportamentale care contribuie la perpetuarea și întărirea dominației unor categorii
sociale asupra restului societății. Teoreticienii marxiști au preluat ideea curriculumului ascuns,
susținând că prin acesta școala contribuie la reproducerea inegalităților sociale și la conservarea
ordinii sociale dominate de clasa capitalistă. Bowles și Gintis (apud Hatos, 2006, p. 68) sunt cei
care au identificat corespondența existentă între organizarea școlii și societate. Anume, societatea
este reprodusă prin conținuturile formale și ascunse ale școlii, în care se practică relațiile sociale
necesare funcționării ordinii capitaliste: competiție și evaluare, diviziune ierarhică a muncii,
autoritate birocratică, etc.

Putem spune că schimbările din cultura dominantă se reflectă în conținuturile

educaționale, iar luptele din jurul programelor de învățământ sunt o consecință a luptelor pentru
dominație simbolică ale unor grupuri din afara sistemelor educaționale (Hatos, 2006, p. 64). „În
momentul selecției din cultură și interpretării date acestei selecții pentru cultura școlară, intervin
raporturi de forță între interese sociale, politice diferite. O minoritate socio-culturală însă,
indiferent care este aceasta, nu poate „confisca”, „acapara” patrimoniul cultural al unui popor
denaturându-l simbolic și politic” (Ionescu, 1997, p. 31).

37
 Educaţia se manifestă sub forma unui program de acţiuni conceput de cei care conduc
societatea. Gruparea politică ajunsă la putere caută să formuleze o politică educaţională în acord
cu ideologia ce o domină. În aceste context, distribuirea cunoaşterii în acord cu interesele celor
aflaţi la putere devine practica educaţională (Cucoș, 2002, p. 44). Pentru ca educaţia să nu
alunece în propagandă, spune domnul Constantin Cucoș (2002, p. 416), este necesar ca
educatorul să procedeze, atunci când vrea să transmită anumite valori, prin afirmare, fără a se
angaja într-o controversă cu valori contrare. Educaţia vizează mai puţin o schimbare de credinţă,
cât o mărire a adeziunii la ceea ce este deja ştiut. Propaganda, în schimb, îşi propune o schimbare
perceptibilă în mentalitate.

1.4 Educația valorilor

Educația invariabil constituie și un proces de selecție al valorilor științifice și socio-
culturale și de transmitere a acestora către tânăra generație, sub formă de cunoștințe teoretice și
practice, cu scopul formării și dezvoltării personalității tinerilor, al profesionalizării lor și al
integrării în activitatea socială. Astfel, procesul educațional realizează în mod implicit o formă
de educație pentru valori, formulând conținuturile învățământului în funcție de dezvoltarea
societății și a cunoașterii la un moment dat, de particularitățile individuale și de grup ale
subiecților implicați în proces (Tiron, 2005, p. 27).

Relația dintre dimensiunea valorică și educație este una strânsă. Constantin Cucoș (2002,
p. 116) elaborează patru aspecte ale acestei legături, anume:

1. Fiecare persoană depinde de un set de valori, pentru a putea ajunge la deplinătatea

existenţei sale. Persoanele şi societăţile actualizează valori în actele educative.
2. Şcoala însăşi constituie o valoare instituţională. Funcţia şcolii, din punctul de vedere al
valorilor, este atât conservativă, cât şi reconstructivă. Culturalizarea omului reprezintă un
demers important şi constituie finalitatea oricărui demers educativ.
3. Orice obiectiv educaţional prezintă în mod intrinsec o dimensiune valorică. Formularea
obiectivelor este un proces de explicitare a unor deziderate care se cer a fi valoroase
pentru individ şi societate.

38
 4. Educaţia, cu valorile implicite, are o semnificaţie aparte pentru copil sau tânăr, ajutându-l
să se orienteze în câmpul valorilor, să aleagă, să ia decizii. Omul se găseşte în faţa
alternativelor şi trebuie să aleagă neîncetat.

Într-o societate postmodernă, conceptul de valoare are un puternic caracter acțional și

pragmatic. După Elena-Dumitru Tiron (2005, p. 29), în procesul educațional, important este ca
pragmatismul să nu devină utilitarism. Unul dintr pericolele societății postmoderne este
utilitarismul, concepția potrivit căreia valoarea este determinată de utilitatea lucrurilor. Astfel,
utilitarismul are ca efecte posibile următoarele (Tiron, 2005, p. 29):

 Admiterea în conținuturile educaționale a cunoștințelor accidentale, perisabile, dar utile la

un moment dat;
 Copierea de către subiecții educaționali a „modelelor negative” de comportament
specifice unor spații socio-culturale străine specificului autohton;
 Specializarea profesională îngustă cu scopul creșterii performanței într-un anumit
domeniu de activitate, pierzând din vedere legătura firească cu domeniile apropiate sau
alte domenii de activitate.

„Concepția potrivit căreia educația nu este un domeniu productiv este o concepție

comunistă, îngustă, utilitaristă, care nu duce la dezvoltarea societății, nici la evoluția educației.
Educația reprezintă cea mai profitabilă investiție a unei societăți pe o perioadă de lungă durată”
(Tiron, 2005, p. 29).

2. Dimensiunile contemporane ale educație

2.1 Problematica educației contemporane
„Realitatea contemporană demonstrează că rolul şcolii nu numai că nu s-a diminuat, ci a
devenit tot mai complex, tocmai datorită necesităţii împletirii şi corelării funcţionale a acesteia
cu alte segmente ale socialului, pasibile de a realiza, secvenţial, sarcini şi acţiuni ale instituţiei
specializate care rămâne, în continuare, şcoala” (Cucoș, 2002, p. 51). Educația contemporană
reprezintă educația care se găsește în directă dependență de starea societății contemporae, mai
mult care anticipează transformările societății viitoare și coordonează acțiunile și factorii
responsabili de aceste transformări (Tiron, 2005, p. 9).

39
 În ultimul deceniu, Europa Centrală și de Est a trecut printr-o serie de tranziții ce au
ridicat o problematică nouă pentru educație, mai curând axată pe valorile democrației și
drepturile fundamentale ale omului. Noțiunea de problematică a lumii contemporane a fost
introdusă de Aurelio Peccei (apud Momanu, 2002, p. 132) pentru a sublinia că nu vorbim de
probleme izolate, ci de un sistem de probleme corelate, interdependente. Astfel, problematica
lumii contemporane se impune prin următoarele caracteristici (Momanu, 2002, p. 132):

 Caracter universal – nici un stat nu se poate situa în afara acestei problematici, iar
soluțiile nu pot fi găsite decât prin cooperare și solidaritate;
 Caracter global – problematica lumii contemporane afectează toate domeniile și
aspectele vieții sociale;
 Complexitate și caracter pluridisciplinar – analiza și rezolvarea unei probleme necesită
luarea în considerare a conexiunilor cu alte probleme, adoptarea unor strategii de analiză
și rezolutive complexe, care să coreleze perspective multiple;
 Evoluția rapidă și greu de prevăzut – adesea, aceste probleme ne pun în fața unor
situații complexe, pentru care nu suntem destul de pregătiți și pentru abordarea cărora nu
există metode sau soluții adecvate;
 Caracter prioritar – datorită gravității lor, aceste probleme au devenit priorități ce
trebuie relaționate cu viitorul planetei și supraviețuirea speciei umane.

2.2 Noile perspective educaționale. Între modernitate și postmodernitate

Trecerea în cel de-al treilea mileniu de existență a omenirii, secolul XXI, provoacă o
restructurare a educației, restructurare care a stârnit schimbări politice, economice, sociale,
educaționale radicale. După Elena-Dumitru Tiron (2005, p. 9), înțelegem dimensiunile educației
contemporane într-o viziune:

1. Holistico-structurală – această viziune se referă la procesul de modelare a întregii

personalități umane de către educație.
2. Cibernetică – această viziune se referă la modalitatea prin care se realizează
interacțiunea neurologică, psihologică, la nivelul întregii personalități.

40
 3. Axiologică – această viziune consideră că educația trebuie să fie coordonată de valoarea
autentică, atenția acțiunii educaționale deplasându-se pe formarea atitudinilor adecvate
pentru dezvoltarea capacităților și competențelor, pentru însușirea cunoștințelor.
4. Democratică – această viziune este concretizată în democrația educațională bine
înțeleasă atât la nivel instituțional prin relațiile dintre minister, inspectorate școlare,
universități și școli, cât și la nivelul relațiilor profesori – subiecți educaționali.
5. Interculturală – această viziune are în vedere comunicarea între culturi diferite, între
orientări culturale, de acceptare reciprocă și toleranță matură, comunicare reflectată în
planurile de învățământ, în programele analitice, dar și în atitudinile și conduita
partenerilor educaționali.
6. Managerială – această viziune pune accentul pe descentralizarea educațională,
proiectarea, planificarea, organizarea, conducerea, consilierea, etc., toate acestea cu
scopul eficientizării procesului educațional.
7. Centrată pe subiectul educațional – această viziune își propune creșterea autonomiei
elevului, dar și a responsabilității sale într-o relație complexă cu profesorul.
8. Constructivist-pragmatică – această viziune se manifestă prin ceea ce se numește
învățare creativă, personalitate creatoare, motivație intrinsecă, acțiune eficientă auto-
formativă.
9. Inter și transdisciplinară – această viziune se referă în mod special la conținuturile
educaționale integrate, la interacțiunile dintre educația formală, educația non-formală și
educația informală.

La începutul noului mileniu, postmodernismul a devenit o dimensiune integrală a multor

analize politice, sociale și educaționale care au un impact direct asupra școlarizării. Dacă suntem
într-adevăr la sfârșitul epocii moderne, sistemele de semnificație care au susținut dezvoltarea
curriculum-ului ca un domeniu de studiu pentru ultimii 150 de ani trebuie să fie toate sub o
examinare riguroasă. Perspectiva postmodernă a lumii permite educatorilor să prezinte o cale
alternativă care să evite tulburarea școlarizării contemporane, care prea adesea se caracterizează
prin violență, blocarea birocratică, stagnarea curriculară, evaluarea depersonalizată, conflictul
politic, criza economică, infrastructura degradantă, oboseala emoțională, demoralizarea și
disperarea (Slattery, 2006, p. 21-24).

41
 Educatorii postmoderni consideră că un curriculum poate inspira cel mai bine învățarea
numai atunci când cunoștințele școlare se bazează pe cunoașterea tacită derivată din resursele
culturale pe care studenții le posedă deja. Astfel, într-o educație postmodernă nu este vorba
despre înlocuirea culturii populare cu subiecte tradiționale, de cultură înaltă. În schimb,
curriculumul tradițional trebuie să îndeplinească testul de relevanță pentru un regim de învățare
centrat pe elev, unde ,,relevanța” nu este codificată ca respingerea tradiției, ci este un criteriu
pentru determinarea incluziunii. Este sarcina profesorului de a convinge elevii că aceste
cunoștințe contribuie la ai ajuta să învețe ceea ce vor să știe. În orice caz, principiile și valorile
derivate din Iluminism nu mai sunt învățate canonic, ci mai degrabă profesorul este obligat să îi
încurajeze pe studenți să interogheze valorile care stau la baza unei lucrări de literatură sau a unei
istorii tradiționale (Aronowitz & Giroux, 1991, p. 15).

Valorile care constituie educația postmodernă sunt cele ale „împuternicirii” în sensul cel
mai profund al termenului. Elevii pot potrivi canonul gândirii legitime fără un angajament
prealabil de reverență. De fapt, puterea acestor texte poate stimula fervoarea religioasă în unele și
scepticismul în altele. Această atitudine încalcă unele recente apărări ale canonului vestic de
către unii educatori care pretind că stăpânirea se acordă celor care se supun plăcerilor textelor
canonice. Educația postmodernă acordă înțelepciunea conținută în astfel de texte, dar suspendă
judecata în ceea ce privește puterea lor de persuasiune universală în mediul nostru social.
Libertatea constă în capacitatea oamenilor și a grupurilor de a transforma cunoașterea în
conformitate cu propriile planuri (Aronowitz & Giroux, 1991, p. 22).

Un curriculum postmodern va contesta ipoteza că interpretarea istorică trebuie îndreptată

spre validarea cunoștințelor și valorilor culturii dominante sau a paradigmei moderne.
Postmodernismul sărbătorește dimensiunile eclectice, inovatoare, revizioniste, ironice și
subiective ale interpretării istorice. Dezvoltarea curriculumului în epoca postmodernă
deconstruiește prejudecățile și hegemonia, punând astfel la îndoială pozitivismul logic în studiul
istoriei și construirea timpului ca pur și simplu o succesiune liniară de evenimente. Curriculumul
postmodern încurajează interesele și talentele eclectice ale studenților, reflecția autobiografică,
ancheta narativă, multiple interpretări și înțelegerea contextuală. Cunoașterea este înțeleasă ca
reflectând interesele, valorile și acțiunile umane construite și direcționate social spre emancipare
și agenție umană și neconformarea cu narațiunile ce predomină (Slattery, 2006, p. 37-40).

42
 Bruno Wurtz (apud Tiron, 2005, p. 10-11) realizeză o comparație între principiile vechii
paradigme și principiile unei noi paradigme:

Vechea paradigmă Noua paradigmă

Accentul cade pe învățarea învățării permanente, pe
totalitatea conexiunii sensurilor, pe receptivitatea față
Accenul cade pe conținut, pe însușirea
de conceptele noi, pe modul de acces la informații,
cunoștințelor corecte și definitive.
cunoștințele nefiind niciodată definitive.
A învăța este un rezultat, o sosire, o A învăța este o evoluție, o cale fără sosire, un proces.
destinație.
Structura ierarhică și autoritară. Principiul egalitarist, antiierarhic, antiautoritar. Elevii
Conformismul este recompensat, gândirea și dascălii se privsc ca oameni și nu ca roluri.
diferită este descurajată.
Structura relativ rigidă, programa Structura relativ flexibilă. Predomină opinia că există
analitică obligatorie. mai multe căi și mijloace în predarea unei teme date.
Progres precis. Cunoștințele se însușesc Flexibilitatea și integrarea vârstelor. Elevul nu e legat
într-un ritm obligatoriu pentru toți. în mod automat prin vârstă de anumite teme.
Accentul cade pe vârsta potrivită pentru Ritmurile înaintării în materie pot fi diferite.
diferite activități.
Prioritatea randamentului, a performanței, Prioritatea sinelui, a valorii proprii, a individului, care
a reușitei. generează performanțele.
Accentul cade pe lumea exterioară. Experiența lăuntrică trebuie considerată un factor de
Experiența lăuntrică este considerată coeziune în învățare. Se promovează activarea
neavenită. imaginației, povestirea de istorii, scrierea de jurnale,
cercetarea sentimentelor etc.
Instituțiile și ideile care se abat de la Instituțiile și ideile care se abat de la convingerile
convingerile generale sunt dezaprobate. comune sunt promovate ca parte a procesului creativ.
Accentul cade pe gândirea analitică, Se depun eforturi de a construi și institui o educație
liniară a emisferei cerebrale stângi. care să solicite întregul creier.
Utilizarea etichetării în aprecierea Limitarea etichetării la un rol secundar, care să nu
elevilor, în caracterizarea lor, duce la devină valorizare fixă.

43
 stigmatizarea acestora și la autoîmplinirea
profeției.
Preocuparea față de performanțele individului,
raportate la potențialul propriu. Predomină interesul
Preocuparea față de norme.
pentru depășirea limitelor sale.
Încrederea acordată prioritar cunoștințelor Complexitatea cunoașterii teoretice și abstracte prin
livrești, teoretice, abstracte. experiment și experiență. Învățarea are loc atât în
clasă, cât și în afara ei.
Preocuparea pentru ambianța învățării se extinde
asupra condițiilor de iluminat, de cromatică a
Sălile de clasă se proiectează potrivit cu
interioarelor, de aerisire, de comoditate fizică, asupra
scopul și destinația lor specilă.
neovii de alternanță a activităților liniștite cu cele
exuberante.
Condiționare birocratică. Rezistența față Propunerile colectivității sunt importante.
de propunerile colectivității.
Educația e considerată necesitate socială Educația este privită ca evoluție de-a lungul întregii
doar pentru o anumită perioadă. Se învață vieți.
pentru prezent, nu pentru viitor.
Încrederea crescândă în mijloacele Utilizarea strict instrumentală a mijloacelor tehnice
tehnice. Dezumanizarea învățământului. adecvate. Relațiile profesor – elev sunt de neînlocuit.
Numai dascălul emite cunoștințe. Sens Dascălul învață și el de la elevi. Reciprocitatea
unic al fluxului informativ. învățării.

2.3 Noile educații

Analizand climatul socio-cultural contemporan şi identificând problemele centrale,
educația își propune să răspundă acestora prin formularea „noilor educaţii” sau a unor noi tipuri
de conţinuturi, anume: educaţia pentru pace, educația ecologică, educația pentru participare şi
democrație, educația demografică, educația pentru schimbare şi dezvoltare, educația pentru
comunicare şi pentru mass-media, educația nutrițională, educația economică şi casnică modernă,

44
educația pentru timpul liber, educaţia privind drepturile fundamentale ale omului, educația
pentru o nouă ordine internaţională, educaţia comunitară etc. Această listă se poate modifica în
contextul în care este raportată la societatea contemporană care este în continuă schimbare
(Cucoș, 2002, p. 54).

Aceste „noi educații” pot fi integrate în numeroase feluri în curriculum, printre care
prezentate de George Văideanu în 1986 (apud Momanu, 2002, p. 133-134) sunt următoarele:

 Introducerea unor module specifice în cadrul disciplinelor tradiționale – chiar dacă se

integrează în cadrul unei discipline, aceste module au caracter interdisciplinar. Un
dezavantaj ține de dificultatea organizării activităților în cadrul acestor module. Lipsa
unei pregătiri interdisciplinare a profesorilor necesită organizarea activităților de către
echipe de profesori care să acopere cele mai relevante aspecte ale problemei discutate;
 Introducerea unor dimensiuni ale problematicii lumii contemporane în cadrul
disciplinelor tradiționale – avantajul acestui tip de demers este că nu necesită o
transformare radicală a programului școlar al elevilor. Principalele dificultăți ale acestei
abordări țin de dificultatea de a preciza rolul și responsabilitatea fiecărui profesor în
realizarea unei educații și fragmentarea excesivă a aspectelor problemei discutate, ceea ce
împiedică formarea unei viziuni globale și a unui sistem coerent de atitudini și
comportamente;
 Introducerea unor discipline distincte – principalul avantaj este acela că permite o
abordare completă și unitară a unei probleme. Prin această metodă însă se poate ajunge la
multiplicarea listei de materii și supraîncărcarea progamului elevilor.

Bibliografie

45
Aronowitz, S., & Giroux, H. A. (1991). Postmodern education: politics, culture,
and social criticism. Minneapolis: University of Minnesota Press.
Cladis, M. S. (1998). Emile Durkheim and Moral Education in a Pluralistic
Society. În G. Walford, & W. Pickering (Ed.), Durkheim and Modern
Education. London: Routledge.
Cucoș, C. (2002). Pedagogie. Iași: Polirom.
Hatos, A. (2006). Sociologia educației. Iași: Polirom.
Ionescu, I. (1997). Sociologia școlii. Iași: Polirom.
Momanu, M. (2002). Introducerea în teoria educației. Iași: Polirom.
Palicica, M., Gavrilă, C., & Ion, L. (2007). Pedagogie. Timișoara: Mirton.
Slattery, P. (2006). Curriculum Development in the Postmodern Era. New York:
Routledge.
Tiron, E. D. (2005). Dimensiunile educației contemporane. Iași: Institutul
European.

46
 Programe școlare în vigoare
(Educație Socială și Sociologie)

47