Exercițiul 2 - Transmiterea veștilor proaste

În primul rând, astfel de informații ar trebui transmise față în față, nu telefonic sau folosind alte
metode de comunicare electronică. Locul unde se comunică veştile proaste poate avea efecte
importante asupra discuţiei, mai ales dacă acesta nu este potrivit pentru o discuţie personală, cu
efect major din punct de vedere emoţional. Prin urmare, e necesară găsirea unui loc în care nu
putem fi întrerupți sau distrași. Am putea, de asemenea, să implicăm o altă persoană apropiată
pacientului, care să îi ofere sprijin pe parcursul discuției. Ar trebui să oferim informațiă într-un
mod sensibil și atent, însă direct, clar și concis. În plus, ar trebui să folosim un limbaj neutru și să
evităm exprimarea propriilor opinii și raționamente. Ne implicăm în ascultarea activă, nu
întrerupem pacientul când vorbește. De asemenea, am putea repeta părțile pe care nu le înțelege
și vom trece mai departe în discuție doar după ce ne asigurăm că pacientul are o înțelegere
acurată a situației. Pe măsură ce apar diverse reacţii şi emoţii în timpul discuţiei, le conștientizăm
și le validăm, folosindu-ne de răspunsurile empatice. Înainte de a termina discuția, ar trebui să
facem un sumar al informațiilor și să ne asigurăm că nu sunt neclarități. De asemenea, am putea
face un plan care să includă pașii următori și rolul fiecăruia în continuare.