Grandoman ca orice dictator, pentru el totul se reducea la cifre, nu la oameni.

Agricultura trebuia să
asigure o anumită producţie anuală la hectar, fabricile să producă sute de kilograme de oţel pe cap
de locuitor, iar populaţia ţării să crească la 30 de milioane. Cum anume, ce sacrificii trebuiau făcute
pentru asta, cât aveau să sufere oamenii din cauza acestor proiecte absurde? – erau întrebări fără
importanţă pentru el, simple detalii.

Din acest punct de vedere, Decretul 770, care interzicea prin lege avortul, poate fi asemănat
cu sinistrul experiment demografic Lebensborn, lansat de Heinrich Himmler, în 1935, prin care dorea
oprirea avorturilor şi stimularea naşterilor, pentru a obţine o rasă ariană superioară. Comparaţia este
făcută de istoricul Adrian Cioroianu.
Dar Ceauşescu nu avea carisma lui Himmler, iar românii nu au vrut să asculte orbeşte ordinele
„iubitului conducător”. Ei au găsit imediat soluţii, au improvizat cum au putut, pentru a scăpa de
aberanta lege menită să stimuleze forţat natalitatea, să transforme copiii în simple cifre, în statistici
demografice care trebuiau îndeplinite asemeni planului cincinal.