 DEFINITI SI CARACTERIZATI URMATOARELE NOTIUNI

Politica agricola comuna

Politica agricolă comună (P.A.C.) s-a numărat printre primele politici decise (adoptate) la
nivel comunitar. Tratatul de la Roma a consacrat agriculturii Titlul II, respectiv articolele 32-38,
prevăzând următoarele obiective principale ale P.A.C:

- creşterea productivităţii agricole, încurajând modernizarea exploataţii lor (fermelor);

- garantarea unui standard de viaţă echitabil populaţiei agricole, la paritate cu alte sectoare
de activitate;
- stabilizarea pieţelor produselor agricole, evitând alternanţa dintre creşterea şi prăbuşirea
preţurilor;
- garantarea securităţii aprovizionării cu alimente, dar la preţuri rezonabile pentru
consumatori;
- garantarea unei oferte sigure de produse agricole.

În prezent, politica agricolă comună este construită în jurul a doi piloni:

I. Sistemul organizaţiilor comune de piaţă, ca ansamblu de reguli şi mecanisme care

reglează producţia, comerţul şi prelucrarea produselor agricole. în prezent, circa 90%
din produsele agricole din UE fac parte din aceste organizaţii comune de piaţă, şi
anume: cereale, carne de porc, ouă şi came de pasăre, fructe şi legume proaspete şi
procesate, lapte şi produse lactate, carne de vită, orez, zahăr ş.a. Pentru realizarea
măsurilor comune de reglementare a pieţelor, se folosesc următoarele instrumente:
preţurile, intervenţia pe piaţă, ajutoarele financiare (sub forma plăţilor directe şi a
plăţilor compensatorii), cotele de producţie, protecţia vamală comună.
II. Dezvoltarea rurală, care a căpătat o atenţie mare după adoptarea Agendei 2000 şi
cuprinde măsuri structurale, vizând dezvoltarea armonioasă a zonelor rurale sub
aspect social, al diversităţii activităţilor, al protecţiei mediului. Măsurile de
modernizare şi diversificare a exploataţii lor agricole cuprind: investiţii; instalarea
fermierilor tineri; activităţi de formare profesională; conservarea şi protejarea
pădurilor; dezvoltarea serviciilor, activităţilor meşteşugăreşti: protejarea
patrimoniului.

O nouă reformă a PAC a fost aprobată în iunie 2003. În acest cadru, începând cu 1 ianuarie
2005, subvenţiile se plătesc în cea mai mare parte fără vreo legătură cu cantitatea producţiei
agricole obţinute.

În plus, plăţile sunt condiţionate de respectarea a trei categorii de norme, care privesc: (a)
mediul înconjurător; (b) siguranţa alimentară; (c) bunăstarea animalelor.
 În acest fel se diminuează plăţile directe spre fermele mari, oferind consumatorilor o gamă de
produse mai apropiată de preferinţele lor.

Cerinţele actuale şi provocările viitoare în domeniul agriculturii impun perfecţionarea în

continuare a PAC, care va urmări trei obiective majore:

a) producţia alimentară fiabilă, care să permită creşterea veniturilor celor ocupaţi în agricultură
şi creşterea competitivităţii;

b) gestionarea durabilă a resurselor naturale şi garantarea unor practici de producţie sustenabile;

c) dezvoltarea teritorială echilibrată, care să sprijine ocuparea forţei de muncă în mediul rural şi
întărirea coeziunii sociale şi teritoriale.