Sunteți pe pagina 1din 1

Personalitatea mea

Ştefănesccu Alexandra Cristina


27 ani

Fiecare individ este este născut cu un temperament şi dobândeşte un caracter diferit în funcţie de mediul
în care creşte,s e dezvoltă, interacţionează cu ceilalţi, precum şi modul prin care se percepe el faţă de
cailalţi. Mi s-a părut interesant acest mod de abordare al personaltăţii, lucru studiat prima dată la
disciplina Psihologie în clasa a X-a. Încă nu ştiam în care tip de personalitate mă încadram. Eu sunt o
personalitate flegmatică, întrucât analizez mutlte aspecte până să iau o decizie importantă pentru viata
mea. De mică eram mai timidă ,mai retrasă şi am suferit de anxitate de separare. Asta a fost prima mea
schimbare pe care nu am primit-o cu braţele deschise.

Deşi pare un exemplu ciudat, cel mai bun lucru îl observ când fac cumpărături. Îmi ia foarte mult timp să
decid ce să cumpăr şi mai ales dacă ceea ce cumpăr va avea o întrebuinţare semnificativă în gospodărie.
Admitetrea la facultate a fost pentru mine un chin, sau mai bine spus, o provocare. Însă imi era teamă să
nu pic la locurile cu taxă, dacă depuneam dosarul în toamnă. Am vrut să analizez toate posibilităţile şi să
ia în calcul toate aspectele ce ţineau de beneficile facultăţii respective. Am intrebat multe cunştinţe
despre ascet lucru, unde ar fi mai bine să admit, ce specializare ar fi mai bună, s.a.m.d.. Vream să ştiu
sigurda că iau o decizie înţeleaptă. Am vrut să maximizez siguranţa că admit un de este mai bine, am
susţinut şi examen de admitere, cu toate că eram 98% sigură că nu mă duc acolo.

În ceea ce prveşte relaţiile interpersonale, prefer să am puţini prieteni , dar buni. În facultate aveam grupul
meu de prieteni, vreo 3,4 cu care mă înţelegeam perfect. În liceu, la fel. Nu sunt firea care se
autodezvăăuie, întrucât foarte puţine persoane sunt capabile să asculte (cu discreţie). Nu accept să nu
termin un proiect până nu ştiu eu sigur că este bun pentru mine, cuvântul NOU reprezintă o provocare,
chiar un chin, îmi place să fiu în zona mea de comfort, şi mă adaptez cu greu schimbărilor. Însă, sunt
necesare. Admiterea la facutltate a fost primul meu pas spre schmbare, şi , recunosc , m-am adaptat foarte
greu.

Chiar şi faptul că un nou membru a apărut în familie m-a speriat puţin. Ştiam că nu voi mai fi aceeaşi
persoană, că ăla mic mă va scimba. Un copil te schimbă mult în bine, vezi altfel viaţa, şi dai importaţă
altor lucruri care înainte ţi se păreau absurde. Este o schimbare pozitivă, frumoasă şi o schimbare care te
împlineşte.

În concluzie, acea personalitate flegmatică pe care o reprerezint, trebuie să se adapteze mai uşor
schimbărilor , consider că acesta ar fi un aspect negativ al acestui tip de personalitate.