DIDAHIA SAU ÎNVĂŢĂTURA

CELOR DOISPREZECE APOSTOLI

(CPG 1735)

Didahia este documentul cel mai important din imedia-

ta apropiere a Apostolilor şi izvorul cel mai vechi al legislaţiei
bisericeşti pe care îl avem, reprezentând un „Vade mecum al
credinciosului”1.
Pierdut timp de câteva secole, textul Didahiei a fost descope-
rit în anul 1873 de către mitropolitul Filotei Vrienios în manus-
crisul-pergament nr. 446 din Biblioteca Sfântului Mormânt din
Constantinopol. În anul 1887 a fost restituit Bibliotecii Patriarhiei
din Ierusalim unde figurează drept codex Hierosolymitanus 54.
Acest manuscris de doar 120 de file era datat în anul 1056, fiind
întocmit de către Leon „notarul şi păcătosul”2.
Textul propriu-zis are o întindere aproape egală cu cea a
Epistolei către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, de circa 10.700
de litere3.
Lucrarea a fost publicată în 1883 de către Vrienios la Con-
stantinopol şi în 1884 de către Adolf von Harnack la Leipzig.
Pentru prima dată în limba română, o avem în ediţia din 1927,

1
Pr. Dumitru Fecioru, „Introducere”, în ***, Scrierile Apostolice, în
col. PSB 1, traducere, note şi indicii de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR,
Bucureşti, 1979, p. 17.
2
Ibidem.
3
Cicerone Iordăchescu, Istoria vechii literaturi creştine (primele trei
veacuri până la 325), partea I, Iaşi, 1934, p. 24; I.G. Coman, Patrologia, Sfânta
Mănăstire Dervent, 2000, p. 32.

21
 Vademecum patristic

în volumul Scrierile Părinţilor Apostolici, îngrijită de Irineu

Mihălcescu.
Este cunoscută sub mai multe titluri cum ar fi: Διδαχὴ τῶν
δώδεκα ἀποστόλων sau Διδαχὴ Κυρίου δὶα δώδεκα ἀποστόλων
τοῖς ἔθνεσιν. Primul titlu arată că învăţătura prezentată este a
Apostolilor Domnului, care au fost în număr de doisprezece,
şi nu a altor învăţători din sec. I sau II, numiţi, de asemenea,
Apostoli şi care mergeau din localitate în localitate să vestească
cuvântul Evangheliei. Titlul al doilea ne arată că Apostolii nu
au adăugat nimic de la ei, ci toată învăţătura este de la Domnul.
Cuvintele „către neamuri” arată că ea a fost adresată păgânilor
şi creştinilor proveniţi dintre păgâni4.
Devenind cunoscut textul acestei lucrări, în urma inves-
tigaţiilor s-a stabilit că ea era folosită şi citată de către autorii
patristici, precum Pseudo-Ciprian (Adversus aleatores), Eusebiu
de Cezareea (Historia ecclesiastica III, 25, 1-7), Sfântul Atana-
sie cel Mare (Epistola 39 pascală; PG 26: 1437-1440), Nichifor
al Constantinopolului (Stihometria; PG 100: 1060) sau Ioan
Zonaras (Comentar la Epistola 39 pascală a Sfântului Atanasie
cel Mare)5.
În Antichitate lucrarea era cunoscută fie sub titlul de
„Învăţătură a apostolilor”, fie sub cel de „Învăţături ale apostolilor”6.
Autorul este necunoscut, presupunându-se că ar fi fost o
persoană din anturajul imediat al Sfinţilor Apostoli sau ai Pă-
rinţilor Apostolici.
Timpul redactării Didahiei este fixat după toate probabilită-
ţile între anii 50-70 d.Hr., dar unii specialişti consideră că a fost
scrisă mult mai târziu, adică între anii 160-180 d.Hr.
4
Pr. Prof. Constantin Voicu, Patrologie, vol. I, Basilica, Bucureşti, 2009, p. 60.
5
Pr. Dumitru Fecioru, „Introducere”, p. 18.
6
Ibidem, p. 19.

22
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

Locul compuneri este în mod cert Orientul, presupunându-

se că a fost scrisă fie în Egipt, fie în Siria (poate chiar în Antiohia).
Între sursele folosite de către autor se află Cele două Căi, a
vieţii şi a morţii, învăţătură cunoscută din izvoare greceşti, Par-
menide, „Tabelul lui Kevet” (scriere neopitagoreică) şi iudaice,
Vechiul Testament şi Manualul Supunerii7.
Materialul este structurat în 4 părţi:
1. Cateheză morală despre cele două căi (cap. I-VI);
2. Un compendiu liturgic şi instrucţiuni privind săvârşirea
Botezului, a Euharistiei şi a Hirotoniei. Problema postului
(cap. VII-X);
3. Instrucţiuni bisericeşti privind ierarhia bisericească (cap.
XI-XV);
4. Epilogul (cap. XVI) – atrage atenţia asupra Parusiei, care
este iminentă. Finalul este abrupt ceea ce indică absenţa
unei continuări8.
Scopul lucrării a fost fie acela de iniţiere a celor dintâi creştini
pe calea pe care trebuiau să vieţuiască potrivit învăţăturilor evan-
ghelice, fie acela de instruire prebaptismală ca manual catehetic
folosit pentru pregătirea catehumenilor în primul veac creştin.

Text şi note:
Didahia, traducere de Pr. Dumitru Fecioru în PSB 1,
p. 25-32.

7
G.S. Papadopoulos, Patrologie, vol. I, Editura Bizantină, Bucureşti,
2006, p. 166.
8
Pr. Prof. Constantin Voicu, Patrologie, p. 60-61; Pr. Dumitru Fecioru,
„Introducere”, p. 20-21.

23
 ÎNVĂŢĂTURĂ A CELOR
DOISPREZECE APOSTOLI
ÎNVĂŢĂTURA DOMNULUI
PRIN CEI DOISPREZECE APOSTOLI
CĂTRE NEAMURI

CAPITOLUL I

Urmăriţi mo- 1. Sunt două căi: una a vieţii şi alta a morţii1; şi este
dul în care se mare deosebirea între cele două căi.
face tranziţia
2. Calea vieţii este aceasta: Mai întâi, să iubeşti
de la un capitol
la următorul şi pe Dumnezeu, Creatorul tău; al doilea, pe aproapele
de la o secţiu- tău ca pe tine însuţi2 şi toate câte voieşti să nu ţi se
ne la cealaltă. facă ţie, nu le face şi tu altora3.
3. Iar învăţătura acestor cuvinte este aceasta:
«Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-
vă pentru duşmanii voştri; postiţi pentru cei ce vă
prigonesc; că ce mulţumită aveţi, dacă iubiţi pe cei ce
vă iubesc? Nu şi păgânii fac acelaşi lucru? Voi, însă,
iubiţi pe cei ce vă urăsc»,4 şi nu veţi avea duşman.
4. «Depărtează-te de poftele trupeşti şi lumeşti5. Da-
că-ţi dă cineva o palmă pe obrazul drept, întoarce-i
1
Ier. 21, 8; Deut. 30, 15-19.
2
Mt. 22, 37-39; Mc. 12, 30-31; Înţ. Sir. 7, 30; Deut. 6, 5;
Lev. 19, 18.
3
Mt. 7, 12; Lc. 6, 31; Tob. 4, 15.
4
Mt. 5, 44. 46. 47; Lc. 6, 27. 28. 32. 35.
5
1 Pt. 2, 11.

24
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

lui şi pe celălalt6 şi vei fi desăvârşit7. Dacă te sileşte

cineva să mergi o milă, mergi cu el două; dacă-ţi ia
haina, dă-i şi cămaşa»8; dacă cineva ia de la tine
ce-i al tău, nu cere, că nici nu poţi. 5. «Oricărui
cere de la tine, dă-i şi nu cere înapoi»9 că Tatăl vrea
să dea tuturor din darurile Sale. Fericit este cel ce
dă potrivit poruncii, că este nevinovat. Vai de cel
ce ia! Dacă ia, având nevoie, va fi nevinovat; dar
cel care ia neavând nevoie, va da socoteală de ce
a luat şi pentru ce; dus la închisoare, va fi cercetat
de cele ce a făcut şi «nu va ieşi de acolo până ce nu
va da şi cel din urmă ban»10. Dar şi despre acestea
s-a zis: «Să asude milostenia ta în mâinile tale până
cunoşti cui dai!»11.

CAPITOLUL II

1. A doua poruncă a învăţăturii: «Să nu ucizi, să

nu săvârşeşti adulter»12; să nu strici băieţi, să nu
fii desfrânat, «să nu furi»13, să nu vrăjeşti, să nu
6
Mt. 5, 39; Lc. 6, 29.
7
Mt. 5, 48.
8
Mt. 5, 41. 40; Lc. 6, 29.
9
Lc. 6, 30 ; Mt. 5, 42.
10
Mt. 5, 26.
11
Text necunoscut. Dictonul acesta se găseşte în: Fericitul
Augustin, La Psalmul 102, n. 12; La Psalmul 146, n. 17; Sfântul
Grigore cel Mare, Liber regulae pastoralis, III, 20; Casiodor, La
Psalmul 50; şi la alţii (la: H. Hemmer, op. cit., p. XCI).
12
Ieş. 20, 13-14; Deut. 5, 17-18; Mt. 19, 18.
13
Ieş. 20, 15; Deut. 5, 19; Mt. 19, 18.

25
 Vademecum patristic

faci otrăvuri, să nu ucizi copil în pântece, nici

pe cel născut să nu-l ucizi, «să nu pofteşti cele ale
aproapelui»14. 2. Să nu juri strâmb15, să nu dai măr-
turie mincinoasă16, să nu vorbeşti de rău, să nu
ţii minte răul. 3. Să nu fii cu două gânduri, nici
cu două feluri de vorbă, pentru că două feluri de
vorbă este cursa morţii. 4. Să nu fie cuvântul tău
mincinos, nici în deşert, ci plin de faptă. 5. Să nu
fii lacom, nici răpitor, nici făţarnic, nici rău, nici
mândru. 6. Să nu ai gând rău împotriva semenului
tău. 7. Să nu urăşti pe nici un om, ci pe unii să-i
mustri, pe alţii să-i miluieşti, pentru alţii să te rogi,
iar pe alţii să-i iubeşti mai mult decât sufletul tău.

CAPITOLUL III

1. Fiul meu, fugi de orice rău şi de tot ce este ase-

menea lui. 2. Să nu fii mânios, că mânia duce la
ucidere, nici invidios, nici certăreţ, nici mânios, că
din toate acestea se nasc ucideri. 3. Fiul meu, să
nu fii poftitor, că pofta duce la desfrâu; să nu spui
cuvinte de ruşine, şi nici să te uiţi cu ochi pofticioşi,
că din toate aceste se nasc adulterele. 4. Fiul meu, să
nu ghiceşti viitorul după zborul păsărilor, pentru că
aceasta duce la închinare de idoli; să nu descânţi, să
nu citeşti în stele, să nu faci vrăji, să nu vrei să auzi
de ele, nici să le vezi, că din toate acestea se naşte
închinarea la idoli. 5. Fiul meu, să nu fii mincinos,
14
Ieş. 20, 17.
15
Mt. 5, 33.
16
Mt. 19, 18; Ieş. 20, 16.

26
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

pentru că minciuna duce la hoţie, nici iubitor de ar-

gint, nici iubitor de slavă deşartă, că din toate acestea
se nasc hoţiile. 6. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru
că te duce la hulă, nici obraznic, nici cu gând rău,
că din toate acestea se nasc hulele. 7. Să fii blând,
pentru că «cei blânzi vor moşteni pământul»17. 8. Să
fii îndelung răbdător, milostiv, fără răutate, paşnic
şi bun, tremurând totdeauna pentru cuvintele pe
care le-ai auzit. 9. Să nu te înalţi pe tine însuţi, nici
să ai sufletul tău obraznic. Să nu se lipească sufletul
tău de cei mândri, ci să ai legături cu cei drepţi şi cu
cei smeriţi18. 10. Cele ce ţi se întâmplă să le primeşti
ca bune, ştiind că nimic nu se face fără Dumnezeu.

CAPITOLUL IV

1. Fiul meu, să-ţi aduci aminte, ziua şi noaptea, de

cel ce-ţi grăieşte cuvântul lui Dumnezeu şi să-l cin-
steşti ca pe Domnul, că unde se vorbeşte de dom-
nie, acolo este şi Domnul. 2. Să cercetezi în fiecare
zi chipurile sfinţilor, ca să afli odihnă în cuvintele
lor. 3. Să nu faci dezbinare şi să împaci pe cei ce se
ceartă. «Să judeci cu dreptate»19, să nu te uiţi la faţa
omului, când ai să mustri pentru păcat. 4. Să nu te
îndoieşti dacă un lucru va fi sau nu. 5. «Să nu fii cu
mâinile întinse la luat şi cu ele strânse la dat»20. 6.
Dacă ai dobândit ceva prin lucrul mâinilor tale, să
17
Mt. 5, 5; Ps. 36, 11.
18
Rom. 12, 16.
19
Deut. 1, 16; Pilde 31, 9; In. 7, 24.
20
Înţ. Sir. 4, 33.

27
 Vademecum patristic

dai ca răscumpărare pentru păcatele tale. 7. Să nu

stai la îndoială când dai şi nici să murmuri când dai,
că vei cunoaşte cine este Bunul Răsplătitor al plăţii.
8. Să nu întorci spatele celui lipsit; să faci parte din
toate ale tale fratelui tău şi să nu zici că sunt ale tale.
Dacă suntem părtaşi la cele nemuritoare, cu atât mai
mult la cele muritoare21. 9. Să nu iei mâna ta de pe
fiul tău sau de pe fiica ta, ci să-i înveţi din tinereţe
frica de Dumnezeu. 10. Să nu porunceşti slugii tale
sau slujnicii tale, când eşti amărât şi supărat, că şi ei
nădăjduiesc în Acelaşi Dumnezeu, ca nu cumva să nu
se mai teamă de Dumnezeu, Care este şi Dumnezeul
tău şi al lor22. Că Dumnezeu n-a venit la noi, ca să ne
cheme după faţă, ci la aceia pe care i-a pregătit Duhul.
11. Iar voi, cei care sunteţi robi, să vă supuneţi, cu
ruşine şi cu teamă, stăpânilor voştri, ca unor chipuri
ale lui Dumnezeu. 12. Să urăşti orice făţărnicie şi
tot ce nu este plăcut Domnului. 13. Să nu părăseşti
«poruncile Domnului şi să păstrezi ceea ce ai primit,
fără să adaugi şi fără să scoţi»23. 14. În Biserică să-ţi
mărturiseşti păcatele tale şi să nu te duci la rugăciune
cu conştiinţa rea. Aceasta este calea vieţii.

CAPITOLUL V

1. Calea morţii este aceasta :

Mai întâi de toate este rea şi plină de blestem:
ucideri, adultere, pofte, desfrânări, hoţii, idololatrii,
21
Rom. 15, 27.
22
Efes. 6, 9.
23
Deut. 12, 32; 4, 2.

28
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

vrăji, farmece, răpiri, mărturii mincinoase, făţăr-

nicii, inimă vicleană, vicleşug, mândrie, răutate,
obrăznicie, lăcomie, cuvinte de ruşine, invidie, ne-
ruşinare, îngâmfare, fudulie, lipsă de teamă, 2. pri-
gonitori ai celor buni, urâtori de adevăr, iubitori de
minciună; nu cunosc răsplata dreptăţii, nu se lipesc
de bine, nici de dreapta judecată, nu priveghează
spre bine, ci spre rău; bunătatea şi răbdarea este
departe de ei; «iubesc cele deşarte»24, «umblă după
mită»25, nu miluiesc pe sărac, nu sufăr pe cei necă-
jiţi, nu cunosc pe Creatorul lor, «ucigaşi de copii»26,
stricători ai făpturii lui Dumnezeu, întorc spatele
celui lipsit, asupresc pe cel în strâmtorare; apărători
ai bogaţilor, judecători nelegiuiţi ai săracilor, plini
de tot păcatul. Izbăviţi-vă, fiilor, de toate acestea!

CAPITOLUL VI

1. Vezi să nu te abată cineva de la această cale a în-

văţăturii, că acela te învaţă cele ce sunt în afară de
Dumnezeu. 2. Dacă poţi purta tot jugul Domnului,
desăvârşit vei fi; dar dacă nu poţi, fă ce poţi. 3. Cu
privire la mâncări, ţine ce poţi, dar fereşte-te tare de
cele jertfite idolilor, că este slujire a unor zei morţi.

CAPITOLUL VII

1. Cu privire la botez, aşa să botezaţi :

24
Ps. 4, 2.
25
Is. 1, 23.
26
Înţ. Sol. 12, 5.

29
 Vademecum patristic

După ce aţi spus mai înainte toate cele de mai

Identificaţi
sus «botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfân-
elementele tului Duh»27 în apă proaspătă. 2. Iar dacă n-ai apă
caracteristice proaspătă, botează în altă apă; iar dacă nu poţi în
ale Botezului apă rece, în apă caldă. 3. Dacă nu ai de ajuns nici
din perioada una nici alta, toarnă pe cap de trei ori apă «în numele
creştinismului Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh»28. 4. Înainte
primar. de botez să postească cel ce botează şi cel botezat
şi alţii câţiva, dacă pot. Porunceşte, însă, ca cel ce
are să se boteze să postească o zi sau două înainte.

CAPITOLUL VIII

1. «Posturile voastre să nu fie ca cele ale făţarnicilor»29,

că ei postesc lunea şi joia ; voi, însă, să postiţi miercu-
rea şi vinerea; 2. «Nu vă rugaţi ca fariseii»30, ci cum a
poruncit Domnul în Evanghelia Sa ! Aşa să vă rugaţi:
«Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se
numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta pre-
cum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate
zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu
ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Că a Ta este puterea şi slava în veci»31. 3. De trei ori
pe zi să vă rugaţi aşa.

27
Mt. 28, 19.
28
Mt. 28, 19.
29
Mt. 6, 16.
30
Mt. 6, 5.
31
Mt. 6, 9-13.

30
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

CAPITOLUL IX

1. Iar cu privire la euharistie, aşa să faceţi euharistia: Identificaţi

2. Mai întâi cu privire la potir: «Îţi mulţumim elementele
Ţie, Părintele nostru, pentru sfânta vie a lui David, caracteristice
ale Euharistiei
Sluga Ta, pe care ne-ai făcut-o nouă cunoscută prin
din perioada
Iisus, Fiul Tău. Ţie slava în veci». 3. Cu privire la creştinismului
frângerea pâinii: «Îţi mulţumim Ţie, Părintele nos- primar.
tru, pentru viaţa şi cunoştinţa, pe care ne-ai făcut-o
cunoscută nouă prin Iisus, Fiul Tău. Ţie slava în veci.
4. După cum această pâine frântă era împrăştiată
pe munţi şi fiind adunată a ajuns una, tot aşa să se
adune Biserica Ta de la marginile lumii în împărăţia
Ta. Că a Ta este slava şi puterea, prin Iisus Hristos
în veci». 5. Nimeni să nu mănânce, nici să bea din
euharistia voastră, ci acei care au fost botezaţi în
numele Domnului. Căci cu privire la aceasta, a spus
Domnul: «Nu daţi ceea ce este sfânt câinilor»32.

CAPITOLUL X

1. După ce v-aţi împărtăşit, mulţumiţi aşa:

«Îţi mulţumim Ţie, Părinte Sfinte, pentru sfânt
numele Tău, pe care l-ai sălăşluit în inimile noastre şi
pentru cunoştinţa, credinţa şi nemurirea, pe care ne-
ai făcut-o nouă cunoscută prin Iisus, Fiul Tău. Ţie
slava în veci. 2. Tu, Stăpâne atotputernicie, «ai zidit
toate»33 pentru numele Tău. Mâncare şi băutură ai
dat oamenilor spre desfătare, ca să-Ţi mulţumească
32
Mt. 7, 6.
33
Înţ. Sol. 1, 14; 18, 1; 24, 8; Efes. 3, 9; Evr. 3, 4; Apoc. 4, 11.

31
 Vademecum patristic

Ţie, iar nouă ne-ai dăruit, prin Fiul Tău, mâncare

şi băutură duhovnicească şi viaţă veşnică. 3. Înainte
de toate, Îţi mulţumim, că eşti puternic. Ţie slava în
veci. 4. Adu-ţi aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca
s-o izbăveşti de tot răul şi s-o desăvârşeşti în dra-
gostea Ta şi «adună din cele patru vânturi»34 această
Biserică sfinţită în împărăţia Ta, pe care ai pregătit-o.
Că Ţie este puterea şi slava în veci. 5. Să vină harul
şi să treacă lumea aceasta! «Osana Dumnezeului
lui David!»35. Dacă este cineva sfânt, să vină! Dacă
nu este, să se pocăiască! «Maran atha»36 «Amin».
6. Profeţilor, însă, îngăduiţi-le să mulţumească atât
cât vor.

CAPITOLUL XI

Identificaţi 1. Dacă vine cineva la voi să vă înveţe acestea toate,

elementele pe care le-am spus mai înainte, primiţi-l. 2. Dar dacă
care îi deose- învăţătorul însuşi se schimbă şi învaţă altă învăţătu-
besc pe profe- ră, ca să o distrugă pe aceasta, să nu-l ascultaţi; iar
ţii falşi de cei
dacă învaţă pentru sporirea dreptăţii şi cunoştinţei
adevăraţi.
Domnului, primiţi-l ca pe Domnul. 3. Cu privire
la apostoli şi profeţi, potrivit dogmei Evangheliei,
Observaţi să faceţi aşa: 4. Orice apostol, care vine la voi, să fie
treptele ie­ primit ca Domnul; 5. dar să nu rămână decât o zi;
rarhiei itine- iar dacă e nevoie şi a doua zi; dar dacă rămâne trei
rante. zile, este profet fals. 6. Apostolul, când pleacă, să nu
ia nimic decât pâine, până ce găseşte alt sălaş; dar
34
Mt. 24, 31.
35
Mt. 21, 9. 15.
36
1 Cor. 16, 22.

32
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

dacă cere bani, este profet fals. 7. Nu ispitiţi şi nici

nu criticaţi pe orice profet, care vorbeşte în duh,
că «orice păcat se va ierta, dar păcatul acesta nu se
va ierta»37. 8. Dar nu oricine grăieşte în duh este
profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci
după purtări se va cunoaşte profetul fals şi profetul.
9. Orice profet, care rânduieşte, în duh, masa, nu
mănâncă din ea, decât dacă este profet fals. 10. Orice
profet, care învaţă adevărul, dacă nu face ce învaţă
este profet fals. 11. Orice profet încercat şi adevărat,
care lucrează în taina lumească a Bisericii38, dar nu
învaţă pe alţii să facă ceea ce el însuşi face, să nu
fie judecat de voi, că el cu Dumnezeu are judecata;
aşa au făcut şi vechii profeţi. 12. Dacă, însă, unul
spune în duh: «Daţi-mi bani sau altceva», pe acela
să nu-l ascultaţi; dar dacă spune să i se dea pentru
alţii, care-s lipsiţi, nimeni să nu-l judece.

CAPITOLUL XII

1. Tot «cel ce vine în numele Domnului»39 să fie pri-

mit; iar apoi, după ce îl cercetaţi, îl veţi cunoaşte, că
veţi avea pricepere să deosebiţi dreapta de stângă. 2.
Dacă cel ce vine este un drumeţ, ajutaţi-l! cât puteţi;
37
Mt. 12, 31.
38
Text obscur. Zahn şi Hilgenleid au propus corecturi ale
textului grec spre a-i da o interpretare, dar ele sunt arbitrare şi nu
satisfac. Probabil că aceste cuvinte: «taina lumească a Bisericii»
să cuprindă o aluzie, care era clară pentru contemporani, dar
care ne scapă nouă. (la: H. Hemmer, op. cit., p. XCIX, n. XI, 11).
39
Mt. 21, 9; Ps. 117, 24; In. 5, 43.

33
 Vademecum patristic

dar să nu rămână la voi decât două sau trei zile, dacă

e nevoie. 3. Dacă vrea să se stabilească la voi ca me-
seriaş, să lucreze şi să mănânce; 4. dar dacă nu are o
meserie, socotiţi-vă după priceperea voastră, ca să
nu trăiască împreună cu voi un creştin trândav. 5.
Iar dacă nu vrea să facă aşa, atunci face neguţătorie
cu Hristos. Fiţi cu luare aminte cu unii ca aceştia.

CAPITOLUL XIII

Observaţi 1. Orice profet adevărat, care vrea să se stabilească

funcţiile la voi, «este vrednic de hrana lui»40. 2. La fel dascălul
harismatice adevărat «este vrednic şi el ca lucrătorul de hrana
itinerante şi
lui»41. 3. Luaţi dar toată pârga produselor linului,
problemele
generate de a ariei, a boilor şi oilor şi daţi profeţilor pârga, că
acceptarea lor ei sunt arhiereii voştri. 4. Iar dacă nu aveţi profet,
în comunităţi. daţi-o săracilor. 5. Dacă faci pâine, ia pârga şi dă-o
potrivit poruncii. 6. La fel dacă deschizi un vas cu
vin sau cu untdelemn, ia pârga şi dă-o profeţilor. 7.
Ia, după socotinţa ta, pârga din argintul, din hainele
şi din toată averea ta şi o dă potrivit poruncii.

CAPITOLUL XIV
1. Când vă adunaţi în duminica Domnului, frângeţi
pâinea şi mulţumiţi, după ce mai întâi v-aţi mărturisit
păcatele voastre, ca jertfa voastră să fie curată. 2. Tot
cel care e certat cu tovarăşul său să nu vină împreună
cu voi până nu se împacă, pentru ca să nu se pângă-

40
Mt. 10, 10; 1 Cor. 9, 7-14.
41
Mt. 10, 10.

34
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

rească jertfa voastră42. 3. Că aceasta este ceea ce s-a zis Contactele cu

de Domnul: «în orice loc şi timp să-Mi aduceţi jertfă Evanghelia de
curată; că Împărat mare sunt, zice Domnul, şi numele la Matei sunt
Meu este minunat între neamuri»43. numeroase,
dar examina-
rea fiecăruia
CAPITOLUL XV dintre acestea
1. Hirotoniţi-vă vouă episcopi şi diaconi, vrednici de arată că ar fi
vorba de o
Domnul, bărbaţi blânzi, neiubitori de argint, adevă-
dependenţă
raţi şi încercaţi; că şi ei îndeplinesc slujirea profeţilor de o tradiţie
şi dascălilor. 2. Nu-i dispreţuiţi, că ei sunt cinstiţi în- comună.
tre voi împreună cu profeţii şi dascălii. 3. Mustraţi-vă
unul pe altul, nu cu mânie, ci în pace, cum este scris
în Evanghelie44; cu cel care greşeşte împotriva altuia,
nimeni din voi să nu vorbească, nici să-l asculte, până
nu se pocăieşte. 4. Rugăciunile voastre, milosteniile
şi toate faptele voastre aşa să le faceţi, cum este scris
în Evanghelia Domnului nostru.

CAPITOLUL XVI

1. Privegheaţi pentru viaţa voastră; candelele voastre

să nu se stingă, coapsele voastre să nu vi le descin-
geţi, ci fiţi gata, că nu ştiţi ceasul, în care Domnul
nostru va veni45. 2. Adunaţi-vă des46, pentru a căuta
cele de folos sufletelor voastre. Că nu vă va fi de folos
42
Mt. 5, 23-24; 15, 11-20.
43
Mal. 1, 11. 14.
44
Mt. 5, 22-26; 18, 15-35.
45
Mt. 24, 42. 44; 25, 13; Lc. 12, 35.
46
Adică: Veniţi des la biserică.

35
 Vademecum patristic

tot timpul credinţei voastre, dacă nu veţi fi desăvârşiţi

în timpul cel din urmă. 3. Că în zilele cele din urmă
se vor înmulţi profeţii falşi47 şi cei ce strică, şi se vor
schimba oile în lupi şi dragostea se va schimba în
ură48. 4. Sporind fărădelegea, se vor urî unii pe alţii
şi se vor prigoni şi se vor vinde şi atunci se va arăta
înşelătorul lumii, ca fiu al lui Dumnezeu, şi va face
semne şi minuni49, şi pământul va fi dat în mâinile
lui şi va face lucruri nelegiuite, care nu s-au făcut
niciodată din veac. 5. Atunci va merge făptura oa-
menilor în focul cercării şi se vor sminti mulţi50 şi
vor pieri, iar cei care vor stărui în credinţa lor vor
fi mântuiţi51 de însuşi Cel ce a fost supus blestemu-
lui52. 6. Şi atunci se vor arăta semnele adevărului53;
mai întâi semnul deschiderii cerului, apoi semnul
glasului trâmbiţei54 şi al treilea, învierea morţilor55,
7. dar nu a tuturora, ci după cum s-a zis: «Va veni
Domnul şi toţi sfinţii cu El»56. 8. Atunci lumea va
vedea pe Domnul, venind pe norii cerului57.

47
Mt. 24, 11.
48
Mt. 24, 12.
49
Mt. 24, 24; 2 Tes. 2, 9; Apoc. 13, 13.
50
Mt. 24, 10.
51
Mt. 24, 13.
52
Gal. 3, 13.
53
Mt. 24, 30.
54
Mt. 24, 31. 1 Cor. 15, 52; 1 Tes. 4, 16.
55
1 Cor. 15, 42.
56
Zah. 14, 5.
57
Mt. 24, 30; 26, 64; Mc. 13, 26; 14, 62; Fapte 1, 11; Apoc. 1, 7.

36
Didahia sau Învăţătura celor doisprezece Apostoli

Schiţă
de conţinut a vieţii (I-IV)
(exemplu)
Cateheza morală: a morţii (V)
cele două căi (I-VI) îndemn la statornicie
(VI)

Botezul (VII)
Instrucţiuni postul şi rugăciunea (VIII)
liturgice (VII-X) Euharistia (IX)
rugăciunea după Euha-
ristie (X)

Didahia
activitatea profeţilor (XI)
condiţiile întrajutorării (XII)
profetul adevărat (XIII)
Instrucţiuni duminica, iertarea,
bisericeşti (XI-XV) împăcarea (XIV)
hirotonia şi atribuţiile
ierarhiei stabile şi itine-
rante (XV)

Parusia
Epilog (XVI) Profeţi falşi
Antihrist

37
 Vademecum patristic

Exerciţii:

• Realizaţi o comparaţie în descrierea jertfei euharistice

în acest text şi cea săvârşită în prezent la Sf. Liturghie.
Urmăriţi similitudinile şi difetenţele.

38