UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei, Direcția ID / IFR

Program de studii: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul I - ID, 2019 - 2020
Fundamentele psihopedagogiei speciale
Student: TIMOFTE J. MONA-SILVIA

Școala incluzivă – de la arhitectură la respectul

pentru orice persoană educabilă.

O clădire-curcubeu precum Școala primară Nanyang din Singapore, rampe din

bambus, cu pante blânzi, în locul scărilor ca în Indonezia, colțuri liniștite de lectură și spații
deschise care încurajează interacțiunea dintre elevi, dar și întâlnirile întregii școli cu familiile
sau comunitatea, acoperișuri acoperite de verdeață ca în Franța, o curte cu jocuri care
stimulează senzorialitatea și motricitatea, camere de relaxare și săli de clasă modulare precum
cele de la Școala Armstrong Creek din Australia, așa îmi imaginez prototipul școalii
incluzive.

ianuarie 2020
 De la arhitectura clădirii la designul spațiilor interioare, de la valorile ce o guvernează
la cei care facilitează experiențele de învățare ale elevilor, școala incluzivă ar trebui să ofere,
în același timp, educație pentru toți și educație pentru fiecare elev în parte, creând un spațiu
de învățare ce oferă susținere tuturor elevilor și profesorilor indiferent de nevoile, cerințele și
abilitățile acestora.

În școala incluzivă nu există diferențieri, nici discriminări, nu se pun etichete și

niciunui copil nu îi este refuzat accesul la educație pe motive legate de starea de sănătate,
etnie, religie, sex sau situație financiară. Dimpotrivă, în opinia mea, școală incluzivă
consideră că toții elevii au cerințe speciale, fie ele fizice, cognitive, sociale, lingvistice sau
emoționale, eliminând astfel etichetările care sugerează că există deficiențe „noneducabile”.

Ca urmare, indiferent de țara în care se află, școala incluzivă aplică o pedagogie

centrată pe copil, care recunoaște unicitatea fiecărei persoane, pornind de la ideea că
diferențele între elevi sunt normale și că procesul de învățare trebuie adaptat la nevoile
copilului și nu invers (Declarația de la Salamanca, 1994, pg. 2).

Consider că școala incluzivă, care are ca valori recunoașterea diversității, acceptarea,

respectul reciproc, colaborarea, implicarea, formarea continuă, este un organism viu,
adaptabil, parte integrantă a comunității din care face parte și pe care se bazează pentru a crea
atât un sentiment de apartenență, cât și condiții pentru dobândirea autonomiei personale și
atingerea potențialului maxim pentru fiecare copil în parte.

Dar școala incluzivă nu este doar despre orientarea către nevoile, cerințele și
drepturile elevilor, ci este și despre persoanele resursă – profesori, consilieri, logopezi,
psihologii școlii, care profesează cu convingerea că toți copiii sunt capabili să învețe și care
știu cum să colaboreze și să se susțină reciproc.

Mai departe de tehnologia de ultimă generație care poate facilita procese de învățare
pentru copiii cu deficiențe de vedere sau de auz sau de manuale în Braille, de spații multi-
senzoriale pentru elevii cu deficiențe de intelect și rampe de acces și mobilier adaptat pentru
cei cu handicap fizic, școala incluzivă este un spațiu fizic și mental în care copiii, profesorii,
părinții și alte persoane-suport se simt în siguranță, acceptați așa cum sunt, și sunt susținuți să
contribuie și să participe în mod egal atât în procesele de învățare, cât și în viața și cultura
comunității din care fac parte (Csorba, 2019).
Sursa fotografiilor: Inhabitat (https://inhabitat.com/) și Clarke, Hopkins, Clarke (https://
www.chc.com.au/).

Bibliografie:
• Csorba, D. (2019). Fundamentele psihopedagogiei speciale. [prezentare PowerPoint].
• The Salamanca Statement and Framework for Action on Special Needs Education
[Declarația de la Salamanca asupra educației cerințelor speciale]. (1994). Salamanca,
Spania: UNESCO. Accesată la https://www.european-agency.org/sites/default/files/
salamanca-statement-and-framework.pdf