Referat

la biologie

Tema: Lanțuri trofice și piramide ecologice.

A elaborat : Rotaru Adriana

Grupa :1TAP -31
A verificat: Pascaru Alexandru

Chisinau 2020
TEMA: Lanțuri trofice și piramide ecologice.
Lanțul trofic este un șir care enumeră relațiile de hrănire dintre
organismele componente ale unui anumit ecosistem.
Fiecare organism depinde, pentru a se hrăni, de membrul anterior al
lanțului său trofic.[1] Este o unitate funcțională de transformare a
substanței și de transfer de energie, alcătuită dintr-un șir de specii,
pornind de la o bază trofică și sfârșind cu un răpitor de vârf sau un
ultrahiperparazit.[2]
Lanțul trofic mai poate fi definit ca o unitate trofodinamică de
transformare și circulație a hranei, în care substanța organică circulă
de la o specie la alta într-un singur sens. Fiecare organism care intră în
componența lanțului trofic formează o verigă trofică.[3]
Numărul verigilor într-un lanț trofic este variabil; frecvent sunt 3-5
verigi, rareori ajungând la un număr mai mare.[4]
Prima verigă o constituie producătorii, care de obicei sunt plantele.
Rolul lor este să transforme materia anorganică în materie organică.
Ultima verigă o constituie mereu descompunătorii, care sunt micro-
organismele, al căror rol este de a transforma materia organică în cea
anorganică.
A doua verigă o constituie animalele ierbivore, sau consumatorii
primari, care se hrănesc cu plante (cu organe ale plantelor sau cu
produse de natură vegetală, cum ar fi frunze, ramuri, rădăcini, fructe,
semințe, nectar, polen, în funcție de care ele se împart în patru
categorii: ierbivore, frugivore, granivore, nect arivore).

 Ierbivorele (mamifere copitate, insecte și larvele lor) consumă

organele vegetative ale plantelor.
 Frugivorele (ex.: sturzul de vâsc) se hrănesc, cu predilecție, cu
fructele plantelor.
 Granivorele (ex.: forfecuța) se hrănesc cu semințe.
 Nectarivorele (insectele lepidoptere și himenoptere, iar dintre
păsări - Colibri) se hrănesc cu nectarul și polenul,
favorizând polenizarea încrucișată a florilor și înmulțirea plantelor.
A treia verigă o constituie consumatorii secundari, a patra- cei terțiari,
iar a cincea-cei cuaternari, verigile 3-5 fiind reprezentate de
animale polifage (se hrănesc cu hrană amestecată, denumite
și omnivore) și zoofage (denumite și carnivore sau carnasiere).
În principiu se disting 3 tipuri de lanturi trofice:[3]

1. lanțul prădătorilor (fitofag-carnivor) – se caracterizează prin

faptul că talia organismelor crește de la verigile inferioare spre
cele superioare.
2. lanțul saprofagelor – este alcătuit din organismele saprofage
care consumă materialul vegetal sau animal mort.
3. lanțul paraziților – prezintă un număr redus de verigi, de obicei
2 sau 3: gazdă – parazit și, uneori, hiperparazit. Talia
organismelor la un astfel de
4. lanț scade de la gazdă spre parazit sau hiperparazit.

Transferul de energie într-un ecosistem

Piramida trofică este reprezentarea grafică a raporturilor cantitative

dintre nivelurile trofice. Nivelurile trofice reprezintă totalitatea
organismelor cu aceeași funcție trofică.
Piramidele pot fi clasificate astfel:
 piramidele numerelor.
 piramidele biomaselor.
 piramidele energiei.

Conceptul de piramida a numerelor a fost dezvoltat de Charles Elton

(1927). Mai tarziu, avea sa fie exprimata si in legatura cu biomasa de
catre Bodenheimer (1938). Ideea de piramida a productivitatii sau a
energie se bazeaza pe lucrarile lui G. Evelyn Hutchinson si Raymond
Lindmann (1942).

1.Piramida trofica numerica_reflecta ponderea numerica descrescand

de la consumatorii primari spre cei tertiari.
2.Piramida Trofica a biomasei-reflecta ponderea biomasei
descrescand de la producatori spre consumatori .
3.Piramida trofica energetica reflecta pondere energiei descrescand de
la producatori spre consumatori.

Sistemele de lannuri trofice interconectate formeaza o retea trofica .

Stabilitatea retelei trofice depinde de numarul de lanturi trofice si de
interdependenta lor. Ecosistemele naturale (padurile, lacurile) se
caracterizeaza printr-o stabilitate sporita , deoarece in cadrul lor exista
conditii
optime de dezvoltare.
Ecosistemele artificiale contin un numar redus de lanturi trofice, de
aceea ele sunt mai putin stabile.
Capacitatea lor de autoreglare este mult mai redusa. Exista riscuri de
infectii in masa si pierderea recoltei.
In aceste conditii interventia omului este absolut necesar.