Sunteți pe pagina 1din 6

IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”
FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
CATEDRA DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
ȘI IMPLANTOLOGIE ORALĂ „ARSENIE GUȚAN”

Elaborarea metodică Nr. 2

Tema:
Anestezia generală în chirurgia OMF. Metodele de
anestezie generală. Căi şi tehnici de administrare.
1.Anestezia generală pe cale inhalatorie. Circuite anestezice.
Preparatele anestezice lichide volatile şi gazoase.

Anestezicele generale inhalatorii- au structuri chimice diverse, sunt substate lichide usor
volatile sau gazoase, care au propeietatea comuna de a fi liposolubile, avand un coeficient
mare de partitie grasimi-apa. 

Aparatele utilizate in anestezia generala


Un aparat modern de anestezie trebuie să asigure:
· surs
ă de oxigen la presiuni dorite,
· bun
ă eliminare a bioxidului de carbon din circuit,
· conc
entraţii anestezice optime,
· posi
bilitatea de umidificare a amestecului gazos şi de menţinere a unei temperaturi
constante in circuitul respirator,
· certi
tudine asupra securită ţii legată de funcţionalitate, mijloace de monitorizare clinică şi
biologică .

Aparatele de anestezie utilizate în chirurgia orală şi maxilo-facială sunt de două feluri:


1. Aparate cu flux continuu, - în care gazele se scurg din cilindri de metal, cu un debit
determinat de medic.
2. Aparate cu flux intermitent,- în care scurgerea gazelor este determinată de inspiraţiile
pacientului. Acestea sunt aparate special proiectate pentru anestezia dentară .

Circuitele anestezice se împart în două categorii:


· circ
uite fă ră absorbţie de C02 (pentru practica stomatologică curentă şi chirurgia orală )
· circ
uite cu absorbţie de C02. (pentru operaţiile ample de chirurgie maxilo-facială ).

Clasificarea clasică determina prezenţa sau absenţa reinhalării gazele expirate de


către pacient.
1. Sistemul deschis. Se caracterizează prin absenţa conservă rii expiraţiei. Pacientul inspiră
aerul atmosferic care stră bate o sursă de substanţe volatile, iar expirul se face în totalitate de
asemeni în aerul atmosferic. Tipul clasic al acestui sistem este anestezia pe mască .
2.Sistemul semideschis. Amestecul gazos este furnizat de sursa de oxigen care trece printr-
un vaporizor, din care se vehiculează o cantitate mai mare sau mică de substanţă volatilă .
Sursa de oxigen poate fi reprezentată şi de aerul atmosferic. Amestecul gazos expirat se face în
atmosferă , deci nu există reinhalare.
3.Sistemul semiînchis. Este un sistem de reinhalare parţială : o parte din gazele expirate este
captată într-un balon rezervor din care pacientul le respiră , împreună cu oxigen şi cu o nouă
cantitate de anestezic.
4.Sistemul închis. Se caracterizează printr-o reinhalare totală a amestecului gazos din
circuit. întreaga cantitate de gaze expirate este captată într-un balon rezervor - după
absorbţia prealabilă a C02, apoi inspirată , împreună cu oxigen şi cu o nouă cantitate de
anestezic.

Substanţe anestezice utilizate pe cale inhalatorie:


Anestezice generale lichide volatile:
· Eter
ul dietilic
· Eter
ul divinilic
· Fluo
thanul
· Pent
hranul
· Enfl
uranul
· Isofl
uranul
Anestezice generale gazoase:
· Prot
oxidul de azot (N20)
· Ciclo
propanul (C3H6)

Cerinţele către anestezicele gazoase şi lichide volatile:


· Pute
rea analgezică şi gradul de relaxare a musculaturii voluntare, mai ales în stadiile
superficiale ale narcozei.
· Toxi
citatea redusă , lipsa efectelor secundare nefavorabile, marja de securitate largă .
· Indu
cţia rapidă şi trezirea imediată din anestezie.
· Posi
bilitatea de a administra anestezicul prin mijloace simple, uşor de manevrat şi de ţinut
sub control.
· Subs
tanţe neinflamabile şi neexplozive.

2.Anestezia generală pe cale intravenoasă. Acces, substanţe utilizate.

Este o tehnică de anestezie generală folosită destul de frecvent pentru intervenţiile de scurtă
durată care nu necesită relaxare musculară . în mod obişnuit, se execută pe pacienţi care îşi
pă strează respiraţia spontană .

Se aşează bolnavul în poziţia culcat, se cateterizează o venă bine calibrată şi se instalează o


soluţie cu ser fiziologic sau glucoza 5%. Injectarea substanţei anestezice se face cu seringa sau
prin perfuzie continuă . Anestezia intravenoasă trebuie precedată de o premedicaţie
obligatorie din care nu va lipsi vagoliticul (Atropină ), un sedativ şi eventual un analgetic, mai
ales dacă intervenţia propusă presupune timpi dureroşi.

Cele mai folosite anestezice în stomatologie pentru calea intravenoasă sunt derivaţii
barbiturici (derivaţii tiobarbiturici cu acţiune scurtă , au fost şi încă mai sunt frecvent utilizate
în tehnica stomatologică .)

Cei mai recunoscuţi reprezentanţi ai grupului barbiturice sunt:


Pentothalul (Thiopental), se foloseşte în soluţie de 2,5-5%, în doze de 5-7 mg/kg corp.
Ketamina (ketalar), determină inhibarea selectivă a diencefalului şi a scoarţei cerebrale, în
timp ce trunchiul cerebral şi formaţiunea reticulată nu sunt influenţate. Se obţine astfel din
punct de vedere clinic: catatonie , amnezie , analgezie. Datorită acestor proprietă ţi este
considerată în prezent ca singurul anestezic intravenos complet: hipnotic + analgetic.
Indicaţia ideală a Ketalarului este în anestezia generală de scurtă durată a copilului şi la
bolnavul în vâ rstă .

2.Anestezia generală prin intubaţie traheală.

Introducerea unei sonde in trahee trebuie privita doar ca o modalitate suplimentara pentru
ingrijirea anestezica precauta a bolnavului .

Se indica utilizarea unui laringoscop cu lama curba .Lama se introduce atraumatic ,prin
dreptul comisurii bucale drepte ,se ridica epiglota . Sonda de intubatie se introduce tot prin
dreprul comisurii bucale pe partea dreapta sub controlul vizual .

Se umfla mansonul gonflavil atit cit se previne scaparea aerului la insuflarea traheii.

3.Metodele de sedare conştientă (analgezia relativă, sedarea


intravenoasă, neuroleptanalgezia).
Sedarea i/v in cazul interventiilor stomatologice ,este completata de anestezia locala
si nu este un inlocuitor al acesteia.
In timpul sedarii ,pulsul si respiratia sunt monitorizate . Uneori se poate administra O2.

Avantaje :
· Presupune evita
· Timpul de reupe
· Doza de adminis
· Efectul sedarii se
· Nu exista riscul d
· Constiinta este m
· Alternativele sed

Dezavantaje:
· Procedura neces
· Amnezia –efect s
· Pacientul trebuie
· Nu se efectuiaza

Neuroleptanalgezia- combina un analgezic si un neuroleptic.


Neuroleptanalgezia permite realizarea unei interventii chirurgicale ,fara a recurge la o
anestezie generala. Subiectul este treaz si insensibil la durere, utilizarea de curara
permite eventual obtinerea unei relaxari musculare .

5.Anestezia generală de durată şi de scurtă durată (indicaţii,


contraindicaţii,avantaje, dezavantaje, căi de administrare).

1. Ane
stezia generala de scurtă durată.
Indicaţiile:
· nu
trebuie să depă şească 20-30 minute;
· se
administrează în condiţii de spitalizare şi/sau în condiţii de ambulator, pe pacienţi
bine diagnosticaţi şi investigaţi, cu pregă tirea preanestezică - psihică , fizică şi
medicamentoasă , corect efectuată .
· un
timp relativ bine programat şi apreciat, fă ră riscuri hemoragice sau complicaţii post-
operatorii.
Anestezia generală de scurtă durată este o mono-anestezie, obţinută prin administrarea unui
singur agent anestezic, pe cale inhalatorie sau intravenoasă , Administrarea anestezicelor
inhalatorii (Narcotan, Enflurane, Penthrane) se face pică tură cu pică tură pe masca, se poate
efectua în condiţii de ambulator.

Administrarea anestezicelor pe cale intravenoasă (Pentotal, Ketalar) este rezervată numai


bolnavilor în condiţii de spitalizare, sub supravegherea unui personal calificat.
La copii, se preferă anestezia de scurtă durată prin injectarea de Ketalar pe cale
intramusculară . Această anestezie nu presupune o tehnică dificilă , este de calitate, se poate
efectua şi în condiţii de ambulator.

2. Ane
stezia generală de durată.
Este indicată numai în spital, pentru intervenţii chirurgicale laborioase.Se efectuează prin
intubaţie îraheală . Pentru realizarea anesteziei generale de durată se foloseşte metoda de
anestezie "combinată ", care utilizează cel puţin două că i de administrare şi cel puţin două
anestezice, urmă rind să influenţeze principalele componente ale anesteziei generale:
· pier
derea cunoştinţei
· pier
derea sensibilită ţii dureroase
· inhi
biţia reflexelor
· rela
xarea musculară .

Riscul pentru pacient este diminuat, iar efectul maxim.

Contraindicaţiile proprii ale anesteziei generale ambulatorii sunt determinate de:


· actul
chirurgical: intervenţii lungi, cu riscuri hemoragice, dureroase sau care necesită
îngrijiri postoperatorii importante.
· paci
entul încadrat în grupă de risc după clasificarea Asociaţiei Americane de
Anesteziologie.
· paci
enţii cardiaci sau diabetici, chiar dacă sunt echilibraţi, dar necesită o supraveghere
postoperatorie prelungită .