Titular disciplina: lector univ. dr.

 Busneag Alexandru
an II KT
grupa 201
elev(a): Dragan Andreea

Kinetoterapia in gonartroza

Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leaga coapsa de gamba , articulatia genchiului
fiind cea mai mare si una dintre cele mai complexe legaturi mobile ale corpului . Datorită faptului că este
neprotejată de musculatură este cea mai expusă la traumatisme, frig si umezeală. Din punt de vedere reumatic
este dominată de artroze, artrite precum si de afectarea meniscurilor, ligamentelor, tendoanelor, burselor seroase
si a capsulei articulare.
Gonartroza este o artroza a articulatiei genunchiului , determinata de leziuni degenarative , manifestata prin
limitare a flexiei , gonalgie si tumefactie variabila , fiind una din cele mai frecvente forme de reumatism. Deşi
mai puţin severă decât coxartroza rămâne totuşi o afecţiune supărătoare, uneori chiar invalidantă.
La nivelul genunchiului există două articulaţii: articulaţia femurorotuliană şi femuro-tibială. Procesul de
uzură le poate afecta separat sau de obicei împreună.

CLASIFICARE :
1.in functie de etiologie :

Gonartroze primitive : sunt mai frecvente la sexul feminin, debutand la varste cuprinse intre 40-70 de ani . Ca si
factori incriminati , se mentioneaza instalarea menopauzei , obezitatea, tulburari venoase .

Gonartroze secundare- cu debut femurotibial , fiind secundara tulburarilor traumatice ( fracturi , entorse grave ,
rupturi de menisc ) ,tulburarilor statice ( genu-varum, genu-valgum; picior plat, anomalii ale şoldului,
coxartroză) sau unor boli localizate la nivelul genunchiului(osteocondromatoza, boala Paget, osteocondrita
disecantă etc.).

2. in functie de localizare :
 artroza femuro-patelara
 artroza femuro-tibiala

Debutul gonartrozei este insidios.In faza de inceput , pacientul prezinta dureri insotite de perioade de
remisie. La instalarea maladiei, durerile sunt deja prezente la mobilizarea pacientului , mai ales la urcatul și
coborâtul scărilor, calmate de repaus .Apare o senzatie de instabilitate articulara , iar in unele cazuri se poate
vorbi si despre tumefierea putin dureroasa a regiunii articulare . In faza evoluata , durerile devin persistente , din
cauza carora miscarile sunt limitate , creste instabilitatea articulara ( ankiloza ) . Se pot observa deformări
precum genu varum (mai frecvent întâlnit) sau genu valgum, fixare în flexum si subluxații .De asemenea sunt
implicate și celelalte structuri determinând: bursită anserină, bursită poplitee (chist Baker) , leziuni de ligamente
si menisc .
Durerile din artroză sunt de 2 feluri, cu provenienţă diferită:
 Durerii intraarticulare, de tip inflamator – produse de mediatori cu inflamaţii sinoviale.
 Durerii extraarticulare, neinflamatorii – datorate stimulării receptorilor din ligamente, tendoane şi
muşchi.
 Palparea genunchiului pune în evidenţă puncte dureroase, platoul tibial medial şi spaţiul popliteu, cu presiuni
asupra trohleei femurale prin îndepărtarea rotulei, produce durerii şi crepitaţii unele neregularităţii asupra feţelor
femurorotuliene.

EVOLUTIE :

Gonartroza este lentă, dar progresivă cu degradarea tot mai accentuată a articulaţiei, permanetizarea durerilor,
agravarea instabilităţi, deformarea genunchiului şi reducerea perimetrului de mers
Se pot distinge în patogenia gonartrozei etape care încep sub acţiunea factorilor etiologici (devieri axilare,
instabilitate, incongruenţa suprafeţelor articulare):
 Etapa biomecanică – ce constă în perturbarea transmiterii corecte a greutăţii;
 Etapa cartilaginoasă – fricţiune, erodare, distrucţie în zonele de hipersensibilitate anormală cu
dispariţia cartilajului;
 Etapa sinovială – iritaţie, inflamaţie;
 Etapa osoasă – eroziunea osului descoperit, cu pierdere de substanţă;
 Deformarea artrozică – deviere axilară, instabilitate, statică vicioasă analoagică factorilor etiologici
iniţiali, închid un veritabil cerc vicios care continuă progresiunea procesului artrozic.

TRATAMENT :
Tratamentul bolii artrozice urmeste :
 combaterea durerii
 combaterea supraincarcarii ponderale
 recuperarea mobilitatii articulare
 combatarea instabilitatii de genunchi
 combaterea modificarilor circulatorii si a hidartrozei

Aceste scopuri pot fi realizate printr-o reducere a colicitarii articulare, prin modalitati medicamentoase si
fizioterapeutice sau prin interventii chirurgical ortopedice .

1.Tratamentul farmacologic : Are următoarele obiective:

 Îndepărtarea durerii
 Creşterea mobilităţii în articulaţia suferindă
 Împiedicarea progresiei bolii (atrofii musculare, deformări articulare)
Combaterea durerii se face cu analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene administrate pe cale generală sau
în aplicaţii locale.
Cele mai utilizate astfel de medicamente sunt: aspirina, indometacinul, diclofanec, fenilbutazona.

2. Tratamentul igieno-dietetic.
Se impune de la început repausul articular pentru a preveni o solicitare prea mare a articulaţiei ce prezintă
deja modificări degenerative. Regimul alimentar trebuie să fie hiposodat atubci cînd bolnavul utilizează
medicaţie antiinflamatoare nesteroidă (pentru a evita retenţia hidro – sodată ce se manifestă clinic prin
hipertensiune arterială şi edeme).Bolnavilor obezi li se recomanda corectarea greutatii printr-o dieta
hipocalorica.

3. Tratamentul chirugical :
Este rezervat pentru pacienții fără răspuns la terapia conservatoare (în ceea ce privește reducerea durerii și
îmbunătățirea funcționalității). Momentul intervenției chirurgicale necesită o evaluare atentă preoperatorie,
întrucât apariția deformărilor severe articulare și periarticulare (ligamentare, importante atrofii musculare,
osteoporoza) compromit rezultatul intervenției. Se pot folosi diverse tehnici, de la artrodeze şi osteotomii pînă
la proteze articulare. Se poate face rezecţia marilor osteofite, atunci cînd este cazul.
4 .Tratamentul profilactic:
Prevenirea artrozei are la bază cunoaşterea factorilor de risc şi favorizanţi. Este necesară instituirea cât mai
devreme a măsurilor de educaţie, de modificarea stilului de viaţă.
Exerciţiile fizice ameliorează mobilitatea articulară şi previne atrofia prin inactivitate a musculaturii
periarticulare. Acestea trebuie adaptate fiecărui pacient în parte putând fi efectuate la domiciliu, terapie la sală
sau hidrokinetoterapie. Sunt recomandate două categorii:
 exerciții specifice articulației afectate: - menținerea și creșterea mobilității articulare; - tonifiere
musculară.
 exercițiu aerobic sistemic .
Kinetoterapia in aceasta maladie are urmatoarele obiective si mijloace:
● refacerea stabilitatii genunchiului
● mentinerea sau recuperarea fortei musculare
● mentinerea sau recastigarea mobilitatii articulare pentru flexie-extensie

Programul de kinetoterapie in cazul gonartrozei cuprinde :

-Posturarile - : se evita flexum-ul : pentru deviatiile posibile in plan frontal postuarile directe sunt inoperante.
-Tonifierea musculaturii : exercitii pentru cvatriceps, ischigambierilor si rotatorilor , refacerea fortei
extensoare.
- Mobilizarea articulara : pentru recastigarea extensiei complete, apoi pentru marirea flexiei , utilizandu-se toate
tehnicile cunoscute ( posturari , mobilizari pasive , active , scriptoterapie , etc ) ;
- Refacerea stabilitatii genunchiului : prin exercitii de tonifiere musculara analitice , cat si prin exercitii in lant
kinetic inchis ; se urmareste si refacerea rezistentei la efort a aparatului extensor.
- Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers ( coordonare, echilibru , abilitate ) prin exercitii axio-
distale si disto-axiale .
- mentinerea unei bune functionalitati mioartrokinetice la nivelul articulatiilor adiacente , cat si la membrul
opus.
- respectarea regulilor de profilaxie secundara care alcatuiesc „ igiena ortopedica a genunchiului : greutate
corporala normala , evotarea ortostatismului si mersului prelungit si pe teren accidentat , executarea mersului se
va face cu sprijin de baston , se poarta pantofi ortopedici , fara toc ; se evita mentinerea prelungita a unei
anumite pozitii a genunchiului , precum si pozitiile de flexie maxima ; executarea miscarilor libere de flexie
extensie dupa un repaus mai prelungit si inainte de trecerea in ortostatism , corectarea cu ajutorul talonetelor , ce
sunt niste sustinatoare plantare, a piciorului plat ; evitarea traumatismelor .
 BIBLIOGRAFIE :

1. Adriana Sarah Nica , „ Recuperare medicala . Editie revizuita si adaugita.” , editura universitara „ Carol
Davila” , Bucuresti , 2004.
2. Tudor Sbenghe , „ Kinetologie profilactica , terapeutica si de recuperare „ , editura Medicala , Bucuresti
, 1987.
3. Eugenia Rosulescu , „ KINETOTERAPIA IN RECUPERAREA AFECTIUNILOR
REUMATOLOGICE „ , editura Universitaria , Craiova, 2009.
4. Elena Rezus , „ REUMATOLOGIE „ , editura „ Gr.T.Popa „ , U.M.F.Iasi, 2014
5. Prezentare powerpoint, „ TRATAMENTUL DE RECUPERARE IN ARTROZA GENUNCHIULUI „ ,
dr. Florina Ojoga .
6. Vasile Marcu , Mirela Dan , „ Kinetoterapie/Physiotherapy „ , editura Universitatii din Oradea , 2006 .
7. https://ush.blackboard.com/webapps/blackboard/content/listContent.jsp?
course_id=_32056_1&content_id=_1707386_1&mode=reset