Cărţile necanonice de cuprins profetic şi poetico-didactic

A. Cărţile necanonice de cuprins profetic.

Baruh – atribuită ucenicului şi secretarului profetului Ieremia

ce purta acest nume. Din cuprins aflăm că acest ucenic a fost dus
cu Ieremia în Babilon unde a şi emis cartea. După ce a citit-o în
faţa evreilor exilaţi s-au hotărât, ca un exemplar, să îl trimită şi
prietenilor lor, rămaşi în Ierusalim, pentru a-i încuraja să se
menţină, cu tărie, în faţa încercărilor. Din carte reiese că adevărata
cauză a exilului constă în păcatele săvârşite de evrei şi în
nesocotirea vieţii lui Dumnezeu.
Marea Sinagogă iudaică precum şi Biserica creştină n-a
socotit cartea Baruh ca fiind canonică. În ea se găsesc inexactităţi
de ordin istoric. După majoritatea cercetătorilor, Baruh şi Ieremia
n-au ajuns în Babilon ci s-au refugiat în Egipt.
Autorul este altul decât Baruh, ucenicul lui Ieremia. A fost
probabil un evreu care a trăit înaintea erei creştine. Cartea a fost
preţuită de Sf. Părinţi din cauza cuprinsului moral şi edificator. E
foarte impresionantă rugăciunea pentru iertarea păcatelor. În
Biserică se citeşte ca paremie la vecernia din ajunul Crăciunului.

Epistola lui Ieremia – Autor necunoscut care, pentru a-i

facilita calea spre inima cititorului, a atribuit-o profetului Ieremia.
Din formula de adresare deducem că Ieremia ar fi trimis-o evreilor
care au trăit zilele cumplite ale dărâmării cetăţii Sfinte şi care se
opuneau exilului. El încearcă să-i mângâie şi să le pună la inimă o
singură grijă: să nu se lase ademeniţi de cultul şi credinţele păgâne.
Din insistenţa cu care Ieremia a făcut îndemnul rezultă că această
scrisoare a fost alcătuită nu în timpul când evreii erau duşi în robia
babiloniană ci în perioada elenistică, care au urmat după cuceririle
lui Alexandru cel Mare în Orient şi după cucerirea Siriei, când se

1
făceau presiuni ca evreii să îmbrăţişeze filosofia elenistică şi
practicile păgâne.
Filosoful evreu Filon din Alexandria s-a lăsat ispitit de
filosofia păgână, încercând să îmbine forma iudaică cu cea păgână.
Cartea datează din secolul I î.Hr.

B. Cărţile necanonice de cuprins poetico-didactic

Înţelepciunea lui Solomon – are cuprins asemănător cu cel al

Proverbelor, cu maxime, ca în cartea Pildelor. Datorită varietăţii
maximelor e mai diferit a sintetiza cuprinsul cărţii. Totuşi, după
conţinut, cartea are două părţi:
- partea I, primele 9 capitole – parte didactică – despre
înţelepciunea şi metodele dobândirii ei.
- partea a II–a – caracter istoric – constă în redarea roadelor
pe care înţelepciunea le-a produs în istoria poporului evreu.
Autorul este necunoscut. Cei vechi credeau că este Solomon,
alţii Filon din Alexandria. Cartea trebuie să fi fost alcătuită de un
evreu bine orientat în filosofia elenistică care a trăit în Alexandria
Egiptului. Aceasta putem constata din cuprinsul cărţii: „răul e
izvorât din trup” şi sufletul e socotit ca petrecând într-o închisoare
cât e în trup – idei elenistice. Cartea în esenţă cuprinde învăţături
morale de o deosebită frumuseţe.
Părţi din ea se citesc în timpul postului Mare în Biserică.

Înţelepciunea lui Isus Sirah – în prologul acestei cărţi se

face referire la aproape toate cărţile Vechiului Testament. Se pare
că datează din jurul anului 200 î.Hr. Autorul ei spune că e fiul lui
Sirah şi a trăit în Ierusalim în sec. II î.Hr. Scrisă în ebraică şi
tradusă în greacă de nepotul său care, a dus-o la Alexandria pentru
evreii ce trăiau acolo. Ca şi Înţelepciunea lui Solomon are foarte
multe în comun cu Pildele lui Solomon.
Distingem influenţe filosofice elenistice asupra cărţii.
În cult se utilizează la Paremii.

2
 BIBLIOGRAFIE:

1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta,

redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BABA Teodor, Pr. Dr., „Introducere în Studiul Vechiului Testament (aspecte
generale)”, Arad, 2007, pp. 225-230.
3. ISVORANU Alexandru, „Cărţile Anaghinoscomena ale Vechiului Testament.
Atitudini interconfesionale şi reconsiderări”, în rev. „Analele Universităţii din
Craiova. Teologie” I/1996, p. 72.
4. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof.,
„Studiul Vechiul Testament”, manual pentru Institutele teologice, Buc., 1955, pp. ...
5. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof.,
CHIALDA Mircea Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”, manual pentru Institutele
teologice, ediţia a II-a, Buc., 1985, pp. ...
6. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof.,
CHIALDA Mircea Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru
Facultăţile de Teologie, ediţia a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan Chirilă, Cluj-
Napoca, 2003, pp. 340-346.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof.,
CHIALDA Mircea Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru
Facultăţile de Teologie, ediţia a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan Chirilă, Cluj-
Napoca, 2006, pp. 340-346.
8. SEMEN Petre, MELNICIUC-PUICĂ Ilie, „Nebiim aharonim şi
Anaghinoscomena. Introducere şi exegeză”, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1997,
pp. 244-250.