Examenul clinic

Prin realizarea examenului clinic se urmareaste:

- stabilirea diagnosticului de boala carioasa intr-un stadiu incipient

- detectarea cariilor necavitare si/sau cavitare cu evolutie in smalt, smalt- dentina sau
cement;
- identificarea zonelor susceptibile la carie;
- evaluarea riscului cariogen;
- stabilirea planului individualizat de tratament

Examinarea clinica se realizeaza prin:

1. înregistrarea simptomelor subiective ( obtinute prin anamneza): simptomatologia

subiectiva este in general săracă intrucat pacientul nu semnalează de obicei cavitatea
carioasă sau modificările de culoare de pe suprafeţele ce nu sunt vizibile acuză
sensibilitate, mai mult sau mai puţin dureroasă la anumiţi agenţi fizici şi chimici
eventual, sau modificări de volum ale papilei

Simptomul principal este durerea: provocată,

 are o intensitate direct proporţională cu dimensiunea procesului carios

 este localizată la dintele afectat,
 durează atât timp cât acţionează excitantul
- agenţi chimici : dulce, acru
- agenţi fizici : rece
- agenţi mecanici
 nu necesită administrarea de antialgice.

2. evaluarea semnelor obiective (puse în evidenţă de examenul clinic):

- Modificări de culoare a țesuturilor dure dentare, cu prezența sau nu a cavitației,

- Modificarea stării de suprafață a țesuturilor dentare (în cariile active)
- hipercreşterile papilare localizate,
- sângerările gingivale,
- retenţia alimentară,
 - halitoza sunt si ele motive cariogene care pot îndruma pacientul la medicul stomatolog.

Examenul clinic se bazeaza pe INSPECTIE si PALPARE:

INSPECTIA: se realizeaza dupa ce zona respectivă va fi curăţată, spălată, izolată, uscată şi apoi
foarte bine iluminată. Curatarea zonelor se poate realiza prin aero-abraziune (Air-Flow),
detartraj, periaj.

Este indicata utilizarea surselor de magnificatie (ochelari, microscop).

Se pot utiliza coloranti specifici pentru smalţ (Fluocal ZGA, Acriflavin, Acridin).

La inspecţie semnele evolutive patognomonice pentru o carie sunt reprezentate de

modificarea de culoare, opacitatea, suprafaţa aspră şi cavitaţia.

Leziunea iniţială, clinic decelabilă în smalţ se numeşte pată albă cretoasă sau white-
spot. Porozitatea de sub-suprafaţă explică opacitatea (pierderea translucidităţi) şi apariţia
culorii albe, suprafaţa fiind încă netedă.

Pentru examinarea feţelor proximale separarea temporară localizată a dinţilor poate fi

de real ajutor, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp această metodă începe să fie
reconsiderată. Pentru separare se folosesc separatori ortodontici elastomerici (inele din
material elastic) care se plasează concentric în jurul punctului de contact. După obţinerea
separării, spaţiul proximal este vizibil examinări vizuale.

PALPAREA: se realizeaza cu sonda fără vârf, boante sau cu latul sondei rigide (pentru
suprafetele netede) iar examinarea tactilă poate conferi dovezi ale procesului carios:
rugozitatea sau reducerea consistenţei suprafeţei dentare.

La ora actuală se consideră că utilizarea sondei trebuie făcută cu precauţie, deoarece pe

de o parte există riscul de a prăbuşi smalţul demineralizat şi a accelera evoluţia procesului, iar
pe de altă parte senzaţia tactilă este strict subiectivă, iar „agăţarea" vârfului sondei se poate
datora şi particularităţilor de relief dentar, fără semnificaţie patologică.

Totodată se consideră că prin utilizarea sondei se pot coloniza zonele inactive cu bacterii
cariogene prelevate involuntar din zonele active cariogen.
 3. Analizarea rezultatelor examenelor complementare

1. Metoda colorarii:

 coloranti pentru smalt – Fluocal, ZGA, Acriflavin, Acridin; pentru dentina – Fuxina,
albastru de metilen
 sistemul LUX DS Carivis- surprinde zonele demineralizate si le lumineaza

2. Sisteme de vizualizare:

 Sist. MirrorScope – compus dintr-o oglinda + camera intraorala + LED

 Camera intraorala

3. Teste de sensibilitate. Raspunsurile pot inregistra valori diferite in functie de gradul de

sensibilitate sau de grosimea smaltului. Nu se aplica pe peretele axial/pulpar !

 Teste termice
o Rece- clorura de etil, jet de apa/aer, zapada carbonica
o Cald – fuloarul incalzit (fuloarul a atins temperature optima atunci cand aplicat
pe o foaie de hartie, lasa o pata bruna, fara sa o perforeze) , tehnica conului de
gutta-percha incalzit
 Teste electrice – DigiTest, Parckell
 Teste Mecanice – Forajul explorator

4. Examenul Radiografic

Ortopantomografie/ Retro-dento alveolara/ Bite-wing / Computer tomografie (CT, CBCT-

sectiuni transversal) / Xeroradiografie- Rx cu nivel foarte scazut de radiatii

Clasificarea leziunilor carioase se face in functie de clasificare E&T (Espelid & Tweit)

Dezavantaje:

- pot aparea suprapuneri

- nu identifica stadiile incipiente
- fetele orala/vesitbulara sunt greu de observant

5. Conductibilitatea electrica:
Caries Meter L- un sistem format dintr-un electrod si un ac. Rezultatul este redat prin afisarea
unei culori:

- Verde- starea de sanatate

- Galben- carie de smalt
- Portocaliu- carie de dentina
- Rosu- afectare pulpara

6. Metoda laser-fluorescentei (QLF)

7. DiagnoDent (KaVo)

Codurile afisate de acest dispozitiv indica starea de sanatate sau gradul de afectare al
tesuturilor dentare:

- 0-10 - stare de sanatate

- 11-20 - ½ externa a smaltului
- 21-30 - ½ interna a smaltului
- > 30 – dentina

In ce priveste planul de tratament, codurile afisate se interpreteaza astfel:

- 10-15 – nu necesita ingrijire sau masuri terapeutice

- 15-30 – tratament preventive therapeutic sau operativ
- >30 - tratament preventive therapeutic si operativ

8. Transiluminarea ( Sist. FOTI/ DIFOTI; FiberOptic TransIlumination)

- Sistemul DIFOTI- este de 2x mai sensibil decat FOTI

9. Sisteme de diagnostic bazate pe masurari ultrasonice (functioneaza pe principiul

ecografului)

- Nu au avut succes in stomatologie

! Diagnosticul de leziune carioasa:

Leziune carioasa cavitara/necavitara, situate pe fata ocluzala/ vestibulara/ meziala/
palatinala/ distala, in foseta X, in smalt/ smalt si dentina, cu evolutie acuta/ cronica/
stationara, profunda/medie/superficiala, (ne)complicate pulpar.
 Criterii de evaluare a restaurarilor:
INDICAŢII PENTRU REPARAŢIE

- Spaţii marginale mari (>250 µm) sau o modificare de culoare severă care este
inacceptabilă din punct de vedere estetic sau carii secundare care nu sunt
profunde şi nu subminează pereţii marginali.
- Preparaţii marginale selective în cazul „cariilor adiacente restaurărilor” (CAR) sau
înlocuirea doar a unei singure cavităţi dintr-o restaurare de tip MOD dacă este
prezentă o carie cervicală.
- Ciupirea/fractura parţială sau fractura marginală a materialului de restaurarea
(repararea prin adiţie de material).
- Distrucţie marginală a smalţului sau fracturi cuspidiene minore/localizate
(reparare prin adiţie de material)
- Obturarea cavităţii de acces după un tratament endodontic.
- Restaurări din amalgam cu defecte accesibile care pot fi reparate utilizând
tehnicile adezive cum ar fi amalgam-bond sau RC.

O reparaţie este o strategie minim invazivă care implică adiţia de material după ce
defectul este explorat şi se poate face cu sau fără preparaţii(cavităţi) în material şi/sau
ţesuturile dure dentare

Furniruirea(refurbishment) se defineşte ca o intervenţie minim invazivă cum ar fi

reconturarea sau relustruirea sau aplicarea unui strat de lac, glazuri sau adeziv fără ca să fie
adăugat o nouă cantitate de material. Bazându-se pe aceste definiţii, o restaurare care necesită
o reparaţie trebuie să fie considerată ca un eşec relativ; ele trebuie monitorizate şi evaluate ca
o parte integrantă a restaurării.