TULBURARILE DE CONSTIINTA

Constiinta este un atribut definitoriu al umanitatii, cea mai evoluata

forma de reflectare psihica a lumii obiective, caracterizata prin
rationalitate si aprehensiunea propriei identitati a individului. Prin
urmare, constiinta desemneaza activitatea psihica rationala, insotita
permanent de aperceptia Eului, ca agent unic, indivizibil si
inconfundabil al tuturor actelor sale psihice (Gorgos,.1987). Constiinta
individuala reprezinta reflectarea subiectiva a existentei fiecarui om,
avand note de unicitate si irepetabilitate.

K Jaspers considera constienta ca fiind "viata psihica la un moment

dat", fiecarui moment corespunzandu-I o experienta traita in corelatie
cu o anumita ordine sau claritate a constiintei. Modelarea experientelor
traite "aici si acum" (Henry Ey) se face in raport cu intreaga
experienta existentiala anterioara a subiectului. Constiinta este un
domeniu fundamental de definitie al psihismului, conferindu-i acestuia
specificitate umana si deosebindu-l decisiv si calitativ de orice alta
manifestare cerebrala, prin faptul ca raporteaza experientele
individului la trecut si viitor, la sisteme axiologice si la identitate unica
a subiectului, perceputa ca atare.

In psihiatrie, termenul de "constiinta" are diferite interpretari, in

functie de fundamentarea teoretica prin care se abordeaza studiul ei:

Abordarea neuropsihologica intelege prin constiinta procesul

orientat, finalist, de integrare a intregului sistem nervos care, pe
fondul starii de veghe, prelucreaza informatiile oferite de aferentele
senzitivo-senzoriale, realizand o reflectare subiectiva a realitatii
obiective si putand oferi prin aceasta un raspuns comportamental
adecvat. Se admite o structurare a constiintei in trei niveluri:

Constiinta elementara (constiinta) - care asigura starea de veghe,

prezenta si la animale si tinand de structuri subcorticale

Constiinta operational-logica, prin care se realizeaza, cu ajutorul

perceptiei si gandirii, o reflectare coerenta a realitatii

Constiinta axiologica, care permite optarea pentru valori in functie

de criterii induse de societate.
Conform acestei abordari, constiintei ii sunt recunoscute mai
multe calitati:

substratul sau material este creierul

nivelul maxim de dezvoltare a constiintei la om a fost atins prin

aparitia limbajului;

prezinta variatii cantitative in timp, la acelasi subiect, dar si variatie

ciclica (alternanta somn-veghe);

presupune integritatea tuturor functiilor psihice: perceptie, atentie,

memorie, gandire, afectivitate.

Cercetarile de neurofiziologie au stabilit contributia definitorie a

cortexului, nucleilor bazali, sistemului talamic difuz si a
hipotalamusului in realizarea constiintei.

Conceptia organo-dinamista a lui H.Ey introduce notiunea de

"camp al constiintei", alcatuit din ansamblul fenomenelor psihice ale
existentei, la un moment dat: perceptie, imaginatie, sentimente,
pulsiuni, activitate motorie, limbaj. Pentru Ey, constiinta este, ca si
pentru Jaspers, "viata psihica la un moment dat, sectiunea
transversala (structura sincronica, la nivelul existentei psihice a unui
individ. Constienta (luciditatea) este echivalentul claritatii campului
constiintei. Sectiunea longitudinala (diacronica) a vietii psihice a
individului, care trece prin totalitatea "clipelor" campului constiintei,
constituie "organizarea personalitatii". In felul acesta, personalitatea ar
fi alcatuita din derularea mutiplelor cadre al prezentului. Pentru Ey,
disolutiile campului de constiinta si ale organizarii constiintei explica
ntreaga patologie psihiatrica.

Abordarea constiintei din unghiul psihologiei sociale a condus la alte

corelatii. Constiinta individuala exprima structurarea superioara a
fenomenelor psihice sub influenta unor mecanisme de natura sociala:
limbaj, valori, simboluri. Cu cat cultura societatii din care face parte
individul este mai evoluata, cu atat individul isi insuseste mai mult din
valorile ei, si cu atat este mai constient de locul si rolul sau in
colectivitate, ca si de propriile sale motivatii, pe care si le poate corela
cu disponibilitatile si cerintele societatii.