Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Stiinte Juridice si Stiinte Economice, Brasov

Programul de studii: Drept

Anul universitar: 2019-2020

Student,

Adrian CHIRIAC

Conf.univ.dr Camelia Olteanu

1.Definirea statului. Formele de organizare nestatale…………………………………p.3
2. Teoriile de apariție a statului..........................................................................................p.4
2.1. Teoria contractului social........................................................................................p.4
2.2. Teoria teologică (teocratică).....................................................................................p.5
2.3. Teoria violenței..........................................................................................................p.5
2.4. Teoria psihologică.....................................................................................................p.5
2.5. Teoriaorganică...........................................................................................................p.6
3.Concluzii..........................................................................................................................p.6
4.Bibliografie...................................................................................................................p.7

1.Definirea statului. Formele de organizare nestatale

 Pentru a cunoaște cu adevarat un fenomen trebuie să știi istoria, originile acestuia de-o
potriva cu premisele apariției fenomenului respectiv. Astfel, dezvăluirea originii statului
reprezintă un element obligatoriu, deoarece o dată ce trecem peste această problemă nu putem
înțelege dezvoltarea, esența, rolul statului ca fenomen social.
Putem afirma că problema apariției statului e una veche, fiindcă de ea s-au preocupat încă
din timpurile străvechi, dar totuși este actuală, deoarece și azi stă scopul cunoașterii originii
statului. Dacă vom prezenta statul din perspectiva lui Hegel, vom spune că în stat «se trezește
spiritul lumii, care a adormit în natură». El e organizația cea mai perfectă, suprema putere
rînduitoare a tuturor activităților umane. Din diversele definiții posibile ale statului vom
enunța doar cîteva mai elocvente : Statul e subiectul ordinei juridice, în care se realizează
comunitatea de viață a unui popor. Definiție ce expune deosebirea fundamentală între
societate și stat.
Statul, ca modalitate de organizare a puterii politice sub forma puterii de stat în vederea
îndeplinirii voinței deținătorului aceste puteri, adică poporul, indiferent dacă exercitarea
acesteia se realizează direct sau indirect de către popor, prin organele sale reprezentative.
Sau o definiție mai completă și mai actuală ar fi : o organizație social-politică, care
realizează în mod suveran conducerea unei societăți, deținînd în acest scop atît monopolul
creării, cît și monopolulaplicării dreptului și care, în exclusivitate, poate obliga executarea
voinței generale, aplicînd, în caz de necesitate, forța de constrîngere.
Pentru a respecta ordinea de idei vom vorbi mai întîi despre formele de organizare nestatală,
pentru ca mai apoi să analizăm multitudinea teoriilor referitoare la apariția statului.
Cea dintîi formă de conviețuire a strămoșilor oamenilor a fost hoarda. Hoarda reprezenta un
grup de indivizi reuniți fără nici o regulă fixă, stabilă. Viața hoardei era nomadă, ea nu era
legată de un loc de trai permanent. La acea perioadă gruparea se manifesta numai în măsura
și forma în care era folositoare pentru conservarea speciei în lupata pentru existență.

Statul a aparut pe o anumita treapta a evolutiei si dezvoltarii societatii. Cercetarea originii

statului, a cauzelor si a conditiilor care au determinat trecerea societatii de la forma de
organizare nestatala (ginta, trib) – la organizarea statala a societatii, la stat, se va face in
continuare.

Aparitia statului a fost precedata de o lunga perioada de dezvoltare lenta a fortelor de

productie in cadrul comunei primitive, prima forma de manifestare a unei oranduiri sociale,
de evolutia formelor de conducere sociala, de structurare a acesteia, pentru ca nu este de
conceput existenta unei colectivitati fara o forma anume de organizare si de conducere.

Definitia statului

Statul este un fenomen social complex, este principala institutie politica a societatii.
Acceptiunile termenului Stat sunt foarte diversificate, in functie de autori si de perioada
istorica la care ne raportam. Astfel, dupa autorul francez Ph. Ardant, statul este "forma
normala de organizare a societatii politice".

Boris, Alina Negru, Teoria generală a dreptului și statului, Chișinău, 2006, p.55.
2. Teoriile de apariție a statului
În încercarea de a răspunde la întrebarea : cînd și de ce a apărut statul, care e sursa și
fundamentul lui au fost găsite răspunsuri diferite. Astfel putem enumera următoarele teorii :

-Teoria teologică
-Teoria patriarhală
-Teoria patrimonială
-Teoria violenței
-Teoria organică
-Teoria rasială
-Teoria psihologică
-Teoria contractului social
-Teoria materialistă
-Teoria claselor
-Teoria juridică a statului-națiune

2.1. Teoria contractului social

Potrivit acestei teorii nașterea statului este rezultatul unei înțelegeri între oameni, a
unui contract născut din voința oamenilor, ca urmare, supușii promit să asculte, iar
regele le promite un minimum de libertate.
Examinînd teoria contractului social, este necesar a aminti că ideea fundamentală a acestei
teorii își face apariția în creația sofiștilor, găsindu-și evoluția ulterioară în operele
reprezentanților Școlii epicuriene.1
Deci forma embrionară a contractului social vine de la sofiști, printre care Lycofron,
Hippias ș.a., aceștia considerînd că contractul dat reprezenta atît temeiul legilor, cît și al
egalității sau inegalității dintre oameni.
Epicurienii de asemenea au fost adepții acestei teorii, fiind de părerea că statul este
prezentat în calitate de rezultat al vieții umane. Respingînd ideea caracterului social al
omului, epicurienii afirmă că starea prestatală a oamenilor reprezintă un război permanent al
fiecărui om cu ceilalți oameni. Apariția statului a fost posibilă datorită încheierii de către
oameni a unui contract, prin care s-a pus capăt stării de beligeranță.2 Scopul contractului
fiind realizarea beneficiului comun al oamenilor ( lichidarea războiului lipsit de sens și
instituirea siguranței individuale ).
Conform acestei doctrine, statul este rezultatul unui contract al necesității. La părerea lui
Giorgio del Vecchio acest contract poate fi anulat ori de cîte ori apare o asemenea
necesitate. Respectiv, atunci cînd realizarea contractului are ca rezultat instituirea și evoluția
unor relații sociale contrare scopului statului, cetățenii sunt în drept să anuleze contractul,
astfel desființînd statul.
Începînd cu perioada Reformeiși Renașterii și, aproximativ, pînă la sfîrșitul sec. XVIII,
teoria contractului social reprezintă unul dintre pilonii principali ai culturii politico-juridice.
Renașterea teoriei contractului social era determinată de anumite obiective practice precum :
explicarea apariției statului, prezentarea manifestării libere a voinței fiecăruia dintre cetățeni
în momentul constituirii puterii statului, legitimarea puterii statului și a activității
guvernanților statului.

12
Vecchio Giorgio (del), Op.cit., p.72
23
BELIGERANȚĂ – stare de război. DEX
2.2. Teoria teologică (teocratică)

Potrivit aceste concepții, cu toate variantele ei creștine, budiste, islamice etc. , statul este
creația divinității, iar monarhul, șeful statului este reprezentatul lui Dumnezeu pe pămînt.
Așa de exemplu, împăratil Japonie este numit «Fiul Soarelui», faraonul Egiptului Antic e
considerat singurul intermediar între Dumnezeu și oameni etc. Promotorii concepției divine
asupra puterii de stat au fost, mai ales, Sfîntul Augustin și Sfîntul Paul, teologi, filosofi,
moraliști.

Aurelius Augustinus se convertește la creștinism la o vîrstă înaintată. Pe parcursul vieții a

creat un număr mare de opere, devenind unul dintre cei mai influenți reprezentanți ai
patristicii. În semn de recunoștință față de creația sa, care cu timpul ocupă un loc însemnat
în gîndirea creștină, Aurelius Augustin a fost declarat de Biserica ortodoxă «Fericit», iar
Biserica catolică l-a declarat Sfînt» și « Părintele bisericii».
Statul potrivit părerii autorului, nu reprezintă o necesitate naturală. Apariția statului are la
origine păcatul: statul reprezintă rezultatul «odioasei crime» a lui Adam și Eva. Statul este
un rău.
Scopul statului la părerea lui este de a instaura și menține pacea între oameni. Totodată,
statul are și scopul de a ajuta Biserica în vederea instaurării Cetății lui Dumnezeu.
Prin doctrina politico-juridică a lui Aureliu Augustin, raportul «persoană-stat» capătă
trăsături totalitare, omul reprezentînd doar un instrument al instituirii ordinii divine.
Cei ce nu cred în forța divina nu văd nici un temei în ideea că statul a apărut în urma
păcatului săvîrșit de Adam și Eva.

La fel și Toma d’Aquino împărtășește această teorie, potrivit căreia, statul, ca componentă a
ordinii universale își face apariția datorită caracterului social al omului, după cum afirmă și
Aristotel. Totodată apariția statului este posibilă nu fără „atenția” și „participarea” lui
Dumnezeu, deoarece „nu este stăpînire decît de la Dumnezeu”3

2.3.Teoria violenței
Teoria violenţei: această teorie a apărut şi s-a dezvoltat în secolele XIX- XX.
Reprezentanţii ei ( Duhring, Gumplowicz, Oppenheimer şi Thierry) afirmă că apariţia
statului este rezultatul violenţei politice. Statul a apărut în lupta între diferitele triburi
primitive prin transformarea tribului învingător în tabăra dominantă a societăţii, iar a
tribului învins în masa supuşilor.
Thomas Hobbes considera că statul nu rezultă din înclinația omului spre viața socială, ci,
dimpotrivă, din necesitatea temperării agresivității lui naturale.
Gumplowicz este de părerea că robirea în locul omorîrii s-a implimentat tot în interesul
învingătorilor, precum și în prezent, un criminal condamnat la moarte poate fi grațiat la
muncă silnică, guvernul avînd din aceasta careva foloase. Tot Gumplowicz spune că ordinea
de stat este una de neegalitate, deoarece cuprinde o minoritate stăpînitoare și o majoritate
supusă. „Dar ce vrea minoritatea stăpînitoare? Ceea ce ea trebuie să vrea: să trăiască și
anume să trăiască mai bine, de cum ar putea-o face fără serviciile majorității stăpînitoare”.4

2.4. Teoria psihologică

34
Biblia, Epistola către Romani a Sfîntului Apostol Pavel, cap.13, 1
45
C. Stere, Op. Citată, pag.330
 Părtașii acestei teorii, printre care și G. Tarde, L. Petrajițkii ș.a. explică apariția statului prin
factori de ordin psihologic. După părerea lor, în societate există două categorie de oameni:
cei, care din punct de vedere psihic, sînt reprezentați pentru funcții de conducere, iar ceilalți
pentru a fi conduși.Se afirmă și că oamenii după natura lor sunt dispuși să trăiască în
comunități, nicidecum izolat. Astfel, tendința oamenilor de a trăi în comun, trăirile lor psihice
, precum și alți factori au avut un rol important ăn formarea, apariția statului. Tendința omului
spre sociabilitate, spre cooperație a și determinat apariția statului.
Apariția statului e determinată și de capacitățile pe care omul primitiv le atribuia
conducătorilor. Forța lor magică, energia psihică creau condiții de dependență a membrilor
comunităților primitive față de elita socială. Din puterea acestei elite și apare puterea statală.

2.5. Teoria organică

A apărut ca o ripostă spirituală, ca o contrarevoluție ideologică a vechii clase feudale și a
bisericii față de burghezie, de revoluție și doctrina sa liberală în secolul al XIX-lea.
Reprezentanții acestei teorii sunt: Bluntschii, Spencer, Borms.

Ea este o variantă a conservatorismului politic din perioada cînd acesta se prezintă și se

manifestă ca o ideologie antiburgheză.

Teoria organicistă este o analogie mecanicistă între organismul uman și cel social.

Statul este sinonim cu organismul uman și este format din mai multe părți între care există o
legătură indestructibilă. El dispune de un cap care sa conducă, să orienteze activitatea, acesta
fiind sinonim cu aristoctrația feudală, un stomac care să consume, adică aceeași aristocrație,
și membrii care să producă- țărani, muncitori, comercianți. Altfel spus, statul este un
organism viu cu manifestări în viața socială și care, ca și individul, are și el perioada de
creștere, apogeu, declin și moarte.

Sociologul englez, Herbert Spencer își are doctrina fundamentată pe teoria evoluției
biologice elaborate de Charles Darwin. El utilizează legitățile dezvoltării lumii organice :
inegrarea și diferențierea în explicarea etapelor de dezvoltare și funcțiilor societății și statului.
Dezvoltarea organismului social este similară dezvoltării organismelor biologice. Societatea
nu este un produs artificial, dar un rezultat al evoluției continue a instituțiilor sociale.

3.Concluzii

În urma cercetărilor efectuate și a informației prezentate mai sus, pot să concluzionez că

toate teoriile exprimă puncte de vedere destul de variate cu referire la unul și același subiect –
apariția statului. Mai mult decît atît, chiar și adepții aceleiași teorii au uneori viziuni destul de
controversate, astfel încît poți formula teorii din teorii. Pe lîngă toate acestea, eu totuși nu
sunt adept al unei teorii în particular, dar cred că statul a apărut în urma unor procese
îndelungate de dezvoltare care îmbină în sine majoritatea teoriilor cu referire la apariția
statului. Acesta totuși este un domeniu foarte vast care rămîne a fi cercetat încă mult timp
înainte , fără a-și dezvălui enigmele și fără a arăta realitatea, referitoare la apariția statului.
1.Boris, Alina Negru, Teoria generală a dreptului și statului, Chișinău, 2006, p.55-57

2.Vecchio Giorgio (del), Op.cit

3.BELIGERANȚĂ – stare de război. DEX

4.Biblia, Epistola către Romani a Sfîntului Apostol Pavel

5.Stere C., Op. Citată