Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Stiinte Juridice si Stiinte Economice, Brasov

Programul de studii: Drept

Anul universitar: 2019-2020

Student,

Adrian CHIRIAC

Lect.univ.dr Petre UNGUREANU

1
1. Pedepsele complementare

2. Executarea pedepselor complementare

3.Pedeapsa complementară a interziceri unor drepturi

4.Pedeapsa complementară a degradării militare

2
 Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește sancțiunea ca fiind o „măsură de constrângere cu
rol educativ, aplicată ca o consecință a neexecutării unei obligații”.

În sens penal, sancţiunile penale sunt acele măsuri de constrângere şi de reeducare prevăzute
în legea penală, aplicate persoanelor care au săvârşit fapte incriminate de această lege.

1. Pedepsele complementare
Pedepsele complementare fac obiectul de reglementare a art. 66 – 70 din Codul penal.
Art. 66 alin. (1) prevede că pedeapsa complementară constă în interzicerea exercitarii unor
drepturi, acolo enumerate1, pe o perioada de la unu la 5 ani:
a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a
folosit pentru savarsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul Romaniei;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari
publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis
infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara
activitati sociale, in conditiile stabilite de instanta de judecata.

A se vedea și Inalta Curte de Casatie si Justitie, decizia nr. 24/2007, publicata in M.Of. nr. 772 din 14
1

noiembrie 2007, pronunțată în interesul legii: „Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, prevazuta in
legea penala romana in continutul art. 64 din Codul penal vechi (art. 66 Cod Penal Nou), se aplica in conditiile art. 65
din acelasi cod (art. 67 Cod penal nou) si inculpatilor cetateni straini", cu excep ția prevederilor art. 66 alin.1 lit. j) (din
noul Cod penal) care nu se aplică cetatenilor straini si apatrizilor, ci numai cetatenilor romani.
3
 Dacă legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta dispune
interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in alin. (1) lit. a) si lit. b), ca pedepse complementare
.cumulative.
Prevederile alin. (1) lit. c) nu se aplică dacă exista motive temeice de a crede ca viata persoanei
expulzate este pusa in pericol ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori
degradante in statul in care urmeaza a fi expulzata.
Atunci cand se dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevazute in alin. (1) lit. n) si lit. o),
instanta trebuie să individualizeze in pedepsa în funcție de imprejurarile cauzei.
Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata numai daca:
- pedeapsa principala stabilita este inchisoarea sau amenda;
- instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului,
aceasta pedeapsa este necesara.
Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie dacă legea prevede aceasta
pedeapsa pentru infractiunea savarsita.
Pedepsa interzicerii dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei nu se aplica in cazul in
care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi incepe:
a) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii
pedepsei sub supraveghere;
c) dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa implinirea
termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii
conditionate.
In cazul liberării conditionate, interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei se
executa la data liberarii.Atunci când s-a dispus revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
sau inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea pentru alte motive decat savarsirea unei noi infractiuni,
restul din pedepsa complementară a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data revocarii sau
inlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.

2. Executarea pedepselor complementare

În cadrul sancţiunilor de drept penal un loc important îl ocupă pedeapsa care este
singura sancţiune penală şi este menită să asigure restabilirea ordinii de drept ce a fost
încălcată prin săvârşirea de infracţiuni.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, prevăzută de lege,
aplicată de instanţa de judecată infractorului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
În doctrină şi în legislaţii se fac diferite clasificări în funcţie de diferite criterii şi care
ajută la o mai bună cunoaştere a pedepselor.
Una dintre clasificări este după rolul şi importanţa atribuită pedepsei. Astfel, se disting
următoarele pedepse:

- Pedepsele  principale sunt de sine stătătoare, au rol principal în sancţionarea

infractorului. De aceea pentru orice faptă incriminată, este prevăzută în lege, în mod
oblogatoriu pedeapsa principală aplicabilă în cazul săvârşirii acesteia. Este pedeapsa
care, cu alte cuvinte, se poate aplica singură infractorului, fără a fi condiţionată de
aplicarea altor sancţiuni de drept penal.

4
 - Pedepsele complementare sunt acele pedepse care au rolul de a complini, completa şi
sunt aplicabile numai pe lângă o pedeapsă principală.

- Pedepsele accesorii după cum se desprind şi din denumire, sunt un accesoriu al

pedepsei principale, decurg din pedeapsa principală.

Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea instituită prin

pedeapsa principală. Pedepsele complementare sunt prevăzute de lege, aplicate de instanţa
judecătorească numai pe lângă o pedeapsă principală.

Ca sancţiune penală şi pedepsele complementare îndeplinesc alături de pedepsele

principale funcţii de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate. Prevenirea săvârşirii de
noi infracţiuni ca scop al pedepsei se realizează şi prin aplicarea pedepselor complementare.
Pedepsele complementare sunt restrictive de drepturi, acestea constând în interzicerea unor
drepturi pe o perioadă determinată.

În dreptul penal român există două feluri de pedepse complementare:

- pedeapsa complementară a interziceri unor drepturi.

- pedeapsa complementară a degradării militare.

3.Pedeapsa complementară a interziceri unor drepturi

Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementară ce constă în interzicerea pe o

perioadă de timp a exerciţiului unor drepturi ale condamnatului.
In literatura juridica se retine că pedeapsa complementară a interziceri unor drepturi :
-este o pedeapsă restrictivă de drepturi care constă în interzicerea temporară a
exercițiului anumitor drepturi ale condamnatului ;
-este un complement sau un adaos la pedeapsa principală ;
-este o privare relativă care privește numai exercițiul nu și capacitatea de a dobândi
astfel de drepturi ;
-este temporară, întrucat nu este niciodată definitivă ,ci numai limitată în timp ;
-este o pedeapsă determinată , legea prevăzând exact drepturile ale căror exercițiu
poate fi interzis, insțanta de judecată urmând să stabilească concret dreptul sau drepturile pe
care le interzice condamnatului și durata exactă a interzicerii.
Pedeapsa complementară  a interzicerii exercițiului unor drepturi este prevazută în
art.64 C.pen și constă în interzicera unuia sau mai multor dintre urmatoarele drepturi :

a) Dreptul de a alege  și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțile elective

publice (art.64 alin 1,lit a ). Interzicerea privește exercițiul drepturilor electorale prevăzute în
Constituția revizuită (art.36 si 37) și în legile privind alegerile locale și generale, precum și
în legea privind alegerea Președintelui României și privește atât dreptul de alege cât și
dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice.
În condițile aderării României la Uniunea Europeana cetățenii românii au dreptul de
a alege sau de a fi aleși în Parlamentul European (art.38 din Constituția revizuită), și atunci
se va pune și problema interziceri acestor drepturi.

5
 b) Dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorități de stat (art 64 alin.1
lit.b), sunt asemenea functii ceea de magistrat , polițist și altele prevăzute în mod expres în
lege.
Aliniatul 2 din art.64 stabilește că interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute la
alin 1 lit b, se poate pronunța numai pe lângă interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute
la aliniatul 1 lit.a, în afară  de cazul când legea dispune astfel. Față de dispoziția legală
menționată în literatura juridică s-a exprimat opinia că interzicerea drepturilor prevăzute in
art.64 lit.a si lit.b , C pen, se poate dispune numai împreună, făcându-se propuneri de lege
ferenda în acest sens.
c) Dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o funcție sau de a exercita o profesie
ori de a desfășura o activitate de natură aceleia de care s-a folosit condamnatul
pentru  săvârșirea infracțiunii (art.64 ali.1 lit.c). Interzicera este limitată la situațile în care
condamnatul s-a folosit de funcția sau de profesia sa pentru săvârșirea infracțiuni, deci când
a exercitat incorect sau abuziv atribuțile, săvârșind o infracțiune. Cel decăzut din acest drept
nu poate exercita funcția sau profesia în exercitarea căreia a comis fapta.
d) Drepturile părintești (art.64 alin.1 lit d). Această pedeapsă presupune calitatea de
părinte a infractorului în momentul pronunțării hotărârii de condamnare și ar urma să le
exercite și după acestă dată. Interzicerea privește toate drepturile părintești , atât cele cu
privire la persoana minorului ,cât și cele referitoare la bunurile acestuia. În situația în care
părintele condamnat este decăzut din drepturile părintești ,instanța civilă va institui tutela.
Interzicerea drepturilor părintești  se dispune în cazul săvârșirii unor infracțiuni cum
ar fi :incestul (art 203), relele tratamente aplicate minorului (art 306 ) s.a.
e) Dreptul de a fi tutore sau curator (art.64 alin 1 lit e ). Interzicerea acestor drepturi
este detrminată de nedemnitatea infractorului care prin infracțiunile comise demonstrează că
nu prezintă garanții morale să exercite drepturile prevăzute în Codul familiei pentru tutore
(art.113-145 ) sau curator (art 152-157 ).
Interzicerea unor drepturi se pronunţă de instanţa de judecată, pe lângă pedeapsa
principală a închisorii dacă sunt îndeplinite şi alte condiţii ce privesc durata pedepsei
pronunţate, aprecierea necesităţii acesteia fiind făcută de către instanţă.
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică de instanţa de judecată
pe lângă pedeapsa închisorii de cel puţin 2 ani. Pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b nu poate fi aplicată inculpaţilor cetăţeni străini, chiar
dacă aceasta este prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită şi pedeapsa principală
aplicată este mai mare de 2 ani, s-a decis corect în practica judiciară.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este faculativă în

cazurile în care nu este prevăzută pentru infracţiunea respectivă, dar instanţa apreciază
motivat că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana
făptuitorului, este necesară aplicarea acesteia (art. 65 al.1 C.p.). Şi în cazul aplicării
facultative a interzicerii unor drepturi este necesar ca pedeapsa principală stabilită să fie
închisoarea de cel puţin 2 ani.

Un aspect important este cel care privește durata executării, interdicției unor drepturi.

Durata executări pedepsei interdicției unor drepturi se determină prin determinarea

momentului începeri executării, și a momentului când ia sfârșit executarea acesteia.
În această privință trebuie să se facă o delimitare, anume între momentul punerii în
executare a pedepsei și momentul începerii executării efective a pedepsei interziceri unor
drepturi. Potrivit art. 426 c.pen., pe de o parte momentul punerii în executare a pedepsei
interzicerii unor drepturi este momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și

6
când are loc trimiterea de către instanța de executarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii
organului local al administrației publice, potrivit art. 66 C. Proc. Pen, pe de altă parte,
momentul începutului efectiv al executării pedepsei interzicerii, fiindcă executarea pedepsei
interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii(art. 66 C. Pen.).
Executarea pedepsei închisorii poate lua sfârșit, mai întâi, în momentul terminării
executării efective a pedepsei închisorii, în al doilea rând, în momentul grațierii totale sau al
grațierii restului de pedeapsă sau al treilea rând, în momentul expirării termenului de
prescripție a executării  pedepsei.
Prin grațierea totală, pedeapsa închisorii se stinge în momentul apariției actului de
grațiere după cum în caz de grațiere succesive se stinge prin grațierea restului de pedeapsă.
Un alt moment sau modalitate de stingere a pedepsei principale, spuneam mai
înainte, este prescripția executării pedepsei (art. 66. C.pen.). Prin împlinirea termenului de
prescripție a executării pedepsei (art. 126 c.pen) 20 de ani în cazul pedepsei închisorii mai
mare de 15 ani, 5 ani în cazul inchisorii până la 15 ani și 3 ani în caz de amendă, pedeapsa
principală se stinge, după care urmează momentul începerii executării pedepsei
conplementare a interdicției unor drepturi.
Momentul terminării executării pedepsei complementare a interdicției unor dreturi
este asemenea important de determinat.
Din acest punct de vedere lucrurile sunt mai simple, fiindcă pedeapsa interdicției
având o durată în timp ea se va termina la expirarea termenului stabilit în hotărârea
definitivă de condamnare, timpul calculându-se conform art.154 C pen ,(ziua de 24 de ore,
săptămâna de 7 zile iar luna și anul socotindu-se împlinite cu o zi înainte de ziua
corespunzatoare datei de la care a început să curgă).
Executarea  acestei pedepse începe după  ceea a închisorii, după grațierea totală sau
restului pedepsei, ori după prescrierea executării ei (art 66 C.pen).
Potivit art 55 alin 1 și 2 C.pen , în caz de neeaplicare a pedepsei detențiunii pe viață
sau în caz de înlocuirea ei, închisoarea va fi de 25 de ani, termen fix și pedeapsa interziceri
unor drepturi timp de 10 ani.
Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi este determinată, în bună parte, de
conținutul ei, adică de specificul conținutului,  mai exact de specificul drepturilor care se
interzic.
Pedeapsa interzicerii unor drepturi fiind o pedeapsă complementară, o pedeapsă
atașată pedepsei principale a închisorii, executarea ei se face după executarea pedepsei
principale.

Pedeapsa complementară, pedeapsă privativă de drepturi, nu se poate executa

deodată cu pedeapsa principală, fiindcă, în acest moment, s-a pus în executare odată cu
pedeapsa principală, pedeapsa aceesorie, interzicerea  execricitarii tuturor drepturilor din
art.64 C.pen ; așa fiind, n-ar avea rost să se aplice în acel moment și pedeapsa
complementară a interzicerii acelorași drepturi.

Odată cu terminarea executării pedespsei principale, închisoare, se termină și

pedeapsa accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 C.pen ; ca urmare, numai
după această dată se poate pune în executare pedeapsa complementară. Rezultă că pedeapsa

7
complementară se execută numai după executarea pedepsei principlae si a celei accesori, pe
care o completează, pe care o continuă , oarecum.

De astfel, numai dupa executarea pedepsei principale, condamnatul devenit liber și-
ar putea executa drepturile cuprinse în conțiuntul pedepsi complementare a interziceri unor
drepturi și deci numai în această perioadă interzicerea drepturilor menționate poate fi
eficentă.

4.Pedeapsa complementară a degradării militare

Degradarea militară este pedeapsa complementară ce constă în pierderea gradului
militar şi a dreptului de a purta uniformă.
Potrivit naturii sale, degradarea militară este o pedeapsă privativă de drepturi, care se
poate aplica numai acelor condamnaţi care au calitatea de militari activi sau rezervişti.
Degradarea militară ca pedeapsă complementară privativă de drepturi se deosebeşte
de interzicerea unor drepturi unde exercitarea drepturilor este numai temporar interzisă (între
1 şi 10 ani), prin aceea că gradul militar şi dreptul de a purta uniformă sunt pierdute pentru
totdeauna, pedeapsa constând tocmai în pierderea acestora.
Degradarea miliatră se aplică numai condamnaţilor militari activi sau rezervişti şi sub
acest aspect sfera subiecţilor cărora li se poate aplica este mai restrânsă decât în cazurile
interzicerii unor drepturi.
Degradarea militară poate fi obligatorie sau facultativă (art.67 alin.2 sau 3).
Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu în cazul infracţiunilor grave care au atras
aplicarea pedepsei cu închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă (art. 67 al. 2
C.p.). Degradarea militară se poate aplica, fiind facultativă, când pedeapsa aplicată de
instanţă este închisoarea de cel puţin 5 ani şi cel mult 10 ani şi a fost pronunţată pentru o
infracţiune săvârşită cu intenţie (art. 67 al. 3 C.p.).
Așadar cand condamnarea este la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani nu
interesează că fapta a fost comisă cu intenție sau din culpă.
Deoarece este condiţionată de durata pedepsei închisorii aplicate, prevederea în
partea specială, a infracţiunilor pentru care se aplică degradarea militară, nu a mai fost
necesară.
Pedeapsa complementară a degradării militare se execută, se aduce la îndeplinire după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Sub raportul noțiunii și a conținutului degradarea militară este o pedeapsă

determinată iar sub raportul duratei sale este o pedeapsă perpetuă. Efectele degradării
militare se produc și după reabilitarea condamnatului întrucât potrivit art.133 alin 2 C.pen,
reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care infractorul a fost
scos în urma condamnării ori de reechemare în cadrele permanente ale forțelor armate sau
de redare a gradului militar pierdut.

8
1.A se vedea și Inalta Curte de Casatie si Justitie, decizia nr. 24/2007, publicata in M.Of. nr. 772
din 14 noiembrie 2007, pronunțată în interesul legii: „Pedeapsa complementara a interzicerii unor
drepturi, prevazuta in legea penala romana in continutul art. 64 din Codul penal vechi (art. 66 Cod
Penal Nou), se aplica in conditiile art. 65 din acelasi cod (art. 67 Cod penal nou) si inculpatilor
cetateni straini", cu excepția prevederilor art. 66 alin.1 lit. j) (din noul Cod penal) care nu se aplică
cetatenilor straini si apatrizilor, ci numai cetatenilor romani.

2.Ioan Marcel Rusu, Drept execuțional penal, editura Hamangiu, 2007.

3.Silviu Gabriel Barbu, Alexandru Șerban, Drept execuțional penal, editura C.H. Beck, 2009.