Sesiunea I

Tema: Identificarea surselor financiare şi atragerea fondurilor

1. Clasificarea surselor de finanţare

2. Elemente de succes în identificarea şi atragerea fondurilor
3. Concepte de marketing in atragerea fondurilor
4. Alte componente legate de activitatea de atragere a fondurilor
5. Tipuri de resurse financiare în cadrul O.N.G.

1. Clasificarea surselor de finanţare

Clasificarea surselor de finanţare este un exerciţiu util în strategia de atragere a

fondurilor, ea permiţând segmentarea pieţei, identificarea pieţelor potenţiale unde
poate fi “vândută” cererea de finanţare, creşterea şanselor, sistematizarea metodelor
de atragere a fondurilor în funcţie de sursa de finanţare.
Criteriile de clasificare sunt foarte diverse, dar le vom prezenta numai pe cele
mai utile în sistematizarea efortului de atragere a fondurilor.
Localizarea geografică a finanţatorului
Se referă la localizarea finanţatorului şi nu la localizarea ariilor unde oferă
sprijinul. În această categorie distingem două categorii majore:
 finanţatori interni;
 finanţatori externi;
Localizarea geografică a ariei unde se qoferă sprijin:
 internaţional;
 regional (mai multe state dintr-o zonă);
 naţional;
 zonal (o provincie istorică);
 local;
Domenii de finanţare:
 protecţia mediului;
 democraţie/drepturile omului;
 social – dezvoltare umană;
 restructurare economică şi dezvoltare economică;
 cultură;
 infrastructură socială şi economică;
Tipuri de activităţi finanţate:
 proiecte/programe;

1
  cheltuieli operaţionale;
 dezvoltare instituţională;
 echipament;
 publicaţii;
 burse;
 călătorie internaţională,
 investiţii;
 fonduri de dezvoltare;

Tipul finanţatorului
Fundaţii individuale sau familiale sunt înfiinţate prin contribuţia unor
filantropi individuali sau a unor familii care de cele mai multe ori exercită o influenţă
foarte puternică, directă sau indirectă asupra distribuirii fondurilor. Multe din aceste
fundaţii sunt stabilite printr-o moştenire importantă, la care apoi pot contribui şi
ceilalţi membri ai familiei. Unele fundaţii de acest tip practic nu au personal angajat,
unul din membrii familiei ocupându-se în timpul liber de administrarea fondurilor, iar
la polul opus se află fundaţii particulare care cu timpul au devenit printre cele mai
mari instituţii finanţatoare.
Fundaţiile corporaţiilor sunt înfiinţate de mari firme, contribuţiile anuale
fiind dependente de profitul firmei. De cele mai multe ori directorul executiv este
unul din angajaţii companiei care poate avea şi alte îndatoriri în domeniul relaţiilor
publice sau comunitare.
Fundaţiile comunitare sunt înfiinţate prin contribuţia unor numeroase
persoane fizice şi juridice dintr-o anumită comunitate (localizată geografic), şi care îşi
limitează sprijinul financiar la acea comunitate. Cu toate că cererile de finanţare sunt
aprobate de comitetul de evaluare al fundaţiei, mulţi finanţatori îţi menţin un anumit
control asupra fondurilor pe care le pun la dispoziţie.
Fundaţiile mixte iţi obţin fondurile atât de la bugetul de stat cât şi din surse
particulare sau comerciale. Domeniile în care ele acordă finanţare trebuie să fie de
interes foarte larg, cu un beneficiu public evident, dat fiind faptul că o parte din bani
vin practic de la contribuabili.
Agenţiile guvernamentale utilizează fonduri provenite de la bugetele de stat,
deci în final de la contribuabil. Dezavantajul constă în faptul că modul de accesare
poate fi uneori dificil şi birocratic, scopurile lor având uneori şi un determinism
politic. Întreg procesul de la înaintarea cererii şi până la finanţare poate dura mai mult
de un an. Printre avantaje se numără faptul că fondurile de care dispun sunt foarte
mari şi că sunt finanţate domenii destul de diverse.
Programele internaţionale sunt orientate spre finanţarea unui anumit domeniu
la nivel internaţional. În general au aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca ale agenţiilor
guvernamentale, având în vedere că sursa banilor este guvernamentală (de la
guvernele naţionale).

2
 Programele guvernamentale se adresează unor probleme deosebite la nivel
naţional. Astfel poate fi abordată reintegrarea şomerilor, situaţia copiilor, probleme de
mediu, tineretul, etc. În general aceste programe sunt gândite pentru a putea fi uşor
accesate de către organizaţiile neguvernamentale şi alţi solicitanţi de fonduri.
Asociaţiile religioase pot şi ele finanţa diferite tipuri de proiecte. Fie că este
vorba de asociaţii ale unor culte, fie că este vorba de o anumită biserică ele pot fi
surse de finanţare importante în domenii ca serviciile sociale, protecţia mediului,
grupuri defavorizate, minorităţi.
Fondurile sunt in general uşor de accesat, procedura fiind facilă şi puţin
birocratizată.
Organizaţiile neguvernamentale reprezintă uneori un sponsor deloc de
neglijat. Există ONG-uri dezvoltate care colectează fonduri pe care apoi le donează
unor organizaţii mai mici. Finanţarea se face de cele mai multe ori in acelaşi domeniu
de activitate cu al organizaţiei donatoare, sumele putând varia de la câţiva dolari până
la zeci de mii de dolari.
Firmele constituie un finanţator deosebit de important pentru comunitate. În
Statele Unite sau Europa ele au o contribuţie majoră. Este mult mai uşor să obţineţi
sponsorizări de la firme ca fonduri nerestricţionate, decât ar fi să le obţineţi de la o
fundaţie sau un program de finanţare naţional sau internaţional. În plus nu trebuie
neglijate nici donaţiile în bunuri sau servicii pe care le pot face diferite firme.
Persoanele particulare sunt finanţatorul către care orice solicitant de fonduri
trebuie să tindă. În ţările dezvoltate ei sunt un finanţator foarte important.

Intercalare: Identificaţi sursele de finanţare potenţiale pentru activităţile din

Planul Strategic de care sunteţi responsabili. Plecând de la următorul
tabel încercaţi să determinaţi probabilitatea de a fi finanţat.

Şanse:
Categoria
Excelente Potenţiale Slabe Nu ştiu

Persoane particulare
Fundaţii
Fundaţii interne
Fundaţii locale sau regionale
Fundaţii internaţionale
Agenţi economici
Agenţi economici din comunitate
Agenţi economici din afara
comunităţii
Administraţie publică (donaţii sau
contracte)

3
 Autorităţi locale
Autorităţi centrale
Instituţii religioase
Parohii locale
Asociaţii religioase
Asociaţii/instituţii naţionale
Asociaţii
Asociaţii profesionale
Asociaţii regionale
Asociaţii naţionale
Organizaţii internaţionale
Alţi finanţatori
..............
..............

După ce aţi terminat o listă a acestor surse şi le-aţi clasificat în funcţie de

probabilitate, trebuie să luaţi în considerare următoarele întrebări:
A. Ce sumă vă puteţi aştepta să primiţi de la fiecare din aceste surse?
B. Aveţi acces la una din persoanele din acea instituţie, care ia decizii referitoare la
donaţii?
C. La care din aceste surse puteţi solicita sprijin pe termen lung?
D. De cât timp, îndemânare şi bani aveţi nevoie pentru a obţine o donaţie de la o
anumită sursa.

2. Elemente de succes în identificarea şi atragerea fondurilor

Implementarea Planului Strategic de Dezvoltare a comunităţii solicită

implicarea şi mobilizarea eforturilor tuturor actorilor comunitari: instituţii, ONG,
APL, agenţi economici etc. Reuşita realizării Planului Strategic depinde de nivelul de
dezvoltare a parteneriatului comunitar –condiţie a succesului.
Unitatea eforturilor partenerilor este foarte importantă mai ales la faza de
identificare şi atragere a resurselor pentru realizarea direcţiilor strategice.
Transparenţa activităţilor tuturor partenerilor comunitari, asigurarea circuitului
informaţional, insistenţa şi perseverenţa – sunt nişte principii de bază a unei activităţi
de atragere a resurselor pentru desfăşurarea proiectelor comunitare.
Atragerea fondurilor nu implică numai solicitarea de fonduri ci şi o ofertă de
oportunităţi adresată partenerilor. Ea este un proces organizat de creare de relaţii şi de
cerere de fonduri sau alte resurse.
Câteva din elementele de succes în atragerea fondurilor sunt:
 existenţa unui plan scris, cu scopuri şi obiective;
4
  solicitarea unei donaţii;
 diversitatea surselor de finanţare;
 alocarea de timp pentru atragerea fondurilor;
 alocarea de bani pentru atragerea fondurilor;
 membrii echipei dedicate activităţii de atragere a fondurilor;
 abordare profesionistă a atragerii de fonduri (pe baza regulilor de marketing)
 disponibilitatea internă de a atrage fonduri;
Astfel:
 dacă nu planificaţi nu veţi atrage fonduri.
 dacă nu cereţi nu veţi atrage fonduri.
 o posibilă formulă de succes este 80% planificare, 20% solicitare.

10 paşi de succes în activitatea de identificare şi atragere a fondurilor

1. Elaboraţi, utilizaţi şi comunicaţi un plan

O parte a planului trebuie să abordeze elementele programului de atragere a
fondurilor, o alta trebuie să demonstreze o conducere şi un control eficient al echipei
de proiect. Grupurile ţintă trebuie informate despre activitatea echipei de proiect,
despre problemele şi succesele ei. O bună comunicare poate îmbrăca mai multe
forme, cum ar fi feedback-ul din partea beneficiarilor, care oferă o bază bună pentru
luarea deciziilor.

2. Studiaţi finanţatorii potenţiali

Este nevoie de un minim studiu al celor mai interesanţi finanţatori potenţiali.
Cei de la care se vor solicita sume mai mari se vor bucura de o atenţie specială.

3. Cunoaşteţi principiile de bază ale marketing-ului

O abordare profesională a procesului de atragere a fondurilor începe prin a
realiza că relaţia donator-beneficiar este reciprocă. Finanţatorul are dreptul de a primi
ceva în schimbul donaţiei sale. Când un finanţator oferă fonduri pentru un program
sau cheltuieli operaţionale, el se aşteaptă la recunoştinţă şi recunoaştere, pe lângă alte
recompense intangibile cum ar fi sentimentul de apartenenţă.

4. Cunoaşteţi şi dezvoltaţi “piaţa”

Printre potenţialii finanţatori se numără fundaţii, firme, guverne, biserici, şi cel
mai important, persoane particulare. Care sunt posibilităţile de a obţine fonduri de la
fiecare din aceştia? Au fost luate în considerare toate sursele de finanţare posibile?

5
 5. Luaţi în considerare mediul şi climatul în care se desfăşoară atragerea
de fonduri
Dacă legislaţia, factorii economici, indicii demografici şi alţi factori nu sunt
luaţi în considerare, unei echipe de proiect îi poate fi dificil să-şi atingă obiectivele
propuse în campania de atragere a fondurilor. Circumstanţele interne, cum ar fi
disponibilitatea comunităţii de a atrage fonduri, pot şi ele influenţa succesul sau
eşecul. Aici pot fi evidenţiate trei chestiuni importante:
1. Există personalul necesar?
2. Există un sistem de management financiar adecvat?
3. A trecut comunitatea printr-un proces de planificare strategică?

6. Creaţi şi examinaţi “cazul”

“Cazul” trebuie să prezinte motivele pentru care se va face donaţia. Trebuie
descrise misiunea, scopurile, obiectivele, nevoile şi oportunităţile comunităţii.

7. Alegeţi programele şi strategiile

Cum veţi aborda fiecare finanţator potenţial în parte şi pentru ce proiect? Veţi
cere fonduri pentru bugetul de bază, pentru un proiect, pentru investiţii sau
echipament? Printre strategiile de abordare se numără solicitările directe, cererile de
finanţare, evenimentele speciale, cererile de sponsorizare.

8. Implicaţi structura de conducere şi voluntarii

Membrii structurii de conducere sunt în mod legal responsabili de activitatea
echipei de proiect, de modul de obţinere şi administrare a fondurilor; ei trebuie să fie
implicaţi de la bun început în procesul de planificare şi atragere a resurselor.

9. Solicitaţi finanţarea
Cereţi o finanţare. O bună pregătire, care poate varia în funcţie de intensitate,
timp acordat şi grad de detaliu poate îmbunătăţi şansele de succes.

10. Reînnoiţi solicitarea

Cele mai mari şanse le aveţi acolo de unde aţi primit deja bani. Şansa de a dona
din nou trebuie oferită tuturor finanţatorilor anteriori.
Intercalare: Determinaţi care este bugetul de familie mediu în comunitatea Dvs.
Care este disponibilitatea membrilor comunităţii de a investi în
proiectele de interes comunitar?

6
3. Concepte de marketing în atragerea fondurilor

Concepte de marketing cum ar fi “schimbul de valori”, segmentarea pieţei,

studiul de piaţă sau pieţe ţintă pot fi aplicate şi în procesul de identificare a surselor de
finanţare.

Schimbul de valori
Marketingul este un proces de planificare şi executare a schimbului de valori
care satisface doua sau mai multe părţi. El trebuie să îndeplinească cel puţin patru
condiţii:
 Există doua părţi implicate.
 Fiecare din părţi are ceva valoros pentru cealaltă.
 Fiecare din părţi poate comunica şi oferi.
 Fiecare din părţi poate accepta sau respinge oferta.
În procesul de identificare a potenţialilor finanţatori trebuie să identificaţi
valorile pe care le veţi oferi în schimbul valorilor (de obicei bani) pe care le oferă
finanţatorul.
Segmentarea pieţei investiţionale
Segmentarea pieţei este procesul de divizare a întregii pieţe în mai multe
subpieţe sau segmente care tind să aibă caracteristici similare. În atragerea fondurilor
acest proces se numeşte identificarea “suspecţilor”. Identificarea “suspecţilor” adică a
finanţatorilor probabili din masa tuturor finanţatorilor posibili (sau potenţiali) se face
pe baza a cel puţin două din următoarele criterii:
 interes faţă de domeniul de activitate (mediu, democraţie, cultură, social,
economie), de zona geografică (comunitate, raion, ţară) de grupurile ţintă
(femei, bătrâni, copii, minorităţi) etc.;
 capacitatea financiară de a vă oferi atât cât cereţi;
Rolul relaţiilor externe
De cele mai multe ori persoanele consideră că buna lor activitate în folosul
comunităţii este suficientă pentru a asigura finanţarea. Nimic mai neadevărat. Chiar şi
cele mai utile şi eficiente programe sunt condamnate să rămână obscure dacă cei care
trebuie să afle de existenţa lor nu sunt informaţi. Imaginaţi-vă că o echipă de proiect
dintr-o comunitate lansează un nou program, dar invită numai membri ai echipei şi
beneficiari, uitând însă să invite presa, finanţatorii şi autorităţile.
Nici o comunitate nu este prea mică pentru a beneficia de pe urma relaţiilor
externe în atragerea de fonduri pentru realizarea unui proiect.
În continuare vom prezenta câteva noţiuni în activităţile de relaţii externe,
subliniind rolul pe care îl pot avea în atragerea de fonduri.
Indiferent de dimensiunile comunităţii următoarele elemente trebuie luate în
considerare înainte de a putea lansa un program de relaţii externe:

7
  Comunitatea trebuie să-şi cunoască identitatea. Trebuie să aibă o misiune şi
obiective definite în mod clar şi cunoscute de membri.
 Activităţile legate de relaţiile externe trebuie să fie o parte a planului strategic
al echipei de proiect. Relaţiile externe trebuie să fie o parte a activităţilor
permanente, la fel ca şi cele de atragere a fondurilor.
 Echipa de proiect trebuie să-şi cunoască grupurile ţinta: cine sunt şi de ce sunt
importante (iar importanţa finanţatorilor-existenţi sau potenţiali nu mai trebuie
subliniată).
 Echipa de proiect trebuie să aibă un plan de relaţii externe, o strategie pentru
a-şi desfăşura activităţile de relaţii externe. O campanie de atragere a fondurilor
va fi mult mai eficientă după ce a fost derulată cu succes o campanie de
promovare a Planului Strategic de Dezvoltare a comunităţii.
 Trebuie să existe un buget pentru relaţii externe. Planul de activitate trebuie să
fie acceptat de toţi membrii echipei. Trebuie să se înţeleagă că relaţiile externe
nu se stabilesc şi nu se îmbunătăţesc peste noapte.

Un plan de relaţii externe ar trebui să conţină următoarele 7 elemente:

1. Obiective - Ce vrea echipa de proiect să realizeze cu acest plan?

Obiectivele trebuie să fie clare şi concrete, de exemplu: “creşterea numărului
membrilor”, “obţinerea sprijinului pentru o anumită problemă”, “creşterea numărului
de finanţatori potenţiali”.

2. Grupuri ţintă - Ce grupuri trebuie influenţate sau abordate pentru a

avea succes?
De regulă, pot fi mai multe grupuri ţintă cu care trebuie să comunice. Este
esenţial să fie identificate grupurile ţintă cu adevărat importante.

3. Mesajele cheie - Care sunt principalele idei pe care organizaţia, echipa

de proiect, vrea să le comunice grupurilor ţintă?
Spiritul mesajelor cheie trebuie să apară din planul de relaţii externe şi din
materialele de prezentare ale oricărei organizaţii.

4. Strategii - Care este abordarea generală pentru a ajunge la grupurile

ţintă?
O strategie comună adoptată de mulţi solicitanţi de fonduri este implicarea
mass mediei. Alte strategii includ creşterea numărului de voluntari sau de membri,
organizarea unor evenimente speciale sau lansarea unei campanii de atragere a
fondurilor.
5. Tacticile - Ce instrumente se vor folosi a îndeplini obiectivele propuse?

8
 Poate fi un simplu material informativ tipărit, o emisiune la televizor, la un post
de radio, sau decernarea unor premii.

6. Planul de lucru - Care este intervalul de timp necesar in mod realist

pentru a duce la îndeplinire strategiile şi tacticile alese?
De cele mai multe ori planurile de lucru sunt realizate anual, dar trebuie
acordată atenţie şi detaliilor, cum ar fi planul de lucru lunar, săptămânal sau chiar
zilnic.

7. Bugetul - Care ar trebui să fie dimensiunea planului de relaţii externe ?

Ea depinde de bugetul disponibil. Este mai bine ca planul să fie larg şi detaliat
pentru ca apoi să fie operată o selecţie în funcţie de bugetul existent şi eficienţa unei
anumite strategii sau tactici.
Este foarte important să aveţi un motiv pentru fiecare activitate pe care o
desfăşuraţi. Hazardul şi întâmplarea determină pierderi de bani şi timp. Trebuie să
ştiţi cu exactitate încotro vă îndreptaţi . (o misiune bine enunţata va contura direcţia)
şi care sunt scopurile. Toate proiectele şi acţiunile trebuie să ducă spre aceea
destinaţie şi acelaşi lucru este valabil şi in cazul relaţiilor cu finanţatorii.

4. Alte componente legate de activitatea de atragere a fondurilor

Managementul financiar
Alături de relaţiile externe, este componentă cea mai puternic legată de
activitatea de atragere a fondurilor. ajută organizaţia, echipa de proiect în atingerea
misiunii ei. Respectarea legilor în vigoare, planificarea şi controlul resurselor
financiare duc la eficientizarea activităţilor legate de proiect. Un management
financiar bun indică de cele mai multe ori un proiect care va genera rezultatele
aşteptate.
O organizaţie cu un management financiar bun îşi poate estima cu uşurinţa
costurile pentru diferite activităţi, poate elabora un buget anual care este punctul de
plecare pentru activităţile de atragere a fondurilor.
În acelaşi timp proceduri de raportare financiară convingătoare (rapoarte
anuale, rapoarte ale comisiei de cenzori, audituri externe) contribuie la creşterea
credibilităţii organizaţiei şi implicit la creşterea şanselor de finanţare.

Sistemele de management informaţional

Activităţile de atragere a fondurilor implică luarea deciziilor pe baza unui mare
volum de informaţii:
 bugete anuale precedente
 bugete pe diferite categorii de cheltuieli sau proiecte

9
  rapoarte către diferii finanţatori
 informaţii diverse despre finanţatori
 liste de corespondenţă
 baze de date cu finanţatori, etc.
Pentru ca volumul de informaţie să nu devină copleşitor este necesară utilizarea
unor metode cât mai eficiente de gestiune a informaţiilor. Crearea unui sistem de
gestionare ordonat şi uşor de folosit al diferitelor fişiere pe calculator şi a unui sistem
de clasificare al documentelor se află la baza acestui efort.
În final, utilizarea bazelor de date pentru stocarea diferitelor informaţii:
membrii, finanţatori existenţi, finanţatori potenţiali, sponsori, stadiul in care se afla o
cerere de finanţare, reprezintă un instrument extrem de util care poate combina multe
tipuri de informaţii, le poate organiza şi furniza diferite rapoarte atunci când sunt
necesare.

Personalul implicat in atragerea fondurilor

In mod ideal toţi cei implicaţi în proiect sunt implicaţi şi în atragerea
fondurilor. Întreg procesul trebuie sa fie coordonat. Daca în organizaţiile dezvoltate
există un “fundraiser” sau “development officer” în cele mai mici sau aflate la început
coordonarea acestui efort este preluată de directorul executiv, preşedinte,
coordonatorul de programe sau coordonatorul relaţiilor externe.
Indiferent cine este aceasta persoana este important ca atribuţiile ei să fie bine
definite şi să i se acorde sprijinul necesar. În final de efortul ei depinde existenta
întregii echipe de proiect, ea va asigura resursele necesare pentru a va servi
beneficiarii şi pentru a vă îndeplini direcţiile din Planul Strategic.

Oferta de servicii
Calitatea şi necesitatea serviciilor oferite poate avea un rol decisiv asupra
activităţii de atragere a fondurilor. În cazul în care comunitatea percepe aceste servicii
ca fiind necesare este probabil ca ea va fi dispusă să contribuie pentru continuarea lor.
Aceste şanse cresc atunci când beneficiarii sunt implicaţi în planificarea şi
administrarea proiectelor şi programelor în cadrul parteneriatului comunitar .
În plus, oferirea unor servicii de calitate atrage după sine crearea unei imagini
pozitive, puternice a echipei de proiect. Această imagine va fi percepută nu numai de
beneficiarii direcţi şi indirecţi ai acestor servicii ci şi de autorităţile locale, sectorul
economic, diferite instituţii finanţatoare, etc.
Intercalare: Determinaţi care consideraţi că au fost cele mai importante
componente în activitatea de atragere a fondurilor pentru finanţarea
proiectelor implementate în comunitatea Dvs. Care este rolul parteneriatului
comunitar în atragerea fondurilor? Care este rolul(ponderea) fiecărui actor
comunitar în activitatea de atragere a fondurilor?

10
 5. Tipuri de resurse financiare în cadrul O.N.G.

Bugetul de bază (core budget)

Este partea din bugetul anual care vă permite să acoperiţi costurile de bază ale
organizaţiei. Sunt costuri care nu pot fi asociate în mod direct unor proiecte sau
programe şi care nu cuprind investiţiile sau achiziţiile de echipament.
Din acest capitol de buget pot face parte:
 costuri de comunicaţii (telefon, corespondenţă)
 costuri de personal (director executiv, secretară, coordonator relaţii externe,
etc.)
 transport şi întreţinerea mijloacelor de transport existente.
 consumabile
 chiria sediului şi întreţinerea
 costuri legate de atragerea de fonduri
Importanţa pe care această parte a bugetului o are pentru organizaţie nu mai
necesită comentarii. Din păcate exact aceste costuri sunt foarte greu de acoperit în
lipsa unor activităţi constante de atragere a fondurilor din surse locale. Agenţiile
finanţatoare din străinătate sunt în general puţin dispuse să acopere aceste costuri, iar
pentru sponsorii comerciali ele nu sunt foarte atractive. Acesta este motivul pentru
care foarte multe organizaţii trăiesc de fapt “de la un proiect la altul”, activităţile
organizaţiei “hibernând” între finanţările dintre două proiecte.
Organizaţiile dezvoltate îşi asigură aceste fonduri din cotizaţiile membrilor,
donaţii de la persoane particulare sau din alte fonduri nerestricţionate provenite de la
agenţi comerciali sau fundaţii. O parte importantă a efortului de atragere a fondurilor
trebuie orientată spre acoperirea acestei categorii de buget.

Bugetul de programe
Este partea din buget căreia i se acordă în general cea mai mare atenţie. Cu
ajutorul acestor resurse organizaţia acordă în mod direct servicii beneficiarilor,
contribuind astfel la atingerea misiunii ei. Din această cauză solicitările pentru
această componentă a bugetului sunt foarte atractive pentru finanţatorii
instituţionalizaţi care au propriile lor priorităţi şi au deci cea mai mare şansă de a fi
finanţate.

Bugetul de investiţii
Prin buget de investiţii se înţeleg costurile alocate unor achiziţii majore, de
lungă durată ale organizaţiei. Poate fi vorba de terenuri, clădiri sau mijloace de
transport. Având în vedere valoarea mare a acestor costuri ele pot fi suportate numai
de finanţatorii foarte mari sau de grupuri de finanţatori. Se întâmplă frecvent ca o
organizaţie să lanseze mai multe campanii de atragere a fondurilor pentru a aduna

11
suma necesară achiziţionării unui sediu sau a unei maşini. De multe ori un asemenea
efort se poate întinde pe mai mulţi ani.
Este de aceea foarte important ca activitatea să fie susţinută permanent şi atent
planificată pentru ca efortul depus anterior să nu se irosească.

Bugetul pentru echipament

Include sumele necesare achiziţionării pieselor de echipament necesare
organizaţiei. Poate fi vorba de echipament de birou general (copiator, calculator,
imprimantă, fax, mobilier, etc.) sau echipamente specifice unei anumite organizaţii
(echipament medical, cameră video, echipament montan, tehnic, etc.). În unele cazuri
el poate fi asociat unor anumite proiecte sau programe (şi atunci el trebuie inclus în
acel capitol) dar de multe ori el este de uz general şi atunci bugetul trebuie planificat
separat.

Intercalare: Încercaţi să alcătuiţi un buget pentru un ONG din comunitatea

DVS.

12