Un alt mod de a gândi:

cercetarea ştiinţifică

Suport de curs
Designul şi practica cercetării sociale
Mircea Comşa
 2 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Teme discutate
 Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.
 Cercetarea ştiinţifică
 Definirea cercetării ştiinţifice
 Caracteristicile cercetării ştiinţifice
 Tipuri de cercetări
 Normele comunităţii ştiinţifice
 3 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Criterii de clasificare a întrebărilor:
 Exerciţiu individual – scrieţi pe o foaie două întrebări la care vă gândiţi
în aces moment / v-aţi gândit cândva
 Prezentarea întrebărilor.
 Tentative de clasificare a întrebărilor.
 4 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Criterii de clasificare a întrebărilor:
 Referent:
 lumea umană, animală, biologică, naturală, divină ...
 Tipul de răspuns ce poate fi dat / perspectiva din care se poate da un
răspuns:
 experienţă (personală, de grup, socială şi a experţilor sau liderilor),
raţionament şi ştiinţă
 autoritatea, tradiţia (autoritatea trecutului), miturile media, experienţa
personală, şi ştiinţa (cercetarea ştiinţifică)
 cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea comună
 5 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Modalităţi de cunoaştere:
 Autoritatea = acceptarea unei afirmaţii ca fiind adevărate în baza faptului
că aparţine cuiva anume.
 Tradiţia (autoritatea trecutului) = acceptarea a ceva ca fiind adevărat în
baza faptului că aşa a fost întotdeauna.
 Simţul comun = se referă la afirmaţiile bazate pe ceea ce toată lumea
ştie şi are sens.
 Miturile media = “informaţiile” prezentate de media.
 Experienţa personală = ceea ce experimentăm nemijlocit. Erori:
 supra-generalizarea
 observaţia selectivă
 concluzionarea prematură
 efectul de halou
 Raţionamentul = prin utilizarea argumentelor logice de tip deductiv,
inductiv sau inductiv-deductiv raţionamentul produce cunoaştere în baza
anumitor premise.
 6 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Cercetarea ştiinţifică:
 Celelalte modalităţi de cunoaştere au limite.
 Cunoaşterea ştiinţifică urmăreşte depăşirea acestor limite.
 Pentru aceasta sunt necesare:
 reducerea universului de studiu:
 din universul întrebărilor, cercetarea ştiinţifică este interesată doar de cele la care
poate fi dat un răspuns bazat pe evidenţe, fapte, observaţii empirice.
 acceptarea unor asumpţii:
 existenţa realităţii exterioare
 posibilitatea cunoaşterii senzoriale şi raţionale
 existenţa unei ordini
 posibilitatea generalizării
 Exerciţiu individual - comentaţi în scris următorul fragment:
 Ştiinţa este interesată de ceea ce este şi de ce este şi nu de ce sau cum ar
trebui să fie.
 7 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Cercetarea ştiinţifică:
 Pentru a deveni ştiinţă, răspunsurile de tip ştiinţific trebuie să ia anumite
forme care să permită verificarea.
 Pentru a putea fi verificate de ceilalţi, răspunsurile de tip ştiinţific trebuie
să fie transpuse într-o formă clară şi unitară = să ia forma unei descrieri.
 Pentru a realiza descrierea unei realităţi e nevoie de un limbaj de
specialitate adică de concepte clar definite.
 Mai mult, conceptele trebuie să fie definite, direct sau indirect, prin
observaţii de încredere.
 Pasul următor îl constituie explicaţia (serie de propoziţii abstracte) prin
intermediul căreia sunt relaţionate schimbările dintr-o clasă generală de
evenimente cu schimbările dintr-o altă clasă în anumite condiţii.
 Un exemplu de relaţionare este legea facilitării sociale sau a audienţei care
stipulează faptul că o sarcină uşoară sau bine ştiută este performată mai
bine în prezenţa altora decât în izolare (ipoteză/generalizare empirică/lege).
 Teorii: pentru a arăta cum pot fi explicate legile observate.
 8 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Cercetarea ştiinţifică:
 Exemplul 1: informaţie apărută într-o reclamă la medicamentul „x”: 80%
dintre medici prescriu medicamentul „x”.
 Ce ne-am putea întreba ca oameni de ştiinţă cu privire la acest enunţ?
 Exemplul 2: temă de campanie în SUA - pedeapsa cu moartea. Dincolo
de justificările de ordin moral şi religios apar discuţii cu privire la influenţa
pe care o are pedeapsa cu moartea asupra ratei omuciderilor: creştere
sau scădere.
 Din ce perspectivă am putea răspunde la această întrebare? Care ar fi
răspunsul?

 Exerciţiu individual – ce înţelegeţi prin “cercetare ştiinţifică”?

 9 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Cercetarea ştiinţifică:
 Etimologia:

re + search
din nou, reluat + a căuta, a proba

cerceta + re
a căuta, a proba + din nou, reluat

 Cercetare ştiinţifică se referă la studiul atent, sistematic într-un anumit

domeniu, cu scopul de a afla răspunsul la anumite întrebări, probleme, a
stabili fapte sau principii.
 Cercetarea este un proces de colectare, analiză şi interpretare a
informaţiilor cu scopul de a răspunde anumitor întrebări (doar cele care
permit obţinerea unor evidenţe empirice).
 10 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Cercetarea ştiinţifică:
 Cercetarea ştiinţifică din cadrul ştiinţelor sociale prezintă patru
caracteristici principale (King et al., 2000: 22-23):
 Obiectivul cercetării să treacă dincolo de date prin formularea de inferenţe
descriptive sau cauzale valide.
 Metodele şi procedurile folosite pentru producerea de date şi analiza lor
(formularea inferenţelor) sunt explicite şi publice astfel încât valoarea lor
poate fi determinată.
 Avantaje: învăţarea reciprocă, îndreptarea erorilor, depăşirea limitelor.
 Concluziile cercetării ştiinţifice sunt incerte dat fiind faptul că, prin definiţie,
inferenţa este un proces imperfect, fiecare descriere, inferenţă având
asociată o estimare a nivelului de încredere.
 Caracterul ştiinţific al acestui tip de cunoaştere este dat de metoda folosită şi
nu de obiectul de studiu (prin urmare este posibil să folosim aceste metode
pentru a studia practic orice domeniu care respectă limitele prezentate
anterior).
 Proces controlabil, riguros, sistematic, valid şi verificabil, empiric,
critic.
 11 Designul şi practica cercetării sociale - Mircea Comşa

Cunoaşterea umană. Modalităţi de cunoaştere.

 Normele comunităţii ştiinţifice:
 Universalismul = cerinţa de a judeca activitatea de cercetare şi implicit rezultatul
ei doar pe baza analizei procesului de cercetare, fără a ţine cont de context.
 Scepticismul organizat = nu se accepta idei noi fără o analiză critică a
evidenţelor şi a inferenţelor; scopul nu este atacarea cercetătorului ci menţinerea
doar a cunoştinţelor care s-au dovedit a fi adevărate.
 Dezinteresul = neutralitatea, imparţialitatea, receptivitatea şi deschiderea la
observaţii neaşteptate sau idei noi; oamenii de ştiinţă trebuie să caute evidenţe
care să le infirme teoriile şi să le accepte pe acelea care sunt produse prin
cercetări de calitate.
 Comunalismul = împărtăşirea cunoaşterii ştiinţifice (rezultate şi proceduri) astfel
încât să se asigure replicabilitatea; dacă se ajunge la aceleaşi concluzii
rezultatele vor fi acceptate în corpul cunoaşterii.
 Norma onestităţii = eliminarea încercărilor de a trişa reducând astfel posibilitatea
unor evidenţe false.