GLANDELE SUPRARENALE

Glandele suprarenale sunt glande endocrine, formate din două componente:

corticosuprarenala şi medulosuprarenala, diferite structural şi funcţional.
Sunt situate retroperitoneal, în dreptul vertebrelor T12 şi L1, în partea supero-
medială a lojei renale, acoperite de fascia renală, şi înconjurate de grăsimea perirenală.
Sunt separate de polul superior al rinichiului prin septul suprareno-renal.
Au aspect lobulat, o greutate de 5-8 grame (90% reprezintă corticala) şi au
următoarele dimensiuni:
o înălţime de 5 cm
o lăţime de 3 cm
o grosime de 1 cm

Glanda suprarenală dreaptă

Are formă triunghiulară şi prezintă:

- 3 feţe:
o antero-laterală
o antero-medială
o posterioară
- o bază sau faţă renală
- 3 margini:
o superioară
o anterioară
o medială
- un vârf, orientat postero-medial.

Faţa antero-laterală are formă triunghiulară şi este împărţită de foiţa inferioară a

ligamentului coronar în două părţi:
- superioară
o neacoperită de peritoneu
o vine în raport cu aria nuda a ficatului
- inferioară
o acoperită de peritoneul parietal al spaţiului subhepatic drept
o vine în raport cu:
 faţa viscerală a lobului drept hepatic
 flexura duodenală superioară (prin intermediul fasciei de
coalescenţă Treitz)
Uneori, foiţa inferioară a ligamentului coronar se reflectă mai jos, pe faţa anterioară a
rinichiului drept şi formează ligamentul hepato-renal.
În această situaţie, toată faţa antero-laterală a glandei suprarenale vine în raport cu
aria nuda a ficatului.

Faţa antero-medială este concavă, mai îngustă şi vine în raport cu VCI.

La nivelul ei se află hilul glandei, pe unde iese vena suprarenală centrală dreaptă.

Faţa posterioară vine în raport cu muşchiul diafragm, nervii splahnici şi venele

lombare ascendente.
 Baza sau faţa renală este concavă şi vine în raport cu polul superior al rinichiului
drept.
La nivelul ei pătrunde în glandă artera suprarenală inferioară.

Marginea superioară este situată între feţele antero-laterală şi posterioară.

Marginea anterioară este situată între feţele antero-laterală şi antero-medială.
Marginea medială este situată între feţele antero-medială şi posterioară. Vine în
raport cu VCI.
La nivelul ei pătrund în glandă arterele suprarenale superioară şi medie. Este
legată de ganglionul celiac semilunar drept prin numeroase fibre simpatice.

Glanda suprarenală stângă

Are formă semilunară, cu convexitatea orientată medial. Prezintă:

- două feţe:
o anterioară
o posterioară
- două margini:
o medială
o laterală

Faţa anterioară vine în raport:

- superior cu faţa posterioară a stomacului (prin intermediul bursei omentale)
- inferior cu faţa posterioară a corpul pancreasului şi vasele lienale (prin
intermediul fasciei de coalescenţă Treitz).
La acest nivel se află hilul glandei, prin care iese vena suprarenală centrală
stângă.

Faţa posterioară este împărţită în 2 părţi:

- medială - care vine în raport cu diafragma
- laterală (faţa renală) - care vine în raport cu:
o polul superior al rinichiului stâng
o partea superioară a marginii mediale a rinichiului stâng.
La nivelul ei pătrunde în glandă artera suprarenală inferioară.

Marginea medială este convexă şi prin ea pătrund arterele suprarenale superioară

şi medie. Vine în raport cu:
o aorta abdominală
o corpul pancreasului şi vasele lienale
o ganglionul celiac semilunar stâng, de care este legată prin numeroase
fibre simpatice.

Structura glandelor suprarenale

Glandele suprarenale sunt învelite la exterior de o capsulă conjunctivă subţire. Din

capsulă pornesc septuri radiare, care străbat corticala şi formează stroma glandei, prin care
trec vase şi nervi.
 Corticosuprarenala este formată din 3 straturi celulare:
- un strat extern sau glomerular format din celule dispuse în cuiburi sau cordoane
spiralate, separate de stromă cu capilare sinusoide. Celulele secretă
mineralocorticoizi.
- un strat mijlociu sau fascicular format din celule dispuse în cordoane paralele,
separate de stromă cu capilare sinusoide. Celulele secretă glucocorticoizi.
- un strat intern sau reticular format din celule dispuse în cordoane anastomozate
în reţea, separate de stromă cu capilare sinusoide. Celulele secretă
glucocorticoizi, iar printre aceste celule se află rare celule ce secretă androgeni.

Medulosuprarenala este formată din:

- celule cromafine dispuse în cuiburi sau reţele
- fibre simpatice preganglionare
- neuroni ganglionari simpatici multipolari.

Vascularizaţia glandei suprarenale

Vascularizaţia arterială a glandei suprarenale este asigurată de:

- artera suprarenală superioară, ramură din artera frenică inferioară
o pătrunde în glandă prin marginea medială
o în jurul ei ţesutul conjunctiv retroperitoneal se condensează şi formează
ligamentul suprareno-frenic.
- artera suprarenală medie, ramură din aortă
o pătrunde în glandă prin marginea medială
o artera suprarenală medie dreaptă trece posterior de VCI
o artera suprarenală medie stângă este înconjurată de ligamentul
suprareno-aortic, format de condensarea ţesutului conjunctiv
- artera suprarenală inferioară, ramură din artera renală
o străbate septul suprareno-renal
o pătrunde în glandă la nivelul feţei renale

Vascularizaţia venoasă este asigurată de vena suprarenală centrală, care iese prin
hilul glandei şi se varsă:
o în dreapta - în VCI
o în stânga - în vena renală stângă.
În jurul venei suprarenale centrale drepte se formează ligamentul suprareno-cav
prin condensarea ţesutul conjunctiv retroperitoneal.

Limfa este drenată în ganglionii limfatici lombari lateroaortici.

Inervaţia glandelor suprarenale
Inervaţia simpatică este asigurată de fibre simpatice preganglionare din nervii
splanhnici (T5-T12) care trec prin plexul celiac fără a face sinapsă. Aceste fibre formează
plexul suprarenal ce pătrunde în glanda suprarenală prin marginea medială.
Stimulează secreţia celulelor cromafine medulosuprarenale.
Inervaţia parasimpatică este redusă şi este reprezentată de fibre preganglionare din
trunchiul vagal posterior care fac sinapsă cu celule ganglionare din apropierea glandei.
Asigură inervaţia corticosuprarenalei.
 Adrenalectomia sau suprarenalectomia se practică în cancerul mamar sau prostatic,
în cazul în care evoluţia tumorii este subordonată controlului hormonilor androgeni sau
estrogeni. Calea de acces în adrenalectomie este cea epigastrică.