Rinichiul – configuraţie externă şi structură generală

Rinichiul este organ parenchimatos primitiv retroperitoneal., situat inferior de

diafragmă, în regiunea lombo-diafragmatică.
Rinichiul are formă de boabă de fasole, culoare brun-roşcată şi consistenţă fermă.
Are lungimea de 10-12 cm şi lăţimea de 5-6 cm.

Axul rinichiului este oblic inferior şi lateral. Astfel:

o extremităţile superioare ale rinichilor sunt situate la distanţă de 6-7 cm
o extremităţile inferioare ale rinichilor sunt situate la 10-12 cm
Rinichiul drept este mai jos situat faţă de cel stâng (cu 1-2 cm).
Polul inferior al rinichiului stâng este situat la 2-4 cm superior de creasta iliacă,
polul inferior al rinichiului drept fiind mai jos cu 1-2 cm faţă de cel stâng.

Rinichiul prezintă:
- 2 feţe:
o anterioară, convexă
o posterioară, plană
- 2 margini:
o laterală, convexă, la nivelul căreia se află şanţul longitudinal, ce
corespunde unei zone paucivasculare (este zona de abord chirurgical)
o medială, concavă, la nivelul căreia se află hilul renal, delimitat de 2 buze:
anterioară şi posterioară.
Hilul renal se continuă cu o cavitate în interiorul rinichiului, numită
sinus renal.
Hilul renal şi şanţul longitudinal sunt situate „în oglindă”.
- 2 extremităţi:
o inferioară
o superioară la nivelul căreia se află glanda suprarenală.

Rinichiul este învelit de:

- o capsulă fibroasă proprie, care pătrunde şi în sinusul renal
- o capsulă adipoasă, numită grăsime perirenală, care pătrunde şi în sinusul renal
Rinichiul şi capsula adipoasă sunt situate între foiţele fasciei renale. Posterior de foiţa
posterioară a fasciei renale se află grăsimea pararenală Gerota.

Structura rinichiului

Rinichiul este învelit de:

- o capsulă fibroasă proprie, care pătrunde şi în sinusul renal
Capsula conţine numeroase fibre de colagen, care îi conferă un grad crescut de
rezistenţă, ce permite doar variaţii limitate de volum ale rinichiului.
De aceea, în afecţiunile acute edematoase sau congestive (nefrita
scarlatinoasă) este indicată capsulotomia, pentru protejarea structurilor
parenchimatoase,
- o capsulă adipoasă, numită grăsime perirenală, care pătrunde şi în sinusul renal
Rinichiul şi capsula adipoasă sunt situate între foiţele fasciei renale. Posterior de foiţa
posterioară a fasciei renale se află grăsimea pararenală Gerota.
 Rinichiul este format din medulară şi corticală.

Medulara renală are culoare roşie-brună, este discontinuă şi formează:

o 7-14 piramide Malpighi, dispuse în două planuri: anterior şi posterior
o piramidele Ferrein

Fiecare piramidă Malpighi prezintă:

- un vârf orientat spre sinus, numit papilă renală.
Pe papila renală se inseră un calice mic. Suprafaţa intracaliceală a papilei
prezintă 10-15 orificii papilare şi se numeşte aria cribosa.
- o bază orientată spre periferie.
Pe bază se află prelungiri ale medularei, ce formează piramidele Ferrein
(radiaţiile medulare sau pars radiata a corticalei), în număr de 400-500.

Pe secţiune, la nivelul piramidelor renale se observă striaţii longitudinale:

o gălbui – determinate de tubii colectori
o roşiatice – determinate de vasele de sânge.
Piramidele Malpighi sunt împărţite în 2 zone:
o internă sau papilară
o externă sau limitantă

Corticala renală are culoare gălbuie sau cenuşie.

Prezintă:
- o porţiune periferică, continuă, numită corticala superficială (cortex corticis)
- prelungiri ce pătrund între piramidele Malpighi, formând coloanele renale Bertin
Coloanele Bertin ajung până în sinus, în care proemină, formând
proeminenţele interpapilare.
- prelungiri ce pătrund între piramidele Ferrein şi formează partea convolută a
corticalei (sau labirintul cortical).

Rinichiul este impărţit in lobi renali.

Un lob renal este format dintr-o piramidă Malpighi împreună cu corticala
corespunzătoare.
O piramidă Ferrein împreună cu corticala corespunzătoare formează un lobul cortical.
Fiecărui lob renal îi corespund 400-500 de lobule corticali.

Rinichiul este împărţit, pe baza ramificaţiei arteriale, în 5 segmente:

o 4 segmente anterioare: superior, antero-superior, antero-inferior şi inferior
o un segment posterior.
Rinichiul este format din:
o stromă – slab reprezentată
o nefroni
o tubi colectori

Unitatea morfo-funcţională a rinichiului este nefronul.

Nefronul, unitatea secretorie a rinichiului, este alcătuit din corpusculul renal şi
tubul urinifer.
 Corpusculul renal este format din:
- glomerulul renal, un ghem de capilare formate prin ramificarea unei arteriole
aferente.
Capilarele descriu anse care se spiralează în jurul unui ax de ţesut mezangial
(mezangiu glomerular), apoi se unesc şi formează arteriola eferentă.
Locul în care intră arteriola aferentă şi iese arteriola eferentă reprezintă polul
vascular al corpusculului renal.
- capsula Bowmann, formată din două foiţe: viscerală şi parietală, ce delimitează
o cavitate, în care se strânge urina primară (filtratul glomerular).
Această cavitate se continuă la polul urinar cu tubul contort proximal.
Foiţa viscerală, împreună cu pereţii capilarelor, formează membrana filtrantă
glomerulară

Corpusculii renali sunt situaţi în corticală:

o la periferia corticalei, superficial (85%)
o în apropierea medularei, în acest caz numindu-se corpusculi
juxtamedulari.

Tubul urinifer al nefronului este format din:

- tubul contort proximal – situat în corticală
- ansa Henle – situată în medulară, este alcătuită dintr-un braţ ascendent şi un
braţ descendent, fiecare format din 2 segmente: un segment gros şi un segment
subţire.
Este mai lungă la nefronii juxtamedulari.
- tubul contort distal - situat în corticală; se îndreaptă spre corpusculul renal şi vine
în contact direct cu arteriolele aferentă şi eferentă, participând la formarea
complexului juxtaglomerular.

Complexul juxtaglomerular este format de:

- celule modificate ale tubului contort distal, ce formează macula densa
- celule modificate ale arteriolei aferente, numite celule juxtaglomerulare
- celule mezangiale (mezangiu extraglomerular) numite lacis, situate între cele 2
arteriole, tubul contort distal şi glomerulul renal.
Celulele juxtaglomerulare secretă în special renină şi eritropoietină, dar şi forma
activă a vitaminei D3, prostaglandine, kalicreină etc.

Tubii contorţi distali se deschid în tubii colectori (care nu aparţin nefronilor). Tubii
colectori au un scurt segment cortical, apoi pătrund în medulară. În porţiunea papilară a
medularei, tubii colectori se unesc şi formează ductele papilare Bellini.
Ductele papilare Bellini se deschid prin orificiile papilare în calicele mici.