Universitatea Dunărea De Jos Galați

Facultatea ACIIE

Disciplina Achiziția și prelucrarea datelor

REFERAT
”Satelitul meteorologic”

Student : Gordaș Dumitru

Profesor : Anghel Cătălin

2020
 Page |3

Cuprins

1. Introducere……………………………………………4
2. Caracteristici ………………………………………...5
3. Sateliții meteorologici …………………….………….. 6
3.1 Cum se obțin imaginile salitare … …………….... 7
3.2 Recepţionarea şi decodarea imaginilor………………… 8
 Page |4

1 . Ce este satelitul?
Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și
orbitează un corp ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă mai mare de
timp pentru ca sensul de "satelit" să se păstreze.
În marea lor majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru
comunicații, supraveghere, și orbitează în jurul Pământului. Sateliții sunt folosiți pentru
un număr mare de scopuri. Există sateliți de observare a Pământului civili și
militari, sateliți de comunicații, sateliți de navigație, sateliți meteorologici și sateliți de
cercetare. Stațiile spațiale și navele spațiale cu echipaj uman pe orbită sunt, de asemenea,
sateliți.
 Page |5

2 . Caracteristici
Un satelit primește semnalul de la o stație emițătoare de pe Pamant care amplifică
și retransmite semnalul spre o stație de recepție ,la o frecvență diferită. În prezent, sateliții
folosesc exclusiv sisteme de operare active, în care fiecare poartă propriul echipament
transmisie-recepție. Sateliții folosesc benzi de frecvență de aproximativ 6 GHz.

Satelitul artificial conține sisteme tehnice complexe folosite pentru mentinerea stației:
 Sursă de energie electrică
Un satelit își produce puterea necesară pe toată durata misiunii. Cea mai folosită
sursă este o combinație a celulelor solare cu reîncarcarea bateriilor. Panourile
solare fotovoltaice sunt de dimensiuni mari pentru a produce puterea de care are nevoie
satelitul.
 Control termic
Sateliții folosesc radiatoare în formă de panouri pentru a preveni supraîncălzirea
de la Soare a unor elemente; satelitul se poate roti astfel încât căldura să fie repartizată pe
toată suprafața.
 Orientare și corectarea traiectoriei
Orientarea unui satelit este direcția spre care sunt îndreptate principalele sale
componente (panourile solare sunt menținute spre Soare, antenele și senzorii sunt
orientați spre stațiile de la sol, telescoapele sunt direcționate spre obiectele astronomice
etc.). Una din metodele folosite pentru orientare este folosirea unor mici motoare cu
reacție, și a unor magneți ce interacționează câmpul magnetic al Pământului.
 Protecția de radiațiile cosmice
Sateliții trebuie să suporte efectele unui mediu ostil din spațiul cosmic cum ar fi
efectul radiațiilor și, uneori, impacturile cu micrometeoriți, în special în timpul misiunilor
de durată.
 Emițătoare și receptoare radio
Fiecare satelit emite folosind un cod unic PRN (Pseudo Random Noise Code), de
recunoaștere, putându-i-se stabili astfel cu precizie locația.

3 . Sateliții meteorologici
 Page |6

3.1 Imaginile satelitare se obţin prin radiometrie, adică prin măsurarea

radiaţiei electromagnetice emise de soare, reflectată de atmosferă şi suprafaţa terestră.

Imaginile satelitare în uz la ora actuală sunt din spectrul vizibil, infraroşu,

derivate din emisiile vaporilor de apă şi microunde.

Senzorii sateliţilor meteorologici se pot clasifica în doua tipuri, anume pasivi şi

activi. Senzorii pasivi nu folosesc surse proprii de iluminare electromagnetică şi
depind de radiaţia naturală reflectată de către obiectele studiate. Senzorii activi se
folosesc de surse proprii generatoare de radiaţie electromagnetică. O parte din radiaţia
emisă către obiectul de interes este reflectată înapoi spre satelit şi e procesată.
Senzorii activi se pot împărţi la rîndul lor după tipul de date pe care le oferă: a)
analiză spaţială – de exemplu înregistrarea suprafaţei şi temperaturii apei oceanelor,
urmărirea integrităţii stratului de ozon, observarea formaţiunilor noroase, a vegetaţiei,
a umezelii solurilor, etc.; b) analiză spectrală – analiza compoziţiei chimice a
straturilor atmosferice, suprafeţei oceanice, etc. (sateliţii meteorologici folosesc
aceste informaţii pentru a sonda atmosfera şi a crea o imagine pe verticală a
temperaturii, umidităţii şi tipurilor de gaze componente); c) analiza intensităţii
radiaţiei electromagnetice reflectate – stabilirea proprietăţilor dielectrice (de izolare
electrică) şi ale suprafeţei obiectului studiat, determinând pe această cale umiditatea
solurilor, neregularitatea suprafeţei oceanice din care se poate calcula viteza şi
direcţia vîntului, etc.
 Studiul norilor (acoperire, tipuri) şi al ceţii.

 Detecţia şi monitorizarea incendiilor şi a fumului.

 Page |7

3.2 Recepţionarea şi decodarea imaginilor de la sateliţii meteorologici în

cadrul Observatorului Astronomic Suceava se face prin intermediul sistemului APT
(Automatic Picture Transmission). Sateliţii vizaţi sunt din seria NOAA (ai National
Oceanic and Atmospheric Administration), anume NOAA-12, NOAA-15, NOAA-17
şi NOAA-18. Semnalul analog (audio) transmis de către satelit este recepţionat de un
receptor radio in banda de 137 MHz şi decodat de un computer ce rulează un program
specializat, “APT Decoder”.
 Page |8

Semnalul radio este transmis continuu de către satelit, recepţionarea lui facându-se
în perioada de vizibilitate a satelitului (când acesta trece pe deasupra staţiei
receptoare). Durata unei treceri care produce rezultate satisfăcătoare este de 8-15
minute. Pe lângă spectrul vizibil, sateliţii NOAA achiziţionează imagini şi în spectrul
infraroşu. Imaginile sunt monocrome, cu posibilitatea de a se afişa în culori false cu
ajutorul aceloraşi aplicaţii de decodare. Suprafaţa acoperită în aceste imagini este
legată traiectoria satelitului, astfel putându-se recepţiona imagini doar cu zona unde
se află amplasat receptorul (de ordinul a câtorva zeci de grade de latitudine si
longitudine în jurul acestuia).

Prin achiziţionarea imaginilor de la aceşti sateliţi se poate urmări nebulozitatea

atmosferică, direcţia de deplasare a norilor, suprafaţa acoperită de zăpadă, şi, în
cazuri excepţionale de vizibilitate, deplasarea norilor de cenuşă vulcanică sau a
fumului.