Sunteți pe pagina 1din 7

Obiective strategice europene în domeniul educaţiei şi formării

profesionale

Educatia ansamblul influentelor exercitate asupra indivizilor umani, de regula copii si tineri, in
evolutia si dezvoltarea lor, de catre alti indivizi umani, de regula adulti, indiferent daca aceste
influente sunt intentionate sau spontane, explicite sau implicite, sistematice sau intamplatoare,
dar avand un rol mai mare sau mai mic in formarea individului ca om social.

Notiunea de Societatea cunoasterii este utilizata astazi in intreaga lume, fiind o prescurtare a
termenului Societate bazata pe cunoastere. Societatea cunoasterii reprezinta mai mult decat
societatea informationala, ingloband-o de fapt pe aceasta.

Dimensiunea europeana a aparut in limbajul politicilor educationale la Sf.anilor 80. In contextul


art.149-150 ale Tratatului Uniunii Europene, dimensiunea respectiva se referea la eforturile de
cunoastere reciproca, la schimburile si proiectele comune realizate de unitatile de invatamant din
tarile UE.

1989- toate tarile Europei geografice au devenit membre ale Consiliului Europei.

Al treilea moment in evolutia dimensiunii eropene se desfasora in prezent. El se realizeaza prin


apropierea celor 2 planuri (UE si CE), indeosebi dupa largirea considerabila a ambelor
organizatii.

Dimensiunea europeana a educatiei nu trebuie sa limiteze posibilitatea tinerilor de a-si construi liber
propria identitate. Pentru a putea alege insa, ei trebuie mai intai sa invete sa stie care sunt alternativele,
in special in domeniul valorilor, unde orientarea este mai dificila mai ales daca se renunta la modele
pentru a nu limita libertatea individului. In acest sens, dimensiunea europeana faciliteaza formarea
identitatii culturale si morale a individului.

Documente si strategii UE si CE (Lisabona, Bologna, Copenhaga, Berlin)

In contextul unei preocupari strategice internationale in domeniul educatiei, putem vorbi de o


strategie comuna a invatamantului , in contextul globalizarii, la care si Romania se raporteaza.
Incepand cu anul 1997 s-au produs la nivelul Uniunii Europene progrese in realizarea efectiva a
unui spatiu european extins al educatiei.

Conventia de la Lisabona, adoptata in 1997, are drept axa de referinta problema recunoasterii
atestatelor si calificarilor obtinute in Europa in inv.superior. Dreptul la educatie este un drept
fundamental al omului, generand progresul si detinand un rol vital in promovarea pacii si a
tolerantei.

Se apreciaza faptul ca mobilitatea academica este dependenta de recunosterea studiilor, a


certificatelor, diplomelor si titlurilor obtinute intr-o tara membra a Conventiei Europene. Fara a
se anula principiul autonomiei institutionale, recunoasterea trebuie sa se fundamenteze pe criterii
corecte, coerente si transparente, care sa vizeze valoarea. Recunoasterea se va face exclusiv in
baza cunostintelor si a aptitudinilor obtinute, fara discriminari de natura rasiala, culturala etc.
Posesorii calificativelor eliberate intr-una dintre tarile apartinand zonei europene vor avea acces
la o evaluare corecta a acestora. In cazul existentei unei diferente substantiale intre durata
studiilor sau in ceea ce priveste programa de inv., pot fi invocate cerinte suplimentare.

Recunoasterea studiilor finalizate in cadrul unui program de inv.superior se opereaza in cazul


incheierii unui acord prealabil intre tari si numai pe baza certificatului ce contine rezultatele
academice obtinute. Candidatii pot depune cereri de examinare pentru recunoasterea calificarilor
si pentru admiterea in inv.superior.

Consecintele pozitive ale recunoastrii calificarii de inv.superior sunt accesul la studiile


postuniveritare, posibilitatea utilizarii titlului academic si facilitarea integrarii pe piata muncii.

Persoanele deportate si cele cu statut similar aceluia de refugiat indeplinesc cerintele de baza
pentru a avea acces la inv.superior la programele postuniversitare sau la angajarea in campul
muncii, desi calificarile obtinute in una din tari nu pot fi dovedite prin documente.

In cadrul Conventiei se impune si un sistem oficial de evaluare a institutiilor si a standardelor


calitatii. Astfel fiecare parte va elabora liste incluzand institutiile publice sau private acreditate in
interiorul sau in afara teritoriului sau si va realiza descrieri concludente ale programelor
inv.superior.

Aceste liste vor fi accesibile, urmand ca fiecarei parti sa ii revina obligatia de a pune bazele unui
centru national de informare. O alta problema este aceea a suplimentului de diploma, elaborat de
UNESCO. Implementarea va fi supraveghiata si promovata de Comitetul Conventiei, dar si de
Reteaua Europeana de Centre Nationale de Informare.

Declaratia de la Bologna 1999

Declaratia de la Bologna, cunoscuta si ca 'Procesul (Agenda) Bologna' este o declaratie comuna a


Ministrilor Educatiei din Europa Convenita la Bologna, 19 iunie 1999. A fost semnata de catre
ministrii educatiei din 29 de tari europene cu ocazia Conferintei Confederatiei Rectorilor din
Uniunea Europeana. Directiile luate de catre diverse reforme in ceea ce priveste invatamantul
superior, lansate in acelasi timp in Europa, au dovedit hotararea multor guverne de a actiona pe
ideea unei asigurari a unei mai bune compatibilitati si a unei comparabilitati a sistemelor de
invatamant superior.

Semnatarii acestei declaratii se angajeaza in dezvoltara unor politici care sa atinga in cel mai
scurt timp urmatoarele obiective:

Adoptarea unui sistem de diplome usor de comparat si de recunoscut, prin implementarea ideii
de supliment la diploma, in vederea promovarii angajabilitatii cetatenilor Europei si
competitivitatii internationale a sistemului de invatamant superior.

Adoptarea unui sistem bazat in mod esential pe doua cicluri, de 'undergraduate' si graduate'.
Accesul la al doilea ciclu va necesita completarea cu succes a studiilor din primul ciclu, care ar
putea dura cel putin trei ani. Diploma primita dupa absolvirea primului ciclu va fi, de asemenea,
relevanta pentru piata de munca europeana ca un nivel anume de calificare. Al doilea ciclu ar
trebui sa duca spre diploma de master si/sau de doctor, asa cum se intampla in multe tari ale
Europei.
Stabilirea unui sistem de credite echivalent cu sistemul ECTS. Creditele ar putea fi obtinute si in
contexte care nu implica invatamant superior, care includ invatarea pe tot parcursul vietii, atat
timp cat sunt recunoscute de catre universitate.

Promovarea mobilitatii prin depasirea obstacolelor catre exercitiul efectiv al circulatiei libere,
punandu-se in special accent pe: studenti,profesori, cercetatori si personalul administrativ,
recunoasterea si valorificarea perioadelor petrecute in concursul european, prin cercetare, predare
si formare, fara a fi prejudiciatendrepturile lor statutare.

Promovarea cooperarii europene in asigurarea calitatii unei viziuni legate de ideea de a dezvolta
criterii si metodologii comparabile. Promovarea dimensiunilor necesare europene legate de
invatamantul superior, mai ales in ceea ce priveste dezvoltarea curriculara, cooperarea inter-
institutionala, schemele de mobilitate si programele integrate de studiu, formare si cercetare.

Din partea Romaniei a semnat ministru Andrei Marga.

Declaratia de la Copenhaga 2002

In cadrul reuniunii de la Copenhaga, ministrii educatiei din Europa au analizat strategii si politici
educationale de intensificare a cooperarii in domeniu, intre statele membre si statele candidate,
pe baza concluziilor Consiliului European de la Barcelona din martie 2002 si a obiectivelor
privind educatia si sistemele de formare profesionala stabilite de Conferinta de la Lisabona din
aprilie 2002.

Conferinta si-a propus, de asemenea, adoptarea unei Declaratii comune privind cresterea
cooperarii in domeniul educatiei si formarii profesionale in raport cu consolidarea dimensiunii
europene, cresterea transparentei si dezvoltarea politicilor de informare siorientare profesionala,
identificarea unor metode optime pentru recunoasterea calificarilor si a competentelor
profesionale si asigurarea calitatii in educatie si formare profesionala.

Urmatoarele prioritati majore vor fi urmarite prin cooperarea sustinuta din domeniul educatiei si
formarii profesionale:

Consolidarea dimensiunii europene in domeniul educatiei si formarii profesionale, cu scopul


imbunatatirii cooperarii stranse care sa faciliteze si sa promoveze mobilitatea si dezvoltarea
cooperarii inter-institutionale, parteneriatele si alte initiative transnationale, toate acestea pentru a
accentua profilul european al educatiei si formarii profesionale in context international,

astfel incat Europa sa fie recunoscuta ca punct de referinta mondial pentru cei care invata.

Transparenta, informatie si orientare

-Cresterea transparentei in domeniul educatiei si formarii profesionale prin implementarea si


rationalizarea retelelor si a mijloacelor de informare, inclusiv integrarea instrumentelor existente,
cum ar fi CV european, completari ale certificatelor sau diplomelor (engl., diploma supplement),
cadrul european comun de referinta pentru limbi si EUROPASS intr-un singur cadru.

-Consolidarea politicilor, sistemelor si practicilor care sprijina informarea,consilierea si


orientarea, in special in ce priveste accesul la educatie si formare si transferabilitatea si
recunoasterea competentelor si a calificarilor, pentru a sprijini mobilitatea geografica si
ocupationala a cetatenilor din Europa.

Recunoasterea competentelor si a calificarilor

Cresterea sprijinului acordat dezvoltarii competentelor si calificarilor la nivel sectorial

Elaborarea unui set comun de principii privind validarea invatarii nonformale si informale, in
scopul asigurarii unei mai mari compatibilitati intre abordarile din diferite tari si de la diferite
niveluri.

- Promovarea cooperarii in domeniul asigurarii calitatii, punandu-se accentul in special pe


schimbul de metode si modele, precum si pe criterii si principii comune ale calitatii in formarea
profesionala.

- Luarea in considerare a nevoilor de invatare ale profesorilor si formatorilor in toate formele de


educatie si formare profesionala.

Masurile ulterioare acestei declaratii vor avea in vedere urmatoarele aspecte, pentru a se asigura
succesul si eficienta implementarii cooperarii europene in domeniul educatiei si formarii
profesionale:

1. Implementarea unei cooperari sustinute in domeniul educatiei si formarii profesionale va


deveni treptat o componenta a procesului ulterior raportului privind obiectivele.

2. Grupul de lucru existent la nivelul Comisiei, va continua activitatea in vederea asigurarii


eficacitatii implementarii si coordonarii procesului de cooperare sustinuta in domeniul educatiei
si formarii profesionale.

3. Atentia se va concentra pe domenii concrete in care activitatile au inceput deja, de exemplu,


elaborarea unui singur cadru transparent, transferul de credite in formarea profesionala si
elaborarea instrumentelor de calitate. Alte domenii, care vor fi in scurt timp incluse:

-orientarea pe tot parcursul vietii

-invatarea non-formala

-formarea profesorilor si a formatorilor in domeniul educatiei si formarii profesionale.

Comunicatul de la Berlin 2003

Pe data de 19 septembrie 2003 ministrii responsabili pentru invatamantul superior din 33 de tari
ale Europei s-au intalnit in Berlin cu scopul de a analiza progresele obtinute in domeniu si de a
stabili prioritatile si noile obiective pentru anii urmatori cu scopul de a accelera formarea
Spatiului european de invatamant superior.

Ministrii au accentuat importanta tuturor elementelor Procesului Bologna pentru formarea


Spatiului european de invatamant superior si au accentuat necesitatea de a intensifica eforturile la
nivel institutional, national si european.
Ei s-au angajat sa:

-intensifice eforturile pentru a promova efectiv sistemele de asigurare a calitatii, pentru a


accelera implementarea efectiva a sistemului bazat pe doua cicluri si pentru a imbunatati
sistemul de recunoastere a titlurilor si a perioadelor de studii.

-sustina dezvoltarea in continuare a sistemului de asigurare a calitatii la nivel institutional,


national si european.

Ei au accentuat necesitatea de a elabora criterii mutual acceptate si metodologii de asigurare a


calitatii. Ei au accentuat ca responsabilitatea de baza pentru asigurarea calitatii in invatamantul
superior apartine fiecarei institutii in parte si acest lucru formeaza temelia unei responsabilitatii
autentice a sistemului academic in cadrul national.

Ei au cazut de acord ca pana in anul 2005 sistemele nationale de asigurare a calitatii sa includa:

-Definirea responsabilitatilor organelor si institutiilor implicate.

-Evaluarea programelor sau institutiilor, inclusiv evaluarea interna, analiza externa, participarea
studentilor si publicarea rezultatelor.

-Un sistem de acreditare, certificare sau proceduri comparabile.

-Participarea internationala, cooperarea si organizarea retelelor.

Ministrii au incurajat tarile membre sa elaboreze un cadru de calificari comparabile si


compatibile pentru sistemele de invatamant superior, care ar cauta sa descrie calificarile in
termeni de abilitati de lucru, pe nivele, conform rezultatelor procesului de invatare,
competentelor si profilului.

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană
în domeniul educaţiei şi formării profesionale („ET 2020”) [Jurnalul Oficial C 119 din
28.5.2009].
Aceste concluzii prevăd un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei
şi formării profesionale până în 2020. Acest cadru a fost creat pe baza realizărilor programului de
lucru „Educaţie şi formare 2010” (ET 2010), în scopul de a răspunde la provocările care sunt
încă de actualitate în ceea ce priveşte crearea unei Europe bazate pe cunoaştere şi transformarea
învăţării pe tot parcursul vieţii într-o realitate pentru toţi.
Principalul scop al cadrului este de a sprijini statele membre în ceea ce priveşte dezvoltarea în
continuare a sistemelor lor de educaţie şi formare. Aceste sisteme ar trebui să asigure tuturor
cetăţenilor mijloacele necesare pentru a-şi atinge potenţialul, precum şi să asigure prosperitatea
economică durabilă şi capacitatea de integrare profesională. Cadrul ar trebui să ia în considerare
întregul spectru de sisteme de educaţie şi formare profesională dintr-o perspectivă a învăţării pe
tot parcursul vieţii, acoperind toate nivelurile şi contextele (inclusiv învăţământul non-formal şi
informal).
În concluzii sunt stabilite patru obiective strategice ale cadrului:
 realizarea în practică a învăţării pe tot parcursul vieţii şi a mobilităţii – sunt necesare
progrese privind punerea în aplicare a strategiilor de învăţare pe tot parcursul vieţii, dezvoltarea
cadrelor naţionale pentru calificări în legătură cu Cadrul european al calificărilor şi stabilirea
unor parcursuri educaţionale mai flexibile. Ar trebui să fie extinsă mobilitatea şi să se aplice
Carta europeană a calităţii pentru mobilitate;
 îmbunătăţirea calităţii şi a eficienţei educaţiei şi formării – toţi cetăţenii trebuie să
poată dobândi competenţe-cheie, iar toate nivelurile de educaţie şi formare profesională trebuie
să devină mai atractive şi mai eficiente;
 promovarea echităţii, a coeziunii sociale şi a cetăţeniei active – educaţia şi formarea ar
trebui să permită tuturor cetăţenilor să dobândească şi să dezvolte abilităţi şi competenţe
necesare pentru a permite ocuparea unui loc de muncă şi continuarea învăţării, cetăţenia activă şi
dialogul intercultural. Dezavantajul educaţional ar trebui să fie remediat prin asigurarea unui
învăţământ preşcolar de înaltă calitate;
 Stimularea creativităţii şi a inovării, inclusiv a spiritului întreprinzător, la toate
nivelurile de educaţie şi formare – promovarea dobândirii de către toţi cetăţenii a unor
competenţe transversale şi garantarea bunei funcţionări a triunghiului cunoaşterii (educaţie-
cercetare-inovare). Ar trebui promovate parteneriatele dintre întreprinderi şi instituţiile de
învăţământ, precum şi comunităţile mai largi de cursanţi, care să implice reprezentanţi ai
societăţii civile şi alte părţi interesate.
Pentru a măsura progresele înregistrate în îndeplinirea acestor obiective, acestea sunt însoţite de
indicatori şi criterii de referinţă europene (definite în anexa I la concluzii).
Este prevăzut şi un set de principii care ar trebui respectate în demersurile pentru îndeplinirea
obiectivelor menţionate mai sus. Aici este inclusă punerea în aplicare cooperării europene în
domeniul educaţiei şi formării dintr-o perspectivă a învăţării pe tot parcursul vieţii, prin care să
se utilizeze mai eficient metoda deschisă de coordonare (MDC) şi să se dezvolte sinergii între
diferitele sectoare implicate. Cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării ar trebui să
aibă un caracter transsectorial şi transparent, implicând astfel domeniile de politici înrudite şi
toate părţile interesate relevante. Rezultatele cooperării ar trebui să fie difuzate şi evaluate
periodic. De asemenea, ar trebui să se aibă în vedere sporirea compatibilităţii cu procesele de la
Copenhaga şi Bologna şi consolidarea dialogului şi a cooperării cu ţările terţe şi cu organizaţiile
internaţionale.
În scopul de a avea metode de lucru eficiente şi flexibile pentru cooperarea europeană în
domeniul educaţiei şi formării, cadrul prevede o serie de cicluri de lucru până în 2020, primul
dintre ele cuprinzând perioada 2009-2011. Pentru fiecare ciclu se adoptă mai multe domenii
prioritare, pe baza obiectivelor strategice menţionate anterior. Anexa a II-a defineşte domeniile
prioritare pentru primul ciclu. Cooperarea ar trebui să se desfăşoare prin iniţiative de învăţare
reciprocă, pentru care să se stabilească mandate clare, termene şi rezultate planificate.
Rezultatele cooperării vor fi difuzate pe larg în rândul factorilor politici şi al părţilor interesate,
pentru a spori vizibilitatea şi impactul. La sfârşitul fiecărui ciclu ar trebui redactat un raport
comun Consiliu-Comisie, care va contribui şi la stabilirea domeniilor prioritare pentru ciclul
următor. Împreună cu statele membre, Comisia va monitoriza cooperarea în domeniul educaţiei
şi formării.
Statele membre ar trebui să coopereze folosind MDC, pentru a dezvolta cooperarea europeană în
domeniul educaţiei şi formării pe baza obiectivelor strategice, a principiilor şi a metodelor de
lucru menţionate anterior. În acelaşi timp, statele membre ar trebui să adopte măsuri la nivel
naţional pentru realizarea obiectivelor strategice, precum şi pentru a contribui la atingerea
criteriilor de referinţă europene.
Comisia este invitată să sprijine cooperarea dintre statele membre, să evalueze progresele
realizate cu privire la obiective şi la criteriile de referinţă, precum şi să continue dezvoltarea
criteriilor de referinţă pentru mobilitate, ocuparea forţei de muncă şi învăţarea limbilor. De
asemenea, Comisia, împreună cu statele membre, ar trebui să analizeze modalităţile de
armonizare cu ET 2020 a cadrului coerent de indicatori şi criterii de referinţă pe baza
programului de lucru al ET 2010.
Bibliografie:

Siteul- wwweuropa.eu

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în
domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)

Educatoare, Budihală Tatiana