ELABORAREA METODICĂ № 1

TEMA: Edentaţia parţială redusă. Amprentarea şi realizarea modelului.

Locul lucrării: laborator.

Scopul lucrării: de a însuşi noţiunea de edentaţie parţială (varietăţile)
etiologie, consecutivitatea examenului clinic şi paraclinic, simptomatologia
edentaţiei parţiale reduse. Componentele cîmpului protetic şi caracteristica
suportului dento-paradontal. Clasificarea Kennedy. Indicaţii către tratamentul
protetic al edentaţiei parţiale cu proteze dentare. Varietăţi de punţi dentare.
Particularităţile preparării dinţilor stîlpi la confecţionarea punţilor dentare.
Amprentarea. Linguri amprentare. Materialele amprentare. Tehnici de realizare
a modelului. Materiale.
Studenţilor se explică metoda de examinare a pacientului edentat parţial, pe
modele se demonstrează elementele componente ale cîmpului protetic, principii
de planificare (concepere) a punţilor dentare, tehnica preparării dinţilor stîlpi la
confecţionarea punţilor dentare, obţinerea amprentei şi realizarea modelului.
Lucrul practic al studenţilor: prepară dinţii de suport în puntea dentară,
pregătesc materiale amprentare tip “Elastic”, aleg lingura amprentară şi obţin
amprenta pe un model – fantom, realizează modelul din ghips medical.

PLANUL LUCRĂRII
1. Discuţii la temă. - 25 min.
2. Demonstrarea preparării dinţilor de suport în puntea dentară, obţinerea
amprentei şi a modelului din ghips medical. - 15 min.
3. Lucrul practic al studenţilor la prepararea dinţilor stîlpi în puntea dentară,
amprentarea cîmpului protetic de pe modelul-fantom şi realizarea modelului
din ghips medical. - 90 min.
4. Încheere. - 5 min.
ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Definiţie “edentaţie parţială”. Varietăţi după dimensiuni.

refacerea functiei estetice in zona frontala

cu ajutorul unei  punti ceramice

Edentatie partiala – definitie. Varietati.

Este starea fiziopatologica a arcadelor dentare caracterizata prin pierderea a 1 -
pina la 15 dinti de pe arcada. Absenta dintilor de pe arcada produce un spatiu
numit edentatie sau bresa dentara. Edentatia unidentara pina la cea subtotala
poate crea un numar impresionant de variante ale starii de edentatie pe arcada
dentara.
Starea de edentatie partialla apare de la absenta unui singur dinte si pana la un
numar de 15 dinti de pe un maxilar. Exista teoretic 16 posibilitati de adentatie
pe o arcada dentara. Se intilnesc edentatii de 2 - 3 dinti sau mai multi alaturati
sau din alta zone ale arcadei. Pe o singura arcada dentara pot exista numai 7
brese (spatii edentare).

2. Etiologia edentaţiei parţiale.

Etiologia edentatiei partiale
Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, conditional pot fi impartiti in
doua grupe:
Factorii congenitali
Factorii postnatali
Edentatia partiala congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau
al distructiei lor in stadiile incipiente de dezvoltare. Daca lipsesc toti dintii avem
o anodontie, iar daca cativa – hipodontie (oligodontie). Inliteratura de
specialitate aceste varietati de lipsa a dintilor se mai numesc edentatii primare,
la care se refera si dereglarile procesului de formare si situare a mugurilor
dentari si de eruptie a dintilor, care conduc la retentia dintilor in profunzimea
osului si ca rezultat la aparitia edentatiei partiale; aceasta varietate de edentatie
se numeste si falsa.
Edentatia partiala provocata de factorii postnatali (dobandita) care se mai
numeste si edentatie secundara apare ca urmare a afectiunilor odontale
parodontale, a proceselor inflamatoare (osteomielita), interventiilor chirurgicale
(inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului, etc.

              - parodontopatiile marginale cronice progresive;

              - caria complicata netratata sau incorect tratata;
-   etiologia mixta - carie si parodontopatie;
- distructiile coronare masive, insotite de leziuni radiculare - migrarile dentare
multiple, atat verticale cat si orizontale;
- tratamentele stomatologice si protetice incorecte care nu respecta principiile
biomecanice, biofunctionale si creeaza conditii pentru aparitia dizarmoniilor
ocluzale si instalarea sindromului de disfunctie a aparatului dento-maxilar
(iatrogeniile);
              - traumatismele care intereseaza mai ales regiunea frontala;
              - interventiile chirurgicale dupa diferite tumori;
              - neglijenta sau indiferenta pacientului fata de tratamentele
                   stomatologice.

3. Simptomele exo-şi endobucale a pacientului edentat parţial.

Simptomele endo- si exobucale ale pacientului edentat partial

Exobucal: la lipsa a 1-2 molari sau 1-2 dinti chiar din zona frontala, simptomele
exobucale vor lipsi deoarece in asemenea cazuri inaltimea treimii inferioare a
fetei nu va fi micsorata, iar tesuturile moi peribucale isi vor pastra pozitia
obisnuita, deoarece bresele sunt mici. In caz de lipsa a unui numar mare de
dinti, cand bresele arcadelor dentare sunt intinse sau cand este pierduta
dimensiunea verticala de ocluzie, vor surveni diferite simptome exobucale. La
lipsa dintilor frontali superiori simptomul facial va fi determinat de prabusirea
buzei superioare spre oral. Lipsa dintilor laterali va duce la prabusirea obrajilor
creand aspectul de obraji supti, pe cand lipsa acestui grup de dinti unilateral, din
cauza prabusirii obrazului corespunzator, va duce la o asimetrie a fetei. In caz
de pierdere a dimensiunii verticale de ocluzie, se va observa micsorarea treimii
inferioare a fetei, pronuntarea plicilor nazolabiale si mentoniera, iar comisurile
gurii vor fi coborate.
Endobucal:
Dereglari de integritate a unei sau ambelor arcade dentare;
Dezintegrarea arcadelor dentare in care apar doua grupe de dinti:
Grupa care functioneaza (care si-au pastrat antagonistii si participa la actul de
masticatie)
Grupa care nu functioneaza

4. Clasificarea edentaţiei parţiale Kennedy.

Clasificarea edentatiilor partiale

De-a lungul timpului, s-au realizat o sumedenie de clasificari ale acestor

edentatii. Una din cele mai cunoscute si mai utile apartine doctorului Edward
Kennedy. Aceasta clasificare este simpla si are un important rol in proiectarea
lucrarilor dentare.

Kennedy a impartit edentatiile partiale in 4 clase, in functie de pozitia si

intinderea breselor edentate.

Clasa 1 Kennedy : edentatia biterminala

Lipsesc dintii din spate in ambele parti ale arcadei. Aceste situatii apar datorita
pierderii timpurii a molarilor si/sau premolarilor din ambele parti ale arcadei
dentare.

Este o varianta greu de tratat prin punti dentare.

Tipuri de lucrari protetice ce se pot executa

 lucrari fixe sau mobilizabile pe implanturi

 proteze mobilizabile scheletate

Clasa 2 Kennedy : edentatia uniterminala

Lipsesc dintii posteriori doar intr-o singura parte a arcadei. Aceste situatii
apar datorita pierderii timpurii a molarilor si/sau premolarilor de pe una din
partile arcadei dentare.

Este clasa cele mai dificil de tratat. Se pot incerca punti cu extensie distala desi
nu au un prognostic prea bun. Protezele mobilizabile sunt dificil de conceput.
Implanturile dentare sunt varianta de electie.
Tipuri de lucrari protetice ce se pot executa

 lucrari fixe sau mobilizabile pe implanturi

 proteze mobilizabile scheletate desi sunt mai dificil de conceput
 punti cu extensii distale doar in situatii exceptionale

Clasa 3 Kennedy : edentatia intercalata posterioara

Lipsesc dinti in zona posterioara a arcadei. Bresa edentata este marginita atat

in fata ( mezial ) cat si in spate ( distal ) de dinti.

Este clasa cu cea mai potrivita indicatie pentru puntile dentare fixe daca
bresa nu este exagerat de lunga. Implanturile dentare se pot folosi cu succes si
in aceasta situatie.

Tipuri de lucrari protetice ce se pot executa

 punti dentare fixe pe dinti naturali

 lucrari fixe sau mobilizabile pe implanturi
 proteze mobilizabile scheletate daca bresa este foarte intinsa

Clasa 4 Kennedy : edentatia intercalata anterioara

Lipsesc dinti din partea anterioara a arcadei. Cu alte cuvinte, lipsesc incisivii,
iar edentatia trece de o parte si de alta a liniei mediane. In aceste situatii
pretentiile
estetice sunt foarte ridicate.

Este o situatie clinica in care puntile dentare se pot folosi cu succes. Datorita

pretentilor estetice ridicate, se indica folosirea lucrarilor ceramice sau din
zirconiu. Puntile dentare pe implanturi sunt, de asemenea, o solutie excelenta.

Tipuri de lucrari protetice ce se pot executa

 punti dentare fixe pe dinti naturali

 punti dentare pe implanturi
 proteze mobilizabile scheletate in anumite situatii

Clase combinate

Evident, in practica curenta se intalnesc multe situatii clinice in care, edentatiile

reprezinta o combinatie intre aceste clase. In aceste cazuri, prima intrebare
este cum restauram bresa cea mai dificila. Aceasta bresa apartine clasei
cu numarul cel mai mic.

In imaginea de mai sus avem o edentatie intercalata posterioara si o edentatie

uniterminala. Asadar, ar fi o combinatie intre clasele 2 si 3 Kennedy.

In asemenea situatii, este mult mai dificila restaurarea edentatiei terminale ( care
are numar mai mic ) deoarece lipseste sprijinul posterior.
Cea mai indicata conduita terapeutica este conceperea unei lucrari care sa
restaureze ambele brese. Lucrarile pe implanturi sau protezele scheletate
mobilizabile sunt solutii pentru acest caz.

5. Consecutivitatea examenului clinic a pacienţilor cu edentaţii

parţiale.

Consecutivitatea examenului clinic a pacientului cu edentatie partiala.

Se determina stareadintilor restanti, aapofizei alveolare in spatiile edentate si a
mucoasei cavitatii bucale.
1) anamneza
2) examenul exobucal
3) examenul endobucal
4) diagnosticul
5) planul de tratament

6. Componentele cîmpului protetic edentat parţial.

Componentele campului protetic edentat partial

Cimpul protetic - este alcatuit din totalitatea elementelor morfologice ale
oaselor maxilare pe care se aplica protezele partiale acrilice sau scheletate.
Elementele morfologice sunt  : dinti restanti, crestele edentare, bolta palatina,
tuberozitatile maxilare si tuberculii piriformi.
Aceste sunt grupate in :
a.     Suportul dento - parodontal - care preia, prin dintii restanti si parodontiu,
presiunile exercitate de proteza si le transmite fiziologic osului maxilar
b.     Suportul mico - osos - format din fibromucoasa crestelor edentate, si a
boltii palatine, a tuberozitatilor maxilare a tuberculilor piriformi si osul
subiacent.
SUPORT  DENTO - PARADONTAL
Este constituit din dintii restanti si tesuturile parodontale, care intra in contact
cu partile componente ale protezelor (placa protetica, crosete) contribuind la
stabilizarea si mentinerea acestora.
Stabilizarea , mentinerea si sprijinul protezelor partiale sunt dependente de : de
numarul dintilor restanti, repartizarea topografica, pozitia de implantare si
valoarea parodontala a dintilor restanti, morfologia coronara si relatiile de
ocluzie.
SUPORTUL MUCO - OSOS
 
Este a doua componenta a cimpului protetic, fiind alcatuit din mucoasa si oasele
maxilare. Protezele partiale sunt in contact intim cu dinti restanti.
Fibromucoasele cimpului protetic sau mucoasa fixa acopera crestele alveolare si
bolta palatina.
Fibromucoasa ce acopera crestele alveolare maxilare este mai groasa decat la
mandibula.
Mucoasa neutra (pasiv - mobila ) - se afla la periferia cimpului protetic. Este
situata la nivelul fundurilor de sac vestibulare si linguale si in zona palatina
superioara ( linia "Ah" ).
Suportul osos al cimpului protetic este reprezentat de crestele alveolare si bolta
palatina.
Creasta alveolara este formatiunea ce rezulta prin transformarea procesului
alveolar in urma extractiei dintilor. Crestele alveolare prezinta dimensiuni si
forme variate : sunt voluminoase sau atrofiate, atenuate pina la disparitie.
Crestele alveolare prezinta in extremitatile distale : tuberozitati la maxilar si
tuberculi piriformi la mandibula. Aceste formatiuni anatomice sunt acoperit de
proteze, ele influentind considerabil stabilitatea si mentinerea. Aceste
formatiuni anatomice se atrofieaza in ritm lent fiind numite  "zone biostatice".
Bolta palatina este zona campului protetic, situata intre crestele alveolare
maxilare. Formele si dimensiunile ei sunt variabile in plan frontal. Se observa
bolta palatina adanca (ogivala) sau de adancime medie.

7. Indicaţii către terapia edentaţiei parţiale cu punţi dentare.

Indicatii catre terapia edentatiei partiale cu punti dentare.

Restabilirea integritatii arcadelor dentare cu ajutorul puntilor dentare constituie
indicatia de baza a tratamentului protetic, care se datoreaza si volumului mic al
puntii, mecanismului fiziologic de transmisie a presiunii masticatoare, insusirii
de a forma impreuna cu parodontul si dintii-stalpi un complex biomecanic
integru. Puntile dentare sunt indicate pentru inlocuirea a 1,2,3 dinti pierduti la
nivelul unei singure brese si in cazuri exceptionale, pentru inlocuirea a 4 dinti,
de exemplu la lipsa a 4 incisivi. Puntile dentare sunt indicate si in edentatiile
multiple, intercalate si in foarte rare cazuri, ca exceptie in edentatii terminale.

8. Clasificarea punţilor dentare.

Clasificarea puntilor dentare.

Puntea din elemente separate
Puntea dintr-o bucata
Puntea metaloacrilica (semifizionomica si fizionomica)
Puntea metaloceramica
Puntea din acrilat sau ceramica
Puntea cu extensie

Puntea mobilizabila
Puntea demontabila
Puntea fixata fizico-chimic
Puntea provizorie

PUNTI SPECIALE

Sunt punti care ies din tiparul descris al acestui gen de lucrari protetice.

Puntile pe implanturi

Se sprijina pe implanturi dentare introduse in osul maxilar. Tehnicile de

confectionare la laboratorsunt foarte asemanatoare cu cele ale puntii pe dinti
naturali, dar restul etapelor tin in exclusivitate deimplantologie.

Punti cu sisteme speciale

Sunt punti mobilizabile care folosesc sisteme speciale de ancorare,

asemanatoare protezelor mobilizabile : capse, culise, telescoape. Au indicatii
restranse.

Punti pe inlayuri

Au ca elemente de agregare, in loc de coroane dentare, incrustatii sau

inlayuri. Prezinta o estetica foarte buna dar se pot folosi doar in edentatii reduse
datorita rezistentei scazute.

punte pe inlayuri
Puntile pe pivoti dentari

Puntile dentare se pot confectiona si pe pivoti dentari. Acestea nu prezinta

nici o diferenta fata de puntile pe dinti naturali, in afara necesitatii
confectionarii pivotului dentar inainte de inceperea puntii.

9. Cerinţele către dinţii stîlpi preparaţi la confecţionarea punţilor

dentare.

Cerinţele către dinţii stîlpi preparaţi la confecţionarea punţilor dentare.

Prepararea dintilor stalpi incipient nu se deosebeste de prepararea care se
efectueaza in leziunile odontale coronare pentru utilizarea diferitor coroane de
invelis. Ulterior specificul consta in:
Obtinerea unei forme corecte specifice pentru tipul de microproteza ales ca
elemente de agregare;
Obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor-stalpi astfel incat toate
elementele de agregare sa se aseze uniform pe dintii-stalpi
Asigurarea paralelismului intre dintii stalpi se poate efectua vizual in caz
cand sunt folositi doi sau trei dinti. Redarea paralelismului se poate efectua
si prin prepararea dintilor stalpi in forma de con cu o inclinatie a suprafetelor
coroanei catre axul longitudinal nu cu mai mult de 10 grade.

10. Elementele componente ale punţilor dentare.

Elementele componente ale puntii dentare.

Partile componente ale puntii dentare. Sunt reprezentate de urmatoarele:
- Corpul de punte sau dintii intermediari care inlocuiesc dintii pierduti
de pe arcada.
- Elementele de agregare de care este solidarizat corpul de punte la
extremitati si realizeaza fixarea prin cimentare pe dinti stalpi a intregii
proteze. Elementele de agregare sunt in numar de cel putin doua,
asezate in general, pe cei doi dinti limitanti ai bresei edentate.
CORPUL DE PUNTE
          Este reprezentat de dintii artificiali care inlocuiesc dintii absenti din
spatiul edentat al arcadei dentare. El restaureaza integritatea morfologica a
arcadei si functiile aparatului dento-maxilar.
          Corpul de punte suporta presiunile masticatorii de la dintii antagonisti la
nivelul fetelor ocluzale si le transmit elementelor de agregare.Corpul de punte
trebuie sa fie rigid, nedeformabil.Impreuna cu elementele de agregare formeaza
o singura piesa protetica – puntea dentara – un ansamblu care restaureaza
functiile afectate. Deoarece intreaga lucrarea protetica este rigida,
nedeformabila se impune o pregatire speciala a dintilor stalpi pentru a permite
insertia pe campul protetic.
 ELEMENTELE DE AGREGARE
           Sunt microproteze prin care puntea  dentara se fixeaza pe dintii stalpi.
Aceste proteze monodentare constituie mijlocul terapeutic protetic al
leziunilor coronare si elementelor de agregare ale puntilor dentare. Pentru
proteza mobilizabila sunt utilizate ca elemente favorizante in asigurarea
ancorarii si a sprijinului.Microprotezele ca elemente de agregare ale puntilor
dentare sunt supuse unor forte suplimentare, a celor preluate de la nivelul
corpului de punte. Pentru a le putea suporta trebuie sa fie cu rezistenta si
fixitate marita.

11. Definiţie de amprentă. Varietăţi.

Definitie de amprenta. Varietati.

Amprentarea transfera in negativ dintii-stalpi preparati si restul elementelor
campului protetic din cavitatea bucala. Deosebim:
a)amprente obtinute intr-un timp; amprenta obtinuta cu un singur material
amprentar; cu doua materiale amprentare;
b)amprente obtinute in doi timpi;
c)amprente in ocluzie obtinute de la maxila si mandibula concomitent, in
ocluzia centrica.

12. Etapele amprentării anatomice. Materiale amprentare.

AMPRENTA DENTARA. MATERIALE DE AMPRENTA

Amprenta este operatiunea prin care medicul stomatolog ia "un mulaj" dintilor pacientului, pe
care il trimite laboratorului de tehnica dentara in vederea realizarii lucrarilor protetice.

Acest mulaj reprezinta "negativul" situatiei din gura pacientului. In amprenta, tehnicianul

toarna un gips special, obtinand modelul de gips, care reprezinta situatia exacta din cavitatea
bucala a pacientului.

MATERIALE DE AMPRENTA

Amprenta dentara trebuie sa fie fidela si precisa. Pentru aceasta, se folosesc materiale de

amprenta care reproduc extrem de exact situatia din cavitatea bucala a pacientului.

Calitatile materialelor de amprenta

 Pentru a putea fi folosite, materialele de amprenta trebuie sa aiba anumite calitati.

 Fidelitatea : este capacitatea materialului de amprenta de a inregistra cele mai fine

detalii alecampului protetic.
 Elasticitatea : este proprietatea materialului de a permite indepartarea amprentei de
pe campul protetic fara a compromite fidelitatea amprentei.
 Stabilitatea dimensionala : reprezinta calitatea materialului de a nu se
deforma ( sau de a se deforma cat mai putin ) din momentul finalizarii amprentei
pana ajunge la laboratorul de tehnica dentara.
 Timpul de priza : sa fie scurt, dar suficient.
 Sa aiba miros, gust si culoare placute.
 Sa nu fie iritante sau toxice pentru tesuturile bucale.

Mod de preparare

Prepararea materialelor de amprenta se face prin amestecul a 2 substante : baza si

catalizatorul.Timpul de priza variaza intre 1 si 3 minute, depinzand de mai multi factori :

 tipul materialului
 temperatura mediului exterior
 temperatura catalizatorului
 consistenta materialului

In functie de tipul materialului, baza si catalizatorul pot fi :

 2 paste
 o pasta si un lichid
 un praf si un lichid

Exista materiale ( gipsul sau alginatul de exemplu ) la care catalizatorul este apa. De
asemenea, exista materiale care isi schimba culoarea in functie de faza de preparare ( de
exemplu :alginatul ). Mai jos aveti un exemplu de astfel de material :

faza violeta : timpul de preparare

faza roz : introducerea materialului in lingura

 faza galbena : introducerea lingurii in cavitatea bucala

faza alba : priza materialului

Pregatirea materialului se face prin omogenizarea bazei cu catalizatorul. Trebuie respectate

riguros cantitatile din prospectul fiecarui material. Timpul de preparare nu trebuie sa fie prea
lung pentru a nu risca inceperea prizei inainte de introducerea materialul in cavitatea bucala.

Dupa preparare, materialul se introduce intr-o lingura de amprenta. Lingurile de amprenta

se livreaza in seturi de diferite forme si marimi, pentru arcada superioara si pentru arcada
inferioara. Se alege lingura care se adapteaza cel mai bine arcadei dentare care se
amprenteaza.

set linguri de amprenta

Categorii de materiale de amprenta

De-a lungul timpului au fost dezvoltate o multitudine de tipuri de materiale de amprenta.

Odata cu progresul stomatologiei, apar materiale din ce in ce mai precise si fidele. Exista mai
multe categorii de materiale de amprenta, fiecare servind alte scopuri.

Materiale de amprenta dure

Baza are o consistenta chitoasa, asemanator plastilinei, iar catalizatorul este o pasta sau un
lichid. Dupa priza, devin dure si rigide. Fidelitatea lor de amprentare nu este foarte mare dar,
sunt foarte rezistente dupa priza si se deformeaza greu.
 Materiale din aceasta categorie : siliconii de aditie de consistenta dura, cerurile, blocurile
Stents.

materiale de amprenta dure

inainte de preparare

materiale de amprenta dure dupa priza si finalizarea amprentei

Materiale de amprenta elastice

Se prezinta sub forma de 2 paste sau un praf si un lichid ( care poate fi apa ). Au o consistenta
mai moale inainte de priza, iar dupa priza devin elastice. Sunt usor de preparat si folosit
avand o precizie destul de buna. Se aplica in cavitatea bucala cu ajutorul lingurilor de
amprenta.

Materiale din aceasta categorie : alginatul, siliconii de consistenta medie.

materiale de amprenta elastice

inainte de preparare ;
catalizatorul este apa
 materiale de amprenta elastice dupa priza si finalizarea amprentei

Materiale de amprenta fluide

Au o consistenta fluida inainte de priza, iar dupa priza devin rigid-elastice. De obicei, se
prezinta sub forma a 2 paste. Datorita fluiditatii si caracteristicilor speciale, sunt cele mai
fidele materiale de amprenta. Se aplica in cavitatea bucala in linguri individuale confectionate
la laboratorul dentar sau in interiorul unor amprente realizate cu materiale dure.

Materiale din aceasta categorie : polieterii, polisulfuri, siliconi de aditie fluizi.

materiale de amprenta fluide

inainte de preparare

materiale de amprenta fluide dupa priza si finalizarea amprentei

Clasificarea amprentelor

Exista multiple tehnici de amprentare, medicul stomatolog alegand tehnica in functie de cazul
clinic, experienta personala sau tipul de lucrare ce urmeaza a fi realizat. Amprentele dentare
pot fi clasificate in functie de mai multi factori :

a. In functie de intinderea amprentei

o Amprenta totala

Se amprenteaza toti dintii din cavitatea bucala. Practic, se iau 3 amprente

distincte :

 amprenta arcadei superioare

 amprenta arcadei inferioare
 amprenta ocluziei sau, mai popular, "muscatura"
 Caracteristici :

Amprenta totala ofera detalii complete asupra campului protetic si se ia

intotdeauna cu ajutorul lingurilor de amprenta.

Ca si tehnica, ampretele arcadelor dentare se pot lua in 1 timp, in 2

timpi sau in lingura individuala in functie de cerintele cazului clinic.

amprenta totala

Utilizari :

 Lucrari complexe, de intindere mare : lucrari pe implanturi, punti

intinse, proteze totale, proteze mobilizabile.
 Amprente preliminarii : amprente dupa care tehnicianul
confectioneaza lingura individuala.
 Amprente de studiu totale.

Multi medici stomatologi prefera amprenta totala chiar si in cazul coroanelor

dentare simple datorita detaliilor complete pe care le ofera.

caz clinic

o Amprenta segmentara sau partiala

Amprenteaza doar o parte ( un segment ) din cavitatea bucala, si anume, partea

in care urmeaza a se efectua reconstituirea protetica.

Caracteristici :

Amprenta segmentara nu foloseste linguri de amprenta. Pe amprenta

segmentara apare : amprenta dintilor superiori, amprenta dintilor inferiori si
inregistrarea ocluziei.
 Ca si tehnica, amprenta segmentara se poate lua in 1 timp sau in 2 timpi.

Amprenta partiala nu ofera toate detaliile din cavitatea bucala. Este insa mai
rapida si mai usor de suportat.

amprenta segmentara

Utilizari :

 confectionarea coroanelor dentare

 confectionarea puntilor fixe de intindere redusa

caz clinic

 In functie de tehnica amprentarii

o Amprenta in 1 timp

Are nevoie de o singura etapa ( sau "timp" ) si foloseste, in majoritatea

situatiilor, 1 singur material de amprenta. Nu este atat de fidela precum
amprenta in 2 timpi sau amprenta in lingura individuala dar tehnica este mai
simpla si mai rapida.

Materiale de amprenta folosite : materiale dure sau materiale elastice. Se

preferasiliconii de aditie de consistenta dura sau alginatul

detalii despre materiale

Tehnica
Medicul stomatolog pregateste materialul apoi il introduce in lingura de
amprenta. Se pozitioneaza lingura in cavitatea bucala si se asteapta priza
materialelor. Dupa intarire, se spala si se trimite la laboratorul dentar.

tehnica amprentarii cu lingura de amprenta la arcada

inferioara prezentata schematic

Etapele amprentei in 1 timp :

alegerea lingurii de amprenta

prepararea materialului de amprenta

introducerea materialului in lingura

amprenta dupa finalizare

Utilizari :

 Amprente preliminarii : sunt amprente dupa care tehnicianul

confectioneazalingura individuala.
 Se pot folosi in orice situatie, dar sunt indicate mai ales daca se executa
punti intinse, proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrari pe
implanturi....mai multe.

 Amprenta arcadei opuse celei pe care se face reconstituirea protetica

( se mai numeste arcada antagonista ).

Daca pe aceasta arcada nu exista detalii importante ce trebuie incluse

in planul protetic, amprenta in 1 timp este suficient de fidela pentru ca
tehnicianul sa obtina un model corespunzator al arcadei antagoniste.

 Amprente de studiu : sunt folosite in reconstituiri complexe sau cand

pretentiile estetice sunt foarte ridicate. Se pot lua amprente de studiu
inainte de inceperea prepararilor sau pe parcursul diverselor etape
clinice.

Pe aceste amprente se studiaza comparativ diferite detalii din timpul si

dinaintea inceperii tratamentelor......mai multe

amprenta in 1 timp cu material elastic : alginatul

o Amprenta in 2 timpi

Are nevoie de 2 etape si foloseste 2 materiale distincte de amprenta, cate unul

pentru fiecare etapa. Precizia si fidelitatea amprentei in 2 timpi este excelenta.

Materiale de amprenta folosite : in prima faza un material dur ; in a doua

faza un material fluid. De obicei, se folosesc siliconii de aditie, datorita
proprietatilor foarte bune pe care le au.

detalii despre materiale

 Tehnica :

 In prima etapa se ia o amprenta cu materialul dur. Dupa priza, siliconul

dur va capata o consistenta rigida, urmand ca, in faza a doua, sa joace
rolul de lingura sau conformator extern pentru materialul fluid.

etapa 1 : introducerea materialul dur in lingura de amprenta

etapa 1 : amprenta cu materialul dur dupa priza

 In a doua etapa, medicul stomatolog introduce in interiorul

conformatorului obtinut in prima faza, siliconul de aditie fluid. Se
repozitioneaza amprenta in cavitatea bucala. Datorita consistentei
fluide si a proprietatilor excelente, materialul fluid va patrunde in toate
detaliile campului protetic.

Dupa priza, acesta va capata o consistenta elastica iar fidelitatea si

precizia reproducerii vor fi deosebite. Se spala amprenta, se
dezinfecteaza si se trimite la laboratorul dentar.

etapa 2 : introducerea materialul fluid in amprenta dura obtinuta

la etapa 1
 etapa 2 : amprenta cu materialul fluid dupa priza

Utilizari :

 Realizarea coroanelor dentare : este metoda de electie

 Realizarea puntilor dentare fixe
 Realizarea lucrarilor pe implanturi in unele cazuri

amprenta in 2 timpi ; materialul dur este cel

albastru, materialul fluid este cel rosu,
dintii slefuiti sunt indicati cu sageti

13.Modelul. Materiale de confecţionare.

¨   Modelul

Modelul este copia pozitiva a campului protetic reprezentat de: creasta

alveolara, dintii stalpi ,dintii vecini, dintii antagonisti si constituie elementul pe
care se executa puntea dentara.

Un model corespunzator trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 ·     sa fie foarte precis ;

·     sa fie nedeformabil ;

·     sa fie dur ;

·     sa prezinte rezistenta la rupere.

Materialele folosite pentru confectionarea modfelului sunt :

·     gips obisnuit ;

·     gips dur tip Moldano ;

·     gips extra dur Moldaroc ;

·     gips sintetic.

Pasta de gips se depune progresiv in interiorul elementelor de

agregare,alternand cu manevra de vibrare pentru eliminarea aerului. Modelele
de mare precizie cu durata crescuta sunt realizate din pasta de gips tare
( Moldano), care se toarna in toate elementele de agregare si peste creasta
alveolara.

Dupa umplerea coroanelor se continua depunerea treptata a pastei pe

acelasi perete interior pana la acoperirea totala a amprentei, cu vibrare
permanenta, apoi se realizeaza soclul modelului ,din gips obisnuit, cu o inaltime
de 2 cm.,care prezinta, in partea distala, o prelungire cu suprafata la nivelul
suprafetelor ocluzale ale dintilor. Cand gipsul s-a intarit , pe suprafata
superioara a prelungirilor, se taie o cheie de ocluzie in forma literei T,Y care
formeaza cheia ce da posibilitatea de asamblare corecta a celor doua modele.
Modelul dintilor antagonisti se toarna in impresurile amprentei existente pe
partea opusa unde s-a turnat primul model.

Demularea amprentei de pe model este posibila dupa cel putin 60 minute

de la turnare. Este operatiunea care desprinde in fragmente amprenta, folosindu-
se un ciocan de corn si o spatula.

Cele doua modele se repozitioneaza in intercuspidare maxima ( ocluzie)

prin cheia creeata pe prelungirile distale ale soclului.

Modelele in amprentele de elastomeri se executa in aceleasi conditiuni,

dar cu atentie, deoarece, la presiuni puternice, aceste materiale se deformeaza.
Demularea se efectueaza prin taiere cu bisturiul, urmata de tractiuni usoare.
 Pentru a putea fi siguri ca lucrarea va iesi fara erori este necesar un
control al modelului care consta in:

·     aprecierea pozitiei elementelor de agreagare fata de dintii vecini

si dintii antagonisti;

·     aprecierea relatiei intermaxilare pentru a fi siguri ca amprenta a

fost luata corect in cabinet;

·     aprecierea detaliilor de morfologie ocluzala a dintilor vecini si

antagonisti.

Defectiunile trebuie reparate, dar se indica in general reamprentarea.