"Anxietatea este o stare emoțională care constă pe plan fenomenologic, din trei

elemente fundamentale: perceperea unui pericol iminent, o atitudine de așteptare în fața

acestui pericol și un sentiment de dezorganizare legat de conștiința unei neputințe totale în
fața acestui pericol. ” (Pierre Pichot, 1987)
Anxietatea are două definiții în dicționarul de psihologie Larousse-Gener
-
-

     "Dicționarul de psihologie Larousse-Gener are două definiții pentru anxietate:

     1. Stare emoțională de tensiune nervoasă, de frică puternică, slab diferențiată și adesea
cronică.
     2. Predispoziție a unei persoane la stările anxioase.
     Diferența dintre frică și anxietate este o problema de gradație și mai ales de cogniție.
Numim frică mai degrabă o stare al cărei obiect este bine cunoscut subiectului, adică o stare
ce are un conținut emoțional și reprezentativ al obiectului sau.
ANXIETATE, stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare,
difuz. Adesea folosit ca sinonim al angoasei, termenul anxietate se deosebeşte de cel dintâi
prin absenţa modificărilor fiziologice (senzaţie de sufocare, transpiraţie, accelerarea
pulsului...), care nu lipsesc niciodată în cazul angoasei. Numeroase şcoli încearcă să explice
geneza anxietăţii prin prisma poziţiilor lor doctrinale. Pentru teoreticienii învăţării această
stare ar fi o reacţie de teamă condiţionată, o tendinţă dobândită. Pentru psihanalişti,
dimpotrivă, anxietatea s-ar explica prin frustrările libidoului' şi interdicţiile dictate de
Supraeu*; anxietatea ar fi semnalul de pericol adresat Eului* — adică personalităţii conştiente
— care, astfel prevenit, poate reacţiona prin măsuri adecvate sau mobilizându-şi mecanismele
de apărare*.

Dicţionarul de psihiatrie şi psihopatologie clinică Larousse defineşte anxietatea ca

fiind o stare de nelinişte în care predomină perceperea unei situaţii care, deşi în general
nedeterminată, s-ar dovedi dezagreabilă sau chiar periculoasă.
Anxietatea reprezintă o tulburare ce se manifestă prin stări de nelinişte, teamă şi
îngrijorare nemotivată, în absenţa unor cauze care să le provoace. Angoasa se defineşte ca
„teama fără obiect” spre deosebire de fobie, care este „teamă cu obiect”.
 De cele mai multe ori, anxietatea se manifestă sub forma unei stări de frică cauzată de
o incertitudine în care subiectul are impresia că este sau va fi victima unei nenorociri
iminente, ce planează pretutindeni, îl înconjoară , îl pătrunde, dar care nu o poate defini şi nici
îndepărta. Stările anxietăţii sunt însoţite adesea de fenomene organo – funcţionale precum:
jenă, palpitaţii, greutate în respiraţie, transpiraţia palmelor etc.
Iolanda Mitrofan afirmă că anxietatea este o teamă fără obiect, o nelinişte însoţită de
tensiune intrapsihică, agitaţie, iratibilitate şi simptome somatice, iar, în acelaşi an, respectiv
1999, Ruxandra Răşcanu defineşte anxietatea ca fiind sentimentul unui pericol difuz, vag
precizat, cu repercusiuni iminente asupra existenţei individului.
Pentru P. Pichot „anxietatea este o stare emoţională care constă pe plan fenomenologic
din trei elemente fundamentale: perceperea unui pericol iminent, o atitudine de aşteptare în
faţa acestui pericol, un sentiment de dezorganizare legat de conştiinţa unei neputinţe totale în
faţa acestui pericol” (apud J. Postel, p. 66).
Anxietatea este un dezechilibru social de tip reactiv ce se poate manifesta în grupele
comunitar – umane, consecutiv acţiunii unor factori stresanţi, cu acţiune îndelungată şi
repetată, care limitează capacităţile de finalizare a comportamentului uman în raport cu
propriile sale tendinţe sau aspiraţii naturale.
Anxietatea este un dezechilibru social de tip reactiv si care se pot manifesta in grupele
comunitar și umane, consecutiv actiunii unor factori stresanti, exogeni, cu actiune indelungata
si repetata, care limiteaza capacitatile de finalizare a comportamentului uman n raport cu
propiile sale tendinte sau aspiratii naturale.
În reactia la stres un rol vital il au procesele psihice ce include evaluarea si
interpretarea personala. Aceasta reactie apare sub forma de lupta pentru control si stapanire a
situatiei lor, mai ales cand ele sunt difuze, neclare pentru individ. Endler elaboreaza un model
interactional al anxietatii, conform caruia individul are ca predispozitie de a reactiona la stres
cu anxietate crescuta (Golu Mihai, 1993).
Lader (1977) defineste anxietatea drept „o stare afectiva neplacuta avand calitatile
subiective ale fricii, asociata cu sentimentul unui pericol, amenintarea fiind difuza,
disproportionata in raport cu intensitatea emotiei, sau aparent, aceasta amenintare lipseste.”
Dupa Balcescu si Nicolau „anxietatea este o stare afectiva negativa, aflata in stransa
legatura cu disconfortul creat de instalarea unei stari de motivatie”. Un motiv ar fi teama de a
fi respins, ceea ce se traduce prin inabilitatea si insadisfactia comunicationala si trairea
sentimentului de incapacitate in ceea ce priveste mentinerea unei relatii. Aceste persoane se
manifesta ca fiind timide, neincrezute, incordate, anxioase, ingrijorate si banale, creand
disconfort pentru ceilalti cu care interactionaeza.
Spielberger arata ca anxietatea este o stare emotionala sau conditie neplacuta,
caracterizata printr-o senzatie tensoinata subiectiva, teama si suparare, ea fiind stimulata de
activarea sistemului nervos autonom.
V. Satir. descrie starea de anxietate in felul urmator: Atunci cand percepem situatia ca
fiind periculoasa simtim, dureri de stomac, incordare musculara, se deregleaza ritmul
respiratoriu, uneori se intampla sa avem ameteli, in cap ne vin idei de genul : Eu nu trebuiesc
nimanui. Nimeni nu ma iubeste. Eu nu pot face nimic. Aceasta indica scaderea autoaprecierii.
Ca urmare obtinem compartamente distorsionate, inadecvate situatiei.
Pentru teoreticienii invatarii acesta stare ar fi o reactie de teama conditionata, o
tendinta dobandita a omului la orice amenintare a armoniei si echilibrului sau interior. Sunt
trei tipuri de reactie a omului la amenintari: frica, rusinea, vina. Ele sunt trezite de
comentariile celor din jur, sau, si mai rau, de comentarii proprii, sunt uneori depasite rapid,
dar alteori persista (Janis, 1971).
Dupa Hawton, Salkovskis, Kirk si Clark (1989) anxietatea este definita ca fiind o
teama nespecificata, fara legatura cu situatiile externe si care nu este asociata cu
comportamentul de evitare sistematica a anumitor stimuli, cum se intampla in cazul fobiilor.
Cu toate acestea, interviurile realizate asupra unor pacienti suferind de anxietate au
condus la concluzia ca nu este vorba chiar de o teama fara obiect pentru ca respectivii pacienti
percep mediul inconjurator ca fiind amenitator si anxiogen. astfel anxietatea este un raspuns
logic la o interpretare eronata a realitatii (Holdevici, 1996).
După Bălcescu şi Nicolau “anxietatea este o stare afectivă negativă, aflată în strânsă
legătură cu disconfortul creat de instalarea unei stări de motivaţie”. Un motiv ar fi teama de a
fi respins, ceea ce se traduce prin inabilitatea şi insatisfacţia comunicaţională şi trăirea
sentimentului de incapacitate în ceea ce priveşte menţinerea unei relaţii. Aceste persoane se
manifestă ca fiind timide, neîncrezute, încordate, anxioase, îngrijorate şi banale, creând
disconfort pentru ceilalţi cu care interacţionaeză.
Spielberger arată că anxietatea este o stare emoţională sau condiţie neplăcută,
caracterizată printr-o senzaţie tensionată subiectivă, teamă şi supărare, ea fiind stimulată de
activarea sistemului nervos autonom.
V. Satir. descrie starea de anxietate în felul următor: Atunci când percepem situaţia ca
fiind periculoasă simţim, dureri de stomac, încordare musculară, se dereglează ritmul
respiratoriu, uneori se întâmplă să avem ameţeli, în cap ne vin idei de genul : “ Eu nu
trebuiesc nimănui. Nimeni nu mă iubeşte. Eu nu pot face nimic”. Aceasta indică scăderea
autoaprecierii. Ca urmare obţinem comportamente distorsionate, inadecvate situaţiei.
Termenul de anxietate este utilizat în cazul în care obiectul este slab diferențiat din
punct de vedere cognitiv, dar se poate aplică și în cazul unor temeri intense, cronic sau
patologice.
Anxietate- stare: Noțiunea de stare emoțională corespunde unei stări trecătoare, care poate
interveni în viață oricărui individ.
     Anxietatea- trăsătură: este o caracterista individuală, aparent inascuta, care se manifestă în
două moduri: predispoziția de a simți stări de frică în prezența unor stimuli care, pentru alți
indivizi sunt mult mai puțîn anxiogeni, sau chiar deloc
     Anxietatea- trăsătură este și predispoziția de a dezvoltă temeri condiționale în prezența
unor stimuli care nu sunt, prin ei înșiși, anxiogeni.
     Un nivel ridicat de anxietate înseamnă că trăsătură are un caracter patologic, din care se
dezvoltă următoarele tipuri de tulburări anxioase: atac de panică, fobii ( agorafobie, fobia
simplă sau specifică, fobia socială), tulburarea obsesivo-compulsivă, stresul posttraumatic,
stresul acut, anxietatea generalizată, tulburarea anxioasă datorată unei condiții medicale
generale, tulburarea anxioasă indusă de o substanță
     Criteriile de recunoaștere a unei stări anxioase sunt:
– frică de ceva necunoscut
– scurtarea respirației
-palpitații
-neliniște nejustificată
-lipsa de concentrare
-nervozitate
-senzații de sufocare
-frică de a nu înnebuni
-frică de a-ți pierde controlul
-frică de înălțime
-frică de a te expune la un anumit obiect sau o anumită situație, fără justificare care duce la un
comportament de evitare

Anxietatea este asociată cu neliniștea, dificultatea in concentrare și de un sentiment

de a fi ingreunat sau la marginea prapastiei. De asemenea, de multe ori implică iritabilitate,
incapacitatea de relaxare și dificultatea de a controla îngrijorarea.
 Din punct de vedere fizic, anxietatea este asociată cu probleme de somn (adică
dificultate la adormire, somn neliniștit sau somn nesatisfăcător), oboseală, dureri de cap,
tensiune musculară și pierderea apetitului."
Simptomele anxietății
Simptomele pot fi ușoare sau severe și apar în scurte episoade ce se pot încheia brusc
(anxietate acută) sau pot să persiste (anxietate cronică). Unele simptome ale anxietății se
aseamănă cu cele ale depresiei, prezentând diferențe în intensitate și frecvență.
Anxietatea acută prezintă frecvent următoarele simptome pentru o scurtă perioadă de timp:
 un sentiment de teamă sau groază
 un sentiment de detașare de propria persoană sau de mediul ce vă înconjoară
 palpitații cardiace sau o frecvență cardiacă ridicată (tahicardie)
 hipertensiune arterială
 dureri toracice
 dispnee
 un sentiment de sufocare
 transpirații
 frisoane
 vertij sau amețeală
 tremurături
 greață, diaree, arsuri la stomac sau tulburări alimentare
 dureri abdominale
Anxietatea cronică
Persoanele ce sufera de anxietate cronică pot prezenta simptomele enumerate, în adiția
unuia sau mai multor simptome ce dureaza o perioada mai lunga de timp, precum :
 îngrijorare excesivă
 agitație
 tensiune musculară
 insomnie (inabilitatea de a putea adormi sau de a rămâne adormit)
 iritabilitate
 oboseală
 tulburări ale concentrației
indecizie (dificultatea de a lua o decizie).