Sunteți pe pagina 1din 104

CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................................
CAPITOLUL I Necesitatea sprijinirii IMM-urilor în România...........................
1.1. Importanţa economică şi socială a întreprinderilor mici şi mijlocii în
România. Definirea IMM-urilor..............................................................................
1.2. Surse proprii de finanţare a investiţiilor pentru IMM-uri. Consecinţe ale auto
finanţării..................................................................................................................
1.3. Finanţarea investiţiilor pentru IMM-uri din resurse externe. Credite şi
programe..................................................................................................................

CAPITOLUL II Studiul de caz privind finanţarea unui IMM...........................


2.1. Sinteza planului de afaceri pentru un obiectiv agroturistic.............................
2.2. Necesarul de finanţare.....................................................................................
2.3. Planul financiar................................................................................................
2.4. Impactul politicii fiscale asupra activităţii IMM-urilor...................................

CAPITOLUL III Impactul integrării asupra dezvoltării sectorului


IMM.........................................................................................................................
3.1. Întreprinderile mici şi mijlocii din România sub impactul integrării europene.
3.2. Finanţarea investiţiilor pentru IMM-uri de la UE...............................................

CONCLUZII............................................................................................................
.

1
INTRODUCERE
Transformările economice din anii '90 au dat naştere unei dezvoltări foarte
rapide a antreprenoriatului în cadrul societăţii, care a condus la constituirea a mii de
firme mici. aflate în proprietate privată. Aceste firme au creat noi locuri de muncă,
preluând astfel salariaţii care au fost nevoiţi să părăsească firmele de stat aflate în
proces de restructurare.
întreprinderile mici şi mijlocii au cunoscut o dezvoltare mare în ţara noastră,
atât în calitate de subcontractanţi care depind în mod direct de mari întreprinderi de
produse finale, cât şi de agenţii economici independenţi, care îşi eliberează strategii
proprii, sunt promotoare de progres tehnic şi îşi definesc segmente proprii de piaţă,
chiar pe cea externă. Un rol important în asigurarea creşterii economice revine
întreprinderilor mici şi mijlocii debutante (start- up), care îşi caută propriile nişe pe
piaţa externă şi sunt caracterizate printr-o natalitate şi mortalitate mare. Practica a
dovedit că existenţa întreprinderilor mari şi foarte mari face necesară sporirea
numărului de întreprinderi mici şi mijlocii care le permit creşterea flexibilităţii în
realizarea produselor finale. În condiţiile în care procesul de restructurare capătă
amploare şi devine tot mai complex, dinamismului IMM-urilor îi revine un rol
esenţial în crearea de noi locuri de muncă şi inserarea în acele ramuri ale industriei
aflate în expansiune.
în prezent, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) reprezintă peste 99% din
numărul total al firmelor din România. Rolul lor în economie este semnificativ,
întrucât ele influenţează domenii cum ar fi: creşterea economică, competitivitatea,
schimbările în structura economică şi ocuparea forţei de muncă.
Guvernul României recunoaşte şi apreciază importanţa întreprinderilor mici şi
mijlocii. Politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii a devenit în România o
parte integrantă a politicii de dezvoltare regională, datorită rolului pe care îl au
IMM-urile, acela de „locomotive" pentru dezvoltarea economică durabilă, în crearea
de locuri de muncă şi contribuţia lor semnificativă la diminuarea şomajului. Dacă se
are în vedere faptul că la începutul anilor '90 întreprinderile mici şi mijlocii erau

2
aproape inexistente, se poate aprecia că acestea au avut o dinamică ascendentă.
Dezvoltarea IMM-urilor a fost trenată însă de numeroşi factori, între care accesul
dificil la surse de finanţare pentru investiţii pe termen lung şi insuficienţa serviciilor
de asistenţă pentru IMM.
În anul 2000 a fost elaborat Planul National de Dezvoltare (PND), document
strategic naţional care fundamentează asistenţa acordată de Uniunea Europeană ţării
noastre şi constituie parte integrantă a Programului Naţional de Aderare a României
la Uniunea Europeană. Prin PND se concretizează politica promovată de Strategia
de Dezvoltare Economică pe Termen Mediu al României, care acordă o atenţie
specială în cadrul politicilor de restructurare, creării şi dezvoltării IMM.
Principalele acţiuni pentru realizarea acestei priorităţi se vor axa pe sprijinirea
accesului la sursele de finanţare şi pe asigurarea de servicii pentru IMM-uri.
Ca o recunoaştere a importanţei întreprinderilor mici şi mijlocii, în anul 2001,
s-a înfiinţat Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
(transformat, în 2004, în Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi
Cooperaţie. ANIMNC/MIMMC a avut şi are ca scop realizarea Programului de
guvernare în domeniul dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, al celui
cooperatist şi în domeniul comerţului interior.
Perspectiva integrării României în Uniunea Europeană în anul 2007 impune
ţării noastre accelerarea reformelor structurale, atingerea unui grad de competivitate
ridicată la nivelul agenţilor economici care să ne permită să facem faţă forţelor
concurenţiale specifice pieţei unice.
Guvernul este ferm angajat în procesul de îmbunătăţire a mediului de afaceri,
de reformă a sistemului fiscal şi judiciar, în scopul stimulării liberei iniţiative şi a
investiţiilor în economia românească. Totodată, în scopul rezolvării problemelor de
competitivitate pe care le avem. Guvernul va continua să acţioneze, prin intermediul
Agenţiei Naţionale pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, pentru
îmbunătăţirea accesului la finanţare a micilor întreprinderi, pentru susţinerea
financiară a investiţiilor în echipamente, tehnologii şi produse noi, pentru asigurarea

3
accesului la rezultatele activităţii de cercetare - dezvoltare, pentru facilitarea
cooperării transfrontaliere şi promovarea produselor româneşti la export, pentru
dezvoltarea unei infrastructuri de afaceri corespunzătoare.
Obiectivele politicii guvernamentale şi acţiunile propuse pentru sprijinirea
dezvoltării IMM în perioada 2004 - 2008, prin prezentul document, au fost stabilite
în concordanţă cu:
> Planul de Acţiuni al Programului de Guvernare;
> Planul Naţional de Dezvoltare;
> Recomandările din Carta Europeană pentru întreprinderile Mici;
> Rapoartele privind progresele înregistrate de România în procesul de
aderare la Uniunea Europeană;
> Raportul rpivind dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în perioada
2000 -2002;
> Strategia pentru cercetare - dezvoltare a Ministerului Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului;
> Strategia privind societatea informaţională a Ministerului Comunicaţiilor
şi Tehnologiei Informaţiei.
Un rol deosebit de important trebuie să-l joace organismele implicate în
atragerea investiţiilor străine, sarcină care s-a dovedit a II deosebit de complexă.
Practica a dovedit că, în acest sens, este necesară crearea unui mediu politico
-economic propice. Piaţa investiţiilor străine directe nu poate funcţiona eficient decât
dacă ţările şi regiunile care urmăresc să le atragă, alocă resurse suficiente pentru
difuzarea informaţiilor privind posibilităţile de afaceri, astfel încât investitorii
potenţiale să fie în cunoştinţă de cauză cu realităţile existente.
Rolul pe care întreprinderile mici şi mijlocii, ca rod al iniţiativei particulare, îl
pot juca şi care le revine în virtutea structurii economiei de piaţă, rezidă într-un larg
şir de avantaje economice oferite de acestea. În primul rând se remarcă faptul că
întreprinderile mici şi mijlocii asigură nu numai marea majoritate a locurilor de
muncă, clar şi o pondere importantă în realizarea PIB.

4
Acestea asigură cele mai multe locuri noi de muncă, atât în ţările dezvoltate,
cât mai ale în ţările aflate în restructurare. Aici se fac cele mai multe proiecte de noi
investiţii, mai ales de către micii întreprinzători, şi se asigură o mare diversificare a
producţiei şi ofertei de servicii.
Întreprinderile mici şi mijlocii constituie, totodată, pepiniera de unde se vor
lansa marile întreprinderi pe seama acumulării de capital, singura cale judicioasă de
stimulare a creşterii economice a oricărei ţări.
Desigur că termen mediu şi lung, în sectorul IMM se produc o serie de mutaţii,
unele întreprinderi sunt eliminate de concurenţă, iar altele nu numai că
supravieţuiesc, dar chiar se dezvoltă.
Nici marile întreprinderi şi nici cele mici nu pot lipsi din structura oricărei
economii dezvoltate. Sunt o serie de ramuri industriale unde fără mari întreprinderi
nu s-ar putea realiza nimic, nici producţie, nici cercetare şi nici dezvoltare.
Nu trebuie omis apoi faptul că multe întreprinderi mici şi mijloci sunt trepte, în
amonte, ale activităţii marilor întreprinderi, care le dau acestora comenzi adecavate
specialităţii lor, comenzi care numai în astfel de întreprinderi pot fi executate
eficient.
Iată deci că cele două mari grupuri de întreprinderi se condiţionează reciproc şi
nu se exculd unele pe altele. Dacă în procesul concurenţei pieţei libere unele
întreprinderi dispar, altele IMM vor apărea şi se vor dezvolta sau vor pieri, căci o
economie de piaţă, oricât ar fi, sau nu, o economie sociala de piaţa, nu se poate
sustrage legilor obiective ale economiei de piaţă în primul rând concurenţei, care nu
poate fi susţinută în afara unei permanente iniţiative novatoare şi a unui management
previzional şi prospectiv de calitate.
Nu în ultimul rând, IMM-urile sunt cele ce garantează democraţia economicii.
Fără o existenţă a suportului economic al democraţiei, aceasta poate oricând aluneca
spre dictatură. Nu există deosebire de fond între o dictatură a marelui capital sau una
a lipsei de capital şi acest lucru a fost demonstrat de istorie cu prisosinţă.
Principalele cerinţe ale unei strategii menite a stimula dezvoltarea economică

5
trebuie să includă, în primul rând, stimularea investiţiilor pentru creşterea sectorului
IMM, trebuie să includă .stimularea acumulării de capital autohton, care să asigure
întreprinzătorului capacitatea de a investi, fie singur, fie în cooperare cu capitalul
extern, faţă de care să se afle într-o poziţie demnă şi de real parteneriat.

6
CAPITOLUL I Necesitatea sprijinirii IMM-urilor în România.

1.1. Importanţa economică şi socială a întreprinderilor mici şi mijlocii în România.


Definirea IMM-urilor.
Conceptul de întreprindere privată mică şi mijlocie (IMM) este foarte
complex, cu multe determinări şi numeroase implicaţii pe planul organizării şi
funcţionării întreprinderilor de acest fel. Complexitatea conceptului este evidentă şi
de numărul apreciabil şi diversificat de opinii cu privire la criteriile de delimitare a
acestor întreprinderi faţă de firmele mari. întrucât nu există un criteriu unic de
definire şi de clasificare a IMM, prezentarea mai multor modalităţi de abordare a
dimensiunilor lor ne oferă o bază analitică suficient de riguroasă pentru identificarea
corectă a întreprinderilor care fac parte din categoria IMM.
Deşi nu există o definiţie unanim acceptată a IMM, mărimea acestora este
interpretată în funcţie de o serie de elemente comune, specifice unor ţări sau grupe
de ţări.
În ţările Uniunii Europene se consideră drept limite maxime dimensionale ale
IMM numărul de 500 de angajaţi şi participarea unei firme mari la deţinerea a nu
mai mult de o treime de capital.
În anumite domenii de activitate capitalul fix constituie indicatorul cel mai
relevant. deoarece reprezintă potenţialul productiv real al întreprinderii, chiar şi
atunci când acest capital este utilizat doar parţial din considerente economice. Pe de
altă parte, nu trebuie omis riscul deformării, prin prisma acestui indicator, a imaginii
întreprinderilor cu un volum redus al activităţii, dar cu un grad înalt de mecanizare şi
de automatizare, deci cu un capital fix performant. Relevanţa acestui indicator în
cazul companiilor internaţionale este afectată de raporturile de schimb între
monedele naţionale precum şi de fluctuaţiile monetare.
Indicatorul cifra de afaceri dă o imagine mai clară a activităţii întreprinderii,
fără a fi însă în conexiune directă cu mărimea, datorită faptului că multe
întreprinderi, considerate mici şi mijlocii în funcţie de celelalte criterii, pot atinge

7
cifre de afaceri comparabile cu cele ale întreprinderilor mari. Şi acest indicator, a
cărui formă de exprimare este în moneda naţională, suportă influenţele aceloraşi
factori ca şi indicatorul precedent.
Având avantajul de a nu se găsi sub influenţa factorilor amintiţi, numărul de
salariaţi reprezintă indicatorul cel mai frecvent şi mai uşor de folosit.
În acest sens, UE foloseşte limita de 50 de salariaţi pentru întreprinderile mici
şi cea de 500 pentru întreprinderile mijlocii. În ţările membre ale Uniunii Europene.
IMM deţin circa 45% din totalul forţei de muncă angajate şi peste 50% din cifra de
afaceri realizată.
În ţările dezvoltate, în categoria IMM se disting două grupe.1
1. Întreprinderile mici şi mijlocii cu autonomie limitată, jucând rolul
de subcontracturi în cadrul pieţelor de oligopol, caracterizate prin existenţa unui
nucleu reprezentat de câteva firme mari. În aceste condiţii, marile întreprinderi sunt
direct interesate în menţinerea pe pieţele lor a IMM care contribuie la sporirea
competivităţii produsului final, dovedindu-se mai eficiente în realizarea unor
componente şi constituind, totodată, bariere de intrare pe pieţele respective.
2. întreprinderi mici şi mijlocii eu autonomie deplină care îşi
elaborează propria strategie în cadrul pieţelor şi sunt caracterizate prin rolul
important al diversităţii sortimentale. În aceste condiţii, IMM au de multe ori o
poziţie mai sigură pe anumite pieţe decât cele mare, întrucât ele se pot adapta mai
uşor la cerinţele diferiţilor consumatori.
În cadrul simplului proces de restructurare a sistemului industrial în ţările
dezvoltate, numărul IMM se menţine ridicat, întrucât, de regulă, pe ansamblul
industriei, există un echilibru între unităţile nou înfiinţate şi cele care îşi încetează
activitatea.
De menţionat este faptul că nu există o definiţie unanim acceptată a ceea ce
reprezintă o întreprindere mică sau mijloace şi nici un criteriu simplu şi universal
aplicabil pentru a le delimita pe ramuri de activitate.
Aprecierea întreprinderilor ca fiind mici şi mijlocii pe baza criteriilor
1
Nicolăescu. Ovidiu. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti, 2000

8
cantitative nu este concludentă, nereflectând aspecte deosebit de importante, precum
caracterul internaţional al pieţei sau un grad ridicat de calificare a personalului etc.
După unii autori, comportamentul şi, uneori, performanţele întreprinderilor mijlocii
sunt mai apropiate de cele ale întreprinderilor mari, decât de cele ale întreprinderilor
mici.
La alegerea dimensiunii întreprinderilor (mici, mijlocii, mare), cu ocazia
înfiinţării sau modificării acesteia, se au în vedere, în primul rând, reglementările
legale existente cu privire la: forma juridică de organizare; nivelul minim al
capitalului; nivelul impozitului perceput; nivelul dobânzilor pentru împrumuturi
acordate; salarizarea personalului; protecţia socială etc.
Faptul că lMM-urile sunt dominante ca număr în ţările dezvoltate se
datorează ponderii mari pe care o au întreprinderile individuale (unipersonale sau
familiale).
Deşi întreprinderile individuale au avantaje ce decurg din relaţia manager -
proprietar, ele prezintă şi dezavantaje, mai ales în ceea ce priveşte volumul
resurselor financiare disponibile, cu implicaţii asupra perspectivelor de dezvoltare, a
îmbunătăţirii performanţelor. Această situaţie explică, în parte, frecvenţa ridicată a
înfiinţării şi desfiinţării acestor categorii de întreprindere.
Numărul mare de IMM-uri în structura sistemelor industriale occidentale se
explică şi prin faptul că, pe de o parte acestea nu sunt alternative ale întreprinderilor
mari. ci au un rol de complementaritate în reglarea cantităţilor oferite pe piaţă,
asigurându-se astfel structurii concurenţiale care stimulează şi obligă la eficienţă şi
progres tehnologic, iar pe de altă parte sunt preferate în domenii sau sectoare de
activitate în care îngustimea pieţei şi instabilitatea accentuată a cererii nu asigură o
rentabilitate ridicată şi pe termen lung a întreprinderilor de dimensiuni mari.
În România, criteriile de delimitare a IMM-urilor sunt de asemenea
diversificate. Se utilizează cu precădere numărul de angajaţi şi cifra de afaceri. În
anumite ramuri, în special în condiţiile transferului de proprietate a unor
întreprinderi de stat aflate în dificultate financiară (cifra de afaceri redusă, blocaj

9
financiar, trimiterea în şomaj a personalului etc). criteriul de delimitare poate fi şi
capitalul fix.
În România o mare dezvoltare cunosc micromtreprinderile, de regulă
familiale, cu număr redus de salariaţi.
Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltarea
IMM-urilor2, se face următoarea clasificare, după numărul mediu sceptic de
personal:
- până la 9 salariaţi – microîntreprindere;
- între 20 şi 49 salariaţi – întreprinderi mici;
- între 50 şi 249 salariaţi – întreprinderi mijlocii.
Sunt încadrate în această categorie şi IMM-urile care realizează o cifră de
afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane de euro. Definiţia IMM în România.
TABEL 1
Condiţii necesare pentru încadrarea în IMM România Micro Mici Mijloci
Numărul maxim de angajaţi < 10 <50 < 250
i
Cifra de afaceri <8 <8 <8
Alte condiţii /capital social / total drepturi de vot deţinute 25% 25%
de alte societăţi

Importanţa deosebită acordată IMM-urilor în majoritatea ţărilor dezvoltate se


datorează unor solide fundamente economice şi sociale. întreprinderile mici şi
mijlocii sunt mult mai receptive la nevoile pieţei, mai adaptabile la modificări şi
inovaţii, răspund mai bine exigenţelor consumatorilor, aducând o îmbunătăţire
semnificativă mediului concurenţial.
Fiind un segment economic creator de noi locuri de muncă în sectoare de
activitate supuse unor mutaţii structurale importante, IMM-urile contribuie la
stabilitatea socială a zonei respective. IMM-urile au un important rol în asigurarea
flexibilităţii marilor întreprinderi, în sporirea caracterului concurenţial al unor pieţe.
În perioade de recesiune economică, IMM-urile creează mai multe locuri de muncă
2
Legea nr. 346 din 14 iulie 2006 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în
Monitorul Oficial nr. 681 din 29 iulie 2004.

10
decât întreprinderile mari şi gestionează mai bine forţa de muncă.
Marile întreprinderi fracţionează procesul de producţie în vederea alocării
optime a capitalurilor. Pe această cale îşi asigură controlul global asupra întregului
flux de fabricaţie prin modernizarea echipamentelor şi reorganizarea fluxurilor de
producţie. În ţările dezvoltate acestea cedează IMM-urilor unele operaţii ale
fluxurilor tehnologice, în raţiuni de rentabilizare a executării lor (în special unele
repere, subansamble sau a unor activităţi auxiliare). Astfel, în industria
automobilelor, o parte crescândă a mijloacelor tehnice şi financiare ale unor mari
firme este destinată activităţilor din amonte (proiectarea) şi avalul (comercializarea)
ciclului de fabricaţie. Executarea pieselor, reperelor, subansamblelor se face în IMM-
uri, iar asamblarea acestora revine în sarcina întreprinderilor mari de montaj şi
finisare a autovehicolelor care efectuează investiţii importante în automatizarea
fluxurilor de fabricaţie.
Cooperarea între întreprinderi se diversifică şi se realizează pe noi coordonate
în condiţiile dezvoltării IMM-urilor. Astfel, unele întreprinderi care fabricau produse
de serie mare şi executau prin cooperare seriile mici şi fabricaţiile de rutină, în
prezent, în vederea sporirii capacităţii de adaptare la cerinţele tot mai diversificate ale
beneficiarilor, „cedează" spre a fi executate prin cooperare seriile mari şi producţia
de rutină şi îşi asigură fabricarea prin forţe proprii a seriilor mici şi a unicatelor.
Astfel, are loc fragmentarea activităţii întreprinderii ca urmare a executării inegale
sau parţiale a operaţiilor tehnologice în fabricaţia pe bază de cooperare.
Întreprinderile mici şi mijlocii gestionează mai bine forţa de muncă, dovedind
mai multă flexibilitate datorită modului specific de organizare şi legislaţiei muncii. Se
practică cedarea de către întreprinderile mari câtre IMM a fabricării unor repere,
subansamble care, în acest mod, sunt realizate la costuri de producţie mai mici
datorită nivelului mai redus al salariilor. În industriile de proces şi pe şantierele
navale se utilizează munca în regie, conform căruia IMM-urile furnizează personal
muncitor întreprinderilor mari pentru executarea anumitor lucrări3.
Prestructurarea întreprinderilor industriale din ţările dezvoltate relevă
3
Denunţa, Ioan, Investiţii străine directe, Editura Economică, Bucureşti, 1998

11
faptul că rolul IMM-urilor nu este marginal, deoarece absorb o pondere însemnată a
forţei de muncă, dovedesc un grad ridicat de adaptabilitate, în special în perioada de
criză, facilitează atât legăturile personale între salariaţi, cât şi relaţiile sociale.
Administrarea IMM-urilor de către proprietar face ca sistemul de luare a
deciziilor să fie foarte suplu şi să depindă de talentul şi capacităţiile manageriale ale
patronului.
Structura organizatorică a IMM-urilor este simplă, uşor adaptabilă, asigurând o
mai mare mobilitate în utilizarea forţei de muncă, un nivel mai bun de implicare a
acesteia, stimulând iniţiativa individuală. Gestiunea personalului este mai puţin
costisitoare, existând posibilitatea ca în perioadele de recesiune să se reducă salariile,
menţinându-se numărul locurilor de muncă.
Decizia de mărire a capitalului în IMM4 prin apelare la persoane străine
familiei este foarte rară şi, când această decizie este luată sunt evitaţi, pe cât posibil,
partenerii financiari sau bancari, datorită riscului de dependenţă. Totuşi, partea
capitalului deţinut de conducător şi familia acestuia este cu atât mai mare cu cât firma
este mai mică, sporindu-le vulnerabilitatea.
Nivelul redus al capitalului IMM, în raport cu cel al întreprinderilor mari,
explică alegerea acelor domenii de activitate în care raportul capital - muncă este mai
mic, barierele de intrare sunt mai reduse, iar rata de creştere este mai mare decât
media pe economie.
Flexibilitatea mare a IMM-urilor este legată de dimensiunile lor şi implicit de
structura organizatorică, de caracteristicile echipamentelor din dotare. De fapt, acesta
este cel mai important avantaj al IMM-urilor, deoarece le conferă o capacitate mare
de adaptare la un mediu economic complex, caracterizat prin presiune concurenţială
şi prin evoluţia tehnologică rapidă. Această capacitate de adaptare a întreprinderilor
la schimburile exogene ale mediului se numeşte „flexibilhale de răspuns", care le dă
posibilitatea menţinerii pe piaţă. caracteristică mai importantă decât mărimea
profitului. Această flexibilitate este un important factor de competitivitate şi asigură
IMM-urilor o mai bună rezistenţă în perioada de criză.
4
Nicolăescu, Ovidiu, op.cit.

12
Datorită acestor avantaje pentru societate, în diferite ţări se acordă facilităţi
speciale în cazul înfiinţării IMM-urilor.
Semnificaţia întreprinderilor mici şi mijlocii în economia 5 României în anul
2003, AN1MMC a elaborat „Raportul cu privire la dezvoltarea întreprinderilor mici
şi mijlocii în perioada 2000 - 2002". Pentru analizele performanţelor întreprinderilor
mici şi mijlocii din România se prezintă următoarele date statistice caracteristice:
Numărul şi structura IMM-urilor.
La sfârşitul anului 2001 numărul total al întreprinderilor mici şi mijlocii,
persoane fizice şi asociaţii familiale a fost 669.887, cu 2,5% mai multe faţă de anul
anterior (653.774). În anul 2001, au fost autorizate 151.635 persoane fizice şi
asociaţii familiale, ceea ce reprezintă o creştere de 16% faţă de anul precedent
(130.128). Rata natalităţii IMM-urilor a fost 5,6% în 2000, 5,6% în 2001 şi 7,5% în
2002, iar rata mortalităţii a scăzut de la 1,2% în 2000 la 1% în 2001; în anul 2002 6 s-a
înregistrat o creştere spectaculoasă a ratei mortalităţii la valoarea de 19%, datorată
numărului mare de IMM radiate în anul 2002 care nu şi-au majorat capitalul social în
limita termenului legal. Tendinţele în continuare sunt de scădere pentru rata
mortalităţii şi de creştere pentru rata natalităţii.
Din punct de vedere al distribuţiei IMM-urilor pe ramuri de activităţi, se
prezintă astfel:
 Comerţul este ramura în care au fost implicate cele mai multe IMM-uri,
respectiv 63% în 2000, 60,2% în 2001 şi 50,2% în 2002.
 A doua ramură de activitate a fost cea a serviciilor, cu 15,9% dintre
IMM-uri în anul 2000, 16,9% dintre IMM-uri în anul 2001 şi 16,9%
dintre IMM-uri în 2002.
 Industria este ramura în care operau 12,1% dintre IMM-uri, în anul 2000,
12,6% în anul 2001 şi 14,4% în anul 2002.
Aceste trei sectoare concurează mai mult de 90% din totalul IMM-urilor,
situaţie asemănătoare cu cea din tările UE.
5
Sursa: Camera de comerţ şi Industrie a României, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Ministerul Finanţelor
Publice, Institutul Naţional de Statistică.
6
Conform informaţiilor Camerei de Comerţ şi Industrie CCIRB

13
Analiza referitoare la distribuţia întreprinderilor după mărime şi sectoare de
activitate prezintă următoarele caracteristici:
 numărul microîntreprinderilor cu activitate în comerţ a avut tendinţa de
scădere de la 66% în anul 2000, la 63% în anul 2001 şi 53,1% în 2002;
 grupul întreprinderilor mici are o structură care diferă de structura
generală a 1MM, doar 40% dintre întreprinderile mici operând în comerţ
şi 30,5% în industrie, la nivelul anului 2002;
 structura grupului întreprinderilor mijlocii este complet diferită de
structura generală a IMM-urilor; industria şi comerţul sunt cele mai
reprezentative sfere de activitate, cuprinzând mai mult de 60% (48,9% şi
respectiv 12,1%) din întreprinderile mijlocii.
În perioada analizată (2000 - 2002), microîntreprinderiie reprezentau 90%
dintre IMM-uri, întreprinderile mici 8% şi întreprinderile mijlocii 2%.
În privinţa formei de proprietate, majoritatea IMM-urilor — 99,3%- au capital
integral privat. IMM-urile cu capital de stat şi capitalul mixt reprezintă mai puţin de
1%, astfel că IMM-urile se bazează, în marea lor majoritate, pe capitalul privat. Doar
în cazul întreprinderilor mijlocii, capitalul mixt reprezenta 10,6% în anul 2001, din
care capitalul de stat reprezenta 3,1%.
Un rol important în asigurarea creşterii economice revine întreprinderilor mici
şi mijlocii debutante ţstart-up), care îşi caută propriile nişe pe piaţa externă şi sunt
caracterizate printr-o natalitate şi mortalitate mare. Practica a dovedit că existenta
întreprinderilor mari şi foarte mari face necesară sporirea numărului de IMM-uri care
le permit creşterea flexibilităţii în realizarea produselor finale.
Dinamismului IMM-urilor îi revine un rol esenţial în crearea de noi locuri de
muncă şi în inserarea în acele ramuri ale industriei aflate în expansiune. Printre
caracteristicile sectorului IMM din ţara noastră putem enumera:7
1. Dezvoltarea continuă a sectorului IMM în economie, acesta deţinând
circa 99% din numărul total de întreprinderi şi contribuind, în anul 2001,
într-o proporţie însemnată la realizarea cifrei de afaceri (circa 56%) şi la
7
Probleme Economice, vol. 140-141, 2004. Capitolul 8. IMM-urile forţa motrice a dezvoltării economice.

14
creşterea de locuri de muncă (circa 50%). IMM-urile răspund cu
promptitudine cererii clienţilor şi sunt singurele care au generat, în
ultimii ani, locuri de muncă într-o proporţie însemnată.
2. înregistrarea de către întreprinderile mici şi mijlocii de profituri. Cea
mai mare profitabilitate raportată la cifra de afaceri a fost obţinută de
întreprinderile mijlocii. întreprinderile mici din România prezintă o
rentabilitate apropiată de cele din UE, iar întreprinderile mijlocii au o
rentabilitate ceva mai scăzută.
3. Creşterea ponderii numărului de IMM-uri şi a personalului ocupat în
domeniul producţiei industriale şi diminuarea numărului de angajaţi din
comerţ.
4. Deţinerea de către întreprinderile mijlocii a celei mai mari ponderi din
întreprinderile din industrie. Această categorie de întreprinderi este mult
mai capabilă să se racordeze la sistemele de inovare. Ponderea IMM-
urilor din industrie se apropie de nivelul mediu european, fapt ce
constituie un aspect pozitiv.
5. Creşterea constatntă a productivităţii muncii în termeni reali, atât pe
ansamblul IMM-urilor, cât şi în fiecare sector al economiei în parte, mai
mare decât a salariului brut în perioada 2002 – 2003.
6. Creşterea nivelului de pregătire a întreprinderilor şi a forţei de muncă.
7. Însănătoşirea climatului de afaceri prin adoptarea de măsuri hotărâte în
vederea eliminării firmelor inactive care deţin încă o pondere însemnată.
În anul 2002 se remarcă faptul că numărul de întreprinderi eliminate
depăşeşte cu mult numărul celor înfiinţate.
8. Existenţa infrastructurii administrative şi a resurselor umane necesare
pentru implementarea acquis-ului comunitar în domeniu.
9. Creşterea preocupărilor în vederea extinderii informaticii şi tehnologiei
comunicaţiilor, sporirea ponderii IMM-urilor Ia nivel naţional în ceea ce
priveşte numărul utilizatorilor de Internei, investiţiilor în produse

15
hardware, investiţiilor şi cheltuielilor pentru produsele şi serviciile IT.
10. Alocarea de către IMM-uri a unei însemnate părţi a cheltuielilor pentru
modernizarea activităţii de bază, achiziţionarea de echipamente, fapt ce
conduce la sporirea productivităţii.
11. Elaborarea unei strategii de dezvoltare a sectorului IMM, pe perioada
2004 -2008, adoptată de Guvern în august 2004 care defineşte
principalele orientări strategice: îmbunătăţirea mediului în care lMM-
urile funcţionează; întărirea competitivităţii generale a IMM;
îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare; îmbunătăţirea accesului IMM
la pieţele externe şi promovarea unei culturi a întreprinderii.
În anul 2003 au fost create două structuri consultative, care să asigure
coordonarea şi implementarea politicii privind IMM-urile (Grupurile de lucru pentru
implementarea Cariei Europene pentru întreprinderile nuci şi Comitetul consultativ
pentru dezvoltarea IMM-urilor).
Situaţia repartiţiei întreprinderilor mici şi mijlocii pe ramuri de activitate se
prezintă astfel:

TABEL 2
Ramura de România
Industrie 11,6%
Agricultură 2,0%
Construcţii 3,3%
Comerţ 63,0%
Turism 0,5%
Transport 3,6%
Servicii 16,1%

16
1.2. Surse proprii de finanţare a investiţiilor pentru IMM-uri. Consecinţe ale
autofinanţării.
Fundamentarea investiţiilor din punctul de vedere financiar analizează
investiţia sub forma unor fluxuri de ieşiri şi de intrări băneşti pe toată durata de
reziliere şi de exploatare a investiţiilor, în cadrul politicii financiare a unui agent
economic.
Practic, există trei categorii de fluxuri, şi anume :
 Fluxuri legate de realizarea investiţiei;
 Fluxuri legate de exploatarea investiţiei;
 Fluxuri legate de lichidarea sau dezinvestiţie, la finele duratei de
exploatare eficientă8.
Factorul esenţial al politicii de continuitate şi creştere a activităţii firmei îl reprezintă
investiţia concretizată în achiziţia sau construirea de active de producţie şi
comercializare. Realizarea investiţiilor impune necesităţi de finanţare importante,
conducând la efectuarea resurselor pe termen lung. De aceea, eficienţa proiectelor de
investiţii trebuie să fie comparată cu randamentul plasamentelor pe piaţa
capitalurilor. Având în vedere riscul încorporat, decizia de investiţii „este un pariu
asupra viitorului firmei"9.
Decizia de investiţii este foarte dificilă pentru conducătorii tuturor firmelor.
Prin însăşi natura sa, decizia de investiţii influenţează situaţia unei firme pe un
orizont de timp îndelungat, dacă nu chiar pentru totdeauna.
Firmele operează prin constituirea şi, apoi, sporirea mijloacelor de finanţare
din diverse surse pe care le investesc, apoi, în active, de obicei în active reale.
Investiţia implică oulflow-uri (plăţi) care determină apoi inflow-w\ (încasări). Este
firesc ca aceste cash flow-mi (aut şi in) să nu survină în acelaşi timp, adică există un
decalaj între momentul efectuării plăţilor aferente investiţiilor şi momentul încasării
veniturilor ca rezultat al exploatării investiţiei. În majoritatea oportunităţilor de
investiţii, firmele se confruntă cu situaţia în care trebuie să avanseze, iniţial, o sumă
8
Popa, Ana, Investiţii, Editura Universitaria, Craiova, 2003, pag. 144
9
Berceanu. Dorel, Deciziile financiare ale firmei. Editura Universitarii!. Craiova, 2002. pag. 8

17
considerabilă ţi, abia apoi, să beneficieze, treptat, de aceste inflow-wi.
Selectarea unuia sau altuia dintre proiectele de investiţii şi opţiunea sau nu
pentru un anumit proiect de investiţii este o problemă vitală pentru firmă deoarece:
- proiectele individuale, în mod frecvent, implică relativ importante sume
de finanţare;
- sumele angajate sunt pentru perioade lungi sau chiar foarte lungi de
timp.
Deci, decizia de investiţii este deosebit de importantă pentru firmă şi presupune
opţiunea din mai multe variante decizionale, pentru cea mai avantajoasă. Destul de
frecvent, însă, această opţiune are loc într-un mediu asupra căruia decidentul are un
control limitat sau nul. In funcţie de informaţiile de care dispune decidentul asupra
acestor situaţii, le grupează pe acestea în:
♦ starea certă (sigură). În care decidentul are informaţii complete asupra
variantelor decizionale
♦ starea probabilistică (riscantă), este acea stare a cunoaşterii în care
fiecare variantă decizională conduce la unul dintre rezultatele specifice
dintr-o mulţime dată, fiecare rezultat putând să apară cu o probabilitate
cunoscută obiectiv de către decident
♦ starea incertă defineşte acea stare în care una sau mai multe alternative
decizionale au sau nu rezultate dintr-o mulţime dată, probabilitatea lor de
apariţie este necunoscută sau imposibil de apreciat obiectiv.
Problema cea mai dificilă pentru un întreprinzător o reprezintă asigurarea
resurselor financiare necesare constituirii, funcţionării şi dezvoltării firmei. Astfel,
este absolut necesar să se abordeze principalele aspecte privitoare la finanţarea
întreprinderilor mici şi mijlocii, în principal din perspectiva întreprinzătorului.
Resursele de finanţare a unui proiectele investiţii sunt clasificate, după
provenienţa lor, astfel:
- resurse proprii;
- resurse împrumutate din ţară;

18
- alocaţii bugetare;
- resurse din finanţarea externă.
Corelarea deciziei de investiţii şi a celei de finanţare se realizează prin
intermediul planului de finanţare a investiţiilor care compară investiţiile
indispensabile creării, menţinerii sau dezvoltării întreprinderii cu sursele de care
dispune sau pe care ie poate atrage în circuit.
Fundamentarea planurilor de investiţii şi de finanţare a investiţiilor presupune
parcurgerea următoarelor etape:
1) analiza structurii financiare actuale a întreprinderii, adică a raportului
între capitalurile împrumutate şi cele proprii şi a costului fiecărei din
aceste componente;
2) stabilirea planului de investiţii cu eşalonarea în timp a realizării
obiectivelor de investiţii;
3) evaluarea capacităţii de autofinanţare şi compararea sumelor afectate
pentru autofinanţare cu nevoile de investiţii ale întreprinderii;
4) fundamentarea planului de finanţare a investiţiilor cu relevarea şi a
celorlalte surse care concură la realizarea investiţiilor.
Întrucât, de regulă, obiectivele de investiţii presupun plasamente însemnate şi
în timp îndelungat de realizare, planurile de investiţii şi implicit cele de finanţare se
întocmesc pe orizonturi de timp mai mari, de regulă până la cinci ani cu actualizare
anuală a investiţiilor rămase de realizat şi a surselor de finanţare necesare. De aceea,
în activitatea de planificare a investiţiilor şi finanţării acestora se utilizează ca
instrumente atât planul de finanţare a investiţiilor, cât şi bugetul anual al activităţii
generale.
Planul de finanţare al investiţiilor întocmindu-se pe o perioadă mai mare de
timp este un document mai mult orientativ întrucât cuprinde prognoze cu un grad
probabil de realizare, pe când bugetul activităţii de investiţii, ca parte a bugetului
anual de venituri şi cheltuieli referindu-se la perioada imediat următoare, conţine
informaţii cu un grad de realizare ridicat, având im caracter normativ cu sarcini

19
imperative de realizare pentru atingerea obiectivului strategic al întreprinderii.
Planul de finanţare al investiţiilor se întocmeşte pe total obiectiv de investiţii cu
defaicare anuală şi cuprinde două părţi: investiţii de realizat şi surse de finanţare.
În prima parte, investiţiile de realizat se prevăd pe grupe de investiţii după natura
lor:
 investiţii în imobilizări corporale (achiziţionarea de brevete, licenţe de
fabricaţie, cheltuieli de cercetare ştiinţifică, achiziţionarea de programe
informatice);
 investiţii în imobilizări corporale (terenuri şi mijloace fixe);
 investiţii în imobilizări financiare (titluri de participare sau creanţe legate de
participaţiuni);
 investiţii în acoperirea nevoii suplimentare de fond de rulment datorată, în
special, creşterii stocurilor de materii prime, materiale consumabile, producţie
neterminată şi produse finite ca urmare a măririi capacităţilor de producţie prin
investiţii.
În cea de-a doua parte, se prevăd sursele de finanţare a investiţiilor, programate
mai întâi cele interne şi apoi cele externe, astfel:
 sume de autofinanţare netă şi brută, respectiv sumele alocate din profitul net, şi
cele provenind din amortismente şi alte surse rezultate din circuitul intern al
întreprinderii;
 sume din emisiunea suplimentară de acţiuni;
 sume din emisiunea de obligaţiuni;
 finanţări din partea grupului;
 eventuale subvenţii;
 credite bancare;
Planurile de finanţare aferente obiectivelor complexe de investiţii, cu durată
de realizare pe mai mulţi ani, se actualizează anual în funcţie de ceea ce s-a finalizat
şi ceea ce urmează a se realiza în următorii ani.
Planul de finanţare este suportul de bază al deciziei de investiţii, întrucât chiar

20
dacă pe total există un echilibru între nevoia de resurse de finanţare şi posibilităţile de
acoperire financiară, la nivel de an pot exista dezechilibre. Sarcina financiară anuală
pentru finanţarea investiţiilor se fundamentează prin intermediul bugetului
activităţii generale, ca parte a bugetului de venituri şi cheltuieli al întreprinderii10.
Majoritatea abordărilor tratează problematica finanţării activităţilor intreprenoriale
prioritar din punctul de vedere al furnizatorilor de fonduri, mai ales al băncilor şi
fondurilor cu capital de risc. Din această perspectivă este recomandabil să se
stabilească, în primul rând, de ce întreprinzătorul are nevoie de fonduri şi la ce le
utilizează. Astfel, necesităţile şi destinaţiile finanţărilor intreprenoriale se prezintă în
felul următor:
1. Pregătirea demarării tehnice cu următoarele destinaţii:
- realizarea unei dezvoltări tehnice de produs sau tehnologie, ca bază
a viitoarei afaceri;
- efectuarea unei cercetări de piaţă pentru a determina
fezabilitatea viitoarei afaceri;
- comandarea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri.
2. înfiinţarea firmei sau a afacerii:
- asigurarea capitalului social depus pentru avizele de înfiinţare;
- plata notarului, juristului etc;
- capitalul de lucru circulant iniţial pentru aprovizionările necesare;
- cumpărarea de echipamente, asigurarea de spaţii.
3. Cumpărarea unei afaceri existente:
- cumpărarea unei firme, a activelor tangibile şi intangibile;
- cumpărarea unei franceze.
4. Dezvoltarea firmei:
- achiziţionarea de noi echipamente;
- modernizarea echipamentelor şi clădirilor existente;
- derularea de activităţi de cercetare - dezvoltare tehnică;
10
Sichigca. Nicolae, Gestiunea financiară a întreprinderii. Editura Universitaria, Craiova. 2003

21
- capital circulant de lucru suplimentar;
- angajarea de noi salariaţi.11
Continuarea funcţionării firmelor depinde din ce în ce mai mult de capacitatea
lor de a inova, apelând la produse, echipamente şi tehnologii cu caracteristici tehnice
şi economice competitive, în contextul internaţionalizării activităţilor. În
determinarea necesităţilor de finanţare este necesar să se aibă în vedere următoarele
cerinţe:
 identificarea tuturor necesităţilor de finanţare ale firmei;
 dezvoltarea necesităţilor de finanţare în imperative şi opţionale;
 dimensionarea riguroasă a sumelor necesare pentru a satisface fiecare
necesitate;
 stabilirea perioadelor în care necesităţile de fonduri trebuie şi pot fi
satisfăcute;
 determinarea necesităţilor care pot fi finanţate din surse proprii;
 stabilirea necesităţilor pentru care, în perioada următoare, se fac demersuri
pentru obţinerea de finanţări externe firmei.
Completa şi riguroasa determinare a necesităţilor de finanţare ale firmei este
condiţionată pentru succesul acţiunii intreprenoriale nou înfiinţate sau în curs de
derulare.
Mulţi dintre întreprinzători români percep finanţarea drept o constrângere
importantă pentru demararea sau dezvoltarea afacerilor lor. Pentru rezolvarea acestei
probleme, ANIMMC trebuie să conceapă şi să supună aprobării Guvernului şi
organismelor internaţionale de susţinere financiară o diversitate de măsuri şi
instrumente de finanţare.
Instrumentele promovate trebuie să fie atât transparente, cât şi eficace, să
dispună de mijloace adecvate de producţie împotriva fraudei şi să fie astfel proiectate
încât să se completeze unele pe altele, fără a intra în concurenţă cu sectorul bancar.
Pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri. România trebuie să întreprindă în
continuare măsuri atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel microeconomic.
11
Nicolăescu, Ovidiu, op.cit, pag. 293

22
Menţinerea şi chiar îmbunătăţirea stabilităţii economice este esenţială pentru uşurarea
accesului IMM la finanţare, dar şi pentru crearea unui sector financiar sănătos şi
favorabil întreprinderilor în general. Pentru creşterea accesului IMM la finanţare este
important ca instituţiile financiar - bancare şi cele administrative (între care şi
ANIMMC) să conlucreze activ pentru identificarea şi promovarea celor mai potrivite
acţiuni la nivel microeconomic. Spre exemplu, în domeniul creditării este important
să se ia mai mult în considerare promovarea unor noi şi diverse scheme de garantare
bazate atât pe parteneriatul public - privat, cât şi pe principiile cunoscute sau mai noi,
cum sunt: cooperarea cu băncile, principiul asigurării, co-garanţiile şi împărţirea
riscului ctc.
Răspunzând politicii de dezvoltare a IMM-urilor, ar trebui acordată o
prioritate mai mare nevoilor de finanţare, reducând ratele dobânzii şi garanţiile,
încurajând micro-creditarea. În acest scop, băncile trebuie să-şi dezvolte expertiza
internă legată de nevoile acestor întreprinderi, expertiză pe care să o pună apoi la
dispoziţia întreprinzătorilor în scopul de a-i sprijini să-şi definească proiecte mai
bune.
Pentru a putea sprijini financiar atingerea obiectivelor de creştere a
competitivităţii economice şi a ocupării forţei de muncă în IMM. este nevoie să
utilizăm instrumente care abordează, în mod global, problemele pe care le întâmpină
IMM-urile în obţinerea finanţării.
Astfel de instrumente sunt schemele de acordare de capital (capital grand
scheme) care iau în analiză următoarele probleme:
 lipsa creditului din partea băncilor (în mod particular datorită lipsei
garanţiilor, incapacităţii de a obţine mai mult de un credit o dată,
obligativitatea de a avea plătite impozitele);
 necesitatea de a lua decizii rapide privind finanţarea;
 necesitatea de a găsi modalităţi de control pentru „piaţa gri", în special în
ceea ce priveşte cifra de afaceri şi ocuparea.
Schema de acordare de capilal ce va fi gestionată de către ANMMC ca

23
reprezenta, în acelaşi timp, în parte, o schemă pilot pentru viitoarea accesare a
Fondurilor Structurale. Prin urmare, ea va avea următoarele caracteristici:
 co-finanţarea specifică din partea beneficiarului;
 criterii de selecţie transparente;
 obiective clare şi cuantificabile;
 capacitatea de a plăti într-o perioadă relativ scurtă;
 un proces clar de audit şi capacitatea de a evita frauda.
Pentru a răspunde cerinţelor situaţiei actuale din România, această schemă va
aborda, de asemenea, următoarele categorii de probleme:
 asigurarea unei capacităţi adecvate de absorbţie (ex. existenţa unui număr
suficient de proiecte eligibile);
 necondiţionarea finanţării unei întreprinderi de găsirea unor fonduri din alte
surse de finanţare (atunci când sunt mai multe surse provenite din diferite
programe de sprijin financiar, acestea pot fi adiţionale în condiţiile
reglementărilor în vigoare ale Consiliului Concurenţei şi în limitele
ajutorului de stat, conform legii);
 modalitatea de compensare a instituţiilor intermediare (inclusiv şi agenţiile
de implementare) pentru partea lor din schemă şi urmărirea ca această
compensaţie să fie la un nivel adecvat;
 stabilirea de măsuri şi responsabilităţi clare în cazul nerespectării
angajamentelor sau al fraudei (cine îşi asumă riscul, cum sunt recuperate
fondurile etc).
Această schemă de acordare a capitalului poate fi epuizată după cel de-al
doilea an de program, în cazul în care cercetările legate de alte produse financiare
„sofisticate" impun acest lucru şi dacă astfel de iniţiative sunt puse la punct cu
succes.
În vederea îmbunătăţirii accesului la finanţare a IMM-urilor, sunt luate în
considerare acţiunile următoare:12
12
Raportul referitor la progresele înregistrate în pregătirea aderării la Uniunea Europeană, Septembrie 2002
-Iunie 2003, Addendum la Raportul referitor la progresele înregistrate în pregătirea aderării la Uniunea
Europeană. Septembrie 2001 - Iunie 2002. Raportul referitor la progresele înregistrate în pregătirea
24
 Sprijinirea acestui scop prin alocarea de la bugetul de stat, în perioada 2002 -
2003, a peste 4.100 miliarde lei, precum şi a contribuţiei de 33,97 milioane
euro de la Bugetul de Stat al României, reprezintă co-finanţarea componentei
bugetului PHARE, în valoare de 103 milioane euro (PHARE 2000 şi 2001
-Coeziunea economică şi socială, pentru investiţii, sprijinirea accesului la
pregătire şi consultare profesională, pentru promovarea exporturilor). De
asemenea, participarea României la Programele Comunităţii, în perioada 2001
- 2002, a fost de peste 74 milioane euro din care contribuţia de la Bugetul de
Stat a fost înjur de 36 miliarde euro.
 Finanţare din surse externe - instituţii financiare internaţionale, în 2002
însumând 100 milioane euro de la BERD, KfW, Banca Mării Negre pentru
Comerţ şi Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii pentru sprijinirea
sectorului IMM;
 Continuarea creşterii capitalului social al Fondului Naţional de Garantare al
Creditelor IMM:13
Până în prezent capitalul a fost de 386,2 miliarde lei, din care prima rată a fost
alocată în primul trimestru al anului 2004 prin bugetul MIMMC / ANIMMC, în
valoare de 100 miliarde lei. Până în prezent, FNGCIMM a deschis 10 filiale
teritoriale din cele 16 planificate pentru anul 2003. Au fost încheiate acorduri cu 12
instituţii financiare, totalul garanţiilor acordate în perioada 2002 -2003 însumând
343,7 miliarde lei.
Obstacolele majore în obţinerea finanţării ce către întreprinzători.
Practica intreprenorial - managerială demonstrează că obţinerea resurselor
financiare de către întreprinzătorii mici este un proces complex şi anevoios,
necesitând abilităţi şi eforturi deosebite. întreprinzătorii se confruntă şi trebuie să
depăşească numeroase obstacole care, în funcţie de provenienţa lor, se pot divide în

aderării ia Uniunea Europeană - Mai 2001, Raportul referitor la progresele înregistrate în pregătirea
aderării la UE.
13
HG nr. 1048/2001 (MO nr. 682/ 20.10.2001) pentru aprobarea Programului pentru înfiinţarea Fondului Naţional
de Garantare a Creditelor pentru IMM: HG nr. 1211 / 2001 (MO nr. 785/ I 1.12.2001) pentru înfiinţarea Fondului
Naţional de Garantare a Creditelor.

25
două categorii14:
1. Aferente întreprinzătorului şi afacerii respective:
- resurse proprii reduse ale întreprinzătorului, utilizabile pentru
finanţarea afacerii;
- confruntarea insuficientă a afacerii de finanţare;
- nedeterminarea exactă şi riguroasă a fezabilităţii şi profitabilităţii
afacerii;
- insuficientele cunoştinţe financiare ale întreprinzătorilor pentru
pregătirea afacerii şi susţinerea sa în faţa posibililor finanţatori;
- necunoaşterea de către întreprinzători a surselor posibile de finanţare;
- necunoaşterea de către întreprinzător a instituţiilor şi organizaţiilor de
consultanţă pentru IMM-uri.
2. Contextuale întreprinderii mici şi mijlocii:
- oferta de finanţare a IMM-urilor este net inferioară cerinţelor de finanţare
ale acestora;
- reticenţa pronunţată a multor instituţii financiare în a finanţa IMM-urile;
- numeroase instituţii financiare, mai ales din ţările de tranziţie la
economia de piaţă, cum este România nu posedă kno\v~ho\v-u\ necesar
finanţării IMM-urilor;
- absenţa sau redusa dezvoltare în România a unor instituţii ale
sistemului financiar bancar cu aport substanţial în finanţarea IMM-urilor
în ţările dezvoltate: bănci de investiţii, fonduri de risc, bursa de valori;
- insuficienta reglementare şi dezvoltare a unor sisteme moderne de
finanţare a IMM-urilor: leasig-ul, francising-ul, factoring-ul;
- redusa dezvoltare a fondurilor de garantare şi cogarantare;
- costul relativ ridicat al serviciilor de consultanţă pentrifobţinerea de
finanţări de către IMM-uri;
- interzicerea prin lege a acordului de credite numai pe baza de planuri de
afaceri;
14
Nicolăescu. Ovidtu, op. cit., pag. 298
26
- cerinţele exagerat de mari ale instituţiilor financiar - bancare faţă de
contribuţiile proprii ale întreprinzătorilor şi firmelor, la investiţiile
pentru care se solicită credite;
- garanţii excesive impuse la bănci pentru acordările de credite, uneori
peste 200% faţă de suma solicitată;
- dobânzi excesiv de mari pentru creditele acordate atât în lei, cât şi în
valută;*
- dobânzi fluctuante la credite, ceea ce face imposibilă elaborarea de
planuri de afaceri riguroase;
- neacceptarea frecventă de perioade de garanţie la creditele pentru
investiţii sau fixarea de perioade prea scurte;
- „anemice" scheme publice de finanţare a IMM-urilor în România.
Sinteza acestor obstacole poate servi şi ca un check-list pentru întreprinzători,
înaintea începerii demersului pentru obţinerea finanţării în vederea completării,
informaţiilor şi know – how -ului necesar, şi a stabili elementele asupra cărora trebuie
să se direoţioneze demersurile de finanţare.
Adoptarea deciziei de investiţii pune cu necesitate problema posibilităţilor de
finanţare pe care le are întreprinderea. Sursele interne de finanţare a investiţiilor,
adică autofinanţarea, în ordinea afectării lor pentru plata investiţiilor sunt:
 fondul surselor proprii pentru finanţare neconsumat la sfârşitul
perioadei precedente;
 amortizarea activelor imobilizate din perioada de realizare a investiţiilor;
 alte sume interne de finanţare: sume din valorificarea materialelor şi
pieselor de schimb rezultate din casarea imobilizărilor corporale după
deducerea cheltuielilor efective cu lichidarea acestora; sume din vânzarea
activelor (ateliere, secţii, fabrici, depozite); sume din vânzarea
mijloacelor fixe disponibile (din operaţii de dezinvestire).
Capitalurile proprii reprezintă ansamblul finanţărilor pe care proprietarii
*
De regulă, dobânda la un credit pentru investiţii în valută în România este de 12 - 16%, mai mult decât
dublul celei practicate în UE

27
firmei le-au adus în firmă fie prin aporturi directe, fie indirect, prin renunţarea
integrală sau parţială la remunerarea ce li s-ar fi cuvenit sub formă de dividende,
respectiv prin autofinanţare. Capitalurile proprii se caracterizează prin următoarele
trăsături:15
 remunerarea lor este asigurată din soldul activităţii firmei, respectiv din
profitul net iar simpla deţinere de titluri sub formă de capital propriu dă
dreptul asupra acestui rezultat; în caz de lichidare a firmei, deţinătorii de
părţi din capitalul propriu sunt despăgubiţi din eventuala valoare lichidativă
sau valoare de lichidare rămasă după onoarea tuturor creditorilor;
 rambursarea lor nu este prevăzută apriori cu ocazia emisiunii de titluri;
 asigură deţinătorilor de titluri cu caracter de capital propriu posibilitatea
administrării şi chiar gestionării firmei.
În ultimii ani, mai multe produse, respectiv titluri, denumite cvasifonduri
proprii au completat titlurile tradiţionale multiplicând, astfel, posibilităţile de
finanţare a nevoii de capitaluri a firmei.
Concluzionând se poate aprecia că sursele proprii ale firmei sunt:
 fie origine externă (constituirea şi sporirea capitalului social);
 fie originea internă (autofinanţarea).
Capitalurile proprii nu apar ca generatoare de costuri, pentru că nu ocazionează nici
o obligaţie juridică de remunerare a profitului in folosul asociaţiilor sau acţionarilor
firmei. Este raţiunea pentru care vărsarea dividendelor nu este considerată de
contabilitate ca o cheltuială bănească deductibilă din rezultat, ci ca o prelevare
efectuată asupra rezultatului deja calculat, după luarea în considerare a ansamblului
veniturilor şi cheltuielilor.
Dar dacă recurgerea la capitaluri proprii nu antrenează pentru firmă nici o
constrângere juridică de remunerare, ea antrenează, totuşi, o constrângere
economică, care îşi impune să asigure o anumită remunerare a asociaţiilor sau
acţionarilor săi, pentru a nu se priva de orice posibilitate viitoare de finanţare prin
fonduri proprii.
15
Berceanu, Dorel, op.cit., pag. 111 - 130

28
În firmele mici şi mijlocii se observă frecvent că remunerarea sub formă de
dividende asigurate asociaţiilor (sau proprietarilor în cazul firmelor individuale)
atinge niveluri foarte scăzute şi este chiar nulă timp de mai mulţi ani. În fapt, aceste
firme individuale sau societare asigură proprietarilor sau asociaţiilor o remunerare
care, în esenţă, nu afectează forma prelevării dividendelor. Astfel, în firme, e
frecvent faptul că remunerarea proprietarilor -conducători să se efectuează prin
subterfugiul majorării salariilor, în raport cu nivelul acestora pentru salariaţii care nu
sunt asociaţi. De asemenea, proprietarii acceptă frecvent să efectueze prelevări mici
din rezultate pentru că speră într-o acumulare patrimonială şi, deci, în realizarea unei
creşteri de avere în viitor.
Deci, asociaţii sau proprietarii firmei exprimă cerinţa unei remunerări, oricare
ar fi forma acesteia. În acest fel, firma care trebuie să asigure această remunerare
suportă o constrângere economică, aceasta găsindu-se la originea costului
capitalurilor proprii. Deşi capitalurile proprii pot apărea la prima vedere ca resurse
„gratuite", ele ocazionează o constrângere economică de remunerare, deci, un cost.
Prima şi cea mai importantă componentă a capitalurilor proprii o reprezintă
capitalul social.
Capitalul social este condiţia fundamentală a înfiinţării unei firme, această
noţiune fiind „inseparabilă de cuvântul societate", constituind pentru firmă şi
asociaţii săi baza juridică în relaţiile cu terţi. Modul de circulaţie a capitalului social
este diferit în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale. Astfel, la
întreprinderile mici şi mijlocii capitalurile nu circulă independent pe piaţă, ieşirea
unuia din asociaţi din societate ducând la desfiinţarea societăţii sau la vânzarea
părţilor lui sociale celorlalţi asociaţi sau cu acordul acestora.
Capitalul social prevăzut la înfiinţarea firmei poate fi modificat, ulterior, în
funcţie de necesităţile şi politica de finanţare a acesteia.
A doua componentă capitalurilor proprii, grupa rezerve, rezultate, fonduri
proprii constituie o componentă complexă a capitalului firmei care cuprinde mai
multe elemente, cum ar fi:

29
- rezervele create în firmă, care reprezintă profiturile afectate, în mod
durabil, firmei până la decizia contrară a organelor competente;
- profitul nerepartizat la sfârşitul anului, a cărui repartizare a fost
amânată de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor;
- fonduri speciale constituite în timpul anului şi la sfârşitul anului clin
profitul net: fondul de participare la profit, fondul creşterii surselor
proprii de finanţare etc. Toate fondurile speciale, până la consumări pe
destinaţia prevăzută, constituie, capital pentru firmă.
Autofinanţarea presupune că'întreprinderea îşi asigură dezvoltarea cu forţe
proprii folosind drept surse de finanţare o parte a profitului obţinut în exerciţiul
expirat şi fondul de amortizare. Pe baza celor două surse de finanţare se acoperă atât
nevoile de înlocuire a activelor imobilizate, cât ţi creşterea activului economic.
Sursele destinate autofinanţării se formează în cadrul întreprinderii şi reprezintă surse
interne.
Asigurarea fondurilor necesare prin auofinanţare trebuie analizată în funcţie de
rentabilitatea pe care o degajă profitul reinvestit. Numai atunci când rentabilitatea
este mai mare decât remuneraţia cerută de acţionari, autofinanţarea are un efect
pozitiv pentru întreprindere în sensul că va creşte valoarea financiară a acestuia.
Rata internă de rentabilitate (RIR)16 este acea rată actuar'tală a dobânzii
pentru care venitul net actualizat (VNA) este zero şi este deosebit de importantă când
se optează pentru plasarea capitalului într-o investiţie productivă.
Astfel, dacă rata internă de rentabilitate a unui proiect de investiţii este mai
mică decât rata medie a dobânzii pe piaţa financiară, nu este recomandată plasarea
capitalului în acea investiţie, ci alegerea unui alt tip de plasament (valori mobiliare).
Legat de noţiunea de autofinanţare se poale vorbi şi despre capacitatea tle
autofinanţare, adică surplusul monetar obţinut ca rezultat al tuturor operaţiunilor de
încasări şi plăţi efectuate de întreprindere într-o perioadă de timp având în vedere şi
incidenţa fiscală.

16
Crecană. Cornel. Rentabilitatea întreprinderilor mici şi mijlocii. Editura Economică, Bucureşti, 2000. pag.
97
30
În vederea determinării capacităţii de autofinanţare, trebuie luate în
consideraţie atât variabilele economice cât şi cele financiare care o influenţează.
Variabilele economice pornesc de la previziunile asupra vânzărilor şi costurilor, iar
cele financiare au în vedere politica de împrumut promovată de întreprindere,
politica de amortizare şi politica de repartizare a profilurilor.
De regulă, autofinanţarea efectivă este mai mică decât capacitatea de
autofinanţare, fiind influenţată de profitul distribuit acţionarilor sub formă de
dividende şi de paiticip.aţiile la profit ale salariaţilor.
Capacitatea de autofinanţare se poate determina cu următoarea relaţie de
calcul:17

   
Ciml  V  C  A  C f  1 
I 
 A
 100 

Ciml — reprezintă capacitatea de autofinanţare;


V — veniturile totale obţinute din activitatea economică şi financiară;
C — cheltuielile de exploatare (costurile de producţie);
A — cheltuielile de amortizare a activelor imobilizate;
Cf — cheltuielile financiare (dobânzile şi rambursarea creditului);
I — rata de impozit pe profit.
Capacitatea reală de autofinanţare se obţine scăzând din capacitatea de
autofinanţare, valoarea dividendelor plătite şi a participaţiilor la profit ale salariaţilor.
Autofinanţarea reprezintă o condiţie necesară în vederea obţinerii unui împrumut
constituind o garanţie şi un mijloc de rambursare. Pentru a aproba creditele solicitate,
băncile cer întreprinderilor mici şi mijlocii încadrarea în anumite limite de îndatorare.
În cazul creditelor pe termen lung şi mijlociu trebuie să se respecte următoarea
cerinţă:
Dt
4
C amt

în care Dt reprezintă datorii la termen lung.


Autofinanţarea unor întreprinderi deja existente depinde, aşadar, de capacitatea

17
Beteeanu, Dorel. op. cit., pag. 126
31
de a atrage venituri. In principiu, diferenţa dintre venituri şi cheltuieli (profitul) se
repartizează astfel18:
 impozit pe profit;
 dividende;
 participarea la profit a salariaţilor;
 fondul de amortizare;
 provizioane;
 rezerve;
 fonduri de investiţii.
Autofinanţarea are ca surse:
 profitul net;
 amortismentele;
 rezervele;
 fondurile de investiţii.
În funcţie de perioada de timp, autofinanţarea poate fi:
 autofinanţare imediată;
 autofinanţare amânată.
În funcţie de creşterea întreprinderii există următoarele tipuri de autofinanţare:
 autofinanţare netă, care cuprinde numai partea din profit netul destinată
capitalizării (autofinanţarea de expansiune);
 autofinanţarea bruia, care cuprinde, pe lângă autofinanţarea, netă şi
amortizările şi, clacă este cazul, provizioanele constituite, care au ca scop
reînnoirea mijloacelor fixe uzate şi respectiv de a fiice faţă riscurilor- şi
cheltuielilor datorită evoluţiei conjuncturale a factorilor economici
(autofinanţarea de menţinere + autofinanţarea de expansiune).
În ultimul rând, în funcţie de scop, putem întâlni următoarele tipuri de
autofinanţare:
 autofinanţare de menţinere, care reprezintă cheltuielile din resursele proprii
ale întreprinderii destinate păstrării nivelului minim atins de patrimoniu.
18
***www.finanţare.ro. Finanţarea IMM-urilor

32
Sursele de finanţare sunt amortismentele şi unele provizioane;
 autofinanţarea de expansiune, care cuprinde partea din autofinanţarea brută
peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite, având ca efect o
îmbogăţire, o creştere a patrimoniului. Sursele de finanţare sunt: rezervele
şi amortizarea ce depăşeşte deprecierea reală a imobilizărilor.
Autofinanţarea totală se determină însumând autofinanţarea de menţinere cu
autofinanţarea de expansiune, iar dacă se adaugă la aceasta dividendele plătite, se
obţine cash-flow-ul întreprinderii.
Indicatorul „rata financiară a cash-flow-ului permite aprecierea în ce măsură
activitatea degajă sume destinate menţinerii potenţialului economico - financiar al
întreprinderii, expansiunii şi remunerării acţionarilor. El se determină raportând
cash-flow- ul la cifra de afaceri a întreprinderii.
Autofinanţarea este cea mai utilizată metodă de finanţare a activităţii agenţilor
economici datorită avantajelor conferite întreprinderii şi acţionarilor:
 cointeresarea managementului;
 dezvoltarea urmează evoluţia rezultatelor activităţii;
 accesibilitate;
 siguranţă;
 nu limitează independenţa şi autonomia financiară a întreprinderii.
Deşi autofinanţarea este de dorit în majoritatea cazurilor, managerii trebuie să
compare permanent costul capitalului propriu cu'costul capitalului împrumutat.
Realitatea financiară artă că, indiferent de provenienţă, costurilor capitalurilor se
egalează.
Aşadar, autofinanţarea depinde de politica de dividend, dar şi de o serie de
factori care reflectă capacitatea firmei de a negocia cu mediul. Această capacitate este
influenţată de o serie de condiţii sau restricţii externe care pot fi negociate de
întreprindere sau care provin din intervenţia statului.
Măsurile impuse de către stat, care influenţează capacitatea de autofinanţare sunt:
limitarea nivelului unor preţuri; măsuri ale politicii salariale; nivelul unor impozite şi

33
taxe legiferate de stat; nivelul ratei scontului; politica de amortizare etc.
Abilitatea firmei de a face faţă şi de a-şi impune obiectivele propriei strategii
formează conţinutul politicii de autofinanţare a acesteia.
Poitiica de autofinanţarea a firmei urmăreşte următoarele obiective19:
a) creşterea cursului acţiunilor firmei şi, deci, a valorii acesteia prin
creşterea proporţiei clin profilul net reţinută pentru autofinanţare.
Diminuarea riscului de insolvabilitate datorat autofinanţării este percepută
favorabil pe piaţa financiară şi se reflectă în creşterea cererii pentru acţiunile
acesteia. De asemenea, autofinanţarea creşte şi capacitatea de îndatorare
deoarece îmbunătăţeşte raportul între capitalurile proprii şi datoriile totale, iar
prin efectul de levier al întreprinderii - valoarea firmei.
b) creşterea firmei şi interdependenţei sale faţă de mediul financiar.
Autofinanţarea sporeşte lichidităţile prin evitarea plăţii dividendelor pe
care le poate utiliza în acumularea de capital, constituind un instrument de
putere care-i asigură o mai mare flexibilitate în viitor. De asemenea,
autofinanţarea presupune negocieri din partea conducerii în asigurarea
necesităţilor de capital numai cu proprii acţionari, sporindu-i autonomia faţă
de mediul financiar.
c) exploatarea unor avantaje p care le oferă stalul faţă de agenţii
economici. Astfel, autofinanţarea poate constitui o premisă a diminuării
fiscalităţii firmei prin reducerea obligaţiei de buget pentru plata impozitului
pe profit. În perioade dificile, cum este cea pe care o traversează ţara noastră
în momentul de faţă, sporirea proporţiei de capitalizare a profitului net în
favoarea autofinanţării conduce la investirea profitului pentru dezvoltarea
capacităţilor de producţie şi obţinerea de profituri viitoare suplimentare şi,
ca atare, o reducere a impozitului pe profit aferent profitului reinvestit este
binevenită, constituind sursa de finanţare a investiţiilor în viitor.
Statul însă vede câteodată în autofinanţare şi o modalitate de puseu inflaţionist,
deoarece creşterea marjei brute de autofinanţare presupune creşterea veniturilor
19
Berceanu, Dorel, op. cit., pag. 129.
34
finnelor şi, în consecinţă, a preţurilor de vânzare ale produselor şi serviciilor.
Cum autofinanţarea prezintă şi aspecte contrare, o politică justă de
autofinanţare trebuie să conducă la convergenţa intereselor acţionarilor, conducerii
firmei şi statului ca autoritate publică.
În concluzie trebuie menţionat faptul că cele mai multe IMM-uri nu pot face
apel la economiile publicului şi trebuie să se bazeze pe fondurile aduse de proprietarii lor
sau să recurgă la împrumuturi bancare.
Capitalurile proprii ale unei 1MM nu trebuiesc remunerate decât în situaţia
obţinerii de profituri, în schimb capitalurile împrumutate trebuie remunerate
indiferent de rentabilitatea întreprinderii. Altfel spus, când este vorba de banii proprii
o IMM poate neglija criteriul rentabilităţii.
Politica financiară a unei IMM trebuie să vizeze cu precădere asigurarea
resurselor de finanţare a investiţiilor, stabilirea raportului optim între finanţarea din
surse interne şi finanţarea externă.
Structura financiară a unei IMM poate 11 apreciată după raportul:
Datorii totale
Capital propriu

care exprimă cât anume din activitatea unei IMM este finanţată din resursele
împrumutate şi cât din resursele proprii.20
Când rata rentabilităţii economice este superioară ratei dobânzii, este indicat ca
IMM-urile să-şi finanţeze activitatea simultan din fonduri proprii şi împrumutate. Rata
rentabilităţii financiare este întotdeauna mai mare la întreprinderile mici şi mijlocii
îndatorate, cu singura condiţie ca rentabilitatea economică să fie superioară ca ritm de
creştere ratei dobânzii. Deci, dacă datoriile unei IMM sunt nule, atunci rentabilitatea
financiară şi rentabilitatea economică sunt egale.
Pentru ca o IMM să poată avea acces pe piaţa obligatară, trebuie să
îndeplinească un set minim de condiţii:
♦ sa fie societate pe acţiuni;
♦ firma să fi desfăşurat o activitate reflectată în bilanţul aprobat de
20
Crecană. Cornel. op. cit., pag. 24

35
acţionari un număr minim de ani (2 - 3 ani);
♦ emiterea de obligaţiuni prin subscripţie publică se face pe bază de
proiect de emisiune publicat de administratorii societăţii în condiţiile
Legii privind valorile mobiliare şi bursele de valori;
♦ valoarea obligaţiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsate.
Aceste cerinţe sunt specificate în Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale şi în Ordonanţa de Urgenţă nr. 32/1997 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 31/1990.
Obligaţiunile reprezintă înscrisuri care dau posesorului lor calitatea de
creditor şi dreptul de a încasa o dobândă indiferent de rentabilitatea activităţii
emitentului lor. Ele sunt titluri de valoare cu scadenţă fixă.
O IMM care investeşte în obligaţiuni riscă mai puţin decât în cazul în care
investeşte în acţiuni, deoarece emitentul de obligaţiuni îşi asumă obligaţia de a
rambursa la scadenţă cel puţin valoarea nominală şi de a plăti dobânda. Obligaţiunile
sunt titluri de valoare pe termen mediu şi lung.
Rata internă de rentabilitate sau randamentul la scadenţă al obligaţiunii
reflectă rata de venit realizat pentru obţinerea unei obligaţiuni, care a fost cumpărată
şi păstrată până Ia scadenţă. Rata internă de rentabilitate se determină folosind
următoarea relaţie de clacul:
Încasarea
RIR 
Investiţnv

Rata internă de rentabilitate determinată astfel are o valoare aproximativă, iar


prima de risc apropie rata internă de rentabilitate a unei obligaţiuni de rata de
rentabilitate a bonurilor de tezaur.
Riscurile la care se expun deţinătorii de obligaţiuni sunt:
 Riscul de neplată a dobânzii şi valorii nominale;
 Riscul rată dobânzii.
In realitate, riscul la care se expun deţinătorii de obligaţiuni reprezintă abaterea
de rentabilitate faţă de rentabilitatea medie aşteptată ca urmare a apariţiei unor
fenomene economico - financiare cu influenţa directă asupra ei.

36
Randamentul curent al unei obligaţiuni este deosebit de important ori de câte
ori obligaţiunile se cumpără de pe piaţă, un moment situat între emisiune şi scadenţă.
Spre deosebire de obligaţi, acţiunile aduc posesorului lor un venit care depinde
exclusiv de rentabilitatea emitentului lor, venit numit dividend.
Investirea în acţiuni trebuie să vizeze două mari direcţii:
1. Obţinerea unei rentabilităţi cât mai ridicate;
2. Limitarea la minim a riscului aferent plasamentului în acţiuni.
Rentabilitatea investirii în acţiuni se determină cu ajutorul următorilor
indicatori:
Încasarea medie anuală
RIR =
Investiţia medie anuală

 Randamentul pe acţiune

Dividenti
Ra =
Cursulacţuuniii

unde:
Dividenti = dividentul aferent acţiunii i
Acest indicator exprimă rentabilitatea capitalului plasat în acţiuni.
Investitorul poate compara randamentul obţiunut pe o acţiune cu randamentul
aferent unei obligaţiuni şi, pe această bază, poate hotărâ care plasament este mai
rentabil.
 Profilul pe acţiune
Profilul net
Pa =
N

unde:
N=numărul de acţiuni.
Apelarea la creditul obligatar prezintă atât avantaje cât şi o serie de limite:21
Avantaje:
♦ permite procurarea unor importante sume pentru efectuarea unor

21
Domnişoru, S. Capitalul în condiţiile restructurării economiei româneşti. Editura Sitech, Craiova, 1998. pag. 114

37
investiţii de mare amploare;
♦ obţinerea unui rezultat net al exerciţiului mai mare decât cel care ar fi
fost obţinut dacă sumele aferente creditului obligatar ar fi fost rezultat
creşterii capitalului social cu implicaţii directe asupra costului relativ al
creditului obligatar;
♦ costul datoriilor este absolut limitat;
♦ obligaţiunile nu conferă deţinătorului-lor nici o putere de decizie în
cadrul firmei;
♦ posibilitatea răscumpărării la bursă a propriilor obligaţiuni la preţul
pieţei.
Limite:
♦ datoriile aferente creditului obligatar sunt o cheltuială fixă;
♦ comportă un risc mai mare faţă de alte forme de finanţare;
♦ riscul de nesubscriere a obligaţiunilor şi, implicit, pierderea
oportunităţilor de
investiţii care pot conduce la dificultăţi pentru firmă.
În ceea ce priveşte România este vorba despre o piaţă a creditului obligatar
mai mult teoretic deoarece:
- piaţa valorilor mobiliare pe care se emit şi circulă obligaţiunile este insuficient
dezvoltată;
- neîncrederea în agenţii economici;
- obişnuinţa întreprinderilor mici şi mijlocii de a lucra cu societăţile bancare şi
atractivitatea mai mare a investiţiilor în valută şi în titluri de stat în ultimii ani.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii lor, întreprinderile mici şi
mijlocii sunt deseori nevoite să apeleze la creditele bancare.
Acordarea acestor credite de către băncile specializate în acest tip de
operaţiuni se face diferenţiat în funcţie de performanţele economico - financiare ale
unităţii solicitatoare, dintre care rentabilitatea ocupă un loc deosebit.
Astfel, nevoile de finanţare a investiţiei (creditul pe termen mediu şi lung) se

38
manifestă cu prilejul realizării unui program de investiţii pentru fiecare proiect care
implică finanţarea bancară şi se constituie un dosar al cererii de creditare.
Analiza nevoii de finanţare se face în cadrul unui plan de finanţare care
cuprinde nevoile şi sursele pentru anii următori. Nevoile finanţare sunt sprijinite de
credite de mărime şi durată adaptate caracteristicilor şi structurii financiare a IMM.
Creditele bancare nu finanţează proiectele de investiţii.
Unităţiile economice pot solicita următoarele tipuri de credite:
o Creditul bancar în cont curent;
o Creditul punte;
o Credit bancar de trezorerie;
o Credit – bail (leasing);
o Factoring;
o Scontare.
Orice unitate bancară este obligată să-şi limiteze riscul de credit astfel încât
depozitele populaţiei şi ale persoanelor fizice (ca surse potenţiale de creditare) să fie
protejate.
Analiza riscului de credit presupune clasificarea creditelor, în funcţie de
performanţele economică - financiare ale solicitatorului de credit, în următoarele
categorii:
> Categoria „A" - bonitatea clientului este maximă, creditul şi dobânda
aferentă lui vor fi restituite la timp.
> Categoria „B" - bonitatea clientului este bună, creditul şi dobânda
aferentă lui vor fi restituite la timp.
> Categoria „C" - bonitatea clientului este satisfăcătoare, tendinţa de
termen lung este de îmbunătăţire a situaţiei financiare.
> Categoria „D" - bonitatea clientului este scăzută, restituirea la timp a
creditului şi dobânzii aferente lui sunt puse sub semnul incertitudinii,
tendinţa de termen lung este de înrăutăţire a situaţiei financiare.
> Categoria „E" - bonitatea clientului este foarte scăzută, clientul

39
înregistrează pierderi, creditul şi dobânda aferentă lui nu pot fi restituite
la timp.
Pentru fiecare categorie enumerată banca acordă un anumit tip de credit,
astfel:22
TABEL 3
CATEGORIA TIP DE CREDIT
A Credite performante
B Credite în observaţie
C Credite subslandard
D Credite incerte
E Credite pierdere

Din punct de vedere al creditorului, cea mai bună alegere ar fi un


întreprinzător care a lucrat într-o afacere de succes în acelaşi domeniu de activitate
sau solicitanţii cu succes în alte genuri de afacere. Din motive de prudenţă, cei mai
mulţi creditori vor solicita angajamentul personal (prin semnătură) al
întreprinzătorului atât ca asigurare adiţională, cât şi ca probă a angajamentului
acestuia în afacere.
Pentru a mări şansele de a beneficia de un credit la momentul abordării
potenţialului creditor este necesar să se aibă în vedere câteva observaţii:
 prezentarea unui plan de afaceri deja existent are mai multe şanse de a
obţine finanţarea decât prezentarea unui plan pentru o afacere noua;
 achiziţia activelor fixe are mai multe şanse de a fi finanţată deoarece aceste
bunuri îşi pierd mai greu valoarea în timp;
 prezenţa activelor curente a stocurilor şi creanţelor măreşte şansele bţinerii
creditului;
 prezentarea unor bilanţuri care să demonstreze o activitatea profitabilă în
ultimii doi ani;
 raportul întreprinzătorului are un rol foarte important în analiza structurii
de finanţare propusă de solicitant;
 creditele pentru societăţiile mici trebuie să fie garantate personal de

22
Crecană, Cornel, op.cit., pag. 202

40
întreprinzător.
Spre deosebire de investitori creditori se lasă conduşi mai mult de cifre, în
analiza pe care o fac afacerii, concentrându-se în special asupra primilor 2-3 ani din
viaţa afacerii.
Există o cerere semnificativă şi greu de satisfăcut pentru finanţarea IMM-urilor
prin credite. Prin urmare, se impune continuarea şi extinderea suplimentară a
actualelor linii de credit care ţintesc IMM-urile, folosind exemplu diverselor scheme
finanţate de donori care au fost implementate până acum, în special Pro Credit Bank,
linia de credit a BERD, ajutorul pentru creditarea al USAID şi linia de credit derulată
de către KfW.
În general, se anticipează că ANI MMC va acţiona ca un punct focal pentru
organizarea şi coordonarea acestor linii de credit pe o perioadă de patru ani,
asigurând complementaritate şi evitarea duplicării, care vor fi finanţate prin
intermediul instituţiilor financiare şi al sistemului bancar românesc. Influenţa
ANIMMC asupra deciziilor de creditare va fi indirectă, de exemplu prin intermediul
Schemei Naţionale de Garantare.
ANIMMC va continua să acorde finanţare pentru investiţii
microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii Ia un nivel proporţional cu
cel din anul de finanţare 2003. Se presupune că acest lucru va fi valabil şi pentru
fondurile alocate participării în cel de-al patrulea Program anual pentru întreprinderi
şi programelor care îl vor succede pe acesta.
Având în vedere nivelul actual ridicat al ratelor dobânzilor percepute asupra
creditelor, se va lua în considerare, de asemenea, posibilitatea de subvenţionare a
dobânzii pentru anumite domenii de activitate.
În vederea îmbunătăţirii accesului la finanţare a IMM-urilor, sunt luate în
considerare acţiunile următoare:
 Sprijinirea acestui sector prin alocarea de la bugetul de stat. În perioada 2002
-2003, a peste 4.100 miliarde lei. precum şi a contribuţiei de 33,97 milioane
Euro de la Bugetul de Stat al României, reprezentând cofinanţarea

41
componentei bugetului PHARE.
 Finanţarea din surse externe - instituţii financiare internaţionale, în 2002,
însumând 200 milioane Euro de la BERD, KfW, Banca Mării Negre pentru
Comerţ şi Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii pentru sprijinirea
sectorului IMM.
 Crearea şi menţinerea unui sistem care să urmărească toate facilităţile
conţinute în Legea nr. 133/1990, reintroduse de OUG nr. 297/2000,
implementarea lor conduoând la o revitalizare a activităţii sectorului IMM şi
creşterea investiţiilor, doar în sectorul producţiei şi serviciilor, după cum
urmează:
o Scutire pentru TVA şi de taxe vamale, beneficiarii fiind IMM-urile care
au importat maşini, instalaţii, echipamente şi know-how pentru producţie
proprie;
o Reducerea impozitului acordată pentru profirul brut reinvestit, care a fost
de 349 milioane lei;
o Au fost încheiate 920 de contracte rezultate prin punerea la dispoziţie de
către companiile cu capital majoritar de stat, companiile cu capital de
stat şi regiile autonome, de active disponibile pentru IMM-uri;
o Ponderea IMM în valoarea totală a contractelor de achiziţii publice de
bunuri materiale, lucrări şi servicii a avut o evoluţie pozitivă în ultimii
ani, crescând de la 23% în anul 2000, la 55,7% în 2002 şi, respectiv 70%
în anul 2003.
Creditele comerciale furnizori apar cu caracter de permanenţă la majoritatea
IMM-urilor. Acestea sunt plaţi amânate pentru materiile prime, materiile
consumabile şi mărfuri primite de la furnizori sau pentru serviciile prestate de către
aceştia.
Creditele comerciale sunt creditele pe care le acordă direct participanţii la
relaţiile contractuale fără intervenţia vreunei verigi intermediare. Acest tip de credit
este acordat de către furnizor cumpărătorului pe perioada de timp de la livrarea

42
bunurilor şi până la încasarea contravalorii lor. Este un mijloc de finanţare pe termen
scurt care variază de la câteva zile până la 90 de zile, în conformitate cu clauzele
contractuale. Acest tip de finanţare nebancară nu este purtător de dobândă.
Politica de credit comercial promovată de firmă are o importanţă deosebită în
acoperirea nevoilor ei curente de exploatare şi conţine patru elemente:
1. perioada de credit (durata creditului) este intervalul de timp pe care
cumpărătorii îl au la dispoziţie până în momentul efectuării plăţii;
2. rabatul comercial oferit pentru a încuraja clienţii să plătească cât mai
curând;
3. standardele creditului se referă la minimum de cerinţe financiare ce
trebuie îndeplinite de client pentru a i se acorda credit comercial;
4. politica de colectare reflectă laxitatea sau duritatea firmei în tratamentul
pe care îl aplică celor care întârzie să efectueze plăţile.
Creditul comercial furnizori prezintă următoarele trăsături caracteristice:
• are un caracter automat şi este foarte simplu, nefacând obiectul vreunui
contract;
• de obicei, nu se solicită de către furnizori nici o garanţie, furnizorii fiind,
în practică, mai înţelegători decât băncile în ceea ce priveşte eventualele
depăşiri ale scadenţelor;
• este mai agreat de către IMM-uri dat fiind faptul că, de cele mai multe
ori, acestea nu se bucură de acelaşi tratament ca şi marile firme din
partea băncilor;
• este un credit care se obţine rapid, permiţând finanţarea în totalitate sau
în parte a investiţiilor;
• prezintă riscuri atât pentru furnizori, cât şi pentru client.
În România. În condiţiile unei lipse acute de lichidităţi, creditul comercial este
foarte des folosit.
Investitorii - sursa principală de finanţare a investiţiilor prin IMM-uri sunt:
— investitorii individuali;

43
— investitorii instituţionali:
— fondurile de investiţii;
— alte organisme economice care finanţează investiţiile.
Această categorie este importantă deoarece o mare parte a celor ce întocmesc
planuri de afaceri se adresează acestui tip de sursă de finanţare. Investitorii sunt
atraşi de o afacere. În primul rând datorită profiturilor care speră să le obţină şi, în al
doilea rând datorită creşterii prognozate a afacerii. Se ştie că nimeni nu investeşte în
companiile mici şi mijlocii din motive caritabile, ci pentru a face bani.
Investitorii sunt mai dispuşi decât creditorii să accepte riscul, ei consideră mult
mai importante proiecţiile financiare. Pe când băncile gândesc „garanţiile mai întâi şi
apoi proiecţiile"", investitorii gândesc exact invers.
Pentru a mări şansele de obţinere a finanţării, planul de afaceri trebuie să fie
foarte bine realizat şi profesional prezentat. Când examinează planul de afaceri
prezentat spre finanţare, investitorii potenţiali îşi concentrează atenţia asupra
următoarelor aspecte:23
a) abordarea riguroasă a pieţei;
b) dovada acceptabilităţii produsului / serviciului;
c) protecţia oferită de drepturile de proprietate;
d) previziuni credibile.
Ca urmare a multitudinii de oportunităţi oferite de internaţionalizare şi de
evoluţia accelerată a economiilor naţionale, investitorii de risc joacă un rol din ce în
ce mai important. Fie ei fonduri sau persoane fizice, urmăresc, în principal, două
aspecte:
♦ randament de 25 - 50% sau chiar mai mult;
♦ investiţiile să devină lichide într-o perioadă relativ scurtă de timp.
Fondurile de investiţii sunt organisme de plasament al unor disponibilităţi
monetare atrase de la persoanle fizice sau juridice cu scopul obţinerii de profit.
În România apariţia, funcţionarea şi dezvoltarea fondurilor de investiţii sunt
influnemţate de caracterul şovăielnic al evoluţiei pieţei de capital. La ora actuală, pe
23
Projan, Dumitru, Bişă Cristian, Planul de afaceri, Casa de editură IRECSON, Bucureşti, 2002, pag. 25

44
piaţa autohtonă activează fonduri închise cu capital de risc, fondur restructurate şi
cele cinci fonduri de investiţii financiare (SIF-uri). Pe piaţa de capital românească au
apărut fonduri de investiţii străine cum ar fi: Advent, AIG, Black Sea Fund, New
Centurz Holding, Societe Generale, Quadrant, Regent, etc.
Înainte de a realiza o investiţie, fondurile fac o serie de comparaţii cu
achiziţiile făcute în alte ţări în domeniile similare şi verifică dacă modelele de afaceri
sunt aplicabile şi în mediul economic românesc.
În prezent, datorită legislaţiei neclare de la noi, acestea şi-au lichidat sau îşi
lichidează multe poziţii deţinute în companiile româneşti listate, iar unele dintre ele
chiar au intenţia de a se retrage. Activitatea fondurilor de investiţii în România este
reglementată în principal prin:
 Ordonanţa Guvernului 20/1998 privind constituirea şi funcţionarea fondurilor
cu capital de risc;
 Ordonanţa Guvernului 24/1993 privind reglementarea constituirii şi
funcţionării fondurilor deschise de investiţii şi a societăţilor de investiţii ca
instituţii de intermediere financiară, aprobată prin Legea nr. 83/1994;
 O.U.G. 9/1998 pentru constituirea fondurilor de restructurare;
 Ordine şi Regulamente emise de CNVM în perioada 1995 - 2001, pentru
punerea în aplicare a acestor ordonanţe.
În categoria altor potenţiali finanţatori pentru IMM-uri intră, în principal,
rudele şi prietenii şi investitorii amatori / neformaţi.
Programe de dezvoltare a IMM-urilor.
Capitolul din Legea nr. 346/2004 consacrat reglementării modalităţilor de
susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii este considerabil mai bogat decât în
varianta 1999. Principalele căi administrative de susţinere a înfiinţării şi dezvoltării
IMM-urilor, prin programe specializate sunt:24
1. Facilitarea accesului la finanţare:
- alocaţii financiare nerambursabile;
- ajutoare financiare nerambursabile;
24
Tribuna Economică, nr. 32/2004

45
- constituirea de fonduri de garantare;
- scheme de creditare cu dobândă redusă.
2. Promovarea investiţiilor străine la nivelul IMM-urilor.
3. Asigurarea resurselor financiare pentru cofinanţare.
4. Facilitarea accesului la servicii de informare, instruire, consultanţă.
5. Facilitarea promovării produselor şi serviciilor IMM-urilor pe piaţa
internă şi externă etc.
Cea mai importantă dispoziţie cuprinsă în lege este explicită cu art. 26 în care
spune că: ,, Anual prin Legea bugetului de stat .se alocă fonduri în valoare de 0,2%
din PIB pentru finanţarea programelor de dezvoltare .şi a măsurilor de .sprijinire a
înfiinţării de noi întreprinderi şi de susţinere a dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii, la nivel naţional şi local, prevăzute în Strategia guvernamentală pentru
susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru perioada 2004 - 2008
".25
Agenţia Naţională pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie a
oficializat, prin ordin al preşedintelui său, un set de proceduri de implementare a trei
componente ale Programului naţional multianual pe-perioada 2002 - 2005, de
susţinere a IMM-urilor. Cele trei componente sunt următoarele:
a) Susţinerea investiţiilor realizate de către întreprinderi rtou-înfiinţate şi
microîntreprinderi, precum şi a investiţiilor de modernizare / retehnologizare a
IMM-urilor;
b) Susţinerea accesului microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici la
servicii de instruire şi consultanţă;
c) Sprijinirea IMM-urilor în dezvoltarea exportului.
Accesul la aceste surse de finanţare este mediat de un sistem de proceduri.
Aceste proceduri, ca în toate cazurile în care este vorba despre bani publici, sunt
destul de complicate, fapt care, nu de puţine ori, îi îndepărtează pe cei cărora le sunt
adresate astfel de stimulente financiare, mai ales în cazul microîntreprinderi lor.26

25
Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
26
Tribuna Economică, nr. 12 din 24 martie 2004

46
Obiectivul Programului naţional multianual pe perioada 2002 - 2005 de
susţinere a investiţiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiinţate şi
microîntreprinderi, precum şi a investiţiilor de modernizare / retehnologizare a
IMM-urilor, denumit Program, îl constituie susţinerea investiţiilor realizate de
întreprinderile nou-înfiinţate precum şi de IMM-uri în sectoarele economice
prioritare stabilite prin prezentul ordin.
Bugetul alocat Programului pentru anul bugetar 2004 este de 39,524
miliarde lei. AN1MMC este administratorul Programului, iar derularea acestuia se
realizează prin intermediul unei bănci ce urmează a fi selectată prin licitaţie publică
deschisă. După care ANIMMC va încheia cu banca selectată un contract de prestări
servicii în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data transmiterii
comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de licitaţie publică deschisă.
Pot beneficia de prevederile Programului întreprinderile nou-înfiinţate,
microîntreprinderile, precum şi întreprinderile mici şi mijlocii care îndeplinesc
cumulativ următoarele criterii de eligibilitate:
a) sunt organizate în baza Legii nr. 133/1990 privind societăţile comerciale
şi republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi îşi
desfăşoară activitatea în România;
b) au capital social integral privat;
c) şi-au îndeplinit la termen obligaţiile de plată a contribuţiilor, impozitelor
şi taxelor către bugetul de stat, bugetele speciale şi bugetele locale,
prevăzute de legislaţia în vigoare;
d) nu au credite restante;
e) nu sunt în stare de faliment ori de lichidare;
f) nu fac obiectul unei proceduri legale pentru declararea lor în una dintre
situaţiile prevăzute mai sus;
g) îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute de normele, interne în vigoare ale
băncii pentru a obţine creditul asociat.
• În cadrul Programului se susţin prin alocaţii financiare nerambursabile

47
investiţiile realizate de beneficiarii eligibili care au activitatea principală conform
codului CARN în unul dintre sectoarele economice / activităţile eligibile prevăzute
în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură de implementare a
Programului.
• Alocaţia financiară nerambursabilă ce poate fi acordată unui beneficiar
eligibil nu poate depăşi echivalentul în lei a 50.000 euro, în cazul întreprinderilor
mici şi mijlocii, respectiv 10.000 euro pentru întreprinderi nou-înfiinţate şi
microîntreprinderi, exclusiv TVA şi în acelaşi timp nu poate acoperi mai mult din
valoarea proiectului de investiţii.
• Banca selectată va acorda beneficiarului eligibil un credit de finanţare, pe
termen mediu sau lung, care va acoperi minim 45% din valoarea proiectului de
investiţii.
• Contribuţia proprie a beneficiarului eligibil trebuie să fie minim 15% din
valoarea proiectului de investiţii, în natură sau numerar.
Programul PHARE27.
Sigla PHARE vine de la denumirea franceză a programului iniţial de ajutor
„Pologne, Hongrie, Assistcmce â la Reslrvcturalion Economique" (PHARE).
Programul a fost înfiinţat prin decizia grupului celor şapte (G 7), în iunie 1989, ca
mijloc de canalizare spre Polonia şi Ungaria a ajutoarelor de orice fel acordate de
ţările industrializate. S-a convenit ca PHARE să fie administrat de Comisia
Europeană şi el a intrat în funcţiune în iunie 1990.
Acum, el finanţează asistenţa de pre-aderare acordată de UE ţărilor în curs de
accedere - până la 1 mai 2004 - şi ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est.
În perioada 2000 - 2006, PHARE acordă, în total, 11 miliarde euro în
cofinanţare, pentru asistenţă tehnică, pentru investiţii, în vederea întăririi
capacităţilor administrative şi instituţionale ale acestor ţări, aducerii economice lor
în stare funcţională pentru intrarea în UE şi promovării coeziunii economice şi
sociale cu UE.
1. Programul pentru zonele dezavantajate finanţat de la bugetul de stat şi
27
Tribuna Economică, nr. 5/2004

48
Fondul
special al Guvernului, în cadrul căruia au fost derulate următoarele
subprograme:
♦ „Dezvoltarea afacerilor" cu un buget total alocat de 70 miliarde lei.
Programul a fost desemnat pentru a asista activitatea întreprinderilor
private româneşti din oricare dintre zonele defavorizate să-şi extindă
operaţiunile.
♦ „încurajarea investiţiilor" cu o valoare de 66 miliarde lei.
2. Programe cofinanţate de UE şi Fondul Naţional pentru Dezvoltare
Regională.
Programul PHARE a asigurat finanţarea investiţiilor în următoarele domenii:
iniţiativele pentru dezvoltare locală şi dezvoltarea resurselor umane.
Investiţiile din cadrul acestui program s-au materializat într-un număr de 1.091
proiecte (propuse de agenţii economici de stat sau particulari din toate regiunile de
dezvoltare). Programul a acordat asistenţă Guvernului României pentru
implementarea unei politici integrate de dezvoltare regională în conformitate cu
strategia de coeziune economică şi socială adoptată, în contextul procesului de
preaderare.
Priorităţile programului sunt reprezentate de dezvoltarea resurselor, asistenţă
pentru lMM-uri şi dezvoltarea infrastructurii locale şi regionale. Sprijinul pentru
IMM-uri este acordat în cadrul unei scheme de granturi şi a unei facilităţi de credit.
Se aşteaptă ca rata ocupării să crească in zonele vizate, ca urmare a derulării
programelor menţionate.
10% din bugetul anual al Programului PFIARE se alocă pentru plata integrală
sau parţială a contribuţiei ţărilor candidate pentru participarea în Programele
Comunităţii Europene. Asistenţa PHARE 2002 a fost acoperită prin participarea
efectivă în anul 2003 la diferite. In bugetul PHARE 2003, fondurile sunt de
asemenea alocate „front - load" - sprijin pentru participarea în 2004.
Contribuţia PHARE pentru toate ţările candidate a fost în 2001 de 104

49
milioane euro şi de 54,7 milioane euro în anul 2003, derulate prin mai mult de 19
programe. Cofinanţarea naţională este variată de la ţară la ţară, fiind determinată de
momentul efectiv al intrării în programele comunitare.
TABEL 4 milioane EURO

Participarea Bugetul total Contribuţi


României
2001 la
- 8 programe 35,6 a
20
2002 - 16 programe 38,5 16,7
2003 - 15 programe* în curs în curs

*Participarea României la următoarele Programe Comunitare: Socrates 11


(2000 - 2006), Leonardo da Vinci 11 (2000 - 2006), Youth (2000 - 2006), Life (2000 -
2004), Culture 2000 (2000 -2004), Enterprise andEntrepreneurship (2001 - 2005),
IDA //(1998 - 2004), Commtmily 19-Action in thefield of public heallh (2003 - 2008)
E - conteni (2001 - 2005), Gender Equality (2001 - 2005), Combating discrimina/ion
(2001 - 2006). Combating social exclusion (2001 - 2005), EC Framework
Programme'Vl (2002 - 2006), Incentive measures in thefield of employment (2001 -
2005).
În România activează aproximativ 15 instituţii de micro finanţare. Acestea au
format Coaliţia de Microfinanţare.
Instituţiile acordă microcredite în valoare de maximum 25.000 de euro
întreprinzătorilor care niţ pot lua un credit bancar. Astfel, sectorul microfinanţărilor
se află la graniţa dintre mediul socjal şi mediul de afaceri.
Ajutoare tic stat pentru IMM-uri28.
Elaborarea unui cadru juridic care reglementează materia ajutorului de stat
reprezintă continuarea armonizării legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană, parte
a procesului de aderare a României la UE. Scopul notificării şi autorizării ajutoarelor
de stat acordate de autorităţile publice sau de organismele care administrează surse
ale statului este de a urmări măsura în care un ajutor de stat este compatibil cu un
mediu concurenţial normal într-o economie de piaţă în care preţurile produselor şi

28
Tribuna Economică, nr. 19/2004

50
tarifele serviciilor sunt reglate de cerere şi ofertă.
Orice intenţie de a acorda un ajutor de stat sau de a modifica un ajutor existent
trebuie să fie notificată de Consiliul Concurenţei (CC). Fără autorizarea CC nu poate
fi acordat nici un ajutor de stat. IMM-urile joacă un rol determinant în economia
naţională, reprezentând un factor de stabilitate socială şi de creştere economică.
Dezvoltarea lor poate fi, totuşi, limitată de imperfecţiunile pieţei.
Ajutoarele de stat ce au ca scop facilitarea dezvoltării activităţii economice ale
IMM-urilor nu trebuie totuşi să modifice condiţiile comerciale într-o măsură
contrară interesului comun. Condiţiile de acces al IMM-urilor la ajutoarele de stat
sunt stipulate printr-un „regulament''' adoptai de Consiliul Concurenţei (M.O., Partea
1, nr. 340/2004).
Ajutoarele de stal pentru investiţii în imobilizări corporale şi necorporale sunt
compatibile cu u mediu concurenţial normal şi sunt exceptate de următoarele
condiţii:
a) intensitatea brută (cuantumul ajutorului de stat exprimat în % din
costurile eligibile ale proiectului) a ajutorului de stat nu
depăşeşte 15% pentru întreprinderi mici;
b) intensitatea brută a ajutorului de stat nu depăşeşte 7,5% pentru
întreprinderile mijlocii. Atunci când investiţiile se fac în regiuni eligibile
de a primi ajutor de stal regional, intensitatea nu va depăşi pragul cu mai
mult de 15% procentul brut, cu condiţia ca intensitatea netă a ajutorului
de stat să nu depăşească 75%.
CC poate aproba majoritatea intensităţilor prevăzulc, conform normelor
privind ajutorul de stat regional, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cu privire
la menţinerea investiţiei în regiunea beneficiară o perioadă de cel puţin 5 ani şi la
contribuţia beneficiarului la finanţarea investiţiei de cel puţin 25%.

51
CAPITOLUL II Studiul de caz privind finanţarea unui IMM.

2.1. Sinteza planului de afaceri pentru un obiectiv agroturistic.


S.C. Millenium S.A. s-a înfiinţat la 15 mai 1996, cu un capital social integral
privat de 200.000.000 lei. Obiectul principal de „activitate al societăţii îl reprezintă
activităţi specifice pentru pensiune agrotiirislică", conform codului CAEN 5530. Pe
parcursul activităţii sale pensiunea deţinută de societate şi-a mărit şi consolidat
portofoliul de clienţi, gradul de utilizare a capacităţii sale de dezvoltare evoluând de
la 45% în anul 1996 la aproximativ 75% în anul 2001.
În prezent, valoarea lunară a cifrei de afaceri este de aproximativ 1.450.000
lei. Cota de piaţă a pensiunii este de 5%, fiind susţinută de serviciile a 29 de salariaţi
(inclusiv echipa managerială). Strategia companiei vizează atragerea într-un interval
de trei ani a unei cifre de afaceri anuale de circa 37 miliarde Ici, ce va reprezenta
aproximativ 10% din piaţa - ţintă.
Pensiunea agroturistică Hedon oferă cazare şi masă turiştilor din ţară şi
străinătate. Societatea este renumită pentru politica striată de asigurare a calităţii
serviciilor sale, făcând din aceasta un avantaj concurenţial. Condiţia esenţială de
competitivitate într-un astfel de sector o reprezintă satisfacerea exigenţelor clienţilor
prin servicii de calitate ireproşabilă, asigurarea unui ambient plăcut.
Conducerea operativă va fi asigurată de cei 4 membri ai echipei manageriale
cu o bogată experienţă în domeniu şi pe o poziţie similară (Ion Marinescu - 10 ani
experienţă, Alex Voicu - 12 ani experienţă, Narcis Donosie - 8 ani experienţă) aflaţi
în directa subordonare a directorului general Ion Năstase - 15 ani experienţă.
De-a lungul timpului S.C. Millenium S.A. şi-a consolidat o serie de relaţii de
consultanţă cu persoane fizice care, prin experienţa şi specificul activităţii lor,
contribuie la buna desfăşurare a afacerii.
Acţionariatul este omogen şi convergent în opinii, favorizând elaborarea şi
urmărirea unei strategii unitare. Prezenţa postului ALFA TV printre acţionarii

52
societăţii contribuie la consolidarea politicii de promovare a serviciilor pensiunii
agroalimentare.
Ca urmare a creşterii continue a cererii pentru serviciile pensiunii în condiţiile
unei capacităţi limitate, s-a hotărât mărirea numărului de camere care vine în
întâmpinarea tendinţelor pieţei.
Pentru dezvoltarea pieţei, societatea consideră necesară definitivarea a 20 de
camere, investiţie care necesită 300.000 USD. Pentru aceasta se urmăreşte
contractarea unui credit pe 3 ani, cu o dobândă de 12% pe an. Finanţatorul va încasa
o dobândă totală de 1.761.300 mii lei (aproximativ 61.800 USD, pentru un curs al
dolarului de 28.5000 lei / USD).
Împrumutul va fi garantat printr-un contract de gaj şi ipotecă asupra activelor
societăţii.
Investiţiile vor determina creşterea veniturilor în monedă constantă cu 38% în
primul an (N+l), urmată de o creştere de 45% în N + 2 şi de 5% în următorii doi ani.
Proiectul de investiţii oferă o rată internă de rentabilitate de 42%, iar indicatorii de
rentabilitate indică o marjă a profitului de exploatare în creştere de la 17,96% (N+l)
la 22,52% (N+5) şi, de asemenea, o marjă a profitului net în creştere de la 10,64%
(N+l) la 16,85% (N+5).
Valoarea actualizată netă a proiectului de investiţii este de aproximativ
9.170.000 lei. iar termenul de recuperare a investiţiei este de 6,2 ani, valori care,
alături de considerente de marketing, argumentează financiar oportunitatea şi
eficienţa proiectului de investiţii.

Descrierea afacerii.

Prin intermediul pensiunii agroturistice Hedon, S.C. Millenium S.A. prestează


servicii de cazare de aproximativ 6 ani. În acest interval de timp, ca urmare a calităţii
ireproşabile a serviciilor sale, pensiunea şi-a câştigat un renume binemeritat şi o cotă
de piaţă confortabilă.

53
Calitatea ofertei şi preţurile accesibile atrag un număr important de clienţi din
toată ţara şi din străinătate.
Obiectivul general urmărit de managementul companiei (inclusiv prin
derularea acestui proiect antreprenorial) este de creştere a volumului activităţii şi
implicit a profitabilităţii.
Pe baza cunoştinţelor dobândite, succeselor anterioare şi tipul serviciilor
oferite, strategii viitoare a afacerii va fi una de diferenţiere calitativă faţă de oferta
concurenţei.
Afacerea îşi propune să se distingă ca exponent de marcă pentru tipul de
servicii oferit. Recunoaşterea acestei poziţii se va face prin atingerea în interval de
trei ani a unui volum al cifrei de afaceri de circa 37 miliarde lei. Conform studiilor
de piaţă efectuate, o asemenea cifră de afaceri va asigura firmei o cotă de piaţă de
aproximativ 10% din.piaţa - ţintă.
Pentru a-şi atinge acest scop, firma va avea în vedere următoarele obiective:
♦ definitivarea în anul N + 1 a 10 noi camere aflate la uit intui etaj
completând şi echilibrând astfel activitatea pensiunii;
♦ îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite clienţilor.
În vederea atingerii primului obiectiv se va contracta un credit de aproximativ
300.000 USD, rambursabil într-o perioadă de trei ani.

2.2. Necesarul de finanţare.


1. Destinaţia fondurilor.
Pentru realizarea proiectului de investiţii specificat, societatea identifică un
necesar de finanţare de 300.000 USD, sumă care se argumentează astfel:
TABEL 5
Alocări de fonduri Suma
- amenajări 120.000
- utilaje de baie şi mobilier USD
Total necesar 314.000 USD
94.000
Acoperit de surse proprii 14.000 USD

54
Necesar de finanţare 300.000 USD

Pentru mobilier S.C. Millenium S.A. a plătit deja un avans de 14.000 USD,
aproximativ 1 1,3% din valoarea sa.
Valoarea amenajărilor rezultă dintr-un deviz antecalculat de societatea ce va
efectua aceste lucrări. Sumele necesare achiziţionării utilajelor de baie sunt conforme
cu rezultatul selecţiei de ofertă şi studiilor de piaţă efectuate.
2. Modul de finanţare.
Se intenţionează ca necesarul de finanţare astfel obţinut să fie acoperit prin
obţinerea unui credit din partea unei instituţii specializate. Previziunile financiare s-
au făcut sub premisele obţinerii unui împrumut pe termeivlung de 300.000 USD, a
cărui rambursare se va face în 3 ani prin rate egale şi dobândă calculată la sold. Rata
dobânzii creditului în valută ce a fost utilizată în proiecţiile financiare este de 12%.
3. Momentul finanţării.
Datorită timpului scurt în care se va efectua investiţia, creditul se va trage într-
un singur an, mai exact în primul trimestru al anului N+l, după cum urmează:
- 3.135.000 mii lei -în luna ianuarie;
- 3.135.000 mii lei - în luna februarie;
- 2.280.000 mii lei -în luna martie.
4. Beneficiul finanţatorului.
Pentru suma împrumutată (300.000 USD) instituţia creditoare va primi o
dobândă la sold de 12% pe an. Conform programului de rambursare a
împrumutului până la momentul recuperării totale a sumelor avansate, finanţatorul
va încasa o dobândă totală de 1.761.300 mii lei (aproximativ 61.800 USD pentru
un curs al dolarului de 28.500 lei / dolar).
În plus, S.C. Millenium S.A. va garanta împrumutul primit printr-un contract
de gaj şi ipotecă asupra activelor societăţii (cele 10 camere). Evaluarea acestor
active dovedeşte că graniţa constituită va fi suficient de acoperitoare.
2.3. Planul financiar.

55
1. Diagnosticul financiar al perioadei anterioare prin sistemul ratelor.
În concordanţă cu studiile financiare ale intervalului N-2 -N, sinteza
indicatorilor de apreciere a evoluţiei afacerii pe perioada anterioară este prezentată
în tabelul următor.
TABEL 6
DENUMIRE INDICATOR N-2 N-1 N

Indicatori de lichiditate

Lichiditate globală (Active circulante / Pasive


0,48 0,64 1,47
curente)
Lichiditate imediată (Disponibilităţi / Pasive
0,27 0,33 0,78
curente)
Indicatori de solvabilitate

Rata datoriilor (Total datorii / Total active) 0,50 0,49 0,19


Rata de solvabilitate (Datorii financiare / Capital - - -
propriu)
Rata de acoperire a capitalului propriu (Total 0,98 0,96 0,23
datorii
Rata de/ acoperire
Capital propriu)
a datoriilor (Rezultat net + - - -
Amortizarede
Indicatori + Dobânzi
gestiune/ Rata de rambursare)
Viteza de rotaţie a activelor circulante prin cifra
de afaceri (Active circulante x 365 zile / Cifra 27 38 34
de afaceri); zile
Viteza de rotaţie a stocurilor (Stocuri x 365 zile
7 13 10
/ Cifra de afaceri); zile
Viteza de rotaţie a creanţelor (Creanţe x 365
zile / Cifra de afaceri din vânzări (ară încasare 27 26 22
imediată); zile
Viteza de rotaţie a furnizorilor (Furnizori x 6,4 5,7 6,1
365 zile / Cumpărări
Indicatori de credit); zile
de rentabilitate

Marja profitului de exploatare (Rezultat din


22,96 26,05 22,84
exploatare x 100 / Cifra de afaceri); %

56
Marja profitului net (Rezultat net x 100 / Cifra de
16,64 18,94 16,51
afaceri); %
Rentabilitatea capitalului propriu (Rezultat net x
105,52 111.72 61,52
100 / Capital propriu); %
Rentabilitatea activelor totale (Rezultat brut +
73,45 78,24 68.93
dobânzi x 100 / Total active); %

O analiză a indicatorilor din tabelul de mai sus este prezentată în cele ce


urmează:
 Indicatorii tic lichiditate calculaţi pun în evidenţă politica societăţii
privind alocarea profiturilor anilor precedenţi către acţionarii săi. Având în vedere că
în primii doi ani dividendele repartizate acţionarilor constituie aproximativ 80% din
totalul datoriilor curente, iar în anul N lichiditatea generală este aproximativ 1,5, se
poate aprecia că situaţia trezoreriei este perfect asigurătoare. Mai mult, ratele
lichidităţii imediate au valori peste cele recomandate de literatura de specialitate (0,2
- 0,3). În anul N se remarcă o îmbunătăţire deosebită a indicatorilor de lichiditate ca
urmare a limitării procentului de acordare a dividendului în scopul pregătirii
investiţiei din anul N+l.
 Indicatorii de solvabilitate exprimă capacitatea companiei de a-şi
onora obligaţiile faţă de terţi din activele sale. Rata este favorabilă (valori sub 0,5,
culminând cu 0,2 în N). În majoritatea lor, datoriile firmei înregistrate la sfârşitul
exerciţiilor financiare au fost către acţionarii săi. Societatea nu a fost nevoită să
apeleze la credite externe pe perioada anterioară. Rata de acoperire a capitalului
propriu arată un echilibru permanent între Datoriile curente ale firmei şi Capitalul
propriu.
 Indicatorii de gestiune demonstrează eficacitatea administrării
resurselor stabilite 'şi derulării activităţilor. În viteza de rotaţie a activelor circulante
se observă o încetinire a acesteia de la 13,52 rotaţii pe an în N-2 la aproximativ 10,74
rotaţii în N, oa urmare a creşterii volumului activităţii, introducerii serviciilor de

57
catering şi acumulărilor de numerar. Viteza de rotaţie a stocurilor prin cifra de
afaceri este foarte bună (ajungând la 36 rotaţii pe an în N) ca urmare a volumului
activităţii politicii de dimensionare corectă a stocurilor deţinute. Viteza de rotaţie a
creanţelor este influenţată de vânzări pe credit (catering) şi se încadrează în limitele
considerate bune de literatura de specialitate (valori sub 30 de zile, adică peste 12
rotaţii pe an). Compania şi-a păstrat o imagine bună în faţa furnizorilor săi,
echilibrând viteza de rotaţie a furnizorilor la aproximativ 60 de rotaţii pe an.
 Indicatorii de rentabilitate exprimă reuşita societăţii de a realiza
vânzări care depăşesc costurile implicate pentru obţinerea lor. Evoluţia tuturor
indicatorilor de rentabilitate se caracterizează printr-un trend crescător pe perioada
studiată, după cum urmează:
Marja profitului de exploatare se menţine la un nivel de aproximativ 23%, dup
ce a avut un salt la 26% în anul N-1. Marja profitului net urmează trendul
indicatorului anterior, crescând în anul N-1 la 18,9% pentru a reveni în anul N la
valoarea de 16,5%. Această evoluţie pozitivă a anului N-1 este datorată unui salt al
volumului cifrei de afaceri dublat de o creştere temporară (permisă de situaţia
concurenţială existentă pe piaţă la momentul respectiv) a rentabilităţii activităţii.
Rentabilitatea capitalului propriu se caracterizează printr-o evoluţie crescătoare în
N-1 (o creştere cu 6.2%) ca urmare a creşterii volumului de activitate şi a profitului),
urmată de o diminuare cu 50 de procente (în urma dublării capitalului propriu prin
reţinerea în rezerve a 75% din profitul anului N, fiind repartizat ca dividende doar
restul de 25%). Şi în cazul Rentabilităţii activelor totale se observă aceeaşi evoluţie
pozitivă în anul N-1, valoarea medie a perioadei fiind foarte bună (aproximativ
74%); descreşterea uşoară din anul N se datorează creşterii importante a volumului
activelor (la sfârşitul anului începe deja programul investiţional ce se va continua în
N+l).
Sintetizând, analiza indicatorilor calculaţi prezintă o situaţie favorabilă a
evoluţiei activităţii societăţii pe intervalul N-2 - N, creând premisele unei dezvoltări
fără probleme şi pe perioada N+l - N+5. Există o rezervă suficientă ce-i va permite

58
societăţii să facă faţă cu succes datoriilor financiare clin primii 2 ani previzionaţi.
2. Ipotezele previziunilor.
Privitor la acest element s-a estimai pentru anul N+l o creştere de 38% a
veniturilor faţă de anul N, ca urmare a deschiderii camerelor noi. În anul N+2 s-a
previzionat o creştere a veniturilor de 100% faţă de anul N ca efect al dublării
capacităţii de deservire (camerele noi sunt exploatate pe toată durata anului N+2,
fală de numai 6 luni în anul N+l). Pentru următorii 2 ani (N+3 şi N+4) s-a
previzionat sporirea volumului activităţii, anticipare bazată pe: exploatarea vadului
comercial foarte bun, alocarea de sume suplimentare pentru reclamă şi publicitate,
creşterea capacităţii de deservire şi a gradului de ocupare (de la 70% la 78%).
Efectul este reprezentat de creşterea veniturilor cu 6% în N+3 faţă de N+2 şi cu 5%
în N+4 faţă de N+3.
Vânzările de mărfuri reprezintă 27% din cifra de afaceri totală. Datorită
specificului activităţii, vânzările cu încasare sub 30 de zile reprezintă 100% din
valoarea cifrei de afaceri.
Elemente de cost.
În fundamentarea previziunii costurilor s-a avut în vedere structura acestora
în perioada precedentă şi nivelul lor în raport cu cifra de afaceri.
Astfel, costul mărfurilor vândute se menţine la aproximativ 45% din vânzările
de mărfuri şi reprezintă circa 15% din volumul cheltuielilor de exploatare.
Cheltuielile cu materiile prime anticipate pentru perioada de previziune constituie
aproximativ 57% din totalul cheltuielilor de exploatare. "Nivelul costurilor indirecte
ale societăţii se situează la aproximativ 11% din totalul cheltuielilor de exploatare,
iar cheltuielile cu amoilizările reprezintă aproximativ 2,3% din aceasta din urmă.
Structura detaliată a cheltuielilor de exploatare este prezentată în Anexa nr. 5.
Cheltuielile cu dobânzile s-au dimensionat în raport de programul de
rambursare a împrumutului, la o rată dobânzii de 12% pentru împrumuturile în
valută. împrumutul solicitat va fi de 300.000 USD, cu rambursare în 3 ani prin rate
egale şi'dobândă calculată la sold. S-a considerat o perioadă de graţie de 6 luni.

59
Sinteza planului de rambursare anual este prezentată în tabelul de mai jos:

TABEL 7 - mii lei -


AnN+1 An N+2 An N+3
Explicaţie trim 1 trim trim III trim IV Total
Rambursare 0 II 0 855.000 855.000 1.710.000 3.420.000 3.420.000
Dobânzi 179.550 256.500 247.950 222.300 906.300 632.700 222.300

Anuităţi 179.550 256.500 1.102.950 1.077.300 2.616.300 4.052.700 3.642.300

Transformarea în USD a acestui program de rambursare s-a făcut la un curs


valutar de 28.500 lei pentru I USD şi se prezintă după cum urmează:

TABEL 8 -USD-

AnN+1
An N+2 An N+3
Explicaţie trim I trim II trim III trim IV Total

Rambursar 0 0 30.000 30.000 60.00 120.000 120.000


Dobânzi
e 6.300 9.000 8.700 7.800 031.80 22.200 7.800
Anuităţi 6.300 9.000 38.700 37.800 91.80
0 142.200 127.800
0
Activele fixe şi amortizarea lor.
Societatea deţine la data întocmirii planului active fixe în valoare netă de
3.301.000 mii lei. Prin efectuarea investiţiilor planificate, valoarea mijloacelor fixe
va creşte cu 8.550.000 mii lei în anul N+2, cu 850.000 mii lei în anul N+5.
Sistemul de amortizare adoptat este cel liniar, cota de amortizare globală
anuală fiind aproximativ 4,6% din valoarea contabilă.
Stocurile.
Valoarea stocurilor este mică, având în vedere specificul activităţii,
determinând astfel o viteză de rotaţie a acestora foarte mare. Structura lor este
reprezentată de mărfuri (53%), materii prime (20%), produse finite (10), ambalaje

60
(10%) şi produse consumabile (7%).
Urmare a sporirii controlului asupra calităţii ingredientelor utilizate s-a
anticipat o diminuare importantă a volumului stocurilor.
Creanţele.
Specificul activităţii permite recuperarea creanţelor de la clienţi în marea
majoritate a cazurilor la termene mai mici de 30 de zile de la data facturării.
Nivelul disponibilităţii băneşti.
Aşa cum reiese din „Calculaifluxurilor de lichidităţi", aceasta indică o situaţie
echilibrată la nivelul trezoreriei, fără descoperiri de cont şi fără pericolul unor
dezechilibre monetare pe perioada de previziune. Excedentul de trezorerie anual este
repartizat către dividende.
Politica de obţinere a creditului - furnizor.
Neachitarea imediată a datoriilor către furnizori constituie o politică ce se va
menţine şi pe viitor, având în vedere faptul că aceştia sunt în relaţie strânsă cu firma.
Datoriile către bugetul statului.
Acestea sunt reprezentate de contribuţia firmei şi reţinerile de salariile
angajaţilor pentru CAS, fond de sănătate, şomaj, impozite pe salarii şi alte contribuţii.
Toate aceste contribuţii ale firmei se ridică la aproximativ 38% din Fondul de salarii,
iar aportul salariaţilor la CAS, fonduri şi impozite se ridică la aproximativ 30% din
Fondul de salarii.
Impozitul pe profit.
Acest element s-a calculat utilizând o cotă de impozitare de 25% pentru întreaga
perioadă de previziune.
Dividendele.
În urma politicii de alocare a excedentelor de numerar anticipate,
dividendele repartizate anual pe perioada de previziune au fost calculate la nivelul a
75% (în anul N+l), 60% (în anul N+2) şi 100% (în ultimii 3 ani) din profitul net
anticipat.
Capitalul social.

61
Valoarea capitalului social va rămâne constatată pe parcursul celor patru ani de
activitate previzionaţi (620.000 mii lei).
Pentru prezentarea evoluţiei societăţii din punct de vedere financiar s-a apelat
la următoarele Anexe:
Anexa nr. I-Bilanţul contabil restructurat (forma scurtă) pentru perioada N-2 -
N+5.
Anexa nr. 2-Situaţia patrimonială lunară pentru anul N+l.
Anexa nr. 3-Contul de profit şi pierdere pentru perioada N-2 -N+5.
Anexa nr. 4-Contul de profit şi pierdere lunar pentru anul N+l.
Anexa nr. 4.-Contul de profit şi pierdere aferent proiectului pentru perioada
N+l - N+5.
Anexa nr. 5-Cheltuielile de exploatare pentru perioada N - N+5.
Anexa nr. 6-Fluxul de numerar lunar pentru anul N+l.
Anexa nr. 6.1-Fluxul de numerar aferent proiectului.
Anexa nr. 7-Calculul ratei interne de rentabilitate.
Anexa nr. 8-Calculul valorii nete actualizate a proiectului.
Anexa nr. 8-Determinarea termenului de recuperare.
Anexa nr. 10-Planul de rambursare a creditului.
Anexa nr. II-Organigrama societăţii.
3. Pragul de rentabilitate şi analiza de senzitivitate.
Calculul cifrei de afaceri.
CFN +1 2.611.900
CAN +1 pr = = = 9.055.480 mii lei
MCVN +1% 28,8%

unde:
CApr = cifra de afaceri la prag;
CF = cheltuieli fixe;
MCV% = rata marjei cifrei de afaceri asupra cheltuielilor variabile.
În condiţiile volumului de activitate anticipat pentru exerciţiul N+l, valoarea
astfel obţinută se traduce printr-o cifră de afaceri la prag lunară de 754.623 mii lei.
Determinarea intervalului de siguranţă.
62
αN+1 = CAN+1p – CAN+1pr = 24.004.396 – 9.055.480 = 14.948.916 mii lei
unde:
CAp= cifra de afaceri prognozată;
CApr = cifra de afaceri la prag.
Acest indicator exprimă gradul de risc al exploatării. Cu cât valoarea lui este
mai mare cu atât riscul este mai mic sau, cu alte cuvinte, activitatea de exploatare se
situează mai departe de nivelul minim de profitabilitate (profit zero).
În cazul exerciţiului N+l indicatorul pune în evidenţă o situaţie favorabilă,
cifra de afaceri prognozată depăşind pragul de rentabilitate cu aproximativ 165%.
Pentru întreaga perioadă de previziune evoluţia intervalului de
siguranţă este prezentată în tabelul următor:
TABEL 9 - mii lei -
Explicaţii N+l N+2 N+3 N+4 N+5
Cifra de 24.004.39 34.810.000 36.898.600 38.743.530 38.743.530
afaceri
Cifra de 69.005.480 9.441.335 10.120.867 10.562.546 10.723.150
afaceri
Intervalla 14.948.91 25.368.665 26.777.733 28.180.984 28.020.380
de 6
Pentru analiza de senzilivitate an identificat următoarele scenarii:
1. Situaţia tensionată dintre Guvern şi Patronatul Cărnii poate produce o
creştere cu 25% a preţului cărnii, măsură care generează o creştere a cheltuielilor
variabile ale societăţii cu 15%.
În aceste condiţii, CA la prag atinge nivelul de 14.374.947 mii lei, cu
următoarele efecte:
- diminuarea marjei cifrei de afaceri asupra cheltuielilor variabile cu
2.562.1 10 mii lei;
- diminuarea intervalului de siguranţă cu 5.319.467 mii lei, valoarea sa
fiind în această situaţie de 9.629.449 mii lei;
- scăderea Marjei profitului din exploatare (MPE) de la 17,96% la 9,96%
şi a Rentabilităţii capitalului propriu (ROI) de la 48,12% la 1 1,92%.

63
În această variantă cifra de afaceri prognozată va depăşi pragul de rentabilitate
cu doar 67%.
2. Conform tendinţelor actuale, se anticipează introducerea unor taxe
suplimentare pe proprietatea imobiliară, măsură ce ar conduce la creşterea
cheltuielilor fixe cu 15%.
În mod automat are loc o creştere a cifrei de afaceri la prag până la valoarea
de 10.413.802 mii lei. într-o asemenea ipoteză va creşte şi riscul exploatării, însă cu
efect negativ mai scăzut decât cel determinat de creşterea cheltuielilor variabile:
- reducerea intervalului de siguranţă cu 1.358.322 mii lei, valoarea sa
efectivă fiind de 13.590.594 mii lei;
- scăderea Marjei profitului din exploatare /MPE) de la 17,96% la
16,74% şi a Rentabilităţii capitalului propriu (ROI) de la 48,12% Ia
42,58%.
În această ipostază, valoarea cifrei de afaceri prognozate depăşeşte punctul
critic cu 131%.
3. Pentru obţinerea unui profit din exploatare cu 10% mai mare decât valoarea
anticipată pentru anul N+l este necesară stimularea.unei cifre de afaceri crescute,
situaţie definită de:
- creşterea intervalului de siguranţă cu 1.494.891 mii lei, valoarea sa
ajungând Ia 16.443.807 mii lei;
- creşterea Marjei profitului din exploatare (MPE) de la 17,96% la
18,18% şi a Rentabilităţii capitalului propriu (ROI) de la 48,12% la
54,21%.
Pentru acest scenariu calculele ne conduc la valoarea cifrei de afaceri de
25.499.287 mii lei, cu aproximativ 6% mai mare decât cea prognozată.
4. Indicatori de evaluare a proiectului de investiţii.
a) Determinarea Ratei interne de rentabilitate financiară (RIP).
Acest indicator a fost determinat considerând o perioadă de funcţionare a
investiţiei de 10 ani şi reprezintă acea valoare a ratei de actualizare pentru care

64
valoarea netă actualizată este nulă.
În urma calculelor efectuate, rata de actualizare pentru care valoarea
actualizată a venitului net este nulă se situează în intervalul 41% - 42%. Conform
calculelor făcute cea mai potrivită valoare a lui R1R este de 42% (Anexa nr. 9).
Comparativ cu evoluţiile ratei dobânzii, R1R este convenabil, situându-se cu mult
peste rata dobânzii în lei.
b)Determinarea Valorii actualizate nete a proiectului.
Pentru calcularea acestui indicator pentru o perioadă de viaţă economică a
proiectului de 10 ani s-a utilizat o rată de actualizare de 19% (formată din 12% -
rata medie a dobânzii la creditele în valută şi 7% - factor de risc pentru proiecţiile
realizate).
Calculele ne conduc la un VAN de 9.168.106 mii lei prin actualizarea cash-
flow-urilor nete ale proiectului de investiţii cu rata de mai sus (Anexa nr. 10).
Menţionăm faptul că proiecţiile financiare se bazează pe o abordare a
evoluţiei afacerii în preţuri constante (cele existente la data la care s-a întocmit
prezentul plan de afaceri). Datorită faptului că VAN este pozitiv, rezultă că
proiectul este bun.
c) Termenul de recuperare al investiţiei.
Termenul de recuperare exprimă intervalul de timp necesar recuperării
capitalului investit prin intrările dete de trezorerie medii anuale actualizate
generate de proiect.
Rezultatele ne conduc la un termen de recuperare de aproximativ 6,2 ani
apreciat ca fiind bun, comparativ cu durata de viaţă a proiectului ce este de cel
puţin 10 ani (Anexa nr. I I).
Termenul de recuperare este convenabil deoarece activul are trendul pozitiv,
pentru că agroturismul este în ascensiune. Termenul este stabilit într-o variantă
uşor pesimistă dar evoluţiile reale vor duce la un termen mai redus de recuperare a
investiţiei.

65
TABEL 10 Fluxul de numerar pentru perioada n+l - n+5
mii lei

ANUL N+l N+2 N+3 N+4 N+5


EXPLICAŢII

1) Flxul de numerar din exploatare 3.829.885 7.252.386 7.011.444 7.127.006 7.273.966


Profitul/pierderea activităţii de exploatare 4.311.762 7.983.1 17 8.336.109 8.773.410 8.723.410
+ Cheltuiala cu amortizarea şi provizioanele în
493.372 623.783 623.783 640.783 690.783
exerciţiul curent
- Impozitul pe profit plătit 793.783 1.728.623 1.998.553 2.152.127 2.180.228

± Variaţia Necesarului de fond de rulment


-181.466 374.109 50.105 -135.060 40.000
(ANFR)

2) Fluxul de numerar din activitatea de


-8.550.000 -855.000 0 -850.000 -500.000
investiţii
+ Vânzări de imobilizări 285.000
- Achiziţiile de imobilizări corporale 3.135.000 0 0 0 0
- Amenajare spaţiu 3.135.000 0 0 850.000 0
- Achiziţii utilaje şi maşini 2.280.000 1.140.000 0 0 500.000
3) Fluxul de numerar din activitatea
5.359.140 -5.968.273 -7.078.238 -6.085.357 -6.600.058
financiară
+ Creşterea creditelor pe termen lung şi scurt 8.550.000 0 0 0 0
- Rambursarea creditelor pe termen lung şi
1.710.000 3.420.000 3.420.000 0 0
scurt
- Plăţi pentru dividende 574.560 1.915.573 3.435.938 6.085.357 6.580.058
-Cheltuieli financiare plătite (dobânzi) 906.300 632.700 222.300 0 20.000
Cash - flow net 639.025 429.113 -66.793 191.649 173.908
Lichidităţi la începutul perioadei 851.364 1.490.389 1.919.502 1.852.708 2.044.358
Lichidităţi la sfârşitul perioadei 1.490.389 1.919.502 1.852.708 2.044.353 2.218.266

Analiza fluxului de numerar pentru perioada N+l - N+5 pune în evidenţă


politica societăţii privind alocarea profiturilor către acţionarii săi. Are loc o
îmbunătăţire deosebită a indicatorului de lichiditate. Se observă că în primul an al
investiţiei se înregistrează cheltuieli cu achiziţiile de imobilizări corporale, de utilaje

66
şi maşini şi amenajări de spaţiu.

Rata datoriilor este favorabilă atât în anii N-2 şi N-I, cu valori sub 0,5,
culminând cu 0,2 în N, cât şi în perioada N+l - N+5. Societatea nu a fost nevoită să
apeleze la credite externe pe perioada anterioară. Rata de acoperire a capitalului
propriu arată un echilibru permanent între Datoriile curente ale firmei şi Capitalul
propriu.

67
2.4. Impactul politicii fiscale asupra activităţii IMM-urilor.

Măsurile fiscale adoptate de actualul Guvern, îndeosebi cele construite pe


pilonul aplicării cotei unice de impozitare de 16%, atât în cazul veniturilor salariate,
cât şi în cazul impozitului pe profit, determină o primă discriminare negativă în cazul
IMM-urilor. Acest grup de întreprinderi - pe subcomponenta microîntreprinderi - se
vede penalizată în ce priveşte sistemul de impozitare pe veniturile societăţii
comerciale prin dublarea impozitului pe cifra de afaceri - de la 1,5% la 3%. În 2005
este posibil ca, din această cauză, să fie mai rentabil impozitul pe profit.29
Plata impozitului pe profit este avantajoasă doar dacă firma obţine o rată a
profitului de 18,75%, astfel încât impozitul de 3% aplicat la venit să nu (le mai mare
decât impozitul de 16% aplicat la profit. Microîntreprinderilor pentru care impozitul
de 3% nu mai este convenabil -cele care au o rată a profitului mai mare de 18,75% -
19%, li s-a dat posibilitatea să opteze pentru plata impozitului pe profit.
Creşterea nu este substanţială -cel puţin la nivelul măririi procentului. Mai
importantă este concepţia asupra domeniului, exprimată în Programul de Guvernare
pe anul 2005 - 2008. La capitolul „Politica industrială", în secţiunea „Politica în
domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii" se spune: ,,întreprinderile mici şi mijlocii
se confruntă în prezent cu bariere administrative şi comerciale. Cu toate măsurile
anunţate de către instituţiile statului responsabile pentru domeniul IMM-urilor, nu s-
au înregistrat succese remarcabile care să fie evidenţiate de către reprezentanţii
acestui segment din economie ".
Această optică se susţine şi prin alte aprecieri, între care cea mai surprinzătoare
este aceea potrivit căreia multe IMM-uri au fost folosite pentru evitarea plăţii dărilor
către stat. Deci, într-un mod fraudulos sau, cum se mai spune, în zona „evaziunii
legale". În aceste condiţii, creşterea impozitului pe cifra de afaceri a IMM-urilor
poate fi interpretată cu o acţiune penalizatoare şi cu aplicarea unei concepţii
economice potrivit căreia, până la urmă, IMM-urile nu trebuie să beneficieze de

29
Tribuna Economică, nr. 3/2005, pag 16

68
discriminări pozitive.
Ministrul finanţelor, Ionuţ Popescu, a anunţat la finele anului trecut că, pentru a
acoperi golul de venituri care va apărea la buget prin aplicarea cotei unice de
impozitare. Guvernul se vede nevoit să majoreze impozitul aplicat la cifra de afaceri
a microîntreprinderilor. Trebuie menţionat că măsura impozitării cifrei de afaceri în
locul aplicării impozitului pe profit microîntreprinderilor a fost luată pentru a stimula
libera iniţiativă şi înfiinţarea de IMM-uri şi microîntreprinderi.
Preşedintele CNP1MMR, Ovidiu Nicolăescu, susţine că:
„Microînlreprinderile vor fi afectate, asta este clar. Dar nu întrevăd motive ca
acestea să se desfiinţeze, cel puţin nu în număr mai mare decât în restul anilor".30
Chestiunea este mai confuză deoarece una dintre ţintele majore ale schimbării
sistemului de impozitare constă în simplificarea administrării impozitelor, creşterea
transparenţei calculelor economice şi, pe ansamblu, aducerea în lumină a multor
activităţi conotate în prezent în „zona gri" a economiei sau, altfel spus, reducerea
economiei informale. Sau, sectorul economic de interfaţă în care se consolidează cele
mai importante tendinţe pe axa economie informală - economie reglementată
(formală) este tocmai cel al microîntreprinderilor, în fapt al micii iniţiative private. În
aceste circumstanţe, politica vizând IMM-urile trebuie să fie mai prudentă.

30
Capital, nr. 1, 6 ianuarie 2005

69
CAPITOLUL III Impactul integrăm asupra dezvoltării sectorului IMM.

3.1. întreprinderile mici şi mijlocii din România sub impactul integrării


europene.

În România, primele IMM-uri private s-au organizat, spre deosebire de


marea majoritate a ţărilor central europene, după anul 1990. Evoluţia IMM-urilor a
parcurs două etape:
a) etapa 1990 - 1995 s-a caracterizat prin:31
 creşterea accelerată a numărului de întreprinderi;
 facilităţi la înfiinţare;
 existenţa pieţelor de desfacere;
 accesul relativ facil, mai ale informai, la numeroasele resurse din
sectorul de stat;
 creşterea spiritului întreprinzător al populaţiei şi a oportunităţilor
economic create pe piaţa internă au facilitat dezvoltarea IlVlM-urilor;
 potenţialul economic al IMM-urilor era modest în comparaţie cu ţările
din Europa Centrală şi de Est.
b) etapal996 - 2000 s-a caracterizat prin:
♦ scăderea numărului de IMM-uri care se înfiinţează anual în raport cu
cele care îşi încetează activitatea;
♦ IMM-urile au un potenţial economic scăzut, comparativ cu perioada
anterioară;
♦ renunţarea la facilităţile fiscale acordate anterior;
♦ tratamentul nediferenţiat al IMM-urilor faţă de celelalte categorii de
agenţi economici.
În structura actuală a economiei, sectorul IMM-urilor constituie o prezenţă
relevantă, cu contribuţii deosebite la susţinerea bugetului statului, dar cu situaţie şi

31
Nicolescu, Ovidiu, op.cit.

70
rezultate încă modeste în comparaţie cu sectoarele similare din ţările dezvoltate şi
dacă avem în vedere potenţialul de care dispune România.
Evoluţia numărului de IMM-uri a atins cote maxime în perioada 1992 - 1994,
urmând un trend descrescător.
În perioada 1995 - 2000, numărul înmatriculărilor ale agenţilor economici a
înregistrat o evoluţie ascendentă fiind, însă, scăderi alternative cu creşteri, în anumiţi
ani. Din totalul de 804.335 societăţi comerciale înmatriculate / înregistrate la Oficiul
Naţional al Registrului Comerţului Ia sfârşitul anului 2002, numai 2.264 aveau
capital majoritar de stat (0,3%).
În anul 2002 au fost înmatriculate 84.780 agenţi economici.32
TABEL 11 Evoluţia numărului de agenţi economici înmatriculaţi în perioada 1995-
2002
Total 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
Număr existent
507.642 65.479 62.089 55.663 63.878 57.197 57.291 61.265 84.780
înmatriculări
Structura (%) 100,0 12.9 12.2 11.0 12.6 11.2 11,3 12,5 16,7

32
Probleme economice, vol. 137-138-139/2004 pag. 88

71
Numărul de IMM-uri cunoaşte o creştere în perioada 1995 - 2002, aceasta
fund de 669.887.
TABEL 12
Evoluţia numărului IMM-urilor
Indicatori 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2002/
IMM-uri la sfârşitul 553.863 592.896 622.326 653.774 669.887 593.425 2001
88,6
anului (număr)
IMM-uri 42.995 41.597 32.723 34.694 36.458 50.547 105,1
înregistrate în anul
IMM-uri
curent radiate în
(număr) 2.575 2.564 3.293 3.246 20.345 127.009 626,8
anul curent (număr)
Rata natalităţii (%) 8,4 7,5 5,5 5,6 5,6 7,5 133,9
Rata mortalităţii (%) 0.5 0,5 0,6 0,5 3,1 19,0 612,9

Sursa: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (Sinteză statistică nr.


142/2003).
În anul 2002 se remarcă faptul că numărul întreprinderilor radiate depăşeşte
cu mult numărul celor înfiinţate, ca urmare a eforturilor depuse de autorităţi pentru
ştergerea din evidenţe a unor întreprinderi inactive, rata de supravieţuire fiind
subunitară.
Creşterea numărului IMM existente la sfârşitul anului, asociată cu scăderea
numărului celor înregistrate în cursul anului, a condus la diminuarea ratei natalităţii
de la 8,4% în anul 1997, la 5,6% în anul 2001. În acelaşi timp, rata natalităţii
cunoaşte o creştere de Ia 0,5% în anul 1997, la 3,1% în anul 2001. În aceste condiţii,
rata de supravieţuire scade în anul 2001 faţă de anul 1997.
În ceea ce priveşte rata natalităţii persoanelor fizice şi asociaţiilor familiale
aceasta este mult mai mare decât în cazul IMM-urilor. Rata mortalităţii fiind mai
mică, se înregistrează, astfel, o rată de supravieţuire superioară.

72
1997 1998 1999 2000 2001
TABEL 13 Evoluţia numărului de persoane fizice (PF) şi asociaţii familiale (AF)
RF şi AF
înmatriculate până 70.033 89.352 110.016 130.128 151.635
la sfârşitul anului
RF şi AF
înmatriculate în 10.654 19.990 22.157 21.425 22.760
cursul anului
RF şi AF
568 671 1.493 1.313 1.253
radiate în cursul
anului
Rata natalităţii (%) 17,8 28,5 24,8 19.5 17,5
Rata mortalităţii 0,9 1,0 1,7 1,2 1,0
(%)
Sursa: Camera de Comerţ şi Industrie, Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului.
Numărul agenţilor economico - sociali activi înregistrează o creştere uşoară
în anul 2001 faţă de anul 2000 atât pe total, cât şi în structură. În cazul tuturor
tipurilor de agenţi economico - sociali activi, ponderea cea mai mare este deţinută
de microîntreprinderi, întreprinderile mari deţinând între 0,3% şi 2,1% din total.

TABEL 14 Agenţii economico - sociali activi din economia naţională, pe clase de mărime

Tipuri agenţilor Total Din care: pe clase tle mărime, după numărul (le salariaţi (%)
economici sociali (nu măr)
0-9 10-49 50-249 250 şi peste
ANUL 2000
Total 783.969 93.3 5,0 1.4 0,3
Întreprinderi clin care: 319.511 87.5 9,4 2,4 0,7
Întreprinderi agricole 10.306 76,3 17,6 5,2 0.9
Întreprinderi din
industrie, construcţii,
comerţ şi alle 308.064 87,9 9,1 2.3 0,7
servicii

73
întreprinderi
financiare şi de 1.141 75,5 18.1 4.3 2.1
asigurări
Administraţie publică 29.752 60,0 29.2 9,2 1.6
Administraţie privată 39.838 98.2 1,4 0.3 0.1
întreprinzători privaţi 394.868 100.0 - - -
ANUL 2001
Total 797.960 93.4 4,9 1.4 0.3
întreprinderi din care: 322.375 86.9 9.9 2,5 . 0,7
întreprinderi agricole 9.669 76,3 18.2 4,7 0.8
Întreprinderi din
industrie, construcţii,
311.260 87.3 9.6 2,5 0.6
comerţ şi alte
servicii
Întreprinderi
financiare şi de 1.446 79.0 15,4 3,5 2.1
asigurări
Administraţie publică 31.981 67.6 21,0 10,0 1,4
Administraţie privată 40.271 98.8 1,0 0,2 0,0
întreprinzători privaţi 403.333 100,0 - - -

Sursa: Institutul Naţional de Statistică


Din totalul agenţilor economico - sociali activi, ponderea cea mai mare este
deţinută de către întreprinzătorii privaţi (circa 50%>) şi întreprinderi (circa 40%o).
Aceeaşi situaţie se remarcă şi în cazul microîntreprinderilor.
TABEL 15 Agenţii economico - sociali activi din economia naţională, pe clase de mărime şi tip
Tipuri Total Din care: pe clase de mărime, după numărul de salariaţi (%)
0-9 10-49 50-249 250 şi peste
ANUL 2000
Total 100,0 100.0 100.0 100,0 100,0
întreprinderi din 40.8 38,2 76,5 73.1 79.5
întreprinderi agricole 1,3 1,1 4,6 5.1 3,2
întreprinderi din
industrie,
39,3 37,0 71.4 67.5 75.4
construcţii, comerţ
şi alte servicii
Întreprinderi
financiare şi de 0,2 0.1 0.5 0,5 0,9
asigurări
Administraţie publică 3,8 2.4 22,1 25,8 18.6
Administraţie privată 5,1 5,3 1,4 1,1 1,9
întreprinzători privaţi 50,3 54.1 - - -
ANUL 2001
Total 100.0 100.0 100,0 100,0 100.0
întreprinderi din 40.4 37,6 81,7 71.4 82,8
întreprinderi agricole 1.2 1,0 4,5 3.9 9,0
întreprinderi din 39.0 36,5 76,6 67,1 79,0
industrie,
construcţii, comerţ
şi alte servicii

74
întreprinderi
financiare şi de 0.2 0.1 0.6 0.4 0.8
asigurări
Administraţie publică 4,0 2.9 17.3 27.8 17,0
Administraţie privată 5,0 5.3 1,0 0.8 0,2
Întreprinzători privaţi 50.6 54.2 - - -

Sursa: Institutul Naţional de Statistică


Analiza întreprinderilor active pe activităţi, pune în evidenţă faptul că numărul
cel mai mare de întreprinderi se regăsesc în comerţul cu ridicata şi amănuntul.
TABEL 16 întreprinderile active din industrie,
construcţie.
comerţ şi servicii pe activităţi şi pe clase de
mărime
Tipul agenţilor Total Din care: pe clase de mărime, după
economico - social numărul de salariaţi (%)
0-9 10-49 50 - 249 250 şi peste
ANUL 2000
Total 308.064 87,9 9,1 2,3 0,7
Industria extractivă 276 43,8 25,0 15,6 15,6
Industria prelucrătoare 41.547 68,6 20,4 7,9 3,1
Energia electrică şi termică, gaze şi 334 13,8 17,1 40,4 28,7
Construcţii 12.021 66,7 22,6 9,0. 1,7
Comerţ cu ridicata şi amănuntul, 202.821 93,3 6,0 0,6 0,1
repararea şi întreţinerea
autovehiculelor şi motocicletelor şt
bunurilor personale şi casnice
Hoteluri şi restaurante 9.929 86,1 11,7 2,0 0,2
Transport şi depozitare 11.933 86,8 9,2 3,3 0,7
Poştă şi telecomunicaţii 788 74,0 18,5 5,8 IJ
Iranzacţii imobiliare. închirieri şi 18.007 88,3 8,6 2,6 0,5
activităţi de servicii prestate în
principal întreprinderilor
învăţământ 542 89,5 9,8 0,7 -
Sănătate şi asistenţă socială 3.559 97,4 2,4 0,1 0,1
Alte activităţi de servicii colective, 6.307 90,0 6,7 2,7 0,6
sociale şi personale
ANII 2001
Total 311.260 87,3 9,6 2,5 0,6
Industria extractivă 321 47,0 274 13,1 12,5
Industria prelucrătoare 42.787 67,7 20,8 8,5 3,0
Energia electrică şi termică, gaze şi 346 17,6 17,6 37,9 26,9
Construcţii 14.299 69,8 20,8 8,0 1,4
75
Comerţ cu ridicata şi amănuntul, 192.579 92,6 6,6 0,7 0,1
repararea şi întreţinerea
autovehiculelor şi motocicletelor şi
bunurilor personale şi casnice
Hoteluri şi restaurante 10.464 86,2 11,6 2,0 0,2
Transport şi depozitare 14.367 88,0 8,7 2,7 0,6
Poştă şi telecomunicaţii 1.197 80,5 15,2 3,2 1,1
Tranzacţii imobiliare, închirieri şi 23.950 89,3 7,9 2,4 0,4
activităţi de servicii prestate în
principal ,
întreprinderilor
învăţământ 622 89,2 9,8 1,0 -
Sănătate şi asistenţă socială 4.061 96,5 3,2 0,3 -
Alte activităţi de servicii colective, 6.267 88,8 8,0 2,6 0,6
sociale şi personale

Microîntreprinderile deţin o pondere de peste 80% în cazul comerţului,


transportului şi depozitării, tranzacţiilor imobiliare etc.
Analizând structura societăţilor comerciale cu capital majoritar privat, active
din punct de vedere juridic, s-a evidenţiat faptul că, în anul 2002, ponderea cea mai
mare a fost deţinută de microîntreprinderi, urmate de întreprinderile mici, fiind
dominante mai ales în sectorul terţiar (îndeosebi în comerţ). Societăţile de
dimensiuni mijlocii au desfăşurat preponderent activităţi în domeniile industriei
(49,5%), comerţului (16,2%), construcţiilor 17 %) etc.
Se remarcă, totodată, în perioada 1996 - 2002, scăderea ponderii
microîntreprinderilor în numărul total de întreprinderi şi diminuarea mult mai
însemnată a ponderii acestora în sfera de afaceri totală.

76
TABEL 17 Structura societăţilor comerciale active cu capital privai, pe grupe de
mărime, după numărul mediu al salariaţilor şi cifra de afaceri
Total Din care:
Micro (0-9 Mici (10- Mijlocii (15-249 Mari (250
salariaţi) 14 salariaţi) salariaţi) salariaţi şi
peste)
1996 100,0 93,1 5,7 1,0 0,2
% din total societăţi
comerciale
% din total cifră de afaceri 100.0 40,9 24,8 15,6 18,7
1997 100,0 92,2 6,5 1,1 0,2
% din total societăţi
comerciale
% din total cifra de afaceri 100,0 37,2 27,4 17,9 17,7
1998 100,0 91,3 7.2 1,2 0,3
% din total societăţi
comerciale
% din total cifră de afaceri 100,0 32,5 * 27,0 19,9 20,6
1999 100,0 90,3 7,7 1,6 0,4
% din total societăţi
comerciale
% din total cifră de afaceri 100,0 27,2 25,6 21,6 25,6
2000 100,0 88,5 9,0 2,0 0,5
% din total societăţi
comerciale
% din total cifră de afaceri 100,0 24,3 25,3 22,3 28,1
2001 100,0 87,8 9,5 2,2 0,5
% din total societăţi
comerciale
% din total cifră de afaceri 100,0 23,0 24,8' 23,8 28,4
2002 100,0 87,6 9,6 2,3 0,5
% din total societăţi
comerciale
% din total cifră de afaceri 100,0 21,2 23,9 23,2 31,7

Sursa: Evoluţia .sectorului privat din România, Institutul Naţional de


Statistică, 2003.
În ceea ce priveşte contribuţia' IMM-urilor la principalii indicatori economici
şi financiari ai întreprinderilor, se remarcă faptul că acestea realizează circa 64% din
cifra de afaceri totală, circa 53% din valoarea adăugată brută la costul factorilor,
27% din investiţiile brute şi aproximativ 20% din exporturile directe. Aceleaşi
tendinţe sunt de semnalat şi în cazul IMM-urilor din industrie.
77
TABEL 18 Principalii indicatori economici şi financiari ai întreprinderilor pe
clase de mărime -%-

Valoarea
Clase de mărime, Rezultatul brut al
adăugată
după numărul Cifra de Investiţii Exportur exerciţiului
brută
mediu de afaceri brute i directe (miliarde lei preţuri
la costul
salariaţi curente)
factorilor
ANUL 2000
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 -567
0-49 38,3 15,5 7,5 21,5 14.045
50-99 7,4 5,1 3,6 6,3 2.626
100-249 10.4 6,7 9,4 11,7 2.559
250-499 7,0 3,5 14,1 7,9 766
500 şi peste 36,9 69,2 65,4 52,6 -20.563
ANUL 2001
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 31.002
0-49 36,2 " 13,6 16.8 21,9 28.616
50-99 7,9 4,1 4,7 7,6 6.540
100-249 11,8 6,7 13,5 13,5 7.890
250-499 7,8 5,6 8,7 9,4 776
500 şi peste 36,3 70,0 56,3 47,6 -12.820
ANUL 2002
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
0-49 36,5 26,4 8,6 24,1 19.661
50-99 8,4 5,6 4,9 7,7 8.646
100-249 11,3 7,8 10,9 12,0 6.406
250-499 7,7 10,9 9,4 8,9 2.081
500 şi peste 36,1 49,3 66,2 47,3 -32.126

78
TABEL 19 Principalii indicatori economici şi financiari ai
întreprinderilor din industrie pe clase de mărime
-%-

Clase de Valoarea Rezultatul brut al


mărime, după Cifra de Investiţii Exporturi adăugată brută exerciţiului
numărul mediu afaceri brute directe la costul (miliarde lei preţuri
de salariaţi factorilor curente)
ANUL 2000
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 -25.702
0-49 12,8 5,5 7,2 9,0 541
50-99 9,5 5,3 9,9 11,1 264
100-249 8,8 3,3 8,4 9,3 828
250-499 64,1 83,9 70,5 66,2 -27.750
500 şi peste
ANUL 2001
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 -12.899
0-49 11,5 5,8 5,2 i 9,5 3.314
50-99 5,7 2,5 5,0 6,0 2.745
100-249 10,5 7,3 12,9 13,2 1.596
250-499 9,9 4,4 10,3 12,4 2.130
500 şi peste 62,4 80,0 66,6 58,9 " -22.684

Sursa: Institutul Naţional de Statistică


În totalul investiţiilor brute, IMM-urile deţin o pondere mică şi anume 27,3%
în anul 2000, 24,4% în anul 2001 şi 39,8%, în anul 2002.
În anul 2002, în condiţiile în care circa 20%> din totalul IMM-urilor au fost
eligibile pentru credite bancare, numai 50% au avut acces la această formă de
finanţare, principalii beneficiari fiind în construcţii, comerţ, produse şi construcţii
etc. ponderea în PIB a creditelor nonguvernamentale oferite IMM-urilor, aceasta era
de 8,07% în anul 1999, 7,2%> în nul 2000, 7,82% în anul 2001, 8,35% în anul 2002.
Referitor la investiţiile străine, în perioada 1995 - 2002, au fost înmatriculate
51.647 societăţi comerciale cu participare străină de capital, din care 7.486 societăţi
(14,5% din total) în anul 2002.

79
TABEL 20 Evoluţia înmatriculărilor de societăţi comerciale cu
participare străină de capital în perioada 1995 – 2002

An Înmatriculări Valoarea capitalului social total subscris, exprimat în:


de societăţi
comerciale Monedă naţională Valută
- mil. Iei -
Mii dolari Mii euro
Total 51.647 127.462.076,4 6.361.444,4 5.305.767,4
1995 3.391 731.378,5 283.195,6 236.199,5
1996 3.617 2.277.224,9 586.911,6 489.514,1
1997 5.252 2.411.211,8 373.639,6 311.634,4
1998 8.831 7.372.704,2 732.315,2 610.788,0
1999 7.374 12.304.630,9 948.091,7 790.756,6
2000 8.562 18.363.463,7 826.460,0 689.309,5
2001 7.134 48.343.979,6 1.529.084,8 1.275.334,3
2002 7.486 35.657.482,8 1.081.745,-9 902.231,0

Sursa: Date publicate Oficiul Naţional al registrului comerţului în decembrie


2003 - Sinteza .statistică nr. 66/2003
Întreprinderile active nou-create, în perioada 1995 - 2002, erau în proporţie de
circa 99% microîntreprinderi şi întreprinderi mici, care deţineau în anul 2002 circa
76% din numărul de angajaţi, acestea având în 2002 o pondere de peste 40% în
comerţ şi circa 30% în alte servicii.

80
TABEL 21
Distribuţia numărului întreprinderilor active nou-create dup clasa de mărime
-%- %-
An Salariaţ
0 1-49 >49
1995 59,2 40,2 0,6
1996 57,0 42,6 0,4
1997 55,7 44,2 0,1
1998 63.7 36.0 0,3
1999 64,5 34,9 0,6
2000 68,5 31,0 0,5
2001 61,4 37,1 1,5
2002 60,2 39,1 0,7 An Salariaţi
0 1-49 >49
1995 28,2 54,5 17,3
1996 24,3 61,6 14,0
1997 25,9 67,0 7,1
1998 27,4 54,4 18,2
1999 22,8 58,9 18,3
2000 29,3 56,2 14,5
2001 10,5 47,6 41,9
2002 21,6 54,4 24,0

Sursa: Întreprinderi noi şi profilul întreprinzătorilor din România


Statistica de întreprindere. Institutul National de Statistică, 2004
întreprinderile nou-create, în proporţie de 96% în anul 2002, desfăşurau o activitate
unică, iar restul activităţilor multiple. Peste 50% din întreprinderile nou—înfiinţate
întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte cererea şi oferta. Astfel, în ceea ce priveşte
oferta cea mai mare dificultate o constituie lipsa de resurse, urmată de accesul
limitat la credite, lipsa clienţilor sau existenţa clienţilor care achită târziu
contravaloarea mărfii.
În ceea ce priveşte cererea, principala dificultate o constituie existenţa
clienţilor cu fonduri reduse, urmată de concurenţa mare, promovarea insuficientă a
firmei, inabilitatea în marketing etc.
TABEL 22 Distribuţia întreprinderilor active nou-create pe sectoare
de activitate.
-%-

81
An Industrie Construcţii Comerţ Transporturi Hoteluri şi Alte
restaurant servicii
e
1995 15,9 5,6 59,0 5,5 6,2 7,8
1996 13,8 7,1 55,1 8,4 3,9 11,8
1997 13,1 7,1 55,6 7,8 4,4 12,1
1998 10,6 6,2 56,4 10,3 3,5 13,1
1999 14,9 5,5 48,9 9,5 4,4 16,8
2000 13,9 6,1 41,4 10,2 3,3 25,1
2001 12,4 5,0 41,5 7,3 2,9 30,9
2002 11,9 5,0 42,7 6,0 4,0 30,4

Sursa: întreprinderi noi şi profilul întreprinzătorilor din România Statistica de


întreprindere, Institutul Naţional de Statistică, 2004
Referitor Ia caracteristicile fondatorului sunt de evidenţiat următoarele:
♦ proporţia fondatorilor / managerilor întreprinderilor nou-create, cu
vârsta sub
30 de ani, a crescut în anul 2002 (26,4%) faţă de anul 2001 /22,4%),
celelalte
grupe de vârstă fiind sensibil egale;
♦ peste jumătate din întreprinderi (64,7%) aveau fondatori / manageri
bărbaţi (în anul 2002);
♦ circa 68% din fondatori / manageri în anul 2002, proveneau din rândul
muncitorilor calificaţi şi necalificaţi33.
Situaţia statistică înregistrată în anul 2001, arată o economie relansată, fiind
remarcată şi ulterior evoluţia pozitivă în dinamica sectorului privat. Astfel:
- creşterea cifrei de afaceri a IMM-urilor de la 634.250,4 miliarde lei în
2001 (44%) la 916.041.3 miliarde lei în anul 2002(65%);
- creşterea valorii adăugate a capitalului privat al IMM, de la 99.144,3
miliarde lei în 2000, la 157.367,0 miliarde lei în 2001, respectiv
163.368,283 miliarde lei în anul 2002;
- creşterea profitului brut de la 37.807,4 miliarde lei în 2000 la 63.632,9
miliarde lei în 2001;
33
Întreprinderi noi şi profilul întreprinzătorilor în România, Statistica de întreprinderi, Institutul Naţional de Statistică
2004

82
- creşterea profitului net de la 30.014,0 miliarde lei în 2000 la 53.885,9
miliarde Iei în 2001, respectiv 92.081,89 miliarde lei în 2002;
- creşterea numărului locurilor de muncă în sectorul IMM de la
1.797.206 în 2000 (38% din numărul total al angajaţilor din România)
la 1.844.312 în 2001 (40% din numărul total de angajaţi din România),
respectiv 1.876.938 în anul 2002 (50,48% din numărul total de angajaţi
din România);
- fondul de dezvoltare are pondere importantă în totalul valorii adăugate
(40,8% în anul 2000, respectiv 57,5% în anul 2001), înregistrându-se o
creştere pentru fiecare sector de activitate, excepţie făcând comerţul,
care a înregistrat o scădere de la 78,9% la 71,0%;
- creşterea numărului de credite acordate IMM-urilor de la 69.417,8
miliarde lei în 2000, la 98.064,5 miliarde lei în 2001, reprezentând o
creştere de 41%;
- în prezent, întreprinderile mici şi mijlocii generează aproximativ 60%
din produsul intern brut al României.
Dezvoltarea în perspectivă a sectorului IMM este şi va fi favorizată de
perfecţionările aduse mediului de afaceri din ţara noastră precum şi de oportunităţile
oferite de aderarea la UE.
În acest sens putem enumera:34
1) Existenţa unui climat macroeconomic favorabil dezvoltării IMM-urilor,
caracterizat prin creşterea PIB-ului, reducerea deficitului bugetar, scăderea inflaţiei,
creşterea producţiei industriale, a exporturilor şi a rezervei valutare, nivelul scăzut al
datoriei externe, rezervele de valută ale Băncii Centrale suficiente.
2) Consolidarea cadrului instituţional menit să promoveze dezvoltarea
sectorului IMM, înfiinţarea de noi agenţi economici în domeniul afacerilor.
încheierea unei perioade de instabilitate instituţională şi crearea unui cadru
instituţional adecvat (Agenţia Naţională pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii şi
Cooperaţie, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, Structuri de
34
Probleme economice, vol. 140-141/2004, pag 58

83
consultare pentru coordonarea implementării politicii privind IMM-urile, instituţii
neguvernamentale care susţin IMM-urile), îmbunătăţirea comunicării
interministeriale în ceea ce priveşte politica referitoare la IMM-uri. Noile structuri de
management şi noile cadre de conducere recrutate în cadrul AN1MMC au contribuit
ca aceasta să-şi îmbunătăţească capacitatea de elaborare de politici.
3) Adoptarea Cartei Europene a micilor întreprinderi pe baza căreia sunt
fundamentate acţiunile de sprijinire şi dezvoltare a întreprinderilor mici. Paşi
importanţi au fost efectuaţi în implementarea Cartei Europene a întreprinderilor mici,
iar mecanismul ei de monitorizare a fost pus în funcţiune cu succes (s-a introdus
educaţia antreprenorială la şcolile de meserii, s-a asigurat accesul electronic pentru
obţinerea permiselor şi pentru licenţe, au fost scutite de TVA microîntreprinderile).
4) Adoptarea noului cod fiscal şi a codului de procedură fiscală care
vizează introducerea de măsuri în scopul încurajării înfiinţării private, creării de noi
locuri de muncă, încurajării investiţiilor precum: returnarea impozitului pe profit
reinvestit, plata şi raportarea TVA realizată pe bază trimestrială şi nu lunară,
majorarea cotei de deductibilitate a cheltuielilor cu publicitatea pentru IMM,
deductibilitatea integrală a cheltuielilor de pregătire şi instruire profesională a
personalului IMM, impozitarea progresivă a IMM în funcţie de dimensiunea
profitului.
Noul cod fiscal şi codul de procedură fiscală au în vedere simplificarea
procedurilor şi consolidarea legislaţiei, lucru deosebit de important pentru IMM-uri,
care de regulă dispun de resurse limitate.
5) Crearea unui mediu de afaceri favorabil înfiinţării de noi întreprinderi şi
dezvoltării sectorului IMM (simplitatea procedurii de înregistrare prin crearea
ghişeelor unice, prin oferirea facilităţii obţinerii diverselor avize după înfiinţare;
acordarea de facilităţi fiscale studenţilor care doresc să înfiinţeze o afacere proprie;
posibilitatea transmiterii întreprinderii fondului de comerţ către terţe persoane;
îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare; stimularea capitalizării IMM-urilor
productive; apariţia unei reţele naţionale de Fonduri de garantare pentru creditarea

84
IMM-urilor; promovarea e-lni.ssines-u\u\; îmbunătăţirea accesului la serviciile de
consultanţă de calitate; dezvoltarea incubatoarelor de afaceri şi a parcurilor
industriale; simplificarea procedurilor care privesc lichidarea juridică a firmelor
insolvabile, acordarea unui acces prioritar la încheierea activelor comerciale de stat
etc).
6) Interesul manifestat şi sprijinul acordat de UE pentru România.
Fondurile europene se vor axa pe consultanţă, sprijin pentru dezvoltarea capacităţilor
de marketing şi management, pregătirea profesională.
7) Existenţa programelor naţionale multianuale de sprijinire a IMM-urilor
privind: înfiinţarea şi dezvoltarea incubatoarelor tehnologice şi de afaceri, susţinerea
investiţiilor realizate de către întreprinderile nou-înfiinţate şi microînlreprinderi,
susţinerea IMM-urilor în dezvoltarea exportului; susţinerea accesului IMM la
servicii de instruire şi consultanţă; promovarea culturii antreprenoriale etc.
8) Îmbunătăţirea accesului la finanţare prin derularea liniilor de creditare
pentru IMM-uri de către unele bănci (BCR, BRD, Banc Post ele).
9) Alinierea în mare măsură la acquisţa\ comunitar, a legislaţiei României
privind IMM-urile. Politica privind IMM-urile este conformă cu principiile şi
obiectivele politicii privind întreprinderea a UE.
10) Existenţa legislaţiei referitoare la zonele defavorizate şi la cooperarea
transfrontalieră care favorizează activitatea IMM-urilor.
11) Extinderea accesului la pieţele externe din UE atât în ceea ce priveşte
furnizarea de produse şi servicii, cât şi achiziţionarea de maşini, echipamente, materii
prime.
12) Posibilitatea includerii IMM-urilor în lanţurile de valoare mondiale.
Lanţurile de valoare mondiale, care regrupează funcţiuni, procedee şi ţări, constituite
pentru întreprinderi şi ţări un mijloc de accelerare a dezvoltării lor şi oferă
oportunităţi pe care întreprinderile din aceste ţări pot să le exploatare pentru a-şi
întări capacităţile.
Într-o lume aflată în mutaţie rapidă, creşterea competitivităţii IMM-urilor şi a

85
capacităţii acestora de a face faţă schimbării şi constrângerilor externe constituie
factorii decizional esenţiali ai asigurării succesului pe piaţă, mai ales în condiţiile
integrării în UE35.
Astfel, având în vedere concluziile rezultate din analiza SWOT efectuată,
precum şi prevederile programului plurianual al UE pentru întreprinderi şi spiritul de
întreprinzător pe perioada 2001 - 2005, se consideră că în vederea sporirii rolului
sectorului IMM trebuie să se acţioneze prin adoptarea de măsuri corespunzătoare:
a) Intensificarea dezvoltării şi întărirea competitivităţii sectorului IMM-
urilor care îşi desfăşoară activitatea într-o economie tot mai
internaţionalizată şi bazată tot mai mult pe cunoaştere.
b) Dezvoltarea spiritului de întreprinzător şi încurajarea activităţii
antreprenoriale.
c) Constituirea procesului de simplificare şi îmbunătăţire a cadrului
administrativ şi de reglementare a întreprinderilor, mai cu seamă pentru
a favorizat cercetarea, inovarea şi crearea de întreprinderi noi.
d) îmbunătăţirea mediului financiar, a accesului la finanţare al IMM-urilor,
crearea unui mediu de afaceri favorabil invocării şi schimbării.
e) Facilitatea accesului întreprinderilor la serviciile de susţinere, la
programele şi reţelele comunitare.
f) Crearea cadrului instituţional şi organizatoric de sprijinire a inovării şi
învăţării de către IMM-uri.

35
Probleme Economice, vol. 140-141/2004, pag. 64

86
TABEL 23 MATRICEA SWOT

Puncte forte Puncte slabe


♦ Dezvoltarea continuă în ♦ Ponderea mare deţinută de
conformitate cu microîntreprinderi;
cerinţele pieţei; ♦ Contribuţia insuficientă la
♦ Profitabilitatea; ocuparea forţei de
♦ Creşterea ponderii în domeniul muncă;
producţiei ♦ Număr mare de întreprinderi
industriale; Puncte forte inactive; Puncte slabe

♦ Nivelul de pregătire a ♦ Capacitatea redusă de consumare a


întreprinzătorilor şi a fondurilor
forţei de muncă; alocate de instituţiile finanţatoare
♦ Sporirea ponderii numărului de internaţionale;
femei ♦ Modernizarea insuficientă a
întreprinzător; activităţii;
♦ Existenţa infrastructurii ♦ Implementarea redusă a
administrativeOportunităţi
şi a Ameninţări
standardelor ISO;
♦ Climat macroeconomic favorabil; ♦ Accentuarea concurenţei pe piaţa
♦ Consolidarea cadrului internă şi
instituţional şi externă;
perfecţionarea legislaţiei; ♦ Limitarea accesului produselor pe
♦ Mediu de afaceri favorabil pieţele UE
înfiinţării şi ca urmare a neimplementării ISO;
dezvoltării de noi întreprinderi; ♦ Amplificarea economiei
♦ îmbunătăţirea fiscalităţii; subterane;
♦ Sprijinul financiar acordat de UE; ♦ Renunţarea de către
♦ Programe naţionale sprijinire; întreprinzătorii străini la
♦ Facilităţi oferite de unele bănci producţia pe lohn;

Pentru dezvoltarea sectorului IMM au fost elaborate, pentru intervalul 2002 -


87
2005, şase programe de finanţare, conform obiectivelor prevăzute în cadrul Planului
Naţional de Dezvoltare la nivel naţional şi regional. Fondurile ce vor fi derulate prin
aceste programe vor avea, în bună măsură, susţinere de la bugetul de stat. Fiind
concepute ca o serie de proiecte menite să sprijine sectorul IMM-urilor în spijinul
unei dezvoltări durabile, programele suntaxate pe: dezvoltarea sectorului privat şi a
serviciilor anexe, protecţia mediului şi îmbunătăţirea calităţii acesteia, îmbunătăţirea
structurii economice a regiunilor şi sprijinirea unei ştiinţifice şi a dezvoltării
tehnologice. Aceste programe vizează:36
♦ Programul de susţinere a investiţiilor realizate de întreprinderi nou-
înfiinţate sau microîntreprinderi şi IMM-uri deja existente;
♦ Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri;
♦ Programul pentru susţinerea accesului IMM-urilor la servicii de instruire
şi consultanţă;
♦ Programul pentru constituirea reţelei naţionale de centre de consultanţă;
♦ Programul pentru sprijinirea IMM-urilor în vederea stimulării exportului;
♦ Programul naţional pentru înfiinţarea şi dezvoltarea incubatoarelor
pentru afaceri.
Pe 21 ianuarie 2003, Comisia Europeană a adoptat un set de documente care
prezintă pe scurt politica privind întreprinderile mici şi mijlocii în Europa, aşa-
numitul Pachet al IMM-urilor. Documentele analizează modul în care Statele
Membre, ţările candidate şi Comisia Europeană implementează principiile
încorporate în Carta Europeană pentru întreprinderile Mici. Recent, Comisia a
întreprins câteva iniţiative de sprijinire a IMM-urilor.
Erkki Liiranen, Comisarul UE responsabil cu politica pentru întreprinderi, a
afirmat: „IMM-urile sunt coloana vertebrala a economiei UE. Implementarea Cartei
Europene pentru întreprinderile Mici este o componentă esenţială a strategiei de la
Lisabona, care vizează transformarea Europei în cea mai dinamică zonă economică
a lumii. Ţările candidate au un rol major în crearea unui mediu adecvai pentru
înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor. In anul 2002 au fost întreprinse acţiuni pe
36
Probleme Economice, vol. 97/2004, pag. 14

88
toate planurile, dar mai sunt necesare eforturi în domenii esenţiale, cum ar fi
accesul la finanţarea şi reprezentarea intereselor IMM la toate nivelurile".
Principalele concluzii ale Pachetului IMM-urilor se găsesc în documentul Micii
întreprinzători într-o Europă care se extinde.
Pachetul IMM-urilor constă din următoarele patru rapoarte:37
1. Raportul pentru anul 2003 privind implementarea Cartei Europene
pentru întreprinderile Mici în Statele Membre ale UE.
2. Raportul pentru anul 2003 pentru întreprinderile Mici în ţările candidate.
3. Raportul privind activităţile derulate la nivelul UE în favoarea
întreprinderilor mici şi mijlocii.
4. Raportul în activitate al Emisarului pentru IMM-uri al Comisiei
Europene.
În raportul privind implementarea Cartei Europene pentru întreprinderile Mici
în ţările candidate arată că acestea constituie o prioritate politică în ţările candidate.
După aprobarea Cartei, care a avut loc Ia Maribar, Slovenia pe 23 aprilie 2002,
educaţia în spirit antreprenorial este promovată în special în rândul tinerilor şi se fac
demersuri în vederea reducerii ponderii administrative cu care se confruntă
întreprinzătorii. Sistemul „Birourilor unice" devin o practică tot mai răspândită în
majoritatea ţărilor. Legislaţia privind falimentul este în curs de îmbunătăţire. Multe
ţări încurajează utilizarea Intemet-ului de către IMM-uri, cu rezultate pozitive.
Accesul Ia finanţare rămâne un domeniu critic în pare toţi actorii implicaţi (băncile,
autorităţile publice şi întreprinderile însăşi) trebuie să ia măsuri în scopul utilizării
depline a potenţialului pe care îl pol pune la dispoziţie pe bază de reciprocitate.
Inovarea nu caracterizează nici pe departe micile întreprinderi, iar guvernele nu au
elaborat încă strategii eficiente în domeniu. Prin urmare, sunt necesare acţiuni urgente
în ceea ce priveşte accesul la finanţare, inovarea şi reprezentarea intereselor micilor
întreprinzători în procesul de elaborare a politicilor şi a legislaţiei.
Progresul înregistrat în Statele Membre în 2002 în ce priveşte angajamentele
asumate prin Cartă, sunt încurajatoare, în special în aceleaşi domenii ca şi în ţările
37
Popa, Ana, Cristea, Mirela, Giurcă – Vasilescu, Laura, Întreprinderi mici şi mijlocii sub impactul integrării europene

89
candidate. Statele Membre fac eforturi pentru reducerea birocraţiei care afectează
micii întreprinzători.
La nivel Comunitar, aproape fiecare politică are o dimensiune un interes
pentru IMM-uri. Majoritatea politicilor şi a programelor Comunitare includ nevoile
şi preocupările speciale ale IMM-urilor. Raportul privind activităţile derulate la
nivelul UE în ceea ce priveşte întreprinderile oferă o deschidere mai detaliată a
tuturor activităţilor UE care au o influenţă asupra IMM-urilor, în cadrul politicii
pentru întreprinderi sau al altor politici comunitare. De exemplu, prin Fondurile
Structurale se alocă aproximativ 16 miliarde de euro în perioada 2002 - 2006 pentru
proiecte care vizează IMM-uri le. În plus, această asistenţă din partea UE
declanşează un sprijin considerabil de complementare din fondurile naţionale.
IMM-urile sunt, totodată, unul dintre beneficiarii importanţi avuţi în vedere prin cel
de-al şaselea Program - Cadru pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Tehnologică.
Pentru perioada 2002 - 2006, fonduri totalizând aproape 2,2 miliarde euro au fost
alocate în vederea sprijinirii eforturilor de cercetare şi inovare ale întreprinderilor
mici şi mijlocii.
Pentru a lua mai mult în considerare interesele IMM-urilor în elaborarea
politicilor şi în implementarea iniţiativelor UE a fost desemnat un Emisar pentru
IMM-uri. El este interfaţa dintre Comisie şi comunitatea IMM-urilor, având o dublă
funcţie, respectiv menţinerea dialogului şi culegerea reacţiilor din afara Comisiei,
precum şi sprijinirea gradului de conştientizare a intereselor IMM-urilor în cadrul
Comisiei. Raportul privind Emisarul pentru IMM-uri evaluează rezultatele primului
său an de activitate, cu analizarea realizărilor şi a potenţialului de dezvoltare. Printre
succese se înscriu: tratamentul mai favorabil aplicat IMM-urilor în baza noului
Cadru privind regimul de conformitate a fondurilor proprii, aşamumitul Acord II de
la Basel, creşterea numărului de prevederi în favoarea IMM-urilor din câteva
programe Comunitare.
Un pas important în creşterea numărului de noi firme este dezvoltarea
capitalului propriu şi de împrumut pentru microîntreprinderi. Aproximativ 20%

90
dintre micile întreprinderi afirmă că au întâmpinat dificultăţi în obţinerea unei
finanţări pe termen lung. Se observă că firmele comunitare tind să se bazeze mai
mult pe capitalul de împrumut decât pe capitalul propriu. În cazurile în care firmele
au fost finanţate, iniţial sau în momentul expansiunii, clin fonduri de capital de risc
s-a observat tendinţa acestora de a opera pe piaţa tehnologilor de vârf.
În prezent, aproape toate politicile comunitare conţin referiri la IMM-uri. In
perioada 2000 - 2006 au fost cheltuite 16 miliarde de Euro din fondurile structurale
pentru finanţarea unor proiecte orientate către sectorul IMM-urilor. Micilor
întreprinderi li se adresează şi alte programe cum ar fi LIFE (instrumentul financiar
pentru mediu) şi Eco - eticheta.
Productivitatea muncii exprimată în Euro - la nivelul anului 2001 - se
prezintă astfel:38
TABEL 24
Micro Mici Mijlocii TOTAL
Europa 40.000 75.000 105.000 65.000
România* 2.688 3.288 3.542 3.278

Se observă faptul că valoarea medie a productivităţii muncii înregistrată în


întreprinderile mici şi mijlocii din România este de peste 19 ori mai scăzută decât
cea înregistrată la nivel european. însă, există disparităţi sensibile între România şi
Europa, pe de o parte, şi ţările candidate, pe de altă parte, din punct de vedere al
structurii pe ramuri de activitate şi al absorbţiei forţei de muncă în diferite sectoare
ale economiei.
Sectorul IMM din ţara noastră întâmpină o serie de dificultăţi care îi
împiedică expansiunea şi care îi va îngreuna înscrierea într-un mediu puternic
concurenţial, cel din UE. În acest sens pot fi evidenţiate următoarele aspecte:39
- Creşterea într-o proporţie mică a numărului de întreprinderi nou create şi a
numărului de angajaţi. Contribuţia IMM-urilor la crearea de valoare
adaugată brută a fost constatată în anii 200 - 2002.

38
Ibidem
39
Probleme Economice, vol. 140-141/2004, pag 60

91
- Deţinerea IMM-urilor la 1.000 locuitori este mult mai mică decât cea
existentă în UE.
- Deţinerea de către microintreprinderi a ponderii celei mai mari din numarul
total de IMM-uri. Aproximativ 20% din microîntreprinderi au rezultat
economic nul, iar restul se imparte în parti aproximativ egale intre cele care
inregistreaza profit si, respectiv, pierderi. Circa 41% din microîntreprinderi
au inregistrat pierderi. Aceasta categorie de intreprinderi se confronts cu
situatia economics nefavorabila. Cu toale acestea, legislatia (legea nr.
11/2003) favorizeaza, prin inlesnirile acordate, crearea de
microîntreprinderi care desfasoara preponderent activitat-i în comertul cu
amanuntul (46,5%) şi comertul cu ridicata.
- Detinerea de catre IMM-uri a unei ponderi a numărului de angajati din
numărul total al intreprinderi lor romanesti, inferioare celei existente în
tarile dezvoltate. Numărul mare de persoane angajate în
microîntreprinderile din corner} reprezinta de fapt 0 forma deghizata de
somaj. Un numar mare de persoane nu se declara ca angajati.

- Ponderea foarte mare a IMM-urilor care realizeaza activitafi din comer},


hoteluri şi restaurante este de circa doua ori mai mare decat media UE, iar
IMM-urile care realizeaza activitati financiare sunt de patru ori mai put'in
numeroase.
- Existenta incS a unui numar mare de intreprinderi inactive, datorita faptului
ca, pe de o parte, au fost infiintale conjunctural pentru a se bucura de
anumite inlesniri fiscale cu caracter temporal', si, pe de alta parte, în
vederea desfiintSrii, formalitatile sunt complicate, şi necesita costuri pentru
radiere. În acest context, din numărul total de IMM-uri, numai 50% au
obtinut profit. .'.^
- Realizarea unui nivel nesatisfacator al investitiilor şi neatragerea intr-o
proportie insemnata a investitiilor straine. Intreprinderile mici şi mijlocii

92
detin o pondere mica în totalul investitiilor brute, de 27,3% în anul 2000,
24,4%'in 2001 şi 39,8% în 2002.
- Existenta unei capacita(i reduse a intreprinderilor de a genera fonduri
pentru dezvoltare, 42,5% din IMM-uri au inregistrat profit şi 39,6%
pierderi, iar 17,9% au avut rezultat economic nul.
- Acordarea, în masura insuficienta, de credite de catre band, acestea, în
general, neadresandu-se intreprinderilor nou infiintate, iar garanfiile
solicitate neputand fi acoperite de IMM-uri. În acelasi timp, capitalul de rise
şi leasing-ul sunt insuficient dezvoltate. Accesul la finantare contintia sa fie
o problema majora petitru IMM-uri. Desi bancile au inceput sa se implice
mai mult în fnianţarea IMM-urilor în general, start-up-urile şi
microîntreprinderile mai au înca probleme în procurarea de capital de la
sistemul bancilor comerciale. În acelasi timp, capacitatea fondurilor de
garantie este limitata competitiv cu necesităţile. În anul 2002, în conditiile în
care circa 20%> din totalul IMM-urilor au fost eligibile pentru credite
bancare, numai 50% au avut acces la aceasta forma de finantare. În ceea ce
priveşte ponderea în PIB a creditelor nonguvernamentale oferite IMM-
urilor, aceasta era de 8,3% în anul 2002.
- Manifestarea unor dificultăţi în ceea ce priveşte oferta şi cererea. Astfel, în
ceea ce priveşte oferta, cea mai mare dificultate o constituie lipsa de
resurse, urmată de accesul limitat la credite, lipsa clienţilor etc. În ceea ce
priveşte cererea, principala dificultate o constituie existenta clienţilor cu
fonduri reduse, urmate de concurenţa mare şi promovarea insuficientă a
firmei, inabilitatea în marketing etc.
- Neconsumarea în totalitate a banilor alocaţi de la instituţiile finanţatoare
internaţionale (UE, Banca Mondiala), precum şi a celor alocaţi de la buget
prin programele pe care le gestioneaza ANIMMC. Mulţi întreprinziltori, fie
nu au fost suficient informaţi cu privire la aceste programe, fie nu dispun de
cunoştinţele necesare pentru întocmirea unui plan de afaceri corespunzator.

93
- Dezvoltarea insuficientă a procesului de modernizare, numărul de IMM-uri,
avand preocupari în acest sens, fiind relativ redus. Cheltuielile privind
cercetarea şi inovarea deţin ponderi foarte mici.
-Dezvoltarea insuficientă a cultului antreprenorial şi de organizatie, astfel
încât, comportamentul managerial în ceea ce priveşte afacerile, de multe ori,
nu este specific agenţilor unei economii de piaţă. Firmele nu investesc
suficient în resursele umane şi nu duc o politică managerială consecventă în
acest sens. Doar o pondere redusă a IMM-urilor folosesc în mod sistematic
elementele oferite de managementul profesionist.
-Cooperarea slabă între întreprinderile mari şi IMM-uri. Neconstituirea de
reţele de IMM-uri în vederea conjugării eforturilor necesare pentru
promovarea inovării, marketingului, sporirea competitivităţii pe pietele
externe etc.
-În perspectivele integrării în UE şi ţinând cont de evoluţiile mediului de
afaceri romanesc, sectorul IMM-urilor se va confrunta cu o serie de
probleme pentru care, în vederea remedierii situaţiei existente, este necesară
adoptarea de măsuri de perfecţionare. În acest sens pot fi evidenţiate
urmatoarele aspecte:
a) accentuarea concurenţei pe piaţa internă ca urmare a creşterii importurilor pe
pieţele externe, în situaţia în care majoritatea IMM-urilor au un nivel de
competitivitate redus. Constituirea în ţara noastră a numeroase firme străine
sau a unor filiale ale companiilor multinaţionale va accentua presiunea
concurenţiala în condiţiile în care acestea dispun de însemnate resurse
financiare, tehnologii şi tehnici de varf, know-how tehnic, manageriale etc.,
superioare IMM-urilor din Romania.
b) limitarea accesului produselor româneşti pe piata UE în conditiile în care,
dupa anul 2007, firmele care nu vor avea implementate standardele ISO
9001, ISO 9002 nu vor mai putea să-şi vândă marfa pe piaţa externă.
- Frânarea dezvoltării şi modernizări sectorului IMM ca urmare a nivelului

94
redus al investiţiilor, fapt care va accentua diminuarea competitivităţii
întreprinderilor.
- Rigiditatea pieţei forţei de munca, fapt care va influenţa negativ
capacitatea de adaptare a întreprinderilor în funcţie de noi conditii apărute
pe piaţa.
- Diminuarea interesului investitorilor străini pentru demararea de afaceri ca
urmare a menţinerii, încă, a unui nivel ridicat al birocraţiei şi al corupţiei
precum şi a transparenţei reduse a activităţii instituţiilor publice centrale şi
locale.
- Insuficienta capitalurilor necesare pentru dezvoltarea şi modernizare în
condiţii le în care vor creste costurile IMM-urilor privind calitatea
produselor şi protectia mediului.
- Instabilitatea cadrului legislativ.
- Dificultîţi în accesul IMM la credite de la bănci.
- Nestimularea suficientă a investiţiilor interne şi străine. Pentru a face faţă
concurenţei din UE, întreprinzatorii români vor avea nevoie de tehnologii
moderne la preţuri competitive. Realizarea de investiţii va depinde foarte
mult de puterea financiara a întreprinderii şi de nivelul fiscalităţii care nu
trebuie sa fie împovăratoare.
Concurenţele mari în informare şi adaptarea la viitoarea piaţă europeană, plus
costurile estimate foarte mari şi dispariţia facilităţilor fiscale, ar putea fi fatale multor
firme mici şi mijlocii din Romania în momentul aderarii la Uniunea Europeana.
Studiile efectuate în ţările europene care au aderat de curand arată că, pentru a
produce la norme europene unele firme vor trebui să suporte costuri care pot ajunge
şi la 500.000 euro.
Cele mai costisitoare probleme sunt legate de procurarea tehnologiei pentru a
îndeplini standardele de calitate şi mediu, precum şi condiţiile tehnologice în sine.
Mai există problema achiziţiei numai de produse certificate. Şi, desigur, costuri
indirecte, precum concurenţa acerbă şi creşterea preţuri lor.

95
Firmele din Romania nu ştiu ce au de facut. Mai mult, nivelul la care se găsesc
acum, din punct de vedere al criteriilor enumerate, este complet nesatisfacator, a
concluzionat un studiu efectuat de ANIMMC şi experţi de la Bruxelles.
Cu toate acestea, paradoxal, 7,8% dintre companiile din România sunt
optimiste, in ceea ce priveşte perspectivele de afaceri, procentajul este mult peste
media ţărilor proaspăt integrate, adică 60%.

3.2. Finanţarea investiţiilor pentru IMM-uri de la UE.

Rata de desfiinţare a IMM-urilor şi a microîntreprinderilor se va accelera în


perioada premărgătoare şi după integrarea în UE. în urma analizei evoluţiei IMM-
urilor din Cehia, Polonia şi Ungaria, ţări deja integrate, s-a constatat că rata de
desfiinţare a IMM-urilor se va accelera atât în perioada premărgătoare. cât şi după
integrare.
Numărul IMM-urilor care vor profita de integrare pentru a-şi dezvolta afacerile
depinde de modul în care acestea vor dezvolta programele de investiţii şi analiza
pentru a respecta standardele de eficienţă şi concurenţă din UE. In măsura în care
IMM-urile vor putea să-şi adapteze activitatea schimbărilor care se vor petrece atât în
momentul preaderării cât şi după, întreg sectorul bancar şi organizaţiile care oferă
sprijin financiar vor trebui să-şi facă o analiză serioasă asupra efectelor pe care
integrarea le va produce în procesul de integrare.
Directorul CHF Internaţional România consideră că pentru a putea fi pregătite,
miile de IMM-uri care nu vor putea accesa sume din sectorul bancar pot apela Ia
organizaţii ca CHF, deoarece multe sectoare în care activează IMM-urile nu vor
beneficia de sprijinul băncilor. Deşi băncile devin din ce în ce mai active în ceea ce
priveşte IMM-urile, sunt sectoare de activitate care nu vor beneficia de suportul
băncilor şi aici intervin alte organizaţii. Astfel, IMM-urile trebuie să profite de cei
aproximativ doi ani până la integrare pentru a se pregăti să facă acele investiţii
necesare unei conformări mai uşoare standardelor europene acum, înainte de

96
integrare.
CHF derulează în prezent un program care vizează îmbunătăţirea cadrului
legislativ şi a reglementărilor pentru IMM-uri pentru a îmbunătăţi accesibilitatea
programelor de finanţare pentru IMM-uri şi pentru a reduce procedurile
administrative complicate şi costisitoare. Compania acordă credite firmelor private,
asociaţiilor familiale, persoanelor fizice autorizate, precum şi asociaţiilor de
proprietari şi persoanelor fizice. Cu finanţare de Ia Agenţia de Dezvoltare
Internaţională a SUA (USAID), CHF Internaţional România coordonează un program
de cinci ani având o finanţare de 13,3 milioane USD pentru dezvoltarea
microîntreprinderilor, a IMM-urilor.
În parteneriat cu Guvernul României şi cu fonduri de la Banca Mondială, CHF
implementează, totodată, două programe de şapte ani pentru a asigura capitalul
firmelor în curs de dezvoltare şi a încuraja iniţiativa privată.
Programe de dezvoltare dedicate dezvoltării sectorului IMM.
Finanţarea nerambursabilă a UE poate fi contactată până la 30 noiembrie 2006,
în condiţiile stipulate în Memorandumul de finanţare. Toate contractele trebuie
semnate pentru acea dată. Contribuţia financiară a Comunităţii Europene este fixată la
maxim 405,3 milioane euro.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi UE au extins cu 5
milioane USD (5,6 milioane euro) finanţarea pentru Banca Transilvania pentru a
susţine întreprinderile mici şi mijlocii.
Această nouă linie de credit este cea de-a doua acordată acestei bănci şi a patra în
românia, toate fiind acordate prin facilitatea de finanţare a IMM-urilor UE / BERD, un
program comun de promovare a finanţării IMM-urilor în 10 ţări din Europa de Est
candidate la UE a furnizat un pachet stimulator substanţial pentru cursuri de
perfecţionare şi alte iniţiative instituţionale.
BT a primit prima linie de finanţare de 5 milioane USD de la UE / BERD în
decembrie 1999. De atunci banca a aprobat 152 de credite IMM-urilor din România.
15 sucursale oferă în prezent credite pentru IMM-urile din linia de finanţare de la

97
BERD / UE şi valoarea medie a unui împrumut = 43.700 euro.
Micile afaceri au nevoie de un climat investiţional prielnic şi de o
infrastructură locală favorabilă.
Facilitatea pentru IMM-uri a fost lansată în aprilie 1999 în cadrul programului
PHARE de către UE împreună cu BERD în vederea încurajării creşterii şi dezvoltării
IMM-urilor, prin facilitatea accesului acestora la credite, leasing-uri sau la
investiţiile de capital prin intermediatori financiari locali din ţările candidate.
România va încerca să într-un mod cât mai bine cu putinţă fondurile
disponibile prin Programul Multiainial (2001 - 2005) pentru Firme şi
Antreprenoriat, şi în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, implementat prin
Fondul European pentru Investiţii (pentru proiecte tehnologice, scheme de
garantare şi capital de risc / iniţial).
România va trebui să promoveze folosirea instrumentelor financiare non-
tradiţionale (ex. capitalul de risc, capitalul iniţial şi reţelele husiness angels) în
rândul firmelor mici. „Cultura capitalului obţinut prin vânzare de acţiuni" (Equity
culture) se va dobândi prin îmbunătăţirea calităţii managementului întreprinzătorilor
sau, altfel spus, prin promovarea antreprenoriatului.
Prin îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare, vor fi întreprinse următoarele
acţiuni:
 Continuarea obţinerii alocărilor financiare pentru întreprinderile mici şi
mijlocii de la bugetul de stat şi din surse externe pentru dezvoltarea şi
implementarea instrumentului de finanţare multiainial al sectorului IMM la
nivel naţional (scheme de credit şi de granturi pentru sprijinirea investiţiilor
firmelor start—up şi ale celor existente, promovarea exportului, investiţii în
sectoare economice prioritare, inovaţie, transfer de tehnologie şi know-how,
subcontractare).
 Promovarea Programului Multiainial cu aplicabilitate naţională şi regională
care corespunde etapei de dezvoltare a Urmei prin:
- Implementarea schemelor de micro-granturi;

98
- Implementarea schemelor de granturi asociate cu credite;
- Promovarea schemelor de micro—creditare.
 Continuarea derulării programului de credite pentru IMM (RO 971)
şi monitorizarea lui.
 Promovarea înfiinţării şi dezvoltării fondurilor de capital de risc.
 Dezvoltarea în teritoriu a Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru
IMM şi continuarea capitalizării acestuia cu fonduri de la bugetul de stat
conform Legii nr. 133/1999.
 Dezvoltarea unui sistem permanent de monitorizare şi de evaluare periodică a
modului de folosire a finanţării şi a facilităţilor fiscale primite de IMM.
 Promovarea eficientă a programelor actuale de finanţare.
 Asigurarea participării României la programele comunitare - în
cadrul componentei Instrumente Financiare a Programului Multiainial (2001 -
2005) pentru Firme şi Antreprenoriat, în special pentru IMM, cu sprijinul
Comisiei Europene.
 Organizarea anuală a Mesei Rotunde a Bancherilor şi IMM-urilor. S Crearea
unei baze de date cu informaţii privind oportunităţi de finanţare pentru IMM-
uri (ajutor financiar nerambursabil, fonduri de garantare, bănci comerciale,
fonduri de capital de risc).
 Elaborarea reglementărilor bancare menite să încurajeze finanţarea IMM-urilor
de către instituţii financiar - bancare, deschiderea unor departamente speciale
în cadrul băncilor care să ofere astfel de servicii.

99
CONCLUZII
Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii are un rol important dejucat în
asigurarea unei creşteri economice pe baze durabile, în crearea de noi locuri de
muncă. Cerinţele economiei cunoaşterii au un rol hotărâtor în modificarea profilului
de competenţă aş întreprinzătorului, acesta trebuind să înfrunte transformările care
au loc în mediul economic în ceea ce priveşte structura pieţelor şi a industriei,
tehnologiile de fabricaţie etc, astfel încât să poată să-şi asigure un avans în timp
asupra concurenţei, fapt care necesită o capacitate permanentă de repunere în
discuţie a obiectivelor, de restructurare şi de inovare continuă. Acest deziderat poate
fi realizat prin crearea de întreprinderi noi performante, ceea ce impune o cultură de
întreprindere mai dinamică, un climat economic propice inovării şi schimbării,
asigurarea unui acces pe pieţele de bunuri şi servicii în condiţii de echitate.
În acest context, apare necesar ca politica privind întreprinderea să aibă în
vedere:
 promovarea spiritului de întreprindere, ca atu de cultivat pe viaţă, orientarea
activităţii spre cerinţele consumatorului;
 întărirea competitivităţii întreprinderilor într-o economie bazată pe cunoaştere;
 promovarea inovării şi a capacităţii de a gestiona schimbarea în mod eficient;
 îmbunătăţirea mediului de reglementare, comercial şi financiar al
întreprinderilor, astfel încât să se dezvolte investiţiile, inovarea şi spiritul de
întreprinzător şi să se favorizeze crearea de întreprinderi;
 îmbunătăţirea accesului la pieţele externe;
 facilitarea cooperării între IMM-uri şi între acestea şi întreprinderile mari;
 constituirea de reţele de IMM-uri capabile să promoveze inovarea şi
competitivitatea pe pieţele externe;
 perfecţionarea reţelelor şi serviciilor de susţinere ale întreprinderilor.
Importanţa deosebită acordată IMM-urilor în majoritatea ţărilor
dezvoltate se datorează unor solide fundamente economice şi sociale.
întreprinderile mici şi mijlocii sunt mult mai receptive la nevoile pieţei, mai

100
adaptabile la modificări şi inovaţii, răspund mai bine exigenţelor consumatorilor,
aducând o îmbunătăţire semnificative mediului concurenţial.
Fiind un segment economic creator de noi locuri de muncă în sectoare de
activitate supuse unor mutaţii structurale importante, IMM-urile contribuie la
stabilirea socială a zonei respective. IMM-urile au un important rol în asigurarea
flexibilităţii marilor întreprinderi, în sporirea caracterului concurenţial al unor pieţe.
în perioada de recesiune economică, IMM-urile creează mai multe locuri de muncă
decât întreprinderile mari şi gestionează mai bine forţa de muncă.
În perioada 2000 - 2002, microîntreprinderile reprezentau 90% dintre IMM-
uri, întreprinderile mici 8% şi întreprinderile mijlocii 2%. în privinţa formei de
proprietate, majoritatea IMM-urilor (99,3%) au capital integral privat. IMM-urile cu
capital de stat şi capitalul mixt reprezintă mai puţin de 1%, astfel că IMM-urile se
bazează, în marea lor majoritate, pe capital privat.
Răspunzând politicii de dezvoltare a IMM-urilor, ar trebui acordată o
prioritate mai mare nevoilor de finanţare, reducând ratele dobânzii şi garanţiile,
încurajând microcreditarea. Pentru a putea sprijini financiar atingerea obiectivelor de
creştere a competitivităţii economice, este nevoie să se utilizeze instrumente care
abordează, în mod global, problemele pe care le întâmpină IMM-urile în obţinerea
finanţării.
Practica intreprenorial - managerială demonstrează că obţinerea resurselor
financiare de către întreprinzătorii mici este un proces complex şi anevoios,
necesitând abilităţi şi eforturi deosebite.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii lor întreprinderile mici şi
mijlocii, pe lângă sursele proprii de care dispun, sunt deseori nevoite să apeleze la
creditele bancare. Acordarea acestor credite de către băncile specializate în acest tip
de operaţiuni se face diferenţiat în funcţie de performanţele economico - financiare
ale unităţii solicitatoare, dintre care rentabilitatea ocupă un loc deosebit.
Există o cerere semnificativă şi greu de satisfăcut pentru finanţarea IMM-
urilor prin credite. Prin urmare, se impune continuarea şi extinderea suplimentară a

101
actualelor linii de credit care ţintesc IMM-urile, folosind exemplul diverselor scheme
finanţate de donori care au fost implementate până acum, în special Pro Credit Bank,
linia de credit a BERD, ajutorul pentru creditare al USA1D şi linia de credit
derulată de către KfW. Influenţa ANIMMC asupra deciziilor de creditare va fi
indirectă, de exemplu prin intermediul Schemei Naţionale de Garantare. ANIMMC
va continua să acorde finanţare pentru investiţii microîntreprinderilor şi
întreprinderilor mici şi mijlocii la un nivel proporţional cu cel din anul de finanţare
2003. Se presupune că acest lucru va fi valabil şi pentru fondurile alocate participării
în cel de-al patrulea Program anual pentru întreprinderi şi programelor care îl vor
succede pe acesta.
Agenţia Naţională pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie a
oficializat, prin ordin al preşedintelui său, un set de proceduri de implementare a trei
componente ale Programului naţional multianual pe perioada 2002 - 2005, de
susţinere a IMM-urilor a investiţiilor realizate de către întreprinderi nou—înfiinţate
şi microîntreprinderi, precum şi a investiţiilor de modernizare / retehnologizare a
IMM-urilor, denumit Program, îl constituie susţinerea investiţiilor realizate de
întreprinderile nou-înfiinţate precum şi de IMM-uri în sectoarele economice
prioritare stabilite prin prezentul ordin. Bugetul alocat Programului pentru anul
bugetar 2004 este de 39,524 miliarde lei.
Programul PHARE, intrat în funcţiune în iunie 1990, finanţează în prezent
asistenţa de pre - aderare acordată de UE ţărilor în curs de accedere - până la I mai
2004 - şi ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. Programul a acordat
asistenţa Guvernului României pentru implementarea unei politici integrate de
dezvoltare regională în conformitate cu strategia de coeziune economică şi socială
adoptată în contextul procesului de preaderare.
Contribuţia PHARE pentru toate ţările candidate a fost în 2001 de 104
milioane euro şi de 54,7 milioane euro în anul 2003, derulate prin mai mult de 19
programe.
Măsurile fiscale adoptate de actualul Guvern, îndeosebi cele construite pe

102
pilonul aplicării cotei unice de impozitare de 16% determină o primă discriminare
negativă în cazul IMM-urilor. în 2005 este posibil ca, în ce priveşte sistemul de
impozitare pe veniturile societăţii comerciale prin dublarea impozitului pe cifra de
afaceri - de la 1,5% la 3%, să fie mai rentabil impozitul pe profit.
În ceea ce priveşte contribuţia IMM-urilor la principalii indicatori economici
şi financiari ai întreprinderilor, se remarcă faptul că acestea realizează circa 64% din
cifra de afaceri totală, circa 53% din valoarea adăugată brută la costul factorilor, 27%
din investiţiile brute şi aproximativ 20% din exporturile directe.
Dezvoltarea în perspectivă a sectorului IMM este şi va (1 favorizată de
perfecţionările aduse mediului de afaceri din ţara noastră precum şi de oportunităţile
oferite de aderarea la UE. In acest scop au fost elaborate, pentru intervalul 2002 -
2005, şase programe de finanţare, conform obiectivelor prevăzute în cadrul Planului
Naţional de Dezvoltare la nivel naţional şi regional. Fondurile ce vor fi derulate prin
aceste programe vor avea, în bună măsură, susţinere de la bugetul de stat.
În prezent, aproape toate politicile comunitare conţin referiri la IMM-uri. în
perioada 2000 - 2006 au fost cheltuite 16 miliarde de Euro din fondurile structurale
pentru finanţarea unor proiecte orientate către sectorul IMM-urilor. Micilor
întreprinderi li se adresează şi alte programe cum ar fi LIFE (instrumentul financiar
pentru mediu) şi Eco - eticheta.
Sectorul IMM din ţara noastră întâmpină o serie de dificultăţi care îi împiedică
expansiunea şi care îi va îngreuna înscrierea într-un mediu puternic concurenţial, cel
din UE. Concurenţele mari în informare şi adaptarea la viitoarea piaţă europeană,
plus costurile estimate foarte mari şi dispariţia facilităţilor fiscale, ar putea fi fatale
multor firme mici şi mijlocii din România în momentul aderării la Uniunea
Europeană. Cu toate acestea, 7,8% dintre companiile din România sunt optimiste, în
ceea ce priveşte perspectivele de afaceri, procentajul este mult peste media ţărilor
proaspăt integrate, adică 60%
Numărul IMM-urilor care vor profita de integrare pentru a-şi dezvolta
afacerile depinde de modul în care acestea vor dezvolta programele de investiţii şi

103
analiza pentru a respecta standardele de eficienţă şi concurenţă din UE.

104