Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea Ştiinţe Economice

Specializarea: Contabilitate si Informatica de Gestiune

DREPTUL AFACERILOR

CONTRACTUL DE IMPRUMUT DE FOLOSINTA

 Cuprins

1. Noțiune și caractere juridice;

2. Condiții de validitate a comodatului;

3. Efectele contractului;

4. Încetarea comodatului;

5. Concluzii;

2
 1. Noțiune și caractere juridice

Împrumutul de folosință (comodatul) nu este o noțiune nouă în noul Cod

civil, acesta a fost reglementat și în vechiul Cod civil care-l definea în art. 1560
ca fiind „un contract prin care cineva împrumuta altuia un lucru spre a se servi
de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoia”.
Actualul Cod civil vine cu o definiție mai amplă, care cuprinde mai
multă informație decât cea dată de vechea reglementare. Potrivit art. 2146 C.
civ. „împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte,
numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite
comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un
anumit timp”.
Din această noțiune înțelegem că o persoană care este identificată ca
fiind comodant poate împrumuta un bun mobil sau imobil unei persoane numite
in lege comodatar, care in principiu, numai el beneficiază de obiectul
contractului, deoarece legea atribuie comodatului caractere juridice precum ”cu
titlu gratuit”, ”unilateral”, ”intuitu personae”. Comodatarul poate folosi acest
bun potrivit destinației lui dar are principala obligație de a-l restitui după un
anumit timp, perioada pentru care se face împrumutul este, de regulă, indicată în
contract, cu toate acestea, poate fi o perioadă nedeterminată, iar bunul se v-a
restitui atunci când comodatarul și-a satisfăcut necesitățile prin utilizarea
acestuia sau la cererea comodantului.
Literatura de specialitate1 inregistrează următoarele caractere juridice
pentru contractul de împrumut de consumație:

- este un contract intuitu personae;

- este un contract real;

- este un contract cu titlu gratuit;

- este un contract unilateral;

- este un contract translativ de folosință;

- este un contract cu executare succesivă;

- este un contract numit.

1
L. Stănciulescu, Curs de drept civil – contracte, Ed. Hamangiu, București, 2014, pp. 401-402; Barbu
V., Cernat C., Genoiu I., Drept civil. Contracte speciale, Editura C.H. Beck, București, 2009, pp. 192 – 194; D.
C. Florescu, Contracte civile, Ed. Universul Juridic, București 2014, pp. 256-257.

3
 a) Este un contract ituitu personae – acest contract se încheie în
considerația personală și în favoarea comodatarului, care nu își asumă nici o
obligație față de comodant, înafara de restituirea bunului.

b) Este un contract real – deoarece pentru formarea sa nu este suficientă

simpla manifestare de voinţă a părţilor, ci este necesar să aibă loc remiterea
materială a bunului care formează obiectul  derivat al contractului;  înţelegerea
părţilor, prealabilă predării, valorează antecontract  (promisiune unilaterală sau
bilaterală). Dacă bunul se află deja în posesia/detenţia   comodatarului,
contractul se încheie solo consensu, fiind suficientă manifestarea de voinţă a
părţilor contractante. Dacă împrumutul se mărginește doar la a-i permite
împrumutatului de a uza împreună cu el de lucrul pe care împrumutătorul
continuă să-l posede pentru el, acesta nu poate fi considerat comodant. În acest
fel, de pildă, locatorul care găzduiește la el membrii familiei sale nu le
împrumută locuința sa sau bunurile aflate în aceasta. Dar, în alt caz, oferta de a
pune la dispoziție un mijloc pentru a transporta marfa acasă de la magazinul de
la care a cumpărat-o clientul constituie o ofertă de împrumut de folosință.

c) Este un contract cu titlu gratuit – aceasta întrucât are drept cauză

imediată intenţia comodantului de a procura comodatarului un folos gratuit, fără
a urmări obţinerea unei contraprestaţii. Noțiunea de gratuitate se referă aici la
absența unei remunerații a comodantului pentru folosirea bunului de către
comodatar. O simplă despăgubire a împrumutătorului de către comodatar nu
conferă caracter oneros contractului de împrumut de folosință. De asemenea,
stipularea în contract a unei sume de bani care să compenseze uzura suferită de
lucru în timpul folosinței nu afectează caracterul gratuit al comodatului, ci poate
fi interpretată ca o concretizare a obligației de restituire a lucrului în starea în
care a fost predat (partea pierdută din lucru prin uzură este returnată prin
echivalență, în bani). Dacă folosința bunului ar fi transferată contra unui preț,
contractul ar fi unul de locațiune. În lipsa unei stipulații contrare, împrumutul de
consumație se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, „împrumutul care
are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros până la proba
contrară”.2

d) Este un contract unilateral – deoarece naşte obligaţii numai în sarcina

comodatarului. Este posibil ca pe  parcursul executării contractului, să se nască
obligaţii şi în sarcina comodantului, obligaţii care nu au, însă, ca temei acordul
2
F. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, …, Noul Cod Civil – comentariu pe
articole, Ed. C. H. Beck, București, 2012, p.2125.

4
de voinţă al părţilor, ci derivă dintr-un fapt accidental şi ulterior încheierii
contractului.

e) Este un contract translativ de folosință – alți autori mai folosesc și

sintagma de netranslativ de proprietate, care, de fapt este una și aceeași cu
translativ de folosință, adică Împrumutul de folosință nu este un contract
translativ de proprietate. În consecință, lucrul împrumutat pentru folosință
rămâne în patrimoniul împrumutătorului. Împrumutatul este tot timpul în poziția
de a restitui ceea ce i s-a împrumutat. Din această perspectivă, restituirea este de
esența împrumutului.
Comodatul poate fi, astfel, opus tuturor contractelor translative de
drepturi reale. Dacă, de exemplu, împrumutătorul ar accepta în mod liber să
cedeze vreun avantaj definitiv împrumutului, contractul real de împrumut ar
deveni contract solemn de donație. Astfel, trebuie să înțelegem că prin contract
nu se transferă proprietatea către împrumutat, după încheierea contractului
comodantul rămâne proprietarul bunului, comodatarul dobândind doar un drept
de folosință, în raport cu bunul, acesta fiind doar un simplu detentor precar (art.
918 C. civ.). Cred că s-ar putea spune că acest contract este unul generator de
drepturi de creanţă întrucât comodatarul dobîndeşte doar  un  drept  de  folosinţă
asupra lucrului. În consecinţă, proprietarul bunului, iar nu comodatarul, va avea 
toate drepturile şi va suporta toate consecinţele ce decurg din calitatea de
proprietar.

f) Este un contract cu executare succesivă – deoarece sancţiunea

aplicabilă în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare de către o
parte a obligaţiei va fi rezilierea.

g) Este un contract numit pentru că este prevăzut și reglementat expres

de Codul civil, titlul VIII, capitolul XIII, secțiunea a II-a, (art. 2146-2157) – sub
denumirea de ”Împrumutul de folosință”.

2. Condiții de validitate a comodatului

Sunt acele condiții generale de validitate prevăzute de art. 1179 C. civ. :

- capacitatea de a contracta;

- consimțământul părților;

- un obiect determinat și licit;

5
 - o cauză licită și morală;

- forma contractului, dacă legea o prevede.

Capacitatea juridică necesară a părţilor contractante  –  întrucât

încheierea contractului de comodat are semnificaţia juridică a unui act de
administrare, ambele părţi  contractante trebuie să îndeplinească condiţiile
prevăzute de lege pentru efectuarea unui asemenea act.

Consimţământul părţilor – exprimarea unui consimţământ valabil

presupune ca acesta să provină de la o persoană cu discernământ, să fie dat cu
intenţia de produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie viciat (prin dol,
eroare sau violenţă, nu şi leziune, fiind vorba de un act esenţialmente gratuit).

Obiectul contractului de comodat – poate forma obiect al contractului de

comodat orice bun, mobil sau imobil, corporal sau incorporal. Având în vedere
obligaţia comodatarului ca la încetarea contractului să restituie în natură bunul
împrumutat, contractul poate avea ca obiect doar bunuri nefungibile(nu pot fi
înlocuite unele cu altele) şi neconsumptibile. Prin excepţie, bunurile
consumptibile  prin  natura  lor, dar apreciate de părţi  ca  nefungibile vor putea
constitui obiect al unui împrumut de folosinţă. Comodatul nefiind un contract
translativ de drepturi reale, condiţia ca bunul ce formează obiectul (derivat) al
contractului să fie proprietatea comodantului nu trebuie îndeplinită. Deci,  ar
putea avea calitatea de comodant, spre exemplu, uzufructuarul, locatarul,
chiriaşul dacă legea sau convenţia părţilor nu interzice închirierea.
Comodatarul nu poate împrumuta altei persoane bunul, decât, numai
prin excepție, cu aprobarea prealabilă a comodantului (art. 2148 C. civ.).

Cauza contractului de comodat  –  scopul imediat urmărit prin

încheierea contractului  constă atât în prefigurarea remiterii bunului, cât şi în
intenţia comodantului de a procura comodatarului un folos gratuit. Aceasta
trebuie să fie licită şi morală.

În ceea ce privește forma, din conținutul art. 2157 alin. (1) înțelegem că
comodatul poate fi încheiat în formă autentică sau poate lua forma unui înscris
sub semnătură privată.

3. Efectele contractului

Obligațiile comodatarului – de regulă, comodatul dă naștere la obligații

numai în sarcina comodatarului, fiind vorba de un act unilateral.

6
 a) Obligaţia de conservare a lucrului – potrivit art. 2148 alin. (1),
comodatarul este dator să se îngrijească, ca un bun proprietar, de conservarea
lucrului împrumutat, cu prudență și cu diligență.

b) Obligaţia de folosire a lucrului potrivit destinaţiei – bunul care

formează obiectul contractului trebuie să fie folosit potrivit destinaţiei sale,
determinată prin natura lui sau prin convenţia  părţilor. Nerespectarea acestei
obligaţii este sancţionată prin obligarea comodatarului la plata de daune-interese
şi la suportarea riscului pieirii fortuite. De asemenea, va putea constitui temei
pentru admiterea unei acţiuni în rezilierea contractului. Dacă deteriorarea 
bunului  este  consecinţa firească a folosirii lucrului, lipsind culpa, comodatarul
nu va răspunde.

c)  Obligaţia de suportare a cheltuielilor de folosinţă – reprezentând un

accesoriu al folosinţei  bunului, cheltuielile necesare folosirii lucrului
împrumutat vor fi suportate de către  comodatar. Spre exemplu, dacă s-a
împrumutat un autoturism, atunci cheltuielile necesare  achiziţionării
combustibilului nu vor putea fi imputate comodantului, ci rămân în sarcina
comodatarului. Cu toate acestea, conform legii, comodatarul are dreptul la
restituirea cheltuielilor făcute asupra bunului, cheltuieli care nu puteau fi
prevăzute la încheierea contractului. Aceste lucrări trebuie să fi fost făcute cu
înștiințarea prealabilă a comodantului și acesta să nu se fi opus sau să existe o
cauză de urgență pentru efectuarea acestor lucrări și comodatarul sa nu fi putut
fi înștiințat în timp util.

d)  Obligaţia de restituire a lucrului  –  comodatarul are obligaţia de a

înapoia bunul împrumutat  comodantului la data stipulata in contract sau dacă
aceasta nu a fost stipulată – la cererea comodantului, neputându-se elibera de
această obligaţie oferind în schimb contravaloarea lucrului sau, eventual, un alt
lucru în schimb. Bunul trebuie restituit împreună cu accesoriile sale, iar fructele
produse de bun se cuvin comodantului, în lipsă de stipulaţie contrară.
Comodatarul va fi îndreptăţit să pretindă restituirea cheltuielilor ce le-a făcut cu
producerea şi culegerea lor. Potrivit art. 2156, „comodantul poate cere
restituirea bunului înainte de momentul prevăzut la art. 2155 alin (1) atunci
când are el însuși o nevoie urgentă și neprevăzută de bun, atunci când
comodatarul decedează sau atunci când acesta își încalcă obligațiile”.

Obligațiile comodantului – împrumutul de folosinţă creează obligaţii

numai în sarcina comodatarului, nu şi a comodantului. Cu  toate  acestea, este

7
posibil ca executarea contractului  să ocazioneze  naşterea  unor  obligaţii şi
pentru comodant, care vor avea o natură extra-contractuală deoarece nu îşi au
temeiul în convenţia de comodat.
Potrivit legii, comodantul este obligat la restituirea cheltuielilor pentru
lucrările necesare efectuate de către comodatar, care nu puteau fi prevăzute la
încheierea contractului.
De asemenea, comodantul are obligația să despăgubească pe comodatar
pentru pagubele provocate de viciile ascunse ale bunului pe care nu le-a adus la
cunoștință comodatarului.

4. Încetarea contractului

Contractul de comodat încetează prin executarea lui și restituirea în

starea corespunzătoare a lucrului la termenul stipulat în contract sau după
satisfacerea trebuințelor comodatarului ori la termenul stabilit de instanță3 (în
caz de o acțiune în revendicare pe care o are la dispoziție comodantul atunci
când comodatarul se opune restituirii bunului). Comodatul poate înceta prin
pieirea lucrului, sau dacă comodatarul devine proprietarul bunului. De
asemenea, comodatul încetează prin moartea comodatarului, comodantul putând
cere bunul de la succesorii săi, care vor fi obligați să restituie bunul, știind
faptul că comodatul este un contract intuitu personae.

5. Concluzii

Este cel mai des întâlnit dintre contractele reale, intervine la un moment
dat în viața fiecăruia, aproape în fiecare moment din zi. Reglementarea lui la
prima vedere nu ar fi necesară, cel mai adesea oamenii mergând pe încredere,
fără să încheie o convenție scrisă. Totuși, reglementarea este necesară întrucât
acest împrumut naște obligații în sarcina împrumutatului (obligația de
restituire), existând riscul neîndeplinirii acestei obligații.
În concluzie contractul de comodat este un împrumut de folosință care
intervine între două persoane, având ca și obiect bunul împrumutătorului.

3
D. C. Florescu, op. cit., p.263.

8
 BIBLIOGRAFIE

1. Baias F. A., Chelaru E, Constantinovici R., Macovei I., …, Noul Cod

Civil – comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck, București, 2012.
2. Barbu V., Cernat C., Genoiu I., Drept civil. Contracte speciale,
Editura C.H. Beck, București, 2009.
3. Florescu D.C., Contracte civile, Ed. Universul Juridic, București
2014.
4. Stănciulescu L., Curs de drept civil – contracte, Ed. Hamangiu,
București, 2014
5. Noul cod civil, republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie
2011, în vigoare de la 1 octombrie 2011.