A.S.E.

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI
DEPARTAMENTUL DE FINANŢE
DISCIPLINA: PREŢURI ŞI CONCURENŢĂ

APLICAŢII PRACTICE

Aplicaţia nr. 1
Un produs este aprovizionat de către o societate comercială cu ridicata direct de la
producător. Care va fi preţul plătit de către beneficiarii societăţii respective dacă preţul de vânzare al
producătorului este 300 RON (preţul de facturare), iar adaosul este de 5% ?. Care este cuantumul
TVA datorata la bugetul statului de unitatea comercială cu ridicata ?.
Rezolvare :
Preţul cu ridicata negociat cu producătorul fără TVA: 300 RON
TVA aferent preţului cu ridicata: 300 RON x 24% = 72 RON
Preţul (inclusiv TVA) care se plăteşte producătorului de către 300 RON + 72 RON = 372 RON
societatea comercială cu ridicata:
Adaosul comercial al societăţii cu ridicata: 300 RON x 5% = 15 RON
Preţul cu ridicata negociat de către societatea comercială cu 300 RON + 15 RON = 315 RON
ridicata clienţilor săi (fără TVA):
TVA colectată de către societatea comercială cu ridicata: 315 RON x 24% = 75,60 RON
- suma de vărsat la bugetul statului: 75,60 RON – 72 RON = 3,60 RON
Preţul (inclusiv TVA) care se plăteşte de beneficiarii 315 RON + 75,60 RON = 390,60 RON
societăţii cu ridicata:

Aplicaţia nr. 2
Un magazin de materiale de construcţii se poate aproviziona cu produsul X, fie direct de la
producător, fie de la o societate comercială cu ridicata. Pornind de la acelaşi nivel al preţului unitar
de cumpărare facturat - egal cu 120 RON – să se determine preţul cu amănuntul şi TVA datorată
bugetului de stat în cele două situaţii. Se cunosc marja de adaos a societăţii cu ridicata (10%) şi
adaosul comercial al magazinului cu amănuntul (20%).
Rezolvare:
Direct de la De la societatea
producător (RON) comercială cu ridicata
(RON)
Preţul cu ridicata negociat cu 120 120
producătorul (fără TVA)
TVA aferenta preţului cu ridicata: 120 x 24%= 28,8 28,8
Preţul inclusiv TVA care se achită
producătorului de către:
- societatea comercială cu ridicata: 120 + 28,8 = 148,8 148,8
- magazinul cu amănuntul:
Adaosul comercial al societăţi comerciale 120 x 10% = 12
cu ridicata
TVA facturată de societatea comercială (120+12) x 24% = 31,68
cu ridicata:

3
Preţul (inclusiv TVA) practicat de 163,68
societate comercială cu ridicata către
clienţii săi:
Adaosul comercial al magazinului cu
amănuntul:
- direct de la producător: 120 x 20% = 24
- de la societatea comercială cu ridicata: 132 x 20% = 26,4
Preţul magazinului cu amănuntul (fără 144 158,4
TVA)
TVA aferentă adaosului comercial: 24 x 24% = 5,76
26,4 x 24% = 6,34
Preţul cu amănuntul maxim 120+24+28,8+5,76= 178,56
132+26,4+31,68+6,34= 196,42
TVA datorată bugetului de stat de către 178,56 x 24/124-28,8= 5,76
magazinul cu amănuntul: = 34,56-28,8=
TVA datorată bugetului de stat de către 31,68 – 28,8 = 2,88
societatea comercială cu ridicata:
TVA datorată bugetului de stat de către 196,42 x24/124-31,68= 6,34
magazinul cu amănuntul:

Aplicaţia nr. 3
Un produs parcurge în circuitul sau de la materia primă la consumatorul final 5 stadii. În
tabelul de mai jos se prezintă datele necesare pentru stabilirea preţurilor negociate şi a celor
facturate:
- RON -
Stadiul Preţul de Din care PC fără Valoarea PV TVA TVA Preţul de
cumpărare TVA TVA adaugată negociat colectată datorată vânzare
facturat facturat
I 251 100
II 150
III 120
IV 80

Se cere completarea tabelului determinând următorii indicatori:

a) preţurile de vânzare negociate;
b) preţurile de vânzare facturat;
c) TVA pe stadii şi TVA datorată bugetului de stat.
Rezolvare :
TVA colectată = 48,58 + 24 + 36 + 28,80 + 19,20 = 156,58 (RON)
Total valoare adaugată = 251 + 100 + 150 + 120 +80 = 701 (RON)
Total TVA: 701 x 24% = 168,24
Numărul de etape parcurse: 5
Număr de plătitori de TVA: 5 (0, I, II, III, IV)
Stadiul I:
PV negociat = PC fără TVA + VA
TVA din preţul de cumpărare = 251 x 24/124 = 48,58 (RON)
PC fără TVA = 251- 48,58 = 202,42 (RON)
PV negociat = 202,42 + 100 = 302,42 (RON)
TVA colectată = 302,42 x 24% = 72,58 (RON)
PV facturat = 302,42 + 72,58 = 375 (RON)
TVA datorată la buget = 72,58 – 48,58 = 24 (RON)

4
 Stadiul al II-lea:
TVA din preţul de cumpărare = 375 x 24/124 = 72,58 (RON)
PC fără TVA = 375 – 72,58 = 302,42 (RON)
PV negociat = 302,42 + 150 = 452,42 (RON)
TVA colectată = 452,42 x 24% = 108,58 (RON)
PV facturat = 452,42 + 108,58 = 561 (RON)
TVA datorată la buget = 108,58 – 72,58 = 36 (RON)
Stadiul al III-lea:
TVA din preţul de cumpărare = 561 x 24/124 = 108,58 (RON)
PC fără TVA = 561 – 108,58 = 452,42 (RON)
PV negociat = 452,42 + 120 = 572,42 (RON)
TVA colectată = 572,42 x 24% = 137,38 (RON)
PV facturat = 572,42 + 137,38 = 709,80 (RON)
TVA datorată la buget = 137,38 – 108,58 = 28,80 (RON)
Stadiul al IV-lea:
TVA din preţul de cumpărare = 709,80 x 24/124 = 137,38 (RON)
PC fără TVA = 709,80 – 137,38 = 572,42 (RON)
PV negociat = 572,42 + 80 = 652,42 (RON)
TVA colectată = 652,42 x 24% = 156,58 (RON)
PV facturat = 652,42 + 156,58 = 809 (RON)
TVA datorată la buget = 156,58 – 137,38 = 19,20 (RON)

Tabelul iniţial se completează cu valorile rezultate din calcule:

Stadiul Preţul de Din care PC fără Valoarea PV TVA TVA Preţul de

cumpărare TVA TVA adaugată negociat colectată datorată vânzare
facturat facturat
I 251 100
II 150
III 120
IV 80

Determinarea TVA este mai facilă dacă se aplică procedeul sutei majorate:
Cota TVA
TVA  PV 
(100  Cota TVA)

Aplicaţia nr. 4
Preţul cu ridicata negociat al unui produs destinat consumului populaţiei este de 2.000
u.m./buc. Acesta se vinde unui comerciant engros, care îşi formează preţul în vederea negocierii
incluzând un adaos comercial în proporţie de 10% la preţul de aprovizionare. Detailistul acceptă
acest nivel de preţ şi afişează preţul cu amănuntul stabilit, pe seama unei marje de adaos de 12%, la
preţul de aprovizionare.
Se cere să se calculeze:
- preţurile la care se negociază tranzacţiile între agenţii economici;
- preţurile înscrise pe facturi, inclusiv TVA;
- nivelul preţului plătit de consumatorul final;
- TVA de încasat la bugetul statului,
- TVA cuprins în preţul cu amănuntul.

5
 Rezolvare:
Preţul cu ridicata al producătorului:
PR fără TVA = 2 000 u.m.
PR cu TVA = 2 000 + 2 000 x 24% = 2 480 u.m.
Preţul engros:
PG fără TVA = 2 000 + 2 000 x 10% = 2 200 u.m
PG cu TVA = 2 200 + 2 200 x 24 % = 2 200 + 528=2 728 u.m.
Preţul cu amănuntul:
PA = 2 200 + 2 200 x 12% + TVA col. = 2 200 + 264 + (2 200 + 264) x 24%
= 2 464 +591,36 = 3.055,36 u.m.
Total încasat la buget = 2 464 x 24% = 591,36
3055,36 x 24/124 = 591,36 u.m.
Plătitorii: 1 = 2 000 x 24% = 480 u.m.
2 = 2 200 x 24% – 480 = 48 u.m.
3 = 591,36 – 528 = 63,36 u.m.
Total: = 591,36 u.m.

Aplicaţia nr. 5
Un importator din România întocmeşte declaraţia vamală din care rezultă că valoarea în
vamă a produsului importat este de 0,5 $/buc.
Regimul fiscal la frontiera cuprinde:
- Taxa vamală = 20%
- Accize = 185%
- TVA
- Marja importatorului care este de 10% la valoarea în vamă.
Importatorul vinde cantitatea importată – 1 000 de bucăţi – la doi angrosişti. Unul dintre ei
(A) a declarat adaosul comercial de 5 % la preţul de aprovizionare, iar celălalt (B) a declarat adaosul
comercial de 7% la acelaşi preţ.
Engrosistul A are un magazin propriu de desfacere, iar preţul afişat se stabileşte cu o marjă
de adaos de 3% la preţul de engros.
Engrosistul B vinde produsul la un detailist (C). Pentru a–şi vinde marfa, va stabili un preţ şi
o marjă de adaos astfel că nivelul preţului cu amănuntul să fie acelaşi cu cel al angrosistului A, prin
magazinul său propriu. Care este acest nivel de preţ ?. Care este marja de adaos a detailistului C ?.
Rezolvare:
Importatorul
Preţul de import: valoarea în vamă = 0,5 $/buc x 1.000 buc = 500 $
Taxa vamală = 20% x 500 $ =100 $
Acciza = 600 x 185/100 = 1.110 $
Preţul de import fără TVA = 500 + 100 + 1 110 = 1 710 $
Preţul de import cu TVA = 1.710 + 1.710 x 24% = 1.710 + 410,4 = 2.120,4 $
Marja importatorului = 10% x 500$ = 50 $
Preţul importatorului = 2.120,4 + 50 + 50 x 24% = 2.120,4 + 50 + 12 = 2.182,4 $
Sau pe elemente = 1 710 + 50 + 1 760 x 24% = 2.182,4 $
Deci preţul importatorului fără TVA = 1 710 + 50 = 1 760 $
Preţul importatorului cu TVA = 2 182,4 $

6
 Engrosistul A
Preţul de engros
- fără TVA = 1 760 + 1 760 x 5% = 1 760 + 88 = 1 848 $
- cu TVA = 1 848 + 1 848 x 24% = 1 848 + 443,52 = 2.291,52 $
Preţul de detaliu
- fără TVA = 1 848 + 1 848 x 3% = 1 848 + 55,44 = 1 903,44 $
- cu TVA = 1 903,44 + 1 903,44 x 24% = 1 903,44 + 456,83 = 2.360,27$
Deci PA = 2 265,09 $

Engrosistul B
Preţul de engros
- fără TVA = 1.760 +1.760 x 7% = 1.760 + 123,2 = 1.883,2 $
- cu TVA = 1.883,2 + 1.883,2 x 24% = 1.883,2 + 451,97 = 2.335,17 $
Marja detailistului C = 1.903,44 - 1.883,20 = 20,24 $
Preţul detailistului C
- fără TVA = 1.903,44 $
- cu TVA = 1.903,44 + 1.903,44 x 24% = 2.360,27 $

Aplicaţia nr. 6
Să se stabilească preţul de vânzare pe piaţa internă al unui bun de consum din import,
importat de agentul economic A şi revândut detailistului B, pentru desfacerea către populaţie.
În documentele vamale sunt înregistrate următoarele date privind preţul şi alte cheltuieli pe
parcurs extern, condiţiile de livrare fiind în clauza CIF:
- preţul extern/buc. = 50 $
- cheltuieli de transport facturate = 1 $/buc.
- cheltuieli de asigurare = 0,75 $/buc.
- cheltuieli de încărcare – descărcare = 0,25 $/buc.
Comisionul vamal este de 1% la valoarea în vamă.
Taxa vamală conform Regulamentului Vamal al României este de 20% la valoarea în vamă.
Produsul nu figurează pe lista accizelor.
În vederea revânzarii către detailist, importatorul aplică o marjă procentuală la valoarea în
vamă de 10%. Cursul de schimb valutar 1$ = 3 lei.
Detailistul stabileşte preţul cu amănuntul de 300 lei.
Se cere:
a) Preţurile de import, respectiv ale importatorului.
b) Adaosul comercial al detailistului şi proporţia acestuia la preţul importatorului.
c) Total încasat la bugetul statului şi pe etape ale plăţi:
- în vamă;
- la revânzarea către detailist;
- la desfacerea către populaţie.
Dacă cheltuielile de circulaţie reprezintă 70% din adaosul comercial, care este profitul şi rata
rentabilităţii ?.

Rezolvare :
a) 50 $ + 1 $ + 0.75 $ + 0.25 $ = 52 $
52 $ x 3 lei/$ = 156 lei – valoare în vamă
- comisionul vamal: 156 x 1% = 1,56 lei (52 x 1% = 0,52$)
- taxa vamală: 156 x 20% = 31,2 lei (52 x 20% = 10,4$)
7
Preţul de import fără TVA: 156 + 1,56 + 31,2 = 188,76 lei (63,9$)
TVA la import: 188,76 x 19% = 35,86 lei
Preţul de import cu TVA: 188,76 + 35,86 = 224,62 lei
Marja importatorului : 156 x 10% = 15,6 lei
Preţul importatorului:
- fără TVA: 188,76 + 15,6 = 204,36 lei
- cu TVA: 204,36 x 1,19 = 243,19 lei
unde: TVA = 38,82 lei (adică 19% x 204,36 lei)

b) Preţul cu amănuntul: 300 (dat din datele problemei)

19 Cota TVA
- TVA din preţul cu amănuntul: 300   47,9 lei ( TVA din PAM  PAM  )
119 100  Cota TVA
- preţul cu amănuntul fără TVA: 300 – 47,9 = 252,1 lei
- adaosul comercial 252,1 – 204,3 = 47,8 lei
47,8
- adaosul în procente: 204,3 x100  23,4%
- cheltuieli de circulaţie: 47,8 x 0,7 = 33,46 lei
- profit: 47,8 x 0,3 = 14,34 lei
14,34
- rata rentabilităţii: 33,46  100  42,85 %

c) Total TVA de încasat

- vama: 35,86 lei (TVA la import)
- revânzare importator: 38,82 lei – 35,86 lei = 2,96 lei
- detaliu: 47,9 lei (TVA din preţul cu amănuntul) – 38,82 lei = 9,08 lei
Total TVA de încasat: 35,86 lei + 2,96 lei + 9,08 lei = 47,9 lei

Aplicaţia nr. 7
Considerăm o întreprindere a cărei funcţie de cost total este dată de relaţia:
CT(Q) = 0,1xQ3 – 0,6xQ2 + 2xQ
Curba cererii pe piaţa pentru produsul oferit de întreprindere este dată de relaţia:
1
Q  12  2 p  p  6  Q
2
Se cere să se determine oferta întreprinderii, dacă această acţionează în condiţii de monopol
şi de concurenţă pură şi perfectă, evidenţiindu-se diferenţa în situaţia de monopol faţă de situaţia
concurenţei perfecte.

Rezolvare :
A) În situaţia monopolului:
Costul total mediu este dat de relaţia:
CT(Q)
CTM(Q)   0,1  Q 2  0,6  Q  2
Q

Costul marginal este:

C m (Q )  0,3  Q 2  1,2  Q  2.
Venitul total al întreprinderii în condiţiile de monopol va fi:

8
  1  1
VTM (Q)  Q  p  Q   6   Q     Q 2  6  Q.
 2  2
Venitul mediu al întreprinderii aflată în situaţia de monopol va fi:
1
VTM M (Q)    Q  6.
2
Venitul marginal:
Vm M (Q)  (VT(Q))  Q  6

Grafic, cele prezentate sunt redate în figura nr. 1.

VTMM Cm (Q) – (costul marginal)

C,P,V
VmM (Q)
CTM – (costul total mediu)

4 EM
3,5 EM – puncţul de echilibru al
ECPP
monopolului
ECPP – punctul de echilibru în
condiţiile concurenţei pure şi
perfecte

0 2 3 4 5 6 12 Q
Figura nr.1: Echilibrul intreprinderii aflata in situatia de monopol
comparativ cu situatia de concurenta perfecta.

Profitul firmei va fi dat de relaţia:

Π(Q)  VTM (Q)  CT(Q)
 1 
Π(Q)  Q   6   Q   0,1  Q 3  0,6  Q 2  2  Q
 2 
Punem condiţia ca profitul să fie maxim: Cmg=Vmg
0,3Q2-1,2Q + 2 = - Q + 6 => 0,3Q2 – 0,2Q – 4 = 0
  0,2 2  4  ( 4 )  0,3  4,84   2,2
0,2  2,2
Q1  4
0,6
Q2 nu convine din punct de vedere economic.
1
Dacă Q = 4 => p  6   4  6  2  4
2
În această situaţie profitul monopolului este:
1 2
( Q )  6  Q   Q  0,1  Q 3  0,6  Q 2  2  Q  0,1  Q 3  0,1  Q 2  4  Q
2
(4 )  0,1  64  0,1  16  4  4  6,4  1,6  16  11,2 (unitati monetare)

B) Concurenţa perfectă
Dacă întreprinderea acţionează în condiţiile concurenţei perfecte, atunci condiţia de
maximizare a profitului devine:
9
 1
p  Cmg  6   Q  0,3  Q 2  1,2  Q  2
2
1
0,3  Q 2  0,7  Q  4  0  Q1  5  p  6   5  3,5
2
Profitul întreprinderii va fi în acest caz:
(Q)  0,1  Q 3  0,1  Q 2  4  Q
 (3)  0,1  125  0,1  25  4  5  12,5  2,5  20  10
Rezultă că profitul firmei în situaţia de monopol este mai mare decât profitul firmei în
situaţia de concurenţă perfectă.
M >CPP
Δ∏=11,2-10 = 1,2 unitate monetară.
Observăm, de asemenea, că în situaţia de monopol întreprinderea produce şi vinde o cantitate
mai mică decât în situaţia de concurenţă perfectă, respectiv obţine un profit superior. Acest fapt
demonstrează şi justifică tendinţa întreprinderilor de a obţine o situaţie concurenţială apropiată de
cea a monopolului.

Aplicaţia nr. 8
O fabrică realizează hârtie de ambalaj. Se estimează de către conducerea întreprinderii că
costul marginal al unei tone de hârtie poate fi aproximat de o dreaptă de ecuaţie:
Cmg = 60 + 2 · Q,
unde: Q = cantitatea produsă (tone).
Funcţia cererii pentru hârtia de ambalaj este de forma:
p = 100 – Q
unde: p – este preţul pe tonă
Care este combinaţia preţ–producţie ce maximizează:
a) profitul?
b) cifra de afaceri a întreprinderii ?
Rezolvare:
Venitul total al fabricii va fi:
VT(Q) = p x Q = 100 x Q – Q2
si venitul marginal:
Vmg(Q) = 100 – 2 · Q
a) maximizarea profitului presupune egalarea costului marginal cu venitul marginal:
60 + 2 x Q = 100 – 2 x Q
4 x Q = 40,
de unde: Q = 10 (tone) şi p = 100 – Q = 100 – 10 = 90 (u.m.)
b) maximizarea cifrei de afaceri presupune un venit marginal nul:
100 – 2· Q = 0
unde Q = 50 tone
p = 100 – 50 = 50 u.m.

Aplicaţia nr. 9
O întreprindere produce colaci de salvare pentru a-i vinde unor cluburi de nataţie situate în
regiuni diferite. Experienţa demonstrează faptul că curba cererii clubului numărul 1 are ecuaţia:
p1 = 40 – 2 · q1
iar a clubului numărul 2 este
p2 = 92 – 4 · q2
unde q1 şi q2 sunt cantităţile cumpărate de fiecare club

10
 Întreprinzătorul estimează că funcţia costului total este dată de relaţia:
CT( Q ) = 22 + 4 x Q
unde Q este producţia totală fabricată ( Q = q1 + q2 )
a) care este preţul practicat pentru fiecare club ?
b) care este profitul sau total ?
Rezolvare:
Teoria discriminării indică faptul că întreprinderea care caută să maximizeze profitul său
egalează pentru fiecare piaţă venitul marginal cu costul marginal al producţiei sale totale.
Venitul total obţinut de la clubul nr.1 este:
VT1 = p1· q1 = 40 · q1 – 2 · q21
iar de la clubul nr.2 :
VT2 = p2· q2 = 92 · q2 – 4 · q22
Veniturile marginale sunt:
Vmg1 = 40 – 4q1 şi respective, Vmg2 = 92 – 8q2
Deoarece costul marginal al producţiei de colaci de salvare este Cmg = 4, cantităţile optimale
sunt date de:
4 = 40 – 4q1 = 92 – 8q2,
40 – 4 x q1 = 4
4 x q1 = 36
de unde:
q1 = 9 şi
92 – 8 x q2 = 4
8 x q2 = 88
q2 = 11
Vom introduce aceste cantităţi în funcţiile cererii. Preţurile care maximizează profitul sunt:
p1 = 40 – 18 = 22
p2 = 92 – 44 = 48
b) Profitul total este :
∏(Q) = VT(Q) – CT(Q) = p1q1 + p2q2 – 22 – 4Q =
= 22x9 + 48x11 – 22 – 4x(9+11) = 198 + 528 – 22 – 80 = 624 u.m.

Aplicaţia nr. 10
O mare întreprindere de ciment posedă două uzine, deoarece a fuzionat cu o altă
întreprindere, pentru asigurarea unui monopol regional al cimentului, raţiunea fiind reducerea
costurilor de transport suportate de concurenţii independenţi.
Conducerea tehnică a estimat că funcţii ale costului total pentru fiecare uzină, pe baza
producţiilor lor, arată următoarele:
C1 = 5,85 + 1,5q1 + 0,005q12
C2 = 6,25 + 1,2q2 + 0,003q22
unde q1 şi q2 reprezintă numărul de saci a 50 kg ciment realizat de fiecare uzină.
Compartimentul de marketing a stabilit funcţia cererii regionale de ciment:
p = 68,5 – 0,005Q
unde: p = preţul de vânzare al unui sac;
Q = q1 + q2 – cantitatea totală oferită ( producţia totală )
a) Care va fi volumul producţiei ce va permite maximizarea profitului total şi cum se va
repartiza această producţie între cele două uzine ?.
b) Care este preţul de vânzare optim al unui sac de ciment şi totalul profitului realizat la
acest preţ ?.

11
Rezolvare:
a) Maximizarea profitului presupune verificarea egalităţii:
Vmg = Cmg1 = Cmg2
Deoarece cimentul este un produs omogen, este clar că producţia totală a întreprinderii este:
Q = q 1 + q2
Din funcţiile costului total se deduc cele ale costului marginal:
Cmg1 = 1,5 + 0,010 q1
Cmg2 = 1,2 + 0,006 q2
Venitul total al întreprinderii se scrie:
VT(Q) = p · Q = 68,5 · Q – 0,005 · Q2
şi venitul marginal
Vmg = 68,5 – 0,010Q = 68,5 – 0,010∙(q1 + q2)
Vmg = 68,5 – 0,010q1 – 0,01q2
Condiţia maximizării profitului se reduce al un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute:
Vmg = Cmg1
68,5 – 0,010q1 – 0,01q2 = 1,5 + 0,010q1
67 – 0,020q1 = 0,010q2
şi
Vmg = Cmg2
68,5 - 0,010q1 – 0,010q2 = 1,2 + 0,006q2
67,3 – 0,010q1 = 0,016q2
Din rezolvarea sistemului rezultă:
67 – 0,020q1 = 0,010q2
67,3 – 0,010q1 = 0,016q2
Multiplicând a doua ecuaţie cu -2 şi scăzând din ea prima, obţinem:
134,6 – 0,020q1 = 0,032q2
-67 + 0,020q1 = - 0,010q2
67,6 = 0,022q2
De unde: q2  3.073 saci.
Introducem această valoare în funcţia costului marginal al uzinei nr.2:
Cmg2 = 1,2 + 0,006 · (3073)  19,6 (u.m.)

Prin urmare, costurile marginale ale celor două uzine devin egale:
Cmg1 = 1,5 + 0,010q1 = 19,6 (u.m.)
18,1
 q1   1810 (saci) şi
0,01
Q = q1 + q2 = 4883 (saci)
Se verifică faptul că:
Vmg = 68,5 – 0,010 · Q = 68,5 – 0,010 · (4883)  19,6 (u.m.)
b) Înlocuind în funcţia cererii vom avea:
p = 68,5 – 0,005 · Q = 68,5 – 0,005 · (4883)  44 (u.m.)

Profitul total:
∏ = VT – CT = VT – ( CT1 + CT2 )
∏= 44 · (4883) – [ 5,85 + 1,5·(1810) + 0,005·(1810)2 + 6,25 + 1,2·(3073) + 0,003·(3073)2]
∏= 214852 – 51125 = 163727 (u.m.)

Aplicaţia nr. 11

12
 Două firme A şi B împart piaţa pentru un produs omogen. Firma A produce cantitatea q A
având funcţia costului total:
CTA(qA) = 20qA2 + 50qA + 100
Firma B produce cantitatea qB având funcţia costului total dată de relaţia:
5 2
CTB (q B )   q B  140q B  200
2
Funcţia cererii pentru produsul oferit pe piaţă:
1
Q  40  p,
5
unde: p – preţul produsului;
Q = qA + qb – cantitatea totală oferită.
a) Cele două firme încheie un acord de împărţire egală a pieţei (q A = qB) şi în această situaţie
firma A reuşeşte să-şi maximizeze profitul. Se cere:
- producţia oferită de fiecare firmă;
- preţul de vânzare al produsului;
- profitul sau deficitul fiecărei firme;
- precizaţi care dintre firme apare ca fiind dominantă.
b) Firma B decide să rupă acordul de împăţire a pieţei. Fiind prudentă ea se comportă ca un
satelit al firmei A (firma A este dominantă, iar firma B dominată) pentru a-şi modifica volumul
producţiei. Se cere:
- funcţia de reacţie a firmei B la cantităţile oferite de firma A;
- dacă firma A va continua să producă aceeaşi cantitate ca la punctul a)
determinaţi:
- cantitatea oferită de firma B;
- preţul de vânzare al produsului;
- profiturile celor două firme;
c) Sesizând modificările intervenite firma A decide să renunţe la poziţia de firmă dominantă
şi, prudent, se comportă ca un satelit al firmei B (firma B este dominantă, iar firma A dominată). Se
cere:
- curba de reacţie a firmei A la cantităţile oferite de firma B;
- cantitatea oferită de A dacă firma B va continua să ofere cantitatea de la punctul b);
- preţul de vânzare al produsului;
- profiturile celor două firme.
Rezolvare:
a) qA = qB
CTA(qA) = 20qA2 + 50qA + 100
CmgA(qA) = 40qA + 50
p = 200 – 5Q
Rezultă:
p = 200 – 5 · (qA +qB)
Dar qA=qB  p = 200 – 10qA
Venitul total al firmei A va fi:
VTA(qA) = qA[200 – 5(qA + qB)] = qA(200 –10qA) = 200qA – 10qA2
Condiţia de maximizare a profitului firmei A este:
VmgA(qA) = CmgA(qA)
VmgA(qA) = (200qA – 10qA2)’ = 200 – 20qA
Rezultă:
200 – 20qA = 40qA + 50,
de unde 6qA = 150
13
 qA* = 2,5 (buc.)
p* = 200-10qA =200 – 25 = 175 (u.m.)
A= VTA(qA)-CTA(qA) = 200qA-10qA2-20qA2-50qA-100 = -30qA2 + 150qA-100
A(2,5) = -187,5 + 375 -100 = 87,5 (u.m.)
B= VTB(qB)-CTB(qB) = 200qB-10qB2 + 2,5qB2-140qB - 200 = -7,5qB2 + 60qB - 200
B(2,5) = -46,875+150-200 = -96,875 (u.m.)
Observăm că în acest caz firma B pierde. Firma A apare ca dominantă şi firma B ca dominată.
b) Constatând pierdea în situaţia descrisă la punctul a), este normal ca firma B să rupă
acordul de împărţire egală a pieţei şi să încerce să producă aceea cantitate care-i maximizează
profitul. Vom avea, deci:
5 2
CTB (q B )   q B  140q B  200
2
Cmg B (q B )  5  q B  140
VTB(qB) = qB [200 – 5(qA + qB)]
VTB (q B )  200q B  5q A q B  5q 2B
Vmg B (q B )  200  5q A  10q B
VmgB(qB) = CmgB(qB)
200 -5qA -10qB = -5qB + 140
-5qB = 5qA - 60
qB = 12 - qA
relaţie care reprezintă funcţia de reacţie a firmei B la cantităţile oferite de firma A.
Este normal să presupunem că firma A va produce cantitatea care-i maximizează profitul,
obţinută la punctul a). Deci:
qA = 2,5 =>
qB = 12 – 2,5 = 9,5
p = 200 – 5 · (qA +qB)
p* = 200 – 5 · (2,5 + 9,5) = 140
Observăm că faţă de situaţia de la punctul a) când cantitatea oferită pe piaţă era
Q* = 2,5 + 2,5 = 5,
prin ruperea acordului, creşte la
Q* = 2,5 + 9,5 = 12, fapt ce conduce la reducerea preţului.
În această situaţie:
VTA = qA · p = 140 · 2,5 = 350 (u.m.)
CTA = 20 ·2,52 + 50 · 2,5 + 100 = 350 (u.m.)
A(qA) = 0
VTB = qB · p = 140 ·9,5 = 1330 (u.m.)
CTB = -2,5 · 9,52 + 140 · 9,5 + 200 = -225,625 + 1330 + 200 = 1304,37 (u.m.)
B(qB) = 25,63 u.m.
Prin reducerea preţului de echilibru observăm că profitul firmei A a devenit nul, în timp ce
profitul firmei B, a devenit pozitiv, ca urmare a creşterii cantităţilor oferite.
c) Este normal ca firma A, constatând modificările de la punctul b) să încerce să-şi
maximizeze şi ea profitul. Vom avea, deci:
VmgA(qA) = CmgA(qA)
VTA(qA) = qA[200 – 5(qA + qB)]
VTA(qA) = 200qA – 5qA2– 5qB
VmgA(qA) = 200 –10qA – 5qB
CmgA(qA) = 40qA + 50
de unde:
14
 200 – 10qA – 5qB = 40qA + 50
50qA = 150 – 5qB =>qA = 3 – 0,1∙qB
care este funcţia de reacţie a firmei A la cantităţile oferite de B.
Este normal să presupunem că firma B va produce:
qB = 9,5
Rezultă:
qA = 3 – 0,1 ∙ 9,5 = 2,05 (buc.)
Q* = qA + qB = 2,05 + 9,5 = 11,55 (buc.)
p* = 200 – 5 · 11,55 = 142,25 (u.m.)
VTA(qA) = 142,25 · 2,05 = 291,6125 (u.m.)
CTA(qA) = 20 · 2,052 + 50 · 2,05 +100 = 286,55 (u.m.)
A(qA) = 5,0625 (u.m.)
VTB(qB) = 142,25 · 9,5 = 1351,375 (u.m.)
CTB(qB) = -2,5 · 9,52 + 140 · 9,5 + 200 = - 225,62 +1330 + 200 =1304,38 (u.m.)
B(qB) = 46,99 (u.m.)
Se observă că firma A operează deasupra pragului de rentabilitate, obţinând un profit pozitiv
ca urmare a reducerii producţiei oferite, concomitent cu creşterea preţului de vânzare.

Aplicaţia nr. 12
Un monopol are curba costurilor totale de forma:
CT = 0,1x Q3 – 0,6 x Q2 + 2 x Q
Q - cantitatea de produse fabricate
Q
Curba cererii are forma: P  6
2
Se cere:
a) Construiţi pentru această firmă curba costurilor totale medii, a costului marginal, a
veniturilor totale şi medii şi a veniturilor marginale,
b) Calculaţi cantităţile vândute şi preţul cerut atunci când monopolul doreşte să-şi maximizeze
profitul. Care este acest profit ?.
c) Statul impune firmei stabilirea preţului la nivelul marginal. Determinaţi cantitatea vândută şi
preţul cerut în această situaţie. Care este profitul realizat ?.
d) Statul impune firmei gestiunea la echilibru. Determinaţi în această situaţie preţul şi cantitatea
vândută.
Rezolvare:
a) CT = 0,1x Q3 – 0,6 x Q2 + 2 x Q
CT 0,1  Q 3  0,6  Q 2  2  Q
CM    0,1  Q 2  0,6  Q  2  Q
Q Q
Cmg = (CT)’ = 0,3 x Q2 – 1,2 x Q + 2
2
 Q Q
VT  p  Q   6    Q  6  Q 
 2 2
VT PQ Q
VM    P 6
Q Q 2
Vmg = (VT)’ = 6 – Q

b) Condiţia de maximizare a profitului presupune respectarea restricţiei:

Vmg = Cmg (deoarece π = VT – CT, πmax = (VT - CT)’ = 0
(VT)’ = (CT)’
Vmg = Cmg)

15
 6 – Q = 0,3 x Q2 – 1,2 x Q + 2
0,3 x Q2 – 0,2 x Q – 4 = 0
3 x Q2 – 2 x Q – 40 = 0
Δ = 4 – 4 x (– 40) x 3 = 4 + 480 = 484;   22
2  22  20
Q2   < 0 -> nu convine din punctul de vedere economic
6 6
2  22 24
Q1   4 (buc)
6 4
Q = 4 buc
Q 4
p 6  6   4 (u m )
2 2
Q2
π  VT  CT  6  Q   0,1  Q 3  0,6  Q 2  2  Q  0,1  Q 3  0,1  Q 2  4  Q 
2
=  0,1  4 3  0,1  16  4  0,1  64  1,6  1,6  11,2 (u.m.)
c) Stabilirea preţului la nivelul costului marginal se aplică atunci când se urmăreşte ca prin
preţ să se acopere si costul cresterii productiei sau când monopolul este administrat de catre stat
Restricţia este:
VM = p = Cmg
Q
6  0,3  Q 2  1,2  Q  2
2
0,3 x Q2 – 0,7 x Q – 4 = 0
3 x Q2 – 7 x Q – 40 = 0
Δ = 49 – 4 x (– 40) x3 = 49 + 480 = 529
7  23 30
Q  5
6 6
Q
p=6– = 6 – 2,5 = 3,5
2
π = - 0,1 x Q3 + 0,1 x Q2 + 4 x Q = - 0,1 x 125 + 0,1 x 25 + 4 x 5 = 10 (u m )
d) Gestiunea la echilibru este aplicată când producătorul urmăreşte obţinerea poziţiei
dominante pe piaţa, eliminarea concurenţei prin sporirea producţiei, fără a se expune însă la pierderi:
VT CT
π = 0 => Q  Q => VM = CM
Q
6  0,1 Q 2  0,6  Q  2
2
0,1 x Q2 – 0,1 x Q – 4 = 0
Q2 – Q – 40 = 0
Δ = 1 + 4 x 40 = 161
1  12,7
Q  6,81 (buc)
2
Q 6,81
6 –p  6   6   2,6 (u m )
2 2

Aplicaţia nr. 13
Industria de instalaţii de încălzire se compune din două întreprinderi. Caracteristicile pieţei
sunt asemenea ca, deciziile unei întreprinderi afectează profiturile alteia, mai precis, funcţiile
profitului celor doi concurenţi sunt următoarele:
 1  5q1  q12  0,5q 22  12

16
  2  9q 2  1,5q 22  q12  20
în care:  = profitul; q = producţia în mii bucăţi.
a) Dacă se presupune că fiecare firmă crede că cealaltă nu va acţiona niciodată la propriile
sale decizii, care vor fi producţia şi profiturile fiecăreia şi care vor fi producţia şi profiturile globale
ale industriei considerate?.
b) Dar dacă cele două firme au decis să se înţeleagă ?.
Rezolvare:
Este vorba despre duopolul de tip Cournot. Fiecare firmă doreşte să-şi maximizeze profitul.
a) se formează derivatele parţiale ale funcţiilor profitului în raport cu q1 şi q2 şi le anulăm:
d1 5
 5  2  q1  0  q1   2,5 (mii buc.)
dq1 2
d 2 9
 9  3  q 2  0  q 2   3 (mii buc.)
dq 2 3
Producţia totală atinge: q1+q2=5,5 mii buc.
Profiturile:
1  5  2,5  2,5  0,5  32  12  13,75 (mii lei)
 2  9  3  1,5  3  2,5 2  20  27,25 (mii lei)
b) Înţelegerea vizează maximizarea profitului total comun:
  1   2
  5  q1  2  q12  9  q 2  2  q 22  32
d 5
 5  4  q1  0  q1   1,25 (mii buc.)
dq1 4
d 9
 9  4  q 2  0  q 2   2,25 (mii buc.)
dq 2 4
de unde: q1+q2= 3,5 (mii buc.)
  5  1,25  2 1,25 2  9  2,25  2  2,25 2  32  45,25 (mii
lei)
Înţelegerea are sens dacă întreprinderile reuşesc să extindă repartiţia producţiei şi asupra
profitului comun.

Aplicaţia nr. 14
În legătură cu relaţia dintre producţia unui bun economic şi costurile sale se cunosc
următoarele date:

Producţia Q (buc) Costurile totale (u m )

0 50 000
1 100 000
2 140 000
3 170 000
4 190 000
5 200 000
6 220 000
7 240 000

17
 8 280 000
9 320 000
10 420 000

Să se calculeze: costurile fixe, costurile variabile şi marginale

Rezolvare:
Q CT CF CV Cmg
0 50 000 50 000 0 -
1 100 000 50 000 50 000 50 000
2 140 000 50 000 90 000 40 000
3 170 000 50 000 120 000 30 000
4 190 000 50 000 140 000 20 000
5 200 000 50 000 150 000 10 000
6 220 000 50 000 170 000 20 000
7 240 000 50 000 190 000 20 000
8 280000 50 000 230 000 40 000
9 320 000 50 000 270 000 40 000
10 420 000 50 000 370 000 100 000

Aplicaţia nr. 15
În t1, costul mediu total este de 1600 um/buc, din care 20% reprezintă costul fix mediu, iar
volumul producţiei obţinute este de 800 de bucăţi. În t 2, în condiţiile aceluiaşi cost fix global,
producţia fizică sporeşte cu 25%. Cunoscând faptul că nivelul costului marginal este de 240 u m, să
se determine:
a) costul fix global şi pe unitatea de produs, în cele două perioade;
b) costurile variabile globale şi pe unitatea de produs în t1 şi t2;
c) sporul total al costurilor variabile, antrenat de evoluţia producţiei în intervalul t1 – t2
Rezolvare :
a) - pentru perioada t1:
CM1 = 1 600 u m
Q1 = 800 buc
CMf1 = 20% x 1 600 = 320 (u m / buc )
Cfg1 = CMf1 x Q1 = 320 x 800 = 256 000 (u m )
- pentru perioada t2 :
Cfg2 = 256 000 u m = Cfg1
Q2 = Q1 + 0,25 x Q1 = 1,25 x Q1 = 1,25 x 800 = 1000 (buc )
Cfg 2 256000
Cmf 2    256 u.m / buc.
Q2 1000
b) - pentru perioada t1:
CTg1 = CM1 x Q = 1 600 x 800 = 1 280 000 (buc )
Cvg1 = 80 % x CTg1 = 80% x 1 280 000 = 1 024 000 (buc )
1024000
CMv1   1280 u.m. / buc. (u m /buc )
800
- pentru perioada t2:
CT CTg 2  CTg1
Cmg  
Q Q 2  Q1
Cmg x (Q2 - Q1) = CTg2 – CTg1

18
 CTg2 = CTg1 + Cmg x (Q2 – Q1) = 1 280 000 + 240 200 = 1 328 000 (u m )
Cvg2 = CTg2 – Cfg2 = 1 328 000 – 256 000 = 1 072 000 (u m )
Cvg 2 1072000
CMv 2    1072 u.m./buc.
Q 1000
c) ΔCvg = Cvg2 – Cvg1 = 1 072 000 – 1 024 000 = 48 000 (u m )

Aplicaţia nr. 16
Funcţia costului total al unei firme este:
CT = 182 + 56 x Q
în care CT – costul anual total global (milioane lei), Q – producţia (milioane tone).
a) Care este nivelul costurilor fixe ?
b) Determinaţi costul mediu fix, costul total mediu şi costul variabil mediu, atunci când
producţia atinge 10 milioane tone,
c) Care este costul marginal ?
d) Care este preţul de vânzare practicat de firmă dacă rata marjei convenţionale asupra costului
variabil este de 40% ?. Care este profitul net al firmei dacă producţia de 10 milioane tone se
desface la acest preţ ?.

Rezolvare :
a) Pt Q = 0 => CT = CF
Q = 0 => Ctg = 182 (milioane lei) => CF = 182 (milioane lei)
CF 182
b) CMf  Q  10  18,2 (lei/t)
CT = 182 + 56 x10 = 182 + 560 = 742 (milioane lei)
CT 742
CMT    74,2 (lei / buc)
Q 10
CMV = CMt – CMf = 74,2 – 18,2 = 56 (lei/t)
CT CT1  CT0 742  182
c) Cmg     56 (lei)
Q Q1  Q0 10
d) Marja asupra costurilor variabile este destinată acoperirii cheltuielilor fixe şi asigurarea
unui profit Deci:
CF  
m sau CF + π = CV x m
CV
Preţul de ofertă: CV + CF + π = CV + m x CV = CV x (1 + m)
pret  CV  (1  m)
Pr = 560 x(1 + 0,4) = 560 x 1,4 = 784 (lei)
Pr 784
Preţul unitar este : Pru    78, 4 (lei)
Q 10
  CV  m  CF  0, 4  560  182  42 (milioane lei)
sau:
π = VT – CT
VT = Pru x Q = 78,4 x 10 = 784 (milioane lei)
CT = 182 + 56 x 10 = 742 (milioane lei)
π = 784 – 742 = 42 (milioane lei)

19
 Aplicaţia nr. 17
Un agent economic care produce un bun omogen realizează la nivelul unei luni următorii
indicatori:

Cantitatea vânduta (bucati) 3500

Costuri totale, din care: 15050
Materii prime directe ( lei) 5200
Salarii directe (lei) 2100
Alte costuri variabile (lei) 1300
Amortizare (lei) 4800
Cheltuieli de intretinere si iluminat (lei) 700
Cheltuieli de desfacere (lei) 950

Preţul de vânzare este iniţial stabilit prin adăugarea unei marje de 35% asupra costului total.
Studiile de prospectare a pieţei evidenţiază o elasticitate de arc a cererii în raport cu preţul de -2,25.
Agentul economic îşi propune să utilizeze o metodă de stabilire a preţului care să ţină cont şi de
elasticitatea cererii, în paralel cu maximizarea contribuţiei produsului la acoperirea costurilor fixe şi
la obţinerea profitului. Se cere să se calculeze:
a) Nivelul preţului unitar şi profitul realizat în cazul în care se aplică metoda de fixare a
preţului „mark-up pricing”;
b) Preţul unitar care permite maximizarea contribuţiei asupra costurilor fixe şi a profitului
utilizând tehnica „direct costing” de calcul al preţului;
c) Ce cantitate de produse va fi vândută în condiţiile în care s-ar utiliza nivelul preţului
determinat la punctul b) ?
d) Ce avantaje are metoda propusă la punctul b) în raport cu vechea tehnică de fixare a
preţului ?
Rezolvare :
a) Costul total mediu (CTM) al firmei se determină ca raport între costul total (CT) şi
volumul producţiei (Q):
CT 15050
CTM    4,3 (lei/bucată)
Q 3500
Preţul unitar se determină cu relaţia:
p  CTM(1  R)  4,3  (1  0,35)  5,80 (lei/bucata)
Profitul obţinut de firmă se va calcula ca diferenţă între venitul total şi costul total:
  VT  CT
Venitul total este:
VT = p · Q = 5,80 · 3500 = 20300 (lei)
CT  CF  CV  (C amortizare  Cint retinere  C desfacere )  (C mat.pr.  Csal.dir.  C altele ) 
 6450  8600  15050 (lei)
  20300  15050  5250 (lei)

b) Preţul optim care permite maximizarea contribuţiei producţiei asupra costurilor fixe şi
profitului se poate calcula pornind de la formula:
p  CMV  (1  m)
în care: m – reprezintă marja brută asupra costului variabil (exprimată procentual); m·CMV –
reprezintă contribuţia fiecărei unităţi de produs la acoperirea cheltuielilor fixe şi asigurarea
profitului firmei.
Marja asupra costului variabil poate fi calculată pornind de la relaţia:

20
 1 e 1

1 m e
unde e – elasticitatea cererii în raport cu preţul.
Pentru e = -2,5 vom avea:
1
 0,55 sau m = 0,8
1 m
Costul variabil mediu a fost:
5200  2100  1300 8600
CMV    2, 46 (lei/bucată)
3500 3500
p  CMV  (1  m)
Deci, p = 2,46 ∙ ( 1 + 0,8)  4,43 (lei/bucată)

c) Pentru ca variaţia preţului unitar de la 5,8 lei/bucată la 4,43 lei /bucată este semnificativă,
se va utiliza formula elasticităţii de arc:
Q p 0  p1 Q1  Q 0 p 0  p1
e   
p Q0  Q1 p1  p 0 Q 0  Q1
unde: Q1 – producţia vândută în condiţiile în care preţul este calculat după metoda „direct-costing”;
Q0 – producţia iniţială în condiţiile fixării preţului după metoda „mark-up pricing”;
p0 – preţul iniţial;
p1 – preţul calculat după metoda „direct-costing”.

Dar e = -2,25 şi rezultă:

Q  3500 4, 43  5,8
2, 25  1 
4, 43  5,8 Q1  3500
de unde:
Q1= 6519 bucăţi

c) La preţul de 4,43 lei/bucată, venitul total este:

VT = p·Q = 4,43 · 6519 =28879 (lei)
iar costul total:
CT = CF + CV= CF  CMV  Q
CT = (4800 + 700 +950) + 2,46 · 6519 = 22487 (lei)
Prin urmare:
  28879  22487  6392 (lei) , ceea ce reprezintă un câstig de 1.142 lei lunar, în raport cu
vechea tehnică de fixare a preţului.

Aplicaţia nr.18
Se dau următoarele informaţii:

Valoarea prod. consumate în

Denumire bunuri şi servicii per. de bază exprimată în Indicele preţurilor
preţ. anului de bază
- bunuri alimentare 105
grupa 1 60 130%
grupa 2 30 115%
grupa 3 15 135%

21
- bunuri nealimentare 210
grupa 1 120 180%
grupa 2 90 165%
- servicii 15
grupa 1 6 190%
grupa 2 9 140%
Total 330

a) determinaţi indicii de preţ pe categorii de bunuri şi servicii şi indicele general;

b) în perioada de bază veniturile totale sunt de 300 lei; în anul curent, veniturile cresc cu
12%, iar pentru creşterea de preţ la grupele 1 se acordă compensaţie; determinaţi
valoarea compensaţiei şi veniturile curente;
c) calculaţi indicele veniturilor reale şi interpretaţi rezultatele.

Rezolvare:
Valoarea prod.
Valoarea prod.
consumate în
consumate în per. de
Denumire bunurilor şi Indicele preţurilor per. de bază
bază exprimată în
serviciilor (p1/p0) exprimată în
preţul anului curent
preţul anului de
(p1q0)
baza (p0q0)
- bunuri alimentare 105 126,43% 132,75
grupa 1 60 130% 78
grupa 2 30 115% 34,5
grupa 3 15 135% 20,25
- bunuri nealimentare 210 173,57% 364,5
grupa 1 120 180% 216
grupa 2 90 165% 148,5
- servicii 15 160% 24
grupa 1 6 190% 11,4
grupa 2 9 140% 12,6
Total 330 157,95% 521,25

 p1 q 0 521,25
a) I p (1 / 0)    157,95%
L

 p0 q0 330

 b.a lim . p1 q0 132,75

I pL(1 / 0)    126,43%
b . a lim .
 b.a lim . p0 q0 105

 b.nea lim . p1 q0 364,5

I pL(1 / 0)    173,57%
b . nea lim .  b.nea lim . p 0 q0 210

22
  servicii p1 q0 24
I pL(1 / 0) servicii    160%
 servicii p0 q0 15

b) veniturile nominale
VN0 = 300 lei
VN1 = 300 + 300 x 12% + compensaţie
Compensaţia acordându-se pentru bunurile şi serviciile din grupa 1, trebuie calculat indicele
mediu al preţurilor pentru produsele şi serviciile din această grupă:
 grupa1 p1q 0 78  216  11,4
L
I p =   164,19%
 grupa1 p 0 q0 60  120  6

Compensaţiele din grupa 1 =  grupa1 p 0 q 0  I p (pentru grupa 1) = 186 × (164,19% - 1) =

L

119,4 sau
Compensaţiele din grupa 1 =  p1 q 0   p 0 q 0 = 305,4 – 186 = 119,4
VN1 = 300 + 300×12% + 119,4 = 455,4
c) indicele veniturilor nominale
VR1 I VN (1 / 0 ) VN 1 / VN 0 151,8%
I VN (1 / 0 )      96,1%
VR0 I p (1 / 0 ) I p (1 / 0 ) 157,95%
ceea ce exprimă o scădere a volumului fizic al consumului, compensaţia şi creşterea de salariu
nefiind suficiente pentru menţinerea consumului din perioada precedentă.

Aplicaţia nr.19
O întreprindere are o capacitate de producţie normată de 100 unităţi sau lună dintr-un bun “X”
şi produce la capacitate timp de 4 luni. Costul variabil mediu este de 10 u.m., iar costul fix este de
2000 u.m./luna. În primele trei luni vinde câte 20 unităţi sau lună la preţul de 40 u.m., iar la sfârşitul
lunii a patra vinde întreaga producţie deţinută la preţul de 20 u.m.
Metoda costului total. Stabilirea nivelului încasărilor lunare (Vi = preţul x cantitatea vândută):
V 1 = 40 x 20 = 800 u.m.
V 2 = 40 x 20 = 800 u.m.
V 3 = 40 x 20 = 800 u.m.
V 4 = 20 x [3 x (100-20) + 100] = 6800 u.m.
Stabilirea costului lunar aferent vânzărilor (Ci = cost total unitar x cantitatea vândută):
C 1 = (10 + 2000/100) x 20 = 600 u.m.
C 2 = (10 + 2000/100) x 20 = 600 u.m.
C 3 = (10 + 2000/100) x 20 = 600 u.m
C 4 = (10 + 2000/100) x 340 = 10.200 u.m
Stabilirea profitului lunar (Пi = Vi - Ci) şi la nivelul perioadei analizate (П = ΣПi
П1 = 800 - 600 = 200 u.m.
П2 = 800 - 600 = 200 u.m.
П3 = 800 - 600 = 200 u.m.
П4 = 6800 - 10200 = - 3400 u.m.
П = 200 x 3 - 3400 = - 2800 u.m.
Evaluarea stocului la sfârşitul fiecărei luni (Si = cost total unitar x cantitatea aflată în stoc):
S1 = 30 x 80 = 2400 u.m.
S2 = 30 x 160 = 4800 u.m.
S3 = 30 x 240 = 7200 u.m.
23
 Metoda costului variabil. Stabilirea nivelului încasărilor lunare (Vi) - nu diferă faţă de metoda
costului total.
Stabilirea costului lunar aferent vânzărilor (Ci = CVi + CFi)
C1 = (10 x 2000) + 2000 = 2200 u.m.
C2 = (10 x 2000) + 2000 = 2200 u.m
C3 = (10 x 2000) + 2000 = 2200 u.m
C4 = (10 x 340) + 2000 = 5400 u.m
Stabilirea profitului sau pierderii lunare (Пi) la nivelul perioadei analizate (П):
П1 = 800-2200 = -1400 u.m.
П2 = 800-2200 = -1400 u.m.
П3 = 800-2200 = -1400 u.m.
П4 = 6800-5400 = + 1400 u.m.
П = - 2800 u.m.
Evaluarea stocului la sfârşitul lunii (S,=costul variabil mediu x cantitatea aflată în stoc):
S1 = 10 x 80 = 800 u.m.
S2 = 10 x 160 = 1600 u.m.
S3 = 10 x 240 = 2400 u.m.
Compararea rezultatelor obţinute:
- prin metoda costului variabil managementul firmei este informal - prin pierderile aferente
primelor trei luni – s-a produs o cantitate mare fără a avea desfacerea asigurată fiind asigurate o
decizie cu efecte nefavorabile;
- prin metoda costului total pierderea apare abia în ultima lună şi are un nivel considerabil;
- pierderea la sfârşitul perioadei este aceeaşi prin ambele variante.
Notă: dacă stocurile sunt realizate deliberat, pentru a preîntâmpina o cerere sezonieră,
pierderile semnalate prin metoda costului variabil nu mai corespund realităţii economice.

Aplicaţia nr.20
Un producător doreşte fundamentarea preţului unui produs în conformitate cu mutaţiile din
interiorul şi exteriorul întreprinderii sale. În acest scop economiştii din întreprindere au la dispoziţie
următoarele informaţii:
- antecalculaţia de fundamentare a ultimului preţ de ofertă:

Nr.crt. Articole de calculaţie Valori (Ct0)

% lei
1 Materii prime si materiale directe - 20000
2 Materiale recuperabile (se scad) 0,7 140
3 Salarii brute directe - 5850
4 CAS 15 877,5
5 CIFU 57 3834,6
6 CCS 110 7400
7 Cost sectie 37822
8 CG 12,5 4727,7
9 Total cost complet 42549,8

Se înregistrează următoarele modificări legate de variaţia producţiei şi a pieţei:

1.Preţurile materiilor prime cresc, indicele preţului fiind Ip = 300%;
24
 2.Indicele de utilizare a materiilor prime creşte de la 0,89 la 0,94;
3.Proporţia materialelor recuperabile creşte la 0,8%;
4.Ca urmare a renegocierii contractului de muncă salariile cresc cu 15%;
5.Indicele productivităţii muncii scade cu 40%;
6.Proporţia C.A.S. plus contribuţia la ajutorul de şomaj este stabilită la 20%;
7.C.C.S. scade la 98%.
Se cere:
a) actualizarea costului;
b) preţul de ofertă al produsului ştiind că în perioada de bază rentabilitatea a fost 10% şi se
doreşte menţinerea aceleiaşi mase a profitului pe produs.

Rezolvare:

Nr.crt Articole de calculaţie Valori (Ct0) Valori (Cta)

% lei % Lei
1 Materii prime si materiale - 20000 - 56808,5
directe
2 Materiale recuperabile (se 0,7 140 0,8 480
scad)
3 Salarii brute directe - 5850 - 9418,5
4 CAS 15 877,5 20 1883,7
5 Cifu 57 3834,6 57 6442,2
6 Ccs 110 7400 98 11076
7 Cost sectie 37822 85148,9
8 CG 12,5 4727,7 12,5 10644
9 Total cost complet 42549,8 95792,9
10 Profit 10 4255 4,44 4255
11 Pret 46804,8 100047,9

a)
1. MPa = Mpo x Ip = 20 000 x 300/100 = 60 000
M'Pa = MPa x Uo/Ua = 60 000 x 0.89/0,94 = 56 808,5
2. Mra = MPa x cota actualiz. = 60 000 x 0,8% = 480
3. Sba = Sbo + AdSb = 5850 x 1,15 = 6727,5
S'ba = 6727,5 x (100 +40)/100 = 9418,5
4. CASa = Sba x cota actualiz = 9418,5 x 20/100 = 1883,7
b)
πo = Cto x r πo =42549,8 x 10% = 4255
Po = Cto + πo = 42549,8 + 4255 = 406804,8
Pa = Cta + πo = 95792 + 4255 = 100 047,9
rπ = 42551/ 95792,9 = 4,44%
Ica/o rπ = 95792,9/42549,8 = 224,13%
IPa/o = 1000047,9/46804,7 = 213,76%

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Beju V., Preturi, Editura Economica, Bucuresti, 2000

2. Babaita I., Duta A., Piete si preturi, Editura de Vest, Timisoara, 1995
3. Babaita I., Duta A., Imbrescu I., Microeconomie, Editura de Vest, Timisoara, 1995
4. Ciurlau C., Dura C., Slusariuc G., Preturi si concurenta, Editura Focus, Petrosani,
2002
5. Dura C., Magda D., Economie politica I, Editura Focus, Petrosani, 2003
6. Enea – Smarandache I., Tomita I., Buse L., Cirlau C., Murarita I., Bandoi A.,
Microeconomie, Editura Universitaria, Craiova, 1999
7. Mosteanu T., Floricel C., Dumitrescu D., Alexandru F., Preturi si concurenta,
Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1997
8. Mosteanu T., Floricel C., Dumitrescu D., Alexandru F., Culegere de lucrari
aplicative si studii de caz la disciplina preturi si concurenta, Editura Didactica si
Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1997
9. Mosteanu T., Concurenta. Abordari teoretice si practice, Editura Economica,
Bucuresti, 2000
10. Mosteanu T., Preturi, echilibru concurential si bunastare sociala, Editura
Economica, Bucuresti, 2001
11. Mosteanu T., Dumitrescu D., Alexandru F., Vuta M., Obreja L., Serbanescu C.,
Stoian A., Preturi si concurenta, Editura Universitara, Bucuresti, 2005
12. Tomita I., Ciurlau C., Preturi si tarife, Editura Universitaria, Craiova, 1995
13. Tomita I., Ciurlau C., Preturi si concurenta, Editura Universitaria, Craiova, 2001
14. Tomita I., Ciurlau C., Bandoi A., Marcu N., Preturi. Manual universitar, Editura
Universitaria, Craiova, 2003
15. Vrânceanu D., Politici de preturi, Editura Uranus, Bucuresti, 2006

Lector univ.dr.Viorel Crăciuneanu*

*cadru didactic asociat

26