randafirul (Rosa L.

) este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, originar din

regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de specii de
arbuști erecți, deseori spinoși.
Planta tipică are tulpina spinoasă și fructul ca măceșele trandafirului sălbatic, Rosa canina, care
crește sub formă de tufișuri în regiunile aride, cu soluri calcaroase.
Înflorirea trandafirului este anuală. Specii încadrate în grupa măceșilor decorativi și a trandafirilor de
parc: Rosa canina (măceșul comun), Rosa rubrifolia (măceșul roșu), Rosa alba (trandafirul
alb), Rosa demascena (trandafirul de Damasc), Rosa lutea (măceșul galben), Rosa
rugosa (trandafirul cu frunze încrețite).

Cuprins

 1Caractere morfologice
 2Înmulțire
 3Utilizare
 4Specii
 5Sistematică
 6Simbolistică
 7Istoria trandafirului
 8Note
 9Bibliografie
 10Vezi și
 11Legături externe

Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

 Tulpina, poate fi cățărătoare sau târâtoare, de înălțime variabilă în funcție de soi 0.5 – 4 m.
 Frunzele alterne, imparipenat-compuse, însoțite de stipele, pot fi caduce sau persistente.
 Florile cu 5 petale, 5 sepale și număr mare de stamine și un singur pistil, pot fi solitare,
pauciforme, umbeliforme sau dispuse în raceme umbeliforme, de diverse culori (albe, galbene,
roz, roșii, etc).
 Fructul este cărnos, iar receptaculul, sferic sau urceolat, cu numeroase ovare, stilul cu
stigmatul capitat.

Înmulțire[modificare | modificare sursă]
Se înmulțește atât pe cale sexuată (prin semințe) cât și pe cale asexuată (drajoni, butași, marcotaj,
altoire, etc.), în locuri însorite. Preferă soluri cu textură lutoasă, permeabilă, bine drenate, adânc
lucrate și bogate în substraturi nutritive. Nu sunt favorabile solurile cu reacție acidă și nici cele cu
tendință accentuată spre reacție alcalină.

Utilizare[modificare | modificare sursă]
Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri și grădini (ca exemplare izolate sau grupate), având o
deosebită valoare decorativă. Ca flori tăiate se pot folosi în aranjamente florale și în arta buchetieră,
fiind foarte apreciate pentru colorit și parfum. Se întrebuințează și pentru extragerea uleiurilor eterice
din petale.

Specii[modificare | modificare sursă]
Cuprinde peste 200 specii:

 Rosa acicularis
 Rosa arvensis Huds.t.
 Rosa canina L.
 Rosa centifolia L.
 Rosa chinensis Jacq.
 Rosa cinnamomea L.
 Rosa damascena Mill.
 Rosa eglanteria L.
 Rosa foetida Herrm.
 Rosa gallica L.
 Rosa multiflora Thumb.
 Rosa odorata Andrews.
 Rosa rugosa Thumb.
 Rosa tomentosa Smith.

Sistematică[modificare | modificare sursă]
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune
trebuie îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.
Specia „Cinnamomeae” cu 85 de variante răspândit în America de Nord, Asia și Europa,
ca de exemplu

 Rosa acicularis
 Rosa arkansana
 Rosa beggeriana
 Rosa blanda
 Rosa laxa
 Rosa majalis
 Rosa moyesii
 Rosa multibracteata
 Rosa pendulina
 Rosa rugosa
 Rosa sertata
 Rosa suffulta
 Rosa willmottiae
 Rosa woodsii
Specia „Carolinae” cu 6 variante fiind răspândit în America de Nord

 Rosa carolina
 Rosa nitida
 Rosa palustris
 Rosa virginiana
Specia „Caninae” cu 60 de variante
Specia „Synstylae” cu 30 - 35 variante, fiind răspândit în Asia, America de Nord, Africa și
Europa

 Rosa abyssinica
 Rosa arvensis
 Rosa filipes
 Rosa helenae
 Rosa multiflora
 Rosa phoenicia
 Rosa sempervirens
 Rosa setigera
 Rosa wichurana
Specia „Pimpinellifoliae” cu 15 variante, fiind Specia „Indicae” cu 2 sau 3 variante
răspândit în Asia și Europa
 Rosa chinensis
 Rosa altaica  Rosa odorata
 Rosa ecae  Rosa gigantea
 Rosa foetida Specia „Laevigatae” cu
 Rosa hugonis
 Rosa primula  Rosa laevigata
 Rosa sericea Specia „Gallicanae” cu
 Rosa spinosissima
 Rosa banksiana  Rosa gallica
 Rosa cymosa Specia „Platyrhodon” cu
Specia „Bracteatae” cu 2 variante
 Rosa roxburghii
 Rosa bracteata Specia „Hesperhodos” cu 2 variante, răspândit
 Rosa clinophylla în America de Nord

 Rosa stellata
 Rosa minutifolia

Aceste variante au luat naștere prin selecție naturală sau artificială, iar prin încrucișări au apărut
hibrizi. Numărul mare de variante a dus la determinarea dificilă a originii și clasificarea unor variante
de trandafiri.

Simbolistică[modificare | modificare sursă]
În religia catolică, trandafirul este simbolic o componentă a Rozariu, deoarece aceasta floare este
foarte aproape de Vergine Maria, cu care el a fost în mai multe rânduri reprezentate.

Istoria trandafirului[modificare | modificare sursă]

Potrivit studiilor efectuate de geologi și de paleontologi, trandafirii au apărut pe pământ înaintea
apariției omului. Cercetătorii au găsit urme de petale de trandafiri pe bucăți de cărbune vechi de
peste 50 de milioane de ani. Prima mențiune scrisă despre trandafirul sălbatic provine din Grecia
Antică, din secolul al IV-lea î.Hr. În scrierile istoricului grec Teofrast, este menționat un trandafir
sălbatic – Rosa galica. Potrivit lui Teofrast, grecii culegeau trandafirii, dar se ocupau și de cultivarea
tufișurilor de trandafiri. În perioada romană, petalele de trandafiri erau utilizate pentru a decora
străzile pe care treceau armatele victorioase. Filosoful roman Pliniu a scris despre un trandafir cu
miros de mosc, despre care unii contemporani ai lui credeau că nici nu există.
În perioada Evului Mediu, cronicile menționează șapte specii de trandafiri sălbatici. Păducelul,
crescut în gardurile vii specifice perioadei, era utilizat masiv în scopuri medicinale, inclusiv pentru
tratamentul turbării. Timp de sute de ani, în Europa au fost folosiți doar trandafirii sălbatici. Momentul
de cotitură în existența trandafirilor a fost anul 1750. Mari exploratori europeni au adus, din Estul
Îndepărtat, specii noi de trandafiri. Spre deosebire de trandafirii existenți până atunci în Europa,
trandafirii aduși din Asia înfloreau de mai multe ori pe an. Un astfel de trandafir a fost cel din soiul
numit ”Căpitanul Cook”, adus din Peninsula Kamchatka. Trandafirii aduși din Asia au fost replantați
cu grijă în Europa. Astfel, au apărut grădinile de trandafiri și s-a născut arta amenajării grădinilor de
trandafiri.
Crescătorii de trandafiri obișnuiesc să-și numească soiurile noi de trandafiri fie după numele unor
celebrități internaționale, fie pentru a marca anumite evenimente internaționale, fie după numele
unor designeri florali internaționali. Astfel, există trandafirii din soiurile Julio Iglesias®, Marie Curie®,
Jeanne Moreau®, Princesse De Monaco®, Monica Belluci® sau Liv Tyler®. Trandafirul numit
HAPPY® (Fericire) a apărut în Franța la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. Trandafirul
 PEACE® (Pace) a fost oferit celor 49 de delegați naționali la înființarea Organizației Națiunilor Unite
(ONU) în anul 1949. [1]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Meilland, a Life in Roses, De Alain Meilland, Gilles Lambert

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Beldie Al. Flora României - Determinator ilustrat al plantelor vasculare, Editura Academiei
Ramâne, 1979
 Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989;
 Dicționar enciclopedic român, Editura politică, București, 1966.
 Ana Tomescu, "Cultura trandafirilor", Editura Gramen, București, 2012.
 Alain Meilland, Meilland: A Life in Roses, Southern Illinois University Press, 1984

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Listă de plante ornamentale
 Măceș
 Rosaceae

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Trandafir

Wikispecies conține informații legate de Trandafir

Caută „trandafir” în Wikționar, dicționarul liber.

 „Rosa” în Dicționar dendrofloricol la DEX online

 Ghid de plantare si ingrijire a florilor
 Caracterizarea genului Roza L.
 Regina florilor, 28 aprilie 2010, Dorin Marian, Revista Magazin
 Vremea trandafirilor, 4 aprilie 2000, Evenimentul zilei
 Rose Alina Perfumella
Categorii: 
 Genuri de plante
 Plante ornamentale
 Rosaceae
 Flori