Legislația recunoaște, prin urmare, dreptul copilului de a fi consultat cu privire la orice decizie care îl

privește.

Conform legii, asistența pentru consumatorii de droguri trebuie să fie integrată (medicală,
psihologică și socială), prin metoda managementului de caz, și se află în responsabilitatea Centrului
de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog – CPECA.

Furnizarea de servicii de asistență integrată pentru consumatorii de droguri prevede următoarele

etape:

- evaluarea cazului, în vederea intrării într-un program de tratament;

- planificarea, stabilirea obiectivelor și implementarea intervențiilor prevăzute în planul individual de

asistență (PIA);

- încheierea unui acord de asistență între furnizorul de servicii și persoana care consumă droguri;

- stabilirea legăturilor între servicii și resurse, monitorizarea implementării intervențiilor și advocacy;

- finalizarea programului.

Programul integrat de asistență pentru un consumator de droguri se realizează în cadrul a patru

tipuri de programe integrate de asistență (PIT)(7), prevăzute de legislație, încadrarea fiind ghidată de
un set de criterii de orientare pentru fiecare dintre acestea. PIT 4, care este adresat asistenței pentru
consumatorii de droguri cu risc sever, datorat intoxicaţiei/ sevrajului sau semnelor/ simptomelor
biomedicale ori emoţionale/ comportamentale, prevede, între criteriile de orientare, vârsta de peste
18 ani.

Orice consumator de droguri se poate adresa, pentru servicii de asistență, oricăruia dintre următorii
furnizori de servicii(8):

(1) Legea nr. 272/2004, republicată 2014, art. 4.

(2). Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul
copiilor şi tinerilor din România, rhrn.ro/public/uploads/file/226/evaluarea-riscurilor-asociate-
consumului-de-substante-noi-cu-proprietati-psihoactive-in-randul-copiilor-si-tinerilor-din-romania-
raport-de-cercetare-2011.pdf.

(3). Studiul privind adolescenţii cu risc crescut HIV/ SIDA, p. 8, http://www.unicef.ro/wp-

content/uploads/rezumat-studiul-privind-adolescentii-cu-risc-crescut-hivsida.pdf.
(4) Metodologia privind asistența integrată a minorilor consumatori de droguri, p.8.

(5) Ibidem, p.14.Legislația recunoaște, prin urmare, dreptul copilului de a fi consultat cu privire la
orice decizie care îl privește.

Conform legii, asistența pentru consumatorii de droguri trebuie să fie integrată (medicală,
psihologică și socială), prin metoda managementului de caz, și se află în responsabilitatea Centrului
de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog – CPECA.

Furnizarea de servicii de asistență integrată pentru consumatorii de droguri prevede următoarele

etape:

- evaluarea cazului, în vederea intrării într-un program de tratament;

- planificarea, stabilirea obiectivelor și implementarea intervențiilor prevăzute în planul individual de

asistență (PIA);

- încheierea unui acord de asistență între furnizorul de servicii și persoana care consumă droguri;

- stabilirea legăturilor între servicii și resurse, monitorizarea implementării intervențiilor și advocacy;

- finalizarea programului.

Programul integrat de asistență pentru un consumator de droguri se realizează în cadrul a patru

tipuri de programe integrate de asistență (PIT)(7), prevăzute de legislație, încadrarea fiind ghidată de
un set de criterii de orientare pentru fiecare dintre acestea. PIT 4, care este adresat asistenței pentru
consumatorii de droguri cu risc sever, datorat intoxicaţiei/ sevrajului sau semnelor/ simptomelor
biomedicale ori emoţionale/ comportamentale, prevede, între criteriile de orientare, vârsta de peste
18 ani.

Orice consumator de droguri se poate adresa, pentru servicii de asistență, oricăruia dintre următorii
furnizori de servicii(8):

(1) Legea nr. 272/2004, republicată 2014, art. 4.

(2). Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul
copiilor şi tinerilor din România, rhrn.ro/public/uploads/file/226/evaluarea-riscurilor-asociate-
consumului-de-substante-noi-cu-proprietati-psihoactive-in-randul-copiilor-si-tinerilor-din-romania-
raport-de-cercetare-2011.pdf.
(3). Studiul privind adolescenţii cu risc crescut HIV/ SIDA, p. 8, http://www.unicef.ro/wp-
content/uploads/rezumat-studiul-privind-adolescentii-cu-risc-crescut-hivsida.pdf.

(4) Metodologia privind asistența integrată a minorilor consumatori de droguri, p.8.

(5) Ibidem, p.14.- stabilirea legăturilor între servicii și resurse, monitorizarea implementării
intervențiilor și advocacy;

- finalizarea programului.

Programul integrat de asistență pentru un consumator de droguri se realizează în cadrul a patru

tipuri de programe integrate de asistență (PIT)(7), prevăzute de legislație, încadrarea fiind ghidată de
un set de criterii de orientare pentru fiecare dintre acestea. PIT 4, care este adresat asistenței pentru
consumatorii de droguri cu risc sever, datorat intoxicaţiei/ sevrajului sau semnelor/ simptomelor
biomedicale ori emoţionale/ comportamentale, prevede, între criteriile de orientare, vârsta de peste
18 ani.

Orice consumator de droguri se poate adresa, pentru servicii de asistență, oricăruia dintre următorii
furnizori de servicii(8):- stabilirea legăturilor între servicii și resurse, monitorizarea implementării
intervențiilor și advocacy;

- finalizarea programului.

Programul integrat de asistență pentru un consumator de droguri se realizează în cadrul a patru

tipuri de programe integrate de asistență (PIT)(7), prevăzute de legislație, încadrarea fiind ghidată de
un set de criterii de orientare pentru fiecare dintre acestea. PIT 4, care este adresat asistenței pentru
consumatorii de droguri cu risc sever, datorat intoxicaţiei/ sevrajului sau semnelor/ simptomelor
biomedicale ori emoţionale/ comportamentale, prevede, între criteriile de orientare, vârsta de peste
18 ani.

Orice consumator de droguri se poate adresa, pentru servicii de asistență, oricăruia dintre următorii
furnizori de servicii(8): (1) Legea nr. 272/2004, republicată 2014, art. 4.

(2). Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul
copiilor şi tinerilor din România, rhrn.ro/public/uploads/file/226/evaluarea-riscurilor-asociate-
consumului-de-substante-noi-cu-proprietati-psihoactive-in-randul-copiilor-si-tinerilor-din-romania-
raport-de-cercetare-2011.pdf.

(3). Studiul privind adolescenţii cu risc crescut HIV/ SIDA, p. 8, http://www.unicef.ro/wp-

content/uploads/rezumat-studiul-privind-adolescentii-cu-risc-crescut-hivsida.pdf.

(4) Metodologia privind asistența integrată a minorilor consumatori de droguri, p.8.

(5) Ibidem, p.14. (1) Legea nr. 272/2004, republicată 2014, art. 4.

(2). Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive în rândul
copiilor şi tinerilor din România, rhrn.ro/public/uploads/file/226/evaluarea-riscurilor-asociate-
consumului-de-substante-noi-cu-proprietati-psihoactive-in-randul-copiilor-si-tinerilor-din-romania-
raport-de-cercetare-2011.pdf.
(3). Studiul privind adolescenţii cu risc crescut HIV/ SIDA, p. 8, http://www.unicef.ro/wp-
content/uploads/rezumat-studiul-privind-adolescentii-cu-risc-crescut-hivsida.pdf.

(4) Metodologia privind asistența integrată a minorilor consumatori de droguri, p.8.

(5) Ibidem, p.14.În opinia lui Ross Campbell, “mulţi alţi adolescenţi vor invoca presiunea colegilor ca
scuză pentru consumul de droguri. Aceasta de fapt este un mod de a suspenda responsabilitatea
celui ce consumă droguri. Din păcate, acceptarea scuzei cu presiunea colegilor poate duce la
ignorarea unor problem neurologice, care pot fi cauza folosirii drogurilor.”

5.5 Teorii şi modele explicative

Există o serie de teorii şi modele explicative, cele din urmă împărţindu-se în două categorii: un
model explicative centrat pe individ şi un model explicative centrat pe societate.

Pentru realizarea acestui proiect au fost folosite mai multe surse bibliografice:

Rădulescu, Sorin, Damboeanu, Cristina, Sociologia consumului şi abuzul de droguri,Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2006

Ferreol, Gilles, Adolescenţii şi toxicomania, trad. De Adina Cobuz, Ed.Polirom,Iaşi, 2000

Campell, Ross,Copiii noştri şi drogurile, trad.de Lucian Popescu,Ed.Curtea veche,Bucureşti,2001

http://www.ana.gov.ro (site-ul Agenţiei Naţionale Antidrog)

5.4 Cauzele care conduc la consumul de droguri

Consumul de droguri, supranumit şi “moartea albă” este considerat in fenomen social, care a luat
amploare în ultimii ani la noi în ţară şi care este greu de stopat în acest moment. Categoriile cele mai
vulnerabile sunt elevii şi studenţii, cuprinse în grupele de vârsta 15-25 ani. Multiple sunt cauzele care
îi împing pe tineri spre consumul de droguri cum ar fi: curiozitatea,tentaţia, dorinţa de senzaţii tari,
plictiseala, dezorientarea, singurătatea, lipsa prietenilor, moartea unei fiinţe dragi, problem
personale, destrămarea familiei(decesul unui membru al familiei, divorţul părinţilor),anturajul etc.
Totodată “adolescenţii, sunt lipsiţi de o informare corespunzătoare în cee ace priveşte pericolul
consumului de droguri, dar şi de un ajutor psihologic specializat pentru depăşirea momentelor de
criză existenţială”. 5.2 Momentul apariţiei drogurilor

Gilles Ferreol în “Adolescenţii şi toxicomania” susţine că momentul apariţiei “consumului ilicit de

droguri, ca fenomen cu dimensiuni sociale, îşi are originea în anii ’50-’60, în cursul dramaticilor
mutaţii culturale ale lumii occidentale. Acest fenomen a pătruns în toate comunităţile, progresând
extreme de rapid în rândul tinerilor, fapt ce se datorează mai multor factori.”

5.3 Principalele tipuri de droguri şi locurile în care acestea pot fi consummate de adolescenţi

Tipurile de droguri care sunt cel mai des folosite în rândul adolescenţilor sunt în general cele care
sunt considerate “droguri uşoare”: marijuana, amphetamine, cannabis, hasis, drogurile sintetice-
ectasy, drogurile de petrecere. Mai rar sunt utilizate cocaine şi heroina.
Locurile în care drogurile sunt consummate de către tineri sunt multiple: acasă, în aer liber, acasă la
prieteni sau la rude, în cluburi.- Factorii care duc la consumul de droguri

- Teorii şi modele explicative

- Efecte ale consumului de droguri

- Statistici cu privire la consumul de droguri

- Instituţii şi organizaţii nonguvernamentale implicate în lupta antidrog

4. Delimitarea universului cercetării

Populaţia caăreia îi este specific acest fenomen sunt: adolescenţii cu vârste cuprinse între 15-18 ani,
mai exact elevii de liceu, persoanele care îi sprijină (părinţii, profesorii), dar şi cei care se implică în
combaterea acestui fenomen (instituţii şi organizaţii nonguvernamentale).

5. Dezvoltarea cadrului theoretic al cercetării

5.1 Definiţia drogurilor şi a abuzului de droguri

În lucrarea sa, “Copiii noştri şi drogurile”, Ross Campbell defineşte drogulca fiind “o substanţă a
carei folosinţă se transformă în obicei şi careafectează direct creierul şi sistemul nervos, schimbă
dispoziţia, percepţia sau starea de conştiinţă.” Consumul de droguri poate duce treptat la abuzul de
droguri care este definit de acelaşi autor astfel “întrebuinţarea greşită sau exagerată a unui drog,
până la punctual în care devine un panacea sau principalul aspect asupra căruia se concentrează
viaţa cuiva.”

- Prezentarea cadrului legal/ strategii/planuri de actiune/masuri legale

- Prezentarea metodologiei cercetarii - abordare, scop, ipoteza-cadru, obiective specifice, metoda,

tehnici de lucru, procedee asistentiale si instrumente de lucru

1. Stabilirea temei

Tema acestui proiect de cercetare o reprezintă “ Consumul de droguri în rândul adolescenţilor“,mai

exact “Consumul de droguri în rândul adolescenţilor în liceele bucureştene“.

2. Fixarea obiectivelor

Au fost stabilite o serie de obiective şi acestea sunt:

-identificarea principalelor tipuri de droguri care sunt consummate de adolescenţii care studiază în
liceele bucureştene, precum şi frecvenţa consumului

-stabilirea principalelor grupe de vârstă în care se consumă frecvent droguri

-motivele consumului de droguri

-factorii care favorizează consumul de droguri în rândul adolescenţilor

-efectele consumului de droguri

-impactul drogurilor asupra elevilor, părinţilor, profesorilor

-identificarea atitudinilor adolescenţilor asupra consumului de droguri

3. Documentarea preliminară

Acest proiect de cercetare conţine mai multe puncte şi anume:

- Definirea drogurilor şi abuzul de droguri

- Momentul apariţiei drogurilorEUROPENIZAREA: PRACTICI ŞI STRATEGII INSTITUŢIONALE

„Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XX, nr. 3–4, p. 299–317, Bucureşti, 2009

INSTITUŢIONALIZAREA PROBAŢIUNII ÎN ROMÂNIA:

PRACTICI ŞI STRATEGII SITUAŢIONALE ÎN CONTEXTUL

(POST)ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ

ECATERINA BALICA∗

ABSTRACT

THE INSTITUTIONALIZATION OF PROBATION IN ROMANIA:

SITUATIONAL PRACTICE AND STRATEGIES IN THE CONTEXT

OF THE (POST-) ACCESSION TO THE EUROPEAN UNION

This study deals with the history of the institution of probation in Romania, its

stages of development, its development strategies and practice, as well as the

situational strategies specific to the crisis situations generated by the decision of

aligning the activity of probation counselors to the relevant European rules. In order

to give consistency to our attempt, we focused on a crisis faced by the national

probation system services, a moment triggered by the entry into force, as of April 1,

2007, of the amendments to Article 482 of the Criminal Procedure Code. The new

provisions of Article 482 set out the obligation of criminal prosecution bodies (the

police and prosecution offices) or of courts of law to request assessment reports in

cases involving underage delinquents. The task of drafting these assessment reports is
incumbent on the probation counselors in the 41 units existing at the national level.

The study carried out within the Bucharest Probation Service tried to capture the

practice and reactions of counselors in the context of the overloading of the Service’s

activity, the coping strategies for overcoming the crisis situation and the conclusion

thereof.

Keywords: probation, practice, institutional strategies, European Union.

1. PROBAŢIUNEA, O FORMĂ DE REFORMARE A SISTEMULUI

DE SANCŢIONARE A INFRACTORILOR

Reforma sistemului judiciar, impusă, într-o primă fază, de trecerea la o

societate democratică şi de necesitatea integrării, în a doua fază, în Uniunea

Europeană şi, prin urmare, de necesitatea sistemului judiciar, de a se alinia

∗ Address correspondence to Ecaterina Balica: Institutul de Sociologie al Academiei Române,

Calea 13 Septembrie, nr. 13, sector 5, 050711 Bucureşti, România, e-mail: catibalica@yahoo.com

Ecaterina Balica 2

300

normelor europene, a vizat şi dezvoltarea unor instituţii moderne, capabile să ofere

o alternativă la pedeapsa privativă de libertate şi apte să propună soluţii pentru

reintegrarea socială a infractorilor.

În acest context, instituţia probaţiunii s-a dovedit a fi o idee care promitea

reformarea sistemului de sancţionare a infractorilor, propunând menţinerea

acestora în comunitate sub supravegherea consilierilor de probaţiune. Experienţa

acumulată de diverse state din spaţiul european, dar şi din alte părţi ale lumii, în

domeniul probaţiunii, a demonstrat eficienţa activităţilor incluse în sfera

probaţiunii. Rezultatele înregistrate ca urmare a desfăşurării unor activităţi

specifice, care vizau menţinerea în comunitate a unor categorii de infractori, în

special minori sau persoane care au comis infracţiuni mai puţin grave, în scopul

asigurării unei resocializări eficiente şi al eliminării efectelor socializării negative

din contactul cu mediul penitenciar, presiunea internaţională orientată spre

respectarea drepturilor omului, dar şi considerente care au ţinut inclusiv de raţiuni

strict economice (costurile ridicate ale instituţionalizării persoanelor condamnate,

în condiţiile respectării standardelor internaţionale) au fost câteva dintre motivele

pentru care profesioniştii din sistemul juridic au optat pentru introducerea instituţiei

probaţiunii în România.

1.1. INSTITUŢIA PROBAŢIUNII ÎN SPAŢIUL EUROPEAN

Probaţiunea în Europa s-a dezvoltat în mod diferit, în funcţie de sistemul

juridic specific anumitor state, dar şi în funcţie de modul în care au înţeles

iniţiatorii instituţiei probaţiunii să promoveze această idee. Analiza realizată de I.

Durnescu asupra modului în care s-a dezvoltat probaţiunea în spaţiul european a

evidenţiat existenţa a patru modele de sisteme de probaţiune, care au fost descrise

de autor după cum urmează:

1. „sisteme de probaţiune care au la bază ideea promovării măsurilor şi

sancţiunilor comunitare (Estonia şi Turcia);

2. sisteme de probaţiune care funcţionează cu scopul de a ajuta sistemul

judiciar (procurori şi judecători) să ia cea mai bună decizie atunci când formulează

o sentinţă (Italia, România);

3. sisteme de probaţiune care au la bază modelul reabilitării/protecţiei

populaţiei (Franţa, Austria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Irlanda de

Nord, Norvegia, Germania, Bulgaria);

4. sisteme de probaţiune care au la bază modelul punishment or enforcement

(Marea Britanie)”1.

Aşa cum reiese din analiza lui Durnescu, România se înscrie, prin sistemul de

probaţiune dezvoltat, în modelul construit în scopul îmbunătăţirii actului de justiţie

1 Ioan Durnescu, An Exploration of the Purposes and Outcomes of Probation in European

Jurisdictions, „Probation Journal”, 2008, Sage, vol. 55 (3) p. 273.