George Stephănescu

(1843-1925)

George Stephănescu a fost un compozitor, pedagog și dirijor român.

În anul 1843 se naște la București, George Stephănescu, fiu al Mariei și al lui Mihail Hagi
Stephan , negustor de origine aromână, președinte al Camerei apelative de comerț din
București.
A studiat la Conservatorul din București cu Eduard Wachmann și la Conservatorul din
Paris cu H. Reber (armonie), E. Auber și A. Thomas (compoziție). A fost profesor de canto la
Conservatorul din București și dirijor al Teatrului național din București.
A fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți
lirice premergătoare Operei române ("Mama soacră", "Cometa" și "Scaiul bărbaților").
A compus o dramă lirică, feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima simfonie
românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv,
pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul
pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc. Arhitectul Victor G. Stephănescu a fost fiul acestuia.
Consacrat ca autor al primei simfonii româneşti - Simfonia în La major (1869) - o lucrare
de şcoală, scrisă în spiritul lui Haydn și Mendelssohn, George Stephănescu şi-a constituit,
treptat, un stil propriu, în care şi-au găsit locul înclinaţia sa pentru muzica programatică, dar şi
preocuparea pentru valorificarea elementului naţional, așa cum sunt Uvertura naţională
(1876), cele Şase hore pentru orchestră (poeme simfonice în miniatură apărute în perioada
1888-1902, inspirate din peisajele satului Căpăţâneni, unde compozitorul deţinea o casă de
vacanţă).
George Ștephănescu a abordat şi genul muzicii de cameră, lăsând, alături de câteva sonate
pentru pian sau pentru violoncel şi pian, un septet şi două octete pentru coarde, suflători şi
pian.