SAPTAMANA 26

Urgenţe hipertensive

Definiţie: urgenţa hipertensivă este un sindrom clinic caracterizat prin

creşterea persistentă a TA diastolice peste 130 mm Hg şi eventual a TA sistolice
peste 220 mm Hg şi care se însoţeşte frecvent, dar nu obligatoriu de deteriorarea
acută a funcţiilor unuia sau mai multor organe ţintă.
Urgenţele hipertensive care îndeplinesc aceste condiţii sunt:
● encefalopatia hipertensivă;
● HTA severă asociată cu accident cerebrovascular acut sau EPA sau IMA;
● Anevrismul disecant al aortei;
● Eclampsia.

Encefalopatia hipertensivă
Definiţia: reprezintă un sindrom clinic caracterizat prin manifestări
neurologice, uneori dramatice;
Clinic: bolnavul prezintă:
- cefalee
- confuzie
- somnolenţă
- tulburări de vedere
- convulsii generalizate
- uneori stare comatoasă
- vărsături de tip central prin hipertensiune intracraniană.
Examenul obiectiv arată valori mari ale TA cu minima peste 130 mmHg,
alterarea stării de conştientă; modificări ale FO (hemoragii, exudate, edem papilar).
Netratată, encefalopatia hipertensivă poate evolua spre comă şi moarte,
fiind o mare urgenţă hipertensivă.

Accidentele cerebrovasculare:
Riscul de AVC este direct corelat cu creşterea TA, în special a TA sistolice.
Clinic:
- semne de deficit motor;
- uneori semne meningeale
- alterări ale stării de conştienţă;
- valori crescute ale TA
Tratamentul HTA acute şi severe trebuie să se facă cu prudenţă, urmarindu-se
reducerea progresivă a TA şi evitandu-se administrarea de inhibitori adrenergici
centrali şi vasodilatatoare directe.
 Disecţa acută de aortă

Disecţia de aortă reprezintă ruptura acută a intimei aortice, frecvent la

nivelul unei plăci de aterom.
- disecţia de aortă la un hipertensiv reprezintă una dintre cele mai severe
urgenţe;
- fară o intervenţie terapeutică promptă, bolnavii pot deceda la interval de ore
sau zile prin tamponadă cardiacă, şoc cardiogen, infarct miocardic;
- în disecţia de aortă se evită medicaţia vasodilatatoare, singurul permis fiind
nitroprusiatul de sodiu în combinaţie cu propranololul

Insuficienţa ventriculară stingă

IVS acută în HTA poate apărea prin afectarea predominantă a funcţiei

diastolice în condiţiile creşterii tensionale chiar dacă funcţia sistolică este
conservată.
Manifestările clinice ale EPA hipertensiv sunt cele clasice dar specifice
sunt:
• persistenţa valorilor tensionale ridicate;
• eventuale semne clinice de afectare a organelor ţintă;
• istoric de hipertensiv vechi
HTA cu evoluţie accelerată şi malignă
Conform criteriilor de diagnostic OMS, HTA cu evoluţie accelerată se
defineşte prin:
* TA diastolică peste 130 m Hg
- exudate, hemoragii la examenul FO
- insuficienţă renală progresivă;
- eventual insuficienţă cardiacă stingă sau globală;
- relativă rezistenţă la tratamentul antihipertensiv;
- evoluţia rapidă a leziunilor histologice în organele ţintă.
HTA malignă: dacă la manifestările de mai sus se adaugă:
● edem papilar;
● anemie hemolitică;
● microangiopatie;
● leziuni de necroză fibrinoidă la nivelul microcirculaţiei renale,
cerebrale, miocardice.

HTA cu evoluţie accelerată şi malignă poate să complice diferite tipuri

etiologice de HTA:
 - HTA esenţiala incorect tratată
- HTA renovasculară;
- HTA renoparenchimatoasă, feocromocitom
- HTA din sclerodermie şi unele vasculite sistemice (periarterita nodoasă).

Criza de feocromocitom
Criza de feocromocitom poate fi provocată de diferite circumstanţe:
- stresul;
- anestezia şi angiografia:
- administrarea de diferite substanţe farmocologice (histamina,
nicotină, betablocante, antidepresive triciclice).
Clinic:
-cefalee
-transpiraţii
-anxietate
-aritmii severe
-hemoragie cerebrală
-angină pectorală severă.
Tratamentul trebuie efectuat prompt pentru a elimina riscul complicaţiilor
cerebrale sau cardiace.

Preeclampsia şi eclampsia
- Reprezintă mari urgenţe la femeia gravidă;
- Reducerea TA in eclampsie se face de elecţie cu hidralazină sau la nevoie
metildopa şi ketanserină (labetalol).
- Diureticul se evită sau se foloseşte cu prudenţă datorită riscului de
hipovolemie şi ischemie uteroplacentară;
- Se vor evita, de asemenea, nitroprusiatul de sodiu (induce intoxicaţia cu
cianid la fat); diozoxidul (poate determina hiperglicemie la copil);
trimetofanul (trece bariera uteroplacentară).
- Convulsiile dacă sunt prezente se tratează cu sulfat de magneziu 1 g iv (doza
maximă 6-8 g/24 ore) sau diazepam 10 mg iv (doza maximă 60 mg în 24
ore). Saltul tensional sever simptomatic.
Se caracterizează prin creşterea persistentă a valorilor tensionale
nereversibile spontan, care nu se acompaniază de la început de deteriorarea
funcţiilor organelor ţintă.
Clinic:
- cefalee intensă
- anxietate
- algii toracice
 - palpitaţii
- epistaxis
El nu reprezintă o urgenţă hipertensivă reală decît dacă evoluează la
bolnavi cu afectare cardiovasculară anterioară sau dacă sunt prezente condiţii
neurologice, umorale de stimulare a factorilor presori.

Tratamentul urgenţelor hipertensive:

Orice bolnav cu urgenţă hipertensivă trebuie internat, repausul la pat fiind
obligatoriu.
Inainte de insitutuirea tratamentului antihipertensiv se impune evaluarea
corectă a bolnavului.
Evaluarea iniţială a bolnavului cu urgenţă hipertensivă.
Istoric: .
- tipul etiologic al HTA, vechimea ei şi ultimul tratament
antihipertensiv;
- ingestia de agenţi presori: ex.simpaticomimetice;
- simptome evocatoare de afectare cerebrală, cardiacă sau
vizuală.

Examen clinic: (în afara măsurării TA)

- examenul fundului de ochi
- examen neurologic;
- status cardiopulmonar;
- aprecierea volumului lichidian al
organismului.
Examene de laborator:
- hemogramă;
- uree, creatinină, glicemie, electroliti;
- electrocardiogramă;
- examen radiologic cardiopulmonar
Tratarea unei urgenţe hipertensive trebuie să respecte cateva principii:
a) reducerea Ta se va face, progresiv, şi nu brusc pană la valori ale TA
diastolice în jur de 100 – 110 mmHg.
b) bolnavii cu salt tensional sever dar fară manifestări neurologice sau
cardiace,vor fi trataţi iniţial, cu medicamente antihipertensive orale
(ex.nifedipină per lingual 10 sau 20 mg sau captopril oral).
c) Se va evita asocierea parenterală a unui vasodilatator cu un
betablocant, deoarece asocierea poate reduce mult DC şi expune la
hipotensiune; excepţie face disecţia acută de aortă unde această
asociere este de elecţie.
d) In caz de hipertensiune intracraniană se contraindică folosirea
vasodilatatoarelor directe datorită vasodilataţiei cerebrale pe care o
induc.