3.

"Fiinta de lumina"

Dr. Moody descrie aceasta experienta ca fiind "poate elementul comun cel mai uimitor, dintre cazurile pe care le-am studiat, si desigur, elementul care are cea mai
profunda urmare asupra individului" (Viata dupa viata, pag. 45). Majoritatea oamenilor descriu aceasta experienta ca o aratare de lumina, care isi sporeste
stralucirea cu repeziciune; si cu totii o simt ca pe o fiinta personala, plina de caldura si iubire, fata de care noul raposat este atras cu un fel de atractie magnetica.
Recunoasterea acestei fiinte pare sa atarne de formatia religioasa a fiecaruia; prin ea insasi, aceasta nu are nici un semn de recunoastere. Unii o numesc
"Hristos", altii o numesc un "inger"; toti par sa socoteasca ca ea este o fiinta trimisa de undeva ca sa-i calauzeasca. Iata cateva relatari ale acestei experiente:

"Am auzit doctorii spunand ca eram mort, si aceasta s-a intamplat cand am inceput sa simt ca si cum ma rostogoleam, de fapt era un fel de plutire ... Totul era
negru, in afara de acel drum, care pornea de la mine, pe care vedeam aceasta lumina. Era o lumina foarte, foarte stralucitoare, dar nu era prea intinsa la inceput.
Cu cat ma apropiam de ea, se intindea tot mai tare" (pag. 48).

Altcineva cand a murit, s-a simtit plutind "in aceasta lumina limpede, de cristal curat ... Este o lumina aparte, cum nu se afla nicaieri pe pamant. De fapt, eu nu am
vazut o persoana in aceasta lumina, si totusi lumina aceasta are o anumita insusire, cu siguranta ca are. Este o lumina a intelegerii desavarsite si a dragostei
desavarsite" (pag. 48).

"Ma aflam in afara trupului, nu am nici un fel de indoiala despre lucrul acesta, pentru ca puteam sa-mi vad trupul pe masa salii de operatie. Sufletul meu era afara!
Toate acestea m-au facut sa ma simt foarte rau la inceput, dar dupa aceea, a venit aceasta lumina foarte stralucitoare. La inceput parea ca este cam intunecata,
dar apoi a fost ca un fascicul urias ... Mai intai, cand a venit lumina, nu-mi dadeam seama ce se intampla, dar apoi m-a intrebat intr-un fel oarecare, daca eram
pregatit pentru a muri" (pag. 48).

Aproape intotdeauna, aceasta fiinta incepe sa vorbeasca cu noul raposat (mai degraba printr-un fel de schimb de ganduri, decat prin cuvinte rostite); ea le "spune"
intotdeauna acelasi lucru, care este talcuit de catre cei ce au trecut prin aceasta experienta, astfel: "Esti pregatit sa mori?" sau "Ce ai facut cu viata ta ca sa-mi poti
arata?" (pag. 47). Uneori, de asemenea, in legatura cu aceasta fiinta, muribundul vede un fel de infatisare rapida a intamplarilor trecute din viata sa. Oricum, totul
intareste faptul ca aceasta fiinta, in nici un caz nu savarseste o "judecata" a vietilor sau faptelor lor; ea doar ii indeamna sa-si cerceteze vietile.

Doctorii Osis si Haraldsson au mai scris in studiile lor despre cateva experiente cu o astfel de fiinta; ei considera ca experienta luminii este "o insusire tipica a
vizitatorilor din alte lumi" (pag. 38) si doresc sa-l urmeze pe Dr. Moody numind fiintele vazute, ori simtite in aceasta lumina, mai degraba "chipuri de lumina", decat
fiinte spirituale si zeitati pe care muribunzii le recunosc adesea.

Cine - sau ce - sunt aceste "fiinte de lumina"?

Multi numesc aceste fiinte "ingeri" si le arata insusirile lor bune: ele sunt fiinte de "lumina", sunt pline de "dragoste si intelegere", si sadesc ideea "responsabilitatii"
pentru viata cuiva. Dar ingerii cunoscuti de experienta crestin ortodoxa sunt cu mult mai deslusiti, atat in infatisare cat si in lucrare, decat aceste "fiinte de lumina".
Pentru a intelege aceasta si a incepe sa vedem ce pot fi aceste "fiinte de lumina", va trebui sa pornim de la invatatura crestin ortodoxa despre ingeri, si apoi sa
cercetam, in amanunt, firea ingerilor care calauzesc viata de dincolo.