Referat la Drept Fiscal 1

Tema: Consecințele inflației monetare asupra veniturilor publice

CUPRINS

Capitolul 1 - Inflația
1.1 - Abordare teoretică
1.2 - Mecanismul de producere a inflației
1.3 - Consecințele generale ale inflației

Capitolul 2 Inflația în România

2.1 - Evoluția inflației în România și cauzele acesteia
2.2 - Perspectivele inflației și impactul acesteia

Concluzii
Bibliografie
 Capitolul 1 - Inflația

1.1 - Abordare conceptuală

Termenul de inflație, etimologic provine din limba latină și înseamnă „ a umfla”.
Astfel, inflația este un dezechilibru monetar și se poate defini ca o creștere
generalizată și continuă a nivelului general al prețurilor atât la bunuri cât și la
servicii în condițiile în care puterea de cumpărare scade, pe o perioadă
îndelungată. Inflația se face simțită atât la nivelul consumatorului cât și la
nivelul macroeconomic.
În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaţioniste, influenţa preţurilor
care este în creștere devine tot mai mare decât a celor care se diminuează, în așa
fel încât, nivelul mediu al preţurilor va creşte. Deasemenea, inflaţia mai poate
fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unităţi monetare, respectiv a
cantităţii de bunuri şi servicii care poate fi achiziţionată prin intermediul unei
unităţi monetare. De regulă, o creştere a nivelului mediu al preţurilor de sub 1%
anual nu poate fi considerată inflaţie, iar o valoare a inflaţiei între 1 şi 3 % pe
an este considerată rezonabilă pentru o economie în expansiune, acest tip de
inflaţie se numeşte inflaţie târâtoare. În cazul în care inflaţia este de peste 5%
pe lună, se spune că avem hiperinflaţie.
Inflaţia, pe termen lung, este prezentă în orice economie, așadar fenomenul nu
poate fi controlat în totalitate, el poate fi doar influenţat. Aceasta nu este
„păguboasă” pentru toată lumea, adică cei care încearcă să anticipeze evoluţia ei
au de câştigat, în schimb cei care nu o pot anticipa au de pierdut.
Inflaţia este un obstacol important în calea implementării politicilor economice de
creştere economică, datorită faptului că anticipările agenţilor nu mai pot fi
efectuate corect, şi de aici rezultă o o risipă de resurse şi de asemenea o
neîncredere în politicile implementate de către autoritățile publice.
În cazul în care vorbim de inflaţie anticipată şi inflaţie neanticipată, este
nevoie sa facem o distincție, astfel inflaţia neanticipată reflectă acea creştere
surprinzătoare a preţurilor, care nu a fost anticipată de agenţii economici.
Acest nivel al inflaţiei poate fi mai mare decât nivelul real, determinat ex-post,
sau chiar mai mic decât acesta. În schimb, inflaţia anticipată reprezintă acea
inflaţie pe care actorii pieței o aşteaptă pe parcursul perioadei următoare.
Procesul inflaţionist determină o redistribuire a veniturilor între agenţii care
împrumută bani şi cei care dau cu împrumut.
În funcție de tipul de mecanism de funcționare a pieței putem întâlni inflație
deschisă atunci când excesul de cerere are ca urmare creșterea prețurilor,
salariilor și inflație reprimată care apare în momentul în care intervenția
autorităților împiedică creșterea prețurilor, de asemenea a salariilor, acțiunea
statului vizând reprimarea excesului de cerere.
Inflaţia sau creșterea nivelului mediu al prețurilor poate fi măsurată prin
intermediul unor indici convenționali. Alegerea acestora este dificilă deoarece ei
reflectă imperfect mișcarea prețurilor, iar cei mai importanţi indicatori dintre
aceştia sunt:
a) indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC);
b) indicele preţurilor de producţie (IPP);
c) indicele general al preţurilor (IGP);
d) deflatorul PIB.
Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia preţurilor unui coş
de produse semnificativ pentru cheltuielile realizate de o gospodărie
reprezentativă. În România sau în zona euro este cunoscut sub denumirea de indice
armonizat al prețurilor de consum. Componentele acestui coş şi ponderea acestora în
cheltuielile totale sunt determinate de către Institutul Naţional de Statistică în
urma unor studii ce se realizează prin sondaj asupra gospodăriilor din România.
Indicele preţurilor de producţie (IPP) reflectă evoluţia preţurilor în condițiile
anterioare consumului final, respectiv preţurile materiior prime, al
semifabricatelor şi produselor finite înainte de a fi distribuite pe piaţă.
Indicele general al preţurilor (IGP) arată evoluţia tuturor preţurilor din
economie, atât a preţurilor bunurilor consumate de către gospodării cât şi a
preţurilor bunurilor care intră în procesele de producţie. Acest indice reprezintă
cel mai general mod de măsurare al inflaţiei.
În ultimul rând deflatorul PIB măsoară evoluţia nivelului mediu al preţurilor
bunurilor şi serviciilor ce sunt incluse în PIB, şi se calculează în felul următor:
Deflatorul PIB = (PIB nominal)/(PIB real)×100
Diferenţa dintre indicele general al prețurilor şi deflatorul PIB provine din
structura diferită a bunurilor şi serviciilor care sunt incluse. Astfel, dacă
deflatorul PIB se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor produse în ţară,
indicele general al preţurilor se calculează ţinând cont şi de produsele ce sunt
importate.
Concluzionând, cele spuse mai spus în legătură cu indicii convenționali, putem
afirma că cele mai generale măsuri pentru inflaţie sunt indicele general al
preţurilor şi deflatorul PIB.

1.2 - Mecanismul de producere a inflației

Declanșarea inflației se produce atunci când în cadrul sistemului economiei
naționale apar condiții de dezechilibru economic, cum ar fi:
existența și lansarea continuă pe piață a unor cantități mari de bani;
dezechilibru între rata consumului și rata investițiilor;
deficitul bugetar excesiv înregistrat prin majorarea cheltuielilor,
influențate de inflație, în condițiile unei anumite creșteri mai lente a
veniturilor;
creșterea prețurilor ca urmare a costurilor în creștere și zvonurilor
existente în economie;
dezechilibrarea cererii agregate în raport cu oferta agregată;
intensificarea relațiilor de creditare prin crearea banilor de cont;
concurența și diferența de productivitate la producători;
calitatea și strategia actului de guvernare;
condițiile internaționale de racordare a economiei naționale la economia
internațională
Cauzele de acest fel au ca finalitate declanșarea fenomenului inflaționist. Există
trei momente intermediare declanșării fenomenului inflaționist:
creșterea tensiunii inflaționiste, ca urmare a dezechilibrului ofertei prin
raportare la cerere;
presiunea inflaționistă, se face simțită ca o creștere totală a prețurilor;
șocul inflaționist, apare ca urmare a unor evenimente deosebite cum ar fi,
șocul petrolier din 1973/1974 și cel din 1979, războiul din Golf – 1991, etc.
Deasemenea, se poate întâmpla ca în economiile din alte țări, declanșarea
procesului inflaționist să fie rezultatul importării acesteia din alte economii, cu
care întrețin legături puternice de schimb sau creditare, și cu cât moneda
importatorilor este mai slabă decât moneda exportatorilor de inflație.
Inflația, declanșată la nivelul întregii economii, adoptă un caracter de
continuitate și autoîntreținere în cadrul circuitului economic atacat. Prin
schimburile intersectoriale (între circuite), efectele inflaționiste vor avea ca o
consecință extinderea fenomenului asupra tuturor circuitelor economice. În această
etapă, se poate sconta pe o inflație asteptată, agenții economici încercând să
anticipeze ceea ce se va întâmpla în economie și ca urmare vor lua decizii pe
măsură cu privire la prețuri, salarii și acțiuni sindicale.
Puterile publice vor lua măsuri cu privire la stoparea extinderii și derulării
procesului inflaționist, ajungându-se în final la oprirea acestuia. Se poate afirma
că o creștere a fenomenului inflaționist pe o tendință ascendentă de încălzire a
economiei, prin aplicarea unor măsuri, va fi urmată până la urmă de o atenuare a
acestuia.

1.3 - Consecințele generale ale inflației

Redistribuirea veniturilor, reprezintă un efect complex care implică mai multe
categorii de relații din economie și mai multe niveluri ale acestora, astfel face
referință la redistribuirea în favoarea debitorilor(în relațiile de credit),
redistribuirea în favoarea guvernului, în contextul fiscalității, redistribuirea
între sectoarele public și privat, în favoarea sectorului privat, și în ultimul
rând, redistribuirea din zona salariilor, în favoarea forței de muncă sindicalizate
și în defavoarea persoanelor cu salarii fixe.
Costul inflației. În partea internă este luată în calcul mobilizarea generală a
agenților economici către ajustarea costurilor și prețurilor, iar în partea
externă, inflația este importată sau exportată prin intermediul cursului de schimb.
Inflația prin cerere și costuri. În acest sens, inflația are ca efecte:
-reducerea puterii de cumpărare a banilor;
-repartizarea defectuasă a venitului național, în acest fel sunt defavorizați
salariații din sectorul public și cei cu salariu fix;
-afectarea repartizărilor făcute sectorului productiv și investițiilor;
-apariția unor probleme legate de circuitul monetar;
-afectarea bugetului de stat prin accentuarea deficitului bugetar;
-deplasarea bogăției de la creditori la debitori, în condiții de inflație și de
deflație.

Capitolul 2 - Inflația în România

2.1 - Evoluția inflației în România și cauzele acesteia

Rata anuală a inflației IPC și-a întrerupt parcursul descendent la începutul anului
2019, atingând 3.83% în luna februarie 2019, valoare plasată deasupra intervalului
de variație asociat țintei staționare (de +/-1% punct procentual în jurul nivelului
de 2,5%), și 4,03% în luna martie, cu 0,76 puncte procentuale peste nivelul
consemnat la finalul anului 2018. Cu excepția prețurilor administrate, toate marile
grupe de bunuri și servicii incluse în coșul de consum al populației au contribuit
la schimbarea de tendință a inflației, în contextul manifestării unui cumul de
șocuri nefavorabile, printre care: scumpirea semnificativă a legumelor, creșterea
cotației internaționale a țițeiului, deprecierea moderată a monedei naționale sau
majorarea substanțială a accizei la țigări. În aceste condiții, rata anuală a
inflației IPC s-a situat în martie 2019 cu un punct procentual peste nivelul
anticipat în ediția din februarie a Raportului BNR asupra inflației. În contrast,
rata medie anuală a inflației IPC calculată pe baza metodologiei naționale s-a
înscris pe o traiectorie descendentă în primele 3 luni ale anului, atingând 4,4% în
martie. În același timp, rata medie anuală a inflației calculată folosind indicele
armonizat (IAPC) s-a menținut la 4,1%, ecartul față de media europeană continuând
să rămână ridicat (peste 2 puncte procentuale).
Pentru serviciile de piață, determinante au fost accelerarea ritmului de
depreciere a monedei naționale în prima parte a anului și unele majorări ale
tarifelor la anumite servicii de telecomunicații, ca efect al modificărilor
legislative introduse la finalul anului 2018 și care vizau impunerea unor taxe
suplimentare companiilor din acest domeniu. În același timp, inflația de bază a
continuat să recepteze în manieră persistentă presiuni atât pe canalul costurilor
cu forța de muncă ale companiilor, cât și al cererii excedentare de consum. Aceasta
din urmă a continuat să exercite atât un efect direct, prin impactul deviației
pozitive a PIB asupra inflației de bază, cât și unul indirect, facilitând
transmisia în prețurile de consum a diverselor șocuri inflaționiste produse în
economie. În acest sens, trimestrul 1 2019 a fost marcat de creșterea generalizată
a anticipațiilor inflaționiste ale agenților economici – firme din comerț,
industrie, construcții și servicii, precum și consumatori finali, variabilă cu rol
de a certifica presiunile inflaționiste latente existente în economie.
Dinamica anuală a costurilor unitare cu forța de muncă pe ansamblul economiei
s-a temperat în trimestrul IV 2018 (până la 10,6 la sută, în reducere cu 3,9 puncte
procentuale comparativ cu intervalul precedent), dar continuă să fie înaltă pentru
al doisprezecelea trimestru consecutiv. Totodată, în industrie s-au menținut
presiunile ridicate induse de costurile salariale unitare (variație anuală de 5,8%
în trimestrul IV 2018, similară intervalului precedent). În plus, perioada
ianuarie-februarie 2019 a adus un salt de dinamică (până la 10,6%), determinat în
principal de accelerarea vitezei de creștere a salariilor. Neacoperirea avansului
remunerării salariale cu câștiguri adecvate în planul productivității muncii
(observată în ultimele luni la nivelul majorității ramurilor industriei
prelucratoare, cu excepția sectorului auto) periclitează atractivitatea
exporturilor românești pe piețele internaționale, decalajul putându-se transpune în
același timp pe piața internă în majorarea prețurilor plătite de consumatori.

2.2 - Perspectivele inflației și impactul acesteia

Conform scenariului de bază, rata anuală a inflației IPC va atinge 4,2% la
sfârșitul anului 2019 și 3,3% la finele anului 2020. Față de raportul precedent,
scenariul actualizat revizuiește într-o măsură semnificativă proiecția pentru
finalul anului curent cu 1,2 puncte procentuale și doar marginal pe cea pentru
sfarșitul anului viitor cu 0,2 puncte procentuale. Diferența semnificativă față de
prognoza precedentă pentru anul curent se datorează preponderent evoluției din
trimestru 1 a componentelor de inflație exogene sferei de acțiune a politicii
monetare(îndeosebi prețul legumelor, al combustibililor și al produselor din
tutun), cu un impact cumulat la finele anului 2019 de +0,9 puncte procentuale.
Excluzând componentele coșului de consum afectate preponderent de natura
ofertei(LFO, combustibili), la configurarea presiunilor inflaționiste din economie
au contribuit în proporții însemnate și prevederile legislative adoptate recent
(OUG 114/2018, modificată prin OUG 19/2019). Astfel, în cazul ratei anuale a
inflației CORE2 ajustat, 0,4% din plusul inflaționist al componentei, provine din
majorări ale tarifelor la serviciile de telecomunicații, deja operate sau
preconizate a fi operate de companiile vizate de impunerea unor taxe suplimentare
asupra cifrei de afaceri. Dinamica proiectată a prețurilor administrate reflectă
prevederile OUG. 19/2019, precum și normele autorităților de profil (ANRE) și are
în vedere deciziile de plafonare a prețului de achiziție al gazelor naturale și,
respectiv, al celui al energiei electrice la consumatorii finali. Pentru componenta
tutun, coordonatele scenariului de bază reflectă preponderent prevederile acelorași
acte normative referitoare la calendarul de majorare a accizelor pentru aceasta
categorie de produse, dar și comportamentul istoric al operatorilor economici din
acest sector privind creșterile prețului final.
Datele publicate ulterior Raportului din februarie 2019 au confirmat
anticipările privind temperarea creșterii economice în anul 2018 (4,1% variație
anuală, față de 7% în anul 2017), precum și structura acesteia, dominată de aportul
consumului, pe fondul unor investiții în ușoara reducere și al încetinirii
dinamicii pozitive a exporturilor, în paralel cu un ritm susținut al importurilor.
Decelerarea dinamicii activității economice este de așteptat a continua în anii
2019 și 2020, la orizontul proiecției fiind anticipată poziționarea acesteia în
apropierea creșterii potențiale a PIB. În pofida incertitudinilor asociate
impactului modificărilor legislative, se poate decela în perspectivă o structură a
creșterii economice al cărei principal motor va continua să rămână consumul, cu un
parcurs corelat cu cel al venitului disponibil real, în contextul persistenței
avansului salariilor atât în mediul privat, cât și în cel bugetar și al majorării
transferurilor bugetare (pe fondul creșterilor anunțate ale punctului de pensie);
totodată, scenariul de bază preconizează o ameliorare a evoluției formării brute de
capital fix, ulterioară contracției componentei din 2018, însă ritmurile anuale
sunt de asteptat să rămână inferioare mediei înregistrate în perioada postcriză.
Componenta este direct afectată de măsurile fiscale recente, care ar putea
avea ca impact amânarea sau diminuarea de către agenții economici a unei parți a
investițiilor planificate, inclusiv a fluxului investițiilor străine directe
adresate României. În aceste condiții, dinamici mai ridicate ale formării brute de
capital fix, esențiale din perspectiva dezvoltării capacității productive a
economiei, sunt strict condiționate de ritmul atragerilor fondurilor europene,
precum și de alocările de investiții derulate din fonduri publice. Contribuția
exportului net este anticipată a rămâne negativă, cu o intensitate ridicată și pe
parcursul anului 2019, iar ulterior în atenuare.
În acest context, pornind de la valoarea înregistrată în anul 2018, de 4,5%,
scenariul de bază preconizează continuarea pe intervalul de proiecție a majorării
deficitului de cont curent cu pondere în PIB. În raport cu valoarea tip „reper” de
4%, stipulată de Comisia Europeană ca indicator de performanță pentru țările membre
ale UE, evoluțiile proiectate semnalează, pe lângă abaterea de la criteriile din
tabloul de bord și acumularea într-un ritm mai rapid a dezechilibrelor în plan
extern în cazul României comparativ cu partenerii regionali. Gradul de
sustenabilitate a evoluțiilor la nivelul deficitului de cont curent este
problematic și din perspectiva preconizării finanțării doar parțiale a
indicatorului pe seama atragerilor de fonduri europene structurale și de investiții
aferente cadrului financiar multianual curent și, respectiv, a intrărilor de
investiții străine directe; acestea din urmă vor fi afectate de încetinirea
activității economice a principalilor parteneri comerciali, precum și de frecvența
ridicată a modificărilor legislative pe plan intern.

Concluzii

Fenomenul inflaționist s-a manifestat în viața oamenilor încă de la începuturi, sub

diverse forme, care au afectat într-o măsură mare bunul mers al vieții economice,
sociale și politice. Așadar, inflația reprezintă unul dintre cele mai grave
dezechilibre macroeconomice actuale. În unele țări și perioade, aceasta a fost și
este pericolul numărul unu în dezvoltarea și progresul economic. De altfel, în alte
circumstanțe de loc și timp, politicile de inflație se pot încadra în strategiile
de dezvoltare ale guvernelor.

Bibliografie

Cărți:
- L.C Andrei-„Economie politică și politici economice”
- Vasile Cocriș, Angela Roman, Ovidiu Stoica, Valeriu Dornescu, Dan Chirleșan-
„Monedă și credit” , Ed. a VI-a, Editura Universalității „Al I. Cuza”,2013.

Webografie:
- http://www.romania-actualitati.ro/
- http://www.bnr.ro