Lumea contemporană.

Globalizarea

Schița lecției

Prin revoluția tehnologică actuală, (apariția telefonului mobil, a internetului) informația și

accesul la informație au devenit vitale pentru categorii de oameni dintre cele mai diverse. Cum este
posibil acest lucru? Ce este societatea informațională? Care sunt raporturile acesteia cu fenomenul de
globalizare? La toate aceste întrebări și la multe altele poți afla răspunsurile citind textul lecției.

Mă informez

De la bipolarism la multipolaritate

După al Doilea Război Mondial, a luat naştere o nouă ordine globală, în care rolul primordial l-au
avut două superputeri – Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. Restul statelor lumii a fost atras
în jocul de putere al celor două și, timp de câteva decenii, istoria lumii a fost marcată de Războiul Rece.
Acesta a luat sfârșit odată cu prăbușirea comunismului și dezmembrarea URSS-ului, Rusia , statul
succesor al acesteia, pierzându-și poziția de mare putere mondială, în timp ce SUA și-a consolidat statutul
de lider mondial, statut menținut până în anul 2001.

În condițiile în care o serie de state asiatice, precum China sau Japonia, au cunoscut o dezvoltare
accentuată, astăzi, supremația economică este disputată la nivel mondial de mai multe state ale lumii, cele
mai puternice economii fiind cele ale SUA, Uniunii Europene și Japoniei. Au apărut fenomene de
regionalizare economică, cele mai puternice regiuni fiind Uniunea Europeană, a cărei axă o reprezintă
Germania – Franța – Marea Britanie, regiunea americană, cu SUA, și regiunea Asia – Pacific, având ca
motoare Japonia, Coreea de Sud, China, Australia, Indonezia.

Globalizarea

Începând cu secolul al XXI-lea, procesul de globalizare s-a intensificat, reprezentând o

trăsătură fundamentală a lumii contemporane.

În plan economic:

• este determinată de nevoia abordării globale a principalelor probleme cu care se confruntă

lumea, de expansiunea societăților și a companiilor multinaționale sau transnaționale;
• se caracterizează prin amplificarea legăturilor dintre economiile naționale și tendința de
eliminare a barierelor;
• are ca factori: extinderea rețelei de transport și telecomunicații, accesul rapid la informații,
dezvoltarea comerțului și unificarea piețelor, migrația forței de muncă.
În plan politico- demografic:

• se manifestă prin promovarea la scară mondială a valorilor democratice și a sistemelor de

integrare politică și militară dintre statele lumii;
• apariția de organizații și organisme internaționale precum ONU, FMI, NATO, ANZUS sau
Uniunea Europeană etc.;
• apariția națiunilor multietnice, ca rezultat al migrației permanente.

Globalizarea culturală este dată de:

• generalizarea schimburilor interculturale;

• apariţia unei culturi globale de consum;
• generalizarea reţelelor de telecomunicaţii, internet şi mass-media;
• folosirea pe scară globală a limbii engleze.

REPERE CRONOLOGICE

 1967 calculatorul cu circuite integrate

 1980 apariția internetului
 1975 înființarea Microsoft
 1996 motorul de căutare Google
 2001 Wikipedia
 2004 Facebook
DICȚIONAR

 globalizare = proces de extindere a dimensiunii unui fenomen socio-economic, politic, cultural la

nivelul întregii planete
 mass-media = ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și
influențare a opiniei publice (radioul, televiziunea, presa, internetul etc.);
 migrație = deplasarea individuală sau în masă a unor populații de pe un teritoriu pe altul,
determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali etc.
 telemuncă = forma de organizare a muncii prin care salariatul își îndeplinește atribuțiile de la
distanță, folosind tehnologia informației și comunicațiilor

Contribuind la prosperitatea generală și la reducerea sărăciei în lume, fenomenul globalizării

prezintă și o serie de dezavantaje precum:

 generalizarea unor modele care determină diminuarea diversității și sărăcirea valorilor

culturale şi naţionale,
 creşterea inegalităţilor pe plan intern şi extern,
 degradarea mediului înconjurător,
 răspândirea rapidă a unor epidemii etc.
Societatea informaţională – lecție

Acest tip de societate îşi are începuturile în anii 1956 – 1957, când, pe fondul unei dezvoltări
explozive a economiei SUA, angajații aflați în posturi tehnice, administrative și funcţionăreşti
(așa-numitele gulere albe) i-au depășit pentru prima dată sub aspect numeric pe angajații implicați în
producerea de bunuri (gulerele albastre). Acest lucru a însemnat că cei mai mulţi dintre americani aveau
ca obiect al muncii informaţia, în loc să realizeze bunuri.
Dezvoltarea accelerată a societăţii informaţionale din ultimele decenii s-a produs sub impactul
unor factori:
• creșterea nevoii de comunicare între indivizi sau între organizaţii;
• progresele tehnologice care au îmbunătățit comunicarea om – mașină;
• generalizarea muncii cu calculatorul;
• dezvoltarea unor posibilități sporite de stocare și de transfer al informației etc.

Evoluțiile societăţii informaţionale generează noi comportamente ale oamenilor şi grupurilor

umane, prin modificarea modului lor de a gândi, de a învăţa, de a lucra, de a interacționa. Comunicarea
electronică generalizată între indivizi și grupuri umane, dar și intensificarea schimbului de informații se
constituie în factori de dezvoltare individuală şi colectivă, de progres rapid al cunoaşterii.
Se deschid astfel perspective noi:
• în domeniul educaţiei şi formării: acces mai facil la informaţie, la documentare, la cunoaştere
prin învăţământul la distanţă, auto-formare, biblioteci şi universităţi virtuale;
• în domeniul organizării muncii: telemuncă, întreprinderi virtuale;
• de petrecere a timpului liber: filme online, jocuri, rețele de socializare;
• de dezvoltare a democraţiei prin contribuția la creșterea responsabilității civice, încurajarea
asocierii în organizații, exprimării libere a punctelor de vedere asupra unor
subiecte etc.

Există însă și aspecte negative, printre care

 apariția pirateriei,
 încălcarea drepturilor de autor,
 frauda şi insecuritatea,
 accentuarea inegalităţilor sociale între cei care s-au adaptat societății informaționale și cei
neadaptați.
Istoria internetului

Până în anii 1980, rețelele de internet nu aveau utilitate comercială, fiind folosite în cercetare și în
scopuri militare. Utilizarea internetului în scopuri comerciale a stârnit controverse în condițiile în care nu
era foarte clar că se poate face acest lucru. Spre sfârșitul anilor 1980, au apărut primii furnizori de
internet, precum UUNET, Netcom sau PSINet.

Un alt moment de referință pentru internet a fost anul 1989, momentul de debut al așa-numitei ere
World Wide Web (WWW). Acesta a fost rezultatul inițiativei lui Sir Tim Berners-Lee, cel care a creat și
protocolul HTTP (pentru transmiterea informațiilor între calculatoare), precum și limbajul HTML (pentru
crearea paginilor web).

Astăzi, revoluția digitală demarată în anii 1980 parcurge o nouă etapă legată de dezvoltarea unor
domenii precum cele ale mașinilor autonome, ale inteligenței artificiale sau ale standardului de
comunicație 5G.