RELAŢIA DINTRE ELEVI ŞI PROFESORI ÎN CADRUL

Colegiului National „Mihai Viteazul ”

I. Introducere

De-a lungul vieţii, chiar din momentul în care copilul ţipă, omul se angajează într-o
interacţiune socială. De fapt, de fiecare dată când întâlnim o altă fiinţă umană are loc o
interacţiune socială. Comunicarea reprezintă trecerea informaţiei de la o persoană la alta.
Informaţia poate fi orice, de la o strâmbătură adresată unui prieten până la o dizertaţie
complexă, fiecare exprimând altceva. (Nicky Hayes, Sue Orell, 1997).

II. Scopul cercetării

Scopul acestei cercetări este de a identifica problemele existente între cadrele
didactice şi elevi şi de a oferi o perspectivă de ansamblu asupra relaţiilor existente între cei în
cauză. In procesul instructiv-educativ comunicarea are un rol esential. Ca urmare a punerii în
aplicare a acestui proiect am descoperit perspective diferite ale elevilor. I.Radu (1994)
consideră comunicarea în domeniul educaţional ca un proces prin care un individ aflat într-
un anumit spaţiu şi timp îşi însuşeşte experienţa referitoare la datele şi evenimentele
ambianţei de la un alt individ, folosind elementele de comunicare care le sunt comune
(repertorii de comunicare). Comunicarea nu poate avea loc decât în condiţiile unei minime
congruenţe a celor două repertorii. Sporirea progresivă a părţii comune a celor două repertorii
constituie un proces de învăţare pe termen lung.

III. Obiectivele cercetării:

Cercetarea de faţă are drept obiective:
 să identifice importanţa comunicării elev-profesor;
 să identifice modul în care stilul de predare al unui profesor influenţează
activitatea.

IV. Definirea conceptelor:

 Comunicarea se defineşte ca transfer de informaţii de la un emitent (expeditor) la un
primitor (destinatar), în condiţiile realizării aceleiaşi semnificaţii a continuţului mesajului la
cei doi subiecţi. Comunicarea eficientă este condiţionată de întelegerea comună a mesajului.
Comunicarea este un proces de transmitere a unor informaţii.
Categorii şi forme de comunicare:
 Comunicarea orală sau verbală;
 Comunicarea în scris;
 Comunicarea nonverbală.
 Feedback-ul în comunicare
Comunicarea orală este principala formă de comunicare. Într-o societate circa 75% din
schimbul de informaţii se realizează oral. Comunicarea verbală presupune utilizarea
limbajului. Acesta ne permite să comunicăm simbolic şi să ne referim la evenimente
sau obiecte care nu sunt prezente. Comunicarea nonverbală şi paraverbală (contactul
vizual, expresia facială, poziţia, gestul, atingerea, proximitatea, îmbrăcăminte) implică
utilizarea unei varietăţi de indicii pentru a transmite informaţii. În interacţiunea
socială, comunicarea nonverbală inconştientă apare extrem de des.
Formele obişnuit utilizate în comunicarea orală interpersonală include:
 individ-individ (faţă în faţă);
 telefonul;
 şedinţa;
 prezentarea (expunerea).
Comunicarea în scris este potrivită pentru transmiterea informaţiilor de interes
general, a mesajelor oficiale, formale sau pe termen lung, precum şi a mesajelor ce
vizează un număr mare de oameni a căror activitate este interdependentă.
Comunicarea nonverbală este a treia formă prin care se pot transmite mesaje.
Eficacitatea sa implică faptul că a comunica înseamna ceva complex, cu mult mai mult
decât a selecta cuvintele potrivite. În sens larg, comunicarea nonverbală este generată
de orice transmite un mesaj.
Feedback-ul este procesul de verificare a mesajelor, a înţelegerii corecte a
semnificaţiei lor. O cale potrivită de obţinere a feedback-ului de la primitorul
mesajului, în cazul comunicării orale, este chestionarea şi parafraza. Fiind unul din
elementele cheie ale performanțmelor înalte, feedback-ul trebuie să fie:
 Imediat, cât mai apropiat de momentul realizării performanţei;

2
  Concret şi precis;
 Concentrat pe performanţă. Feedback-ul trebuie să se concentreze pe sarcină şi
nu pe persoană.;
 Pozitiv. Un feedback pozitiv produce efecte superioare celui negativ.
Se poate vorbi de relaţii de comunicare directe, personalizate, imediate, aici şi acum
şi relaţii de comunicare indirecte, mediate prin scris sau mijloace audio vizuale. (C.
Nedelcea, P. Dumitru , 1999).
De Vito (1988) consideră cinci scopuri esenţiale ale comunicării:
1. descoperirea personală;
2. descoperirea lumii externe;
3. stabilirea relaţiilor cu sens;
4. schimbarea atitudinilor şi comportamentelor;
5. joc şi distracţii.
Activitatea de comunicare îl transformă pe om, dintr-un simplu subiect într-un actor
capabil să acţioneze “asupra“ şi nu numai de “a fi în”. Ilustrative din acest punct de vedere
sunt experiementele făcute pe copiii care provin din clase sociale favorizate şi defavorizate
(B. Bernstein, 1975), prin care se demonstrează că apartenenţa la o anumită clasă a copiilor
are influenţă asupra achiziţiei limbajului.
“Când copilul învaţă să vorbească, învaţă şi codurile specifice care reglează actele sale
verbale, îl învaţă cerinţele structurii sociale” (E. Păun), dobândind un anumit cod
sociolingvistic: elaborat – limbaj formal sau restrâns – limbaj comun, care-i asigură reuşita
şcolară sau mai târziu reuşita socială.
Comunicarea eficientă are caracteristicile: (C. Nedelcea, P. Dumitru, 1999)
 porneşte de la datele realităţii concrete, prezenţa situaţiei;
 congruenţa dintre mesaje verbale şi nonverbale;
 acordarea feedback-ului reciproc ;
 efect de autoreglare asupra conduitei personale-homeostazie comportamentală;
 facilitarea conştientizării de sine;.
 adaptarea creativă a persoanei.
O astfel de comunicare este esenţial “a se întâmpla” în lucrul cu copiii, acasă, la şcoală, unde
relaţia profesori-elevi, elevi-elevi, elevi-părinţi, părinţi-profesori, să fie una “prezentă”, adică
bazată pe o atitudine deschisă, activă, empatică, caldă, unul faţă de celălalt, dar şi pe un
contact autentic cu realitatea umană.

3
 Se consideră importantă comunicarea nonverbală pentru o relaţie eficientă şi o
comunicare autentică. Asigurarea feedback-ului în cadrul comunicării verbale se realizează
prin mijloace nonverbale, cum ar fi mimica, contactul vizual, gesturile, postura, distanţa,
contactul corporal, pantomimica, aspectul exterior, aspectele paralingvistice (tonul vocii,
înălţimea sunetelor, rapiditatea vorbirii, accent, topică, alegerea timpurilor şi modurilor
verbale etc).

Prin intermediul ascultării active se comunică respect pentru ceea ce gândeşte sau
simte interlocutorul şi se transmite mesajul non-verbal că acesta este înţeles şi este o persoană
importantă.
Ce puteţi face pentru a asculta activ…
 Lăsaţi-i/le să vorbească (nu întrerupeţi, nu oferiţi sugestii, nu vorbiţi despre
sentimente sau probleme similare din experienţa dvs. sau ajutaţi-i când se opresc).
 Prindeţi ideea principală şi puneţi-vă în situaţia celuilalt (angajaţi-vă în
înţelegerea celui care vorbeşte, puneţi-vă în locul vorbitorului pentru a înţelege cu
adevărat prin ceea ce trece).
 Puneţi întrebări pentru a putea înţelege mai bine (Intrebări clarificatoare: vrei
să spui că...?).
 Verificaţi dacă aţi înţeles (revedeţi cele mai importante gânduri şi sentimente ale
celui cu care vorbiţi, fără a fi de acord sau a dezaproba).
 Provocaţi-l/o să se exprime (întrebaţi-l dacă mai există ceva ce ar vrea să spună).
 Fiţi “deschizători de uşă” (prin invitaţii simple, necoercitive la discuţii)
 Aveţi un comportament adaptat (stabilirea contactului vizual confortabil şi
constant, fără a încrucişa braţele, a sta la acelaşi nivel cu vorbitorul–jos sau în
picioare, păstrarea distanţei optime, indicaţii ale înţelegerii: aha, da, înţeleg,
mişcarea capului, formulări scurte)
 Citaţi fragmente sau formule din conversaţie, care exprimă reflecţii (repetarea
ideii de bază care tocmai a fost enunţată. “Dacă înţeleg, lucrul care te enervează
este...?”
 Vorbiţi despre sentimentele pe care le trăiţi (repetarea unui cuvânt care exprimă
un sentiment pentru a fi auzit şi acceptat la nivel emoţional: “Te simţi trădat...”)
 Exprimaţi-vă dorinţele (“Mi-aş dori să poţi pune laolaltă toate piesele
componente ale construcţiei tale din nou”)

4
  Folosiţi întrebări cu final deschis (“Ce crezi că ţi-ar spune, dacă i-ai lăuda
comportamentul...”)
 Rezumaţi (Similar cu citarea unor fragmente, cu mai multe informaţii dintr-o
parte mai mare a conversaţiei, să fie scurtă şi să nu conţină propriile noastre
concluzii, să includă numai informaţii oferite de vorbitor).

Reguli pentru ascultarea activă: focalizează-te pe vorbitor, acordă atenţie emoţiilor

vorbitorului, ia în considerare sentimentele prietenoase şi neprietenoase, arată că înţelegi ce ţi
se spune, fii un ascultător “dificil”, nu eticheta vorbitorul.
Un bun ascultător are în vedere: contactul vizual, gesturi de aprobare, atitudine
adecvată contextului, crearea unei ambianţe liniştite, postura, spaţiu potrivit pentru ascultare,
expresii de încurajare, întrebări repetate, rezumare a esenţialului, să se asigure că înţelege la
ce se referă celălalt.
Un rău ascultător: ascultă cu intermitenţe, ascultă sub influenţa prejudecăţilor,
ascultă, dar nu îl preocupă, priveşte, dar nu ascultă, gândeşte că efortul de a asculta e prea
mare, se simte ofensat de interlocutor, ascultă şi ia notiţe, ascultă preocupat de subiect şi
neglijând persoana, ascultă, fiind perturbat de alţi factori.
Formele comunicării:
 verbală-7%,
 paraverbală-38% (expresivitate, accent, intonație, topică),
 nonverbală- 55% (mimica, gesturile, postura).

Decalogul comunicării (A. Băban,D.Petrovai, 2001)

1. Nu poţi să nu comunici.
2. Comunicarea presupune cunoaştere şi stimă de sine.
3. Comunicarea presupune cunoaşterea nevoilor celuilalt.
4. Comunicarea presupune mesaje verbale şi non-verbale.
5. Comunicarea presupune exprimarea emoţiilor.
6. Comunicarea presupune a oferi şi a primi feed-back.
7. Comunicarea presupune conştientizarea stadiilor unei relaţii.
8. Comunicarea presupune ascultare activă.
9. Conflictele sunt naturale în comunicare.
10. Comunicarea presupune asumarea rezolvării conflictelor.

5
 Comunicarea asertivă (democrată), pasivă şi agresivă
Asertivitatea – comunicare deschisă, directă şi onestă, care ne permite să avem
încredere în noi şi să câştigăm respectul prietenilor şi colegilor; abilitatea de exprimare a
emoţiilor şi a gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi dorinţele şi le respectăm
pe cele ale interlocutorului. Ea facilitează rezolvarea situaţiilor interpersonale tensionate.
Pasivitatea –răspunsul unei persoane care încarcă să evite confruntările, conflictele şi
doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără a ţine cont de drepturile sau dorinţele personale;
manifestarea unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în
câştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii.
Agresivitatea – o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt,
încalci regulile impuse de autorităţi, eşti insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-ţi respecţi
colegii, consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violenţă, consideri că
cei din jurul tău sunt nedrepţi cu tine.
Asertivitatea, agresivitatea şi pasivitatea sunt trei modalităţi calitativ diferite de
abordare a relaţiilor interpersonale.

  Comunicarea pasivă Comunicarea asertivă Comunicarea agresivă

Caracteristici Se evită abordarea problemelor Se discută şi se clarifică Sunt abordate într-o manieră
care apar în procesul de problemele care apar în procesul agresivă şi ineficientă
promovare personală (critici, de promovare personală (critici, dificultăţile de promovare
conflicte) conflicte) personală

Sunt ignorate drepturile personale Sunt respectate şi susţinute activ Drepturile personale în
în comunicare (dreptul de a fi drepturile personale în comunicare sunt susţinute fără
ascultat, de a –ţi exprima părerea) comunicare (dreptul de a fi a ţine seama de drepturile
ascultat, dreptul de a-ţi exprima celorlalţi
Drepturile celorlalţi sunt părerea)
considerate ca fiind mai Drepturile personale sunt
importante decât drepturile Este recunoscută atât importanţa considerate mai importante
proprii drepturilor proprii cât şi a decât drepturile celorlalţi
celorlalţi
Apare neîncredere în propriile Se dezvoltă comportamente de
forţe şi în eficienţa promovării Se dezvoltă încredere în forţele ostilitate, blamare şi acuzare a
personale proprii şi în eficienţa promovării celorlalţi
personale

6
Efecte Pe termen scurt Asertivitatea este o atitudine faţăPe termen scurt
0 scade anxietatea de tine şi ceilalţi onestă şi utilă.  eliberarea tensiunii
1 evită sentimentul de vinovăţie O persoană asertivă cere ceva ce  sentimentul de putere
2 suferinţă doreşte:
3 sacrificiu  direct şi deschis Pe termen lung
 adecvat, respectând propriile 0 sentimentul de vinovăţie şi
Pe termen lung opinii şi drepturi şi aşteptând ca ruşine
 stimă de sine scăzută şi ceilalţi să facă acelaşi lucru. 1 ceilalţi sunt responsabili
 tensiuni interioare care duc la  cu încredere, fără anxietate pentru propriul comportament
stres, furie, depresie scade stima de sine
 afectarea stării de sănătate O persoană asertivă: 3 resentimente în jurul
 iritarea celorlalţi  nu încalcă drepturile celorlalţi persoanei agresive.
 lipsa de respect din partea  nu va aştepta ca ceilalţi să
celorlalţi ghicească ceea ce doreşte
 nu va fi anxioasă şi nu va evita
situaţiile dificile
Beneficiul major este creşterea
încrederii în sine şi respectul faţă
de ceilalţi, îmbunătăţirea
abilităţilor de luare a deciziilor
responsabile, dezvoltarea
abilităţilor de management a
conflictelor

Predarea este o componentă a procesului de învăţământ în interacţiune cu alte

componente – învăţarea şi evaluarea. Raportul între verbele „a preda“ şi a „primi“,
devine, nemijlocit în învăţământ o relaţie între „predare“ şi „învăţare“. Predarea se
defineşte în raport cu învăţarea şi chiar prin învăţare; a preda inseamnă a învăţa pe
alţii. Predarea – „activitatea desfăşurată de profesor în cadrul lecţiei, spre a le
determina elevilor activitatea de învăţare, ambele activităţi fiind în interacţiune“.
Stilul de predare
Ca orice stil personal, stilul de predare al profesorului asigură un caracter
personal al predării, orientează predarea prin trăsături permanente, are valoare
metodologică, operaţională pentru situaţiile problematice ale predării – învăţării.
Stilul imprimă pecetea personalităţii în rezolvarea problemelor, în orientarea
evoluţiilor.
În funcţie de axarea activităţilor didactice fie pe rolul „dominant al profesorului“, fie
pe activităţile grupului distingem:

1. Stilul de predare autoritaritaristă:

7
  hotărârea şi promovarea de către profesor a tuturor tacticilor predării, a
modalităţilor de lucru, a tehnicilor şi etapelor activităţii care sunt
comunicate şi dirijate efectiv de către el;
 profesorul structurează timpul, iniţiativele nu sunt încurajate şi nici
admise;
 profesorul îşi asumă o responsabilitate foarte mare în predarea şi în
dirijarea mersului învăţării, îl laudă ori îl critică; el recompensează ori
sancţionează atitudinile şi rezultatele instruirii elevilor, şi se menţine la
o anumită distanţă de grup.
2. Stilul definit prin predarea democratică condiţionează folosirea
posibilităţilor de participare a elevilor, a iniţiativei şi experienţei acestora;
perspectiva şi liniile de desfăşurare a activităţii de predare-învăţare se
definesc şi decid prin cooperare şi conlucrare cu elevii; aceasta înseamnă că
stilul profesorului se distinge prin faptul ca el elaborează şi propune mai
multe variante de predare-învăţare, elevii având posibilitatea să aleagă;
elevii au libertatea să se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite
sarcini şi probleme ale învăţării; profesorul prezintă criteriile comune de
apreciere, de lăudare, de criticare pe care le respectă în comun cu elevii; el se
comportă, într-un fel, ca un membru al grupului;
3. Stilul definit prin „laissez-faire“ exprimă un educator care se remarcă prin
„roluri“ pasive, prin indiferenţă ori minimalizarea fenomenelor semnificative
în procesul instruirii; acceptă deciziile elevilor; el consideră că întotdeauna
este suficient ce predă, cât predă şi cum predă, fiind sigur că elevii înţeleg,
acordându-le însă ajutor la cererea lor; au un minimum de iniţiativă în ce
priveşte formularea unor sugestii.

V. Ipoteze:
Pentru cercetarea de faţă am plecat de la următoarea ipoteza, şi anume: am presupus
ca există o relaţie de comunicare între elevi şi profesori. Operaţionalizând ipoteza, am
presupus că, dacă elevii sunt la profil uman atunci nivelul comunicării democratice este mai
ridicat comparativ cu elevii de la profilul real.

VI. Subiectii:

8
 Pentru cercetare s-au folosit 143 elevi dintr-un total de 850 elevi din clasele a -IX-a şi
a-X-a din liceu, vârsta lor fiind cuprinsă între 16-17 ani, de la profile diferite, respectiv real şi
uman.

VII. Metodologia cercetării

Pentru cercetarea de faţă s-a folosit ancheta pe baza de chestionar. Ancheta prin
chestionar are ca obiectiv producerea unei cunoaşteri ştiinţifice. Aceasta nu se situează numai
la nivel empiric, angajând şi un punct de vedere teoretic, o viziune asupra lumii potrivit
căreia un fapt social este determinat de alte fapte sociale. Astfel, utilizăm chestionarul în cazul
în care trebuie identificate efectele anumitor factori sociali. Chestionarul este o succesiune
logică şi psihologică de întrebări scrise sau de imagini grafice cu funcţie de stimuli, în raport
cu ipoteza cercetării, care prin administrare de operatori de ancheta sau prin autoadministrare,
determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi
înregistrat în scris.
Ancheta pe bază de chestionar este extrem de laborioasă. Trebuie respectate cerinţe şi
condiţii privind alcătuirea chestionarului, aplicarea lui şi interpretarea datelor. Trebuie, de
asemenea, să se evite o serie de erori din partea cercetătorului care pot influenţa negativ
rezultatele, ca de pildă: întrebările cu caracter prea general, întrebările prea ermetice,
întrebările aluzive. După eliminarea întrebărilor de acest tip, cele reţinute şi păstrate în
chestionar trebuie să satisfacă unele criterii: accesibilitatea, adecvarea şi echidistanţa. Apoi,
pentru interpretarea finală, datele obţinute trebuie raportate la anumite valori-etalon, stabilite
pe baza unui eşantion reprezentativ. Aşadar, în aplicarea unui chestionar se disting trei etape
distincte:
- experimentarea chestionarului;
- etalonarea pe baza unui eşantion reprezentativ, din care rezultă valorile-etalon;
- utilizarea chestionarului ca instrument de cunoaştere psihologică.

CHESTIONAR
Vârsta: .....
Sex: a. feminin
b. masculin
Clasa: ....
Profil: a. real
b. uman

9
Mi-am propus realizarea unui chestionar având ca scop descrierea relaţiilor precise dintre
elevii Colegiului National „Mihai Viteazul” şi profesori, dar mai ales dezvolatarea acestora pe
plan formal şi informal.

1. Apreciază importanţa comunicării elev-profesor pe următoarea scală:

¦————————¦———————¦———————¦——————¦
f.scăzută scăzută medie importantă f.importantă

2. Ce tip de comunicare consideri că există între voi, elevii, şi profesori?

a) comunicare autoritară
b) comunicare democratică
c) comunicare pasivă

3. Stilul de predare (autoritar, democratic, pasiv) al unui profesor influenţează

activitatea voastră la oră?

a) da
b) nu
c) câteodată

4. Printre atitudinile profesorilor se regăsesc următoarele:

a) profesorii de profil real sunt mai severi decât profesorii de profil uman
b) profesorii de profil uman sunt mai severi decât profesorii de profil real
c) profesorii de profil real sunt mai subiectivi
d) profesorii de profil uman sunt mai subiectivi

5. În opinia ta modul de predare reflectă nivelul de pregătire profesională a

profesorilor? Motivează!
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................

6. Prezenţa (interesul ) elevului la oră condiţionează notarea. Apreciază pe scala de

mai jos importanţa acesteia.

¦————————¦———————¦———————¦——————¦
deloc f. puţin puţin mult f. mult

7. Atitudinea elevului faţă de profesor influenţează notarea? Argumentează!

...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................

8. Ai fost informat în legatură cu activităţile extraşcolare lansate de liceul vostru?

10
 a) da
b) nu
Motivează:
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................

9. La care din ariile curriculare ai fost defavorizat?

a) Om şi societate
b) Limbă şi comunicare
c) Ştiinţe exacte
d) Abilităţi practice (ed. fizică, ed. plastică ,ed. muzicală )

10. Ai fost vreodată agresat verbal sau fizic de către un profesor?

a) da. Motivează cum:
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
b) nu
11.Ai fost nepoliticos vreodată cu un profesor?
a) da. Motivează cum:
..........................................................................................................................
b) nu

VIII. Rezultatele obţinute şi prelucrarea acestora

Acest chestionar a contribuit la depistarea problemelor existente între cadrele

didactice şi elevi şi ne-a oferit o perspectivă de ansamblu asupra realţiilor existente între cei în
cauză. Ca urmare a punerii în aplicare a acestui proiect am descoperit perspective diferite ale
elevilor. Rezultatele chestionarului au fost contabilizate şi contribuie, în mod cert, la găsirea
unor soluţii optime care să-i mulţumească atât pe elevi cât şi pe profesori.
Din totalul celor participanţi la realizarea acestui sondaj (143) ponderea elevilor de
profil real este mult peste cea a celor de profil uman. (74,63% faţă de 25,37%).

Profil Procent/Valoare
Real 25,37 %
Uman 74,63%

11
 80,00%
70,00%
60,00%
50,00%
Profil real
40,00%
Profil uman
30,00%
20,00%
10,00%
0,00%

Această diferenţă de apartenenţă la un profil a generat moduri deferite de

abordare a problemelor şi întrebărilor enunţate în chestionar, precum şi viziuni
distincte asupra existenţei unei bune colaborări între cele două părţi.
Astfel, atât elevii de profil uman cât şi cei de profil real au apreciat comunicarea ca
fiind un factor deosebit de important în stabilirea unor bune relaţii între elevi şi profesori,
procentele fiind oarecum asemănătoare:
Profil real (importanţa comunicarii): Scăzută 2 %, medie 12%, importantă 38%
Profil uman (importanţa comunicării): Scăzută 0 %, medie 5,88%, importantă 32,35%

Profil Importanţa Importanţa Importanţa

comunicării comunicării comunicării
Scazută Medie Importantă
Real 2% 12% 38%
Uman 0% 5,88% 32,35%

12
 40%
35%
30%
25%
20% Profil real
15% Profil uman

10%
5%
0%
Scazută Medie Importantă

Următoarea întrebare a avut ca scop depistarea tipului de comunicare existentă între

elevi şi profesori. Procentele cele mai mari au fost înregistrate de către comunicarea
democratică şi anume la profil uman 76,47%, iar la profil real 52% ,celelalte procente fiind în
general distribuite între cele două profile (comunicare pasivă 8,82%-profil uman,17%-profil
real şi comunicare autoritară 14,70%-profil uman şi 31%-profil real).

Profil Tipul comunicării Tipul comunicării Tipul comunicării

Democratică Autoritară Pasivă
Real 52% 31% 17%
Uman 76,47% 14,70% 8,82%

13
 80%
70%
60%
50%
40% Real
30% Uman
20%
10%
0%
Democratica Autoritară Pasivă

În cele mai multe dintre răspunsurile celor participanţi, stilul de predare al

profesorului influenţează activitatea elevilor la oră astfel: profil uman 79,41%, profil real
80%, variantele rămase («nu» şi «câteodată») neavând o pondere ridicată şi semnificativă.

IX. Concluzii:
Deşi era doar un zvon, se pare că într-adevăr, în opinia elevilor, profesorii de profil
real sunt mai severi decât profesorii de profil uman, statistica indicând că 55,88 % dintre cei
de profil uman şi 63% dintre cei de profil real au bifat această variantă de răspuns. Un procent
mai mic, aproximativ 8% dintre respondenţi consideră că cei mai severi ar fi profesorii ce
predau la profil uman, iar în ceea ce priveşte subiectivitatea celor două tipuri de cadre
didactice specializate pe Limba şi comunicare şi Ştiinţe exacte, lucrurile sunt văzute oarecum
diferit: 11,7%-elevi de profil uman şi 18% -elevi de profil real consideră că profesorii de real
sunt mai subiectivi, cei de uman fiind văzuţi mai puţin obiectivi de către 20,58% (uman şi
12% real). La această întrebare au existat şi persoane care s-au abţinut de la orice răspuns:
2,495%- uman şi 1% -real.
În privinţa faptului că modul de predare reflectă nivelul de pregătire profesională al
profesorului cele două ramuri majore ale liceului nostru au căzut oarecum de acord: cei mai
mulţi (uman 64,70 %,real 52%)au constatat că modul de predare reflectă MULT nivelul de
pregătire profesională,varianta de răspuns FOARTE MULT situându-se pe locul II (uman

14
23,52%, real 24%). La polul opus 1% din elevii profilului real consideră că modul de predare
nu reflectă DELOC pregătirea profesională a cadrului didactic.
«Prezenţa la oră condiţionează notarea».Elevii de profil real consideră că această afirmaţie
este foarte importantă în procent de 24%,importanţa în procent de 52%, puţin importantă
17%, foarte puţin importantă 6% şi deloc importantă în procent neglijabil de 1%, în timp ce
elevii profilului real pe aceeaşi scală au considerat că prezenţa la ore este foarte importantă în
procent de 23,53%,importantă 54,70%,puţin importantă 11,76%.
De asemenea atitudinea elevului la oră condiţionează notarea în viziunea a 75% din elevii de
profil real şi 88% din elevii de profil uman,restul (17%-profil real şi 11,76%-profil uman)
considerând că aceasta nu influienţează calificativele primite.
Cu privire la activităţile extraşcolare lansate de Colegiul National „Mihai Viteazul” 32%
dintre elevii liceului nu au fost informaţi cu privire la acestea , în timp ce 68% au fost
informaţi.
Ariile curriculare sunt foarte diverse şi provoacă la rândul lor diferite opinii. Elevii de la profil
real s-au simţit defavorizaţi în procent de 10% la aria «OM ŞI SOCIETATE», 19% la
«LIMBĂ ŞI COMUNICARE», 38% la «ŞTIINŢE EXACTE», iar la «ABILITĂŢI
PRACTICE» au fost defavorizaţi în procent de 19%. În acelaşi timp elevii profilului uman au
fost defavorizaţi în procent de 2,94% pe domeniul «OM ŞI SOCIETATE », 20,58% la
«LIMBĂ ŞI COMUNICARE», 58,82% la «ŞTIINŢE EXACTE», şi 8,82% la «ABILITĂŢI
PRACTICE».
Violenţa este destul de slabă prezentă în şcoli, ea nu mai este un subiect tabuu ci o
problemă ce necesită rezolvare. Elevii liceului nostru susţin că nu au fost niciodată agresaţi
de profesori verbal sau fizic în procent de 85% la profil real şi 97% la profil uman. Deşi
această mare problemă amintită mai sus nu este una foarte acentuată în şcoala noastră întrucât
numai 15% din elevii de profil real şi 3% din elevii de profil uman au fost agresaţi verbal sau
fizic de profesorii lor.
Având în vedere toate considerentele enumerate mai sus ,putem afirma că în liceul
nostru, relaţiile dinte elevi şi profesori sunt mai bune decât credeam iniţial. Multe prejudecăţi
cu privire la specializarea pe domenii au fost combătute de însuşi elevii chestionaţi.

15
16