Unitatea de Invatare 4 - Tti

SOLUȚII CONSTRUCTIVE PENTRU STAȚII, POSTURI ȘI TABLOURI DE DISTRIBUȚIE DE ÎNALTĂ TENSIUNE
Unitatea de învăţare nr. 4

SOLUȚII CONSTRUCTIVE PENTRU STAȚII, POSTURI ȘI
TABLOURI DE DISTRIBUȚIE DE ÎNALTĂ TENSIUNE
Cuprins Pagina
1.1 Considerații generale privind alegerea soluțiilor . 2

1.2 Scheme de conexiuni ale circuitelor primare din sistemele de 6
înaltă tensiune.
1.3 Soluții constructive pentru alegerea și montarea 15

transformatoarelor de putere.
1.4 Soluții constructive ale stațiilor și sistemelor de distribuție de 20

înaltă tensiune navale.
1.5 Norme și tehnici de protecție a muncii în instalațiile de înaltă 28

tensiune.
Teste de autoevaluare 4
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 4
1
Tehnica tensiunilor inalte– Curs şi aplicaţii
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 4 sunt:
 Cunoaşterea problematicii şi a principalelor instalaţii din

staţiile şi posturile (nodurile) sistemului
electroenergetic
 Cunoaşterea aspectelor teoretice şi practice referitoare la
instalaţiile electrice din centralele electrice şi a elementelor ce
le compun.
 Studiu șocului electric la tensiuni de peste 1000 V;
 Calculul curenților de scurtcircuit în circuitelor cu tensiuni mai
mari de 1000 V
 Prezentarea şi alegerea optima a echipamentelor utilizate în
sistemele de înaltă tensiune;
 Studierea interactiunilor dintre echipamente și reţeaua de înaltă
tensiune;
1.1 Considerații generale privind alegerea soluțiilor.

Circuit primar - circuit cu rol pur energetic, care serveşte la transportul energiei
cu ajutorul curentului electric.
Circuite secundare - circuite care au rolul de a contribui la buna funcţionare a

circuitelor primare. Au următoarele funcţii:
 măsură,
 semnalizare,
 blocaj,
 comandă,
 protecţie şi automatizare.
Moduri de reprezentare a circuitelor:

scheme multifilare - se reprezintă toate conductoarele; se folosesc pentru scheme
de montaj;
scheme monofilare - se reprezintă o singură fază a circuitului.
2.1. Scheme monofilare de principiu - pun în evidenţă modul principial de racordare a

circuitelor (fig 5.1.).
Astfel de scheme se utilizează în anumite faze de analiză a unui proiect şi la calculul

curenţilor de scurtcircuit.
2
LEC - linie electrică în cablu
Fig. 5.1. Exemplu de schemă monofilară de principiu
3
2.2. Scheme monofilare detaliate (fig 5.2.)
Fig. 5.2. Exemplu de schemă monofilară detaliată
Observaţii:
 Pe porţiunile de schemă unde pot exista nesimetrii de echipare a unui circuit pe cele
trei faze, se adoptă o reprezentare trifilară (de exemplu, în zona CIRS 10-transformator de
curent, TC).
 În dreptul aparatelor se trec tipul lor şi principalele caracteristici (de exemplu, Un şi In).
 Schema conţine şi aparatele de măsurare şi protecţie.
5.2. Funcţiile aparatelor electrice
 protecţie, respectiv de eliminare / limitare a scurtcircuitelor (de exemplu

întreruptoare, siguranţe fuzibile, bobine limitatoare) sau a supratensiunilor (eclatoare,
descărcătoare);
 supraveghere împotriva depăşirii unor valori admisibile ale tensiunii, curentului,
temperaturii etc. (spre exemplu, transformatoare de măsurare sau senzori de curent /
tensiune); aceste aparate pot provoca o semnalizare (alarmă) sau o întrerupere de circuit
(relee, declanşatoare);
 comutaţie, comandă voluntară (manuală sau automată) de închidere, respectiv,
deschidere a unui circuit în condiţii normale de exploatare (de exemplu, întreruptoare,
separatoare de sarcină, contactoare);
 izolare (separare) a unei părţi de instalaţie, pentru a se putea lucra fără risc de
electrocutare, în condiţiile menţinerii restului instalaţiei sub tensiune (de exemplu,
separatoare obişnuite sau de sarcină, întreruptoare debroşabile).
În cazul unui scurtcircuit pe un circuit electric se impune deconectarea sa rapidă,
pentru a se reduce solicitările echipamentelor şi totodată, pentru a se asigura continuitatea în
funcţionarea altor circuite racordate la acelaşi sistem de bare colectoare.
4
În exploatare este de dorit să existe posibilitatea conectării şi deconectării fiecărui

circuit electric în parte, astfel încât aceste manevre să nu conducă la întreruperea altor
circuite.
Elementul de protecţie, cu care trebuie prevăzut orice circuit electric, are drept scop
principal detectarea rapidă şi sigură a avariei, precum şi deconectarea selectivă a
elementului avariat, în vederea evitării extinderii avariei şi revenirii cât mai rapide la regimul
normal de funcţionare pentru restul sistemului.
O unitate de protecţie are următoarele funcţii principale:
 supravegherea permanentă a diverşilor parametri pe circuit;
 intervenţia în situaţii anormale;
 transmiterea (uneori) de informaţii pentru exploatarea reţelei.
Informaţia necesară pentru comanda de închidere/deschidere a aparatajului de
comutaţie în regim autocomandat provine de la transformatoarele de măsurare (curent şi
tensiune).
Diversele funcţii îndeplinite de aparatele electrice pe un circuit pot fi realizate

individual, utilizând pentru fiecare dintre ele câte un aparat specializat (reunirea mai multor
funcţii presupune folosirea mai multor aparate pe circuit) sau prin asocierea mai multor
funcţii pe un aparat (aparate cu funcţiuni multiple).
Tendinţa actuală în domeniul staţiilor electrice este de a se integra în construcţia

echipamentelor de bază (transformator de putere, întreruptor) celelalte echipamente
specifice (de exemplu, transformatoare de măsurare de curent).
Partea unei staţii care cuprinde ansamblul de echipamente, materiale, aparate

electrice şi dispozitive amplasate într-un singur loc, care au un scop funcţional determinat
pentru un anumit circuit, constituie o celulă electrică.
Un sistem de bare colectoare reprezintă un nod de conexiuni electrice (în sensul

teoremei Kirchhoff I), extins în spaţiu, pentru a se crea condiţiile constructive necesare
racordării mai multor celule dintr-o staţie electrică.
5
Montajul aparatajului electric în celulă se poate face fix sau debroşabil.
Montajul fix prezintă avantajul unei realizări simple, fără aparate sau blocaje speciale, dar
conduce la dimensiuni mai mari ale celulelor.
Montajul debroşabil:
 reducere a volumului celulelor, deoarece este eliminat spaţiul din interiorul acestora
destinat montajului sau reviziilor
 reducere a timpului de înlocuire a unor aparate defecte şi cel necesar reviziilor, prin
folosirea unui cărucior/casetă de rezervă
 reducere a greşelilor de manevrare cu separatorul tip cuţit (în general, însoţite de arc
electric liber), înlocuit cu broşe şi contribuie sensibil la compactarea celulei.
În construcţia staţiilor moderne, tendinţa generală este de a utiliza echipamente

prefabricate, acestea prezentând avantajele:
 reducerea investiţiilor în partea de construcţie a staţiilor,
 economie de timp şi manoperă la montaj,
 înlocuire rapidă,
 siguranţa şi securitate în funcţionare,
 diminuarea cheltuielilor de exploatare (soluţii fără întreţinere),
 creşterea duratei de viaţă a instalaţiilor.
1.2 Scheme de conexiuni ale circuitelor primare din sistemele de

înaltă tensiune.
1. asigurarea continuităţii în alimentare,

2. elemente care pot influenţa alegerea unei scheme de
conexiuni,
3. elasticitatea schemelor de conexiuni,
4. criteriul de alegere a schemelor de circuite primare.
1. Asigurarea continuităţii în alimentare

1.1. introducerea de elemente şi căi suplimentare de rezervare:
 de obicei, circuitele de rezervare sunt menţinute active,
 orice element nou în schemă introduce două
dezavantaje:
 efort de investiţii suplimentar,
 reprezintă o sursă de avarii
 se acceptă un element nou dacă avantajele pe care le
poate aduce depăşesc dezavantajele.
1.2. simplificarea schemelor de conexiuni:
 numărul de elemente se reduce la minimul necesar
funcţional  se reduce numărul surselor de avarie şi scade
6
investiţia.
Continuitatea în alimentare poate fi afectată de:

 revizii (tendinţa mondială este de a construi
echipamente ce nu necesită revizii – fără întreţinere),
 apariţia unor defecte (de exemplu, scurtcircuite).
2. Elemente care pot influenţa alegerea unei scheme de

conexiuni:
 condiţiile impuse de consumator (o cale de alimentare sau
două, dintre care una de rezervă);
 configuraţia reţelei înconjurătoare şi gradul ei de rezervare;
 mărimea curenţilor de scurtcircuit în nodul respectiv.
3. Elasticitatea schemelor de conexiuni:

 elasticitatea unei scheme de a putea fi adaptată prin
manevre de comutaţie la configuraţia necesară în diferite
momente de exploatare (elasticitate conferită de I, S);
 elasticitatea unei scheme de a putea fi extinsă în timp
prin adăugarea de noi circuite.
4. Criteriul pentru alegerea schemelor de circuite

primare:
 satisfacerea condiţiilor tehnice;
 soluţiile tehnice posibile se ierarhizează după un criteriu
economic (cheltuieli totale-CT):
CT  C i  C ex  D
Ci – cheltuieli de investiţie,
C ex
– cheltuieli de exploatare,
D – daune.
Dintre soluţiile tehnic posibile se alege cea cu CT minime.
Echiparea circuitelor racordate la un sistem de bare colectoare
Sistem de bare colectoare (BC) – nod electric (în sensul

Teoremei I Kirchhoff) extins în spaţiu pentru a crea condiţii
constructive şi de izolare necesare pentru racordarea mai multor
circuite.
7
Se numeşte sistem deoarece există:

- în c.a. trei faze (3f) – 3 (4 – cu neutru) noduri,
- în c.c. există 2 noduri: + şi –.
5.4.1. Echiparea circuitelor de linie
linie
Fig. 5.3. Schemă monofilară de principiu
În zona imediat următoare plecării liniei de la BC (în punctul de

derivaţie) se prevăd aparate electrice pentru:
 întreruperea unor curenţi de scurtcircuit (ce pot solicita
dinamic şi termic circuitele);
 conectarea şi deconectarea circuitelor în regim normal
(elasticitate).
Deconectarea se poate realiza de către:
 siguranţa fuzibilă,
 întreruptorul automat (comandat de un dispozitiv de
protecţie).
Siguranţa fuzibilă:
 investiţie mică,
 acţionează bine la scurtcircuit violent.
Întreruptorul oferă elasticitate mărită
 se pot face conectări şi deconectări în regim normal.
a) Variante de echipare a unui circuit de linie de JT
8
Fig. 5.4. Variante de echipare a unui circuit de linie de JT.
- cea mai simplă echipare a circuitelor de linie, se foloseşte, în

l1
general, la consumatori casnici.
- echipare cu un plus de elasticitate, conferită de IP(întreruptor

l2
cu pârghie), cu care se pot face manevre sub sarcină normală. IP
separă SF de tensiunea barelor.
l3- IA (întreruptor automat) preia ambele funcţii (separare +

manevre). Dezavantaj: atunci când este necesară revizia la IA, trebuie
întreruptă alimentarea barei colectoare  se perturbă alimentarea
tuturor consumatorilor racordaţi la bara respectivă  daune.
l4 - se introduce un separator faţă de bare ( S )  se pot face

b
lucrări la IA fără a întrerupe alimentarea celorlalţi consumatori.
Reviziile şi reparaţiile mai dese la întreruptor sunt

determinate de faptul că sunt cele mai solicitate aparate în
exploatare.
b) Variante de echipare a unui circuit de linie de ÎT
9
Fig. 5.5. Variante de echipare a unui circuit de linie de ÎT
- elementul de bază este SF (siguranţa fuzibilă);

L1 S B
separă
SF faţă de bare.
L2 - elasticitate mărită faţă de L prin introducerea separatorului

1
de sarcină S . S  S formează o construcţie unică care are dublă

S B S
rupere: un cuţit joacă rol de S şi un cuţit joacă rol de SS (separator de

B
sarcină). S se prevede suplimentar cu dispozitiv de stingere a arcului

S
electric determinat de curenţii de regim normal.
L3 - elasticitate mărită faţă de L prin introducerea I, care preia

2
funcţiile S + SF. Întreruptorul este flancat înspre BC de către S .

S S
Schema se foloseşte la circuitele la care tensiunea vine numai dinspre

bare (de exemplu, circuitul de alimentare a unui consumator  motor
electric).
L1 , L 2 , L 3 - circuite la care tensiunea vine dinspre bare.
L4 - cazul unor linii la care tensiunea poate veni dinspre bare sau
dinspre linii  se prevede un separator faţă de linie ( S )  alimentare
L
de la două capete. S se prevede cu cuţite de legare la pământ

L
formând o singură construcţie. S este echipat cu trei cuţite principale

L
şi trei cuţite de legare la pământ.

Legarea la pământ este o metodă de bază pentru protecţia
vieţii oamenilor.
NPM (Normele de Protecţia Muncii) ne obligă să facem legături
la pământ de jur împrejur, către toate părţile de unde ar putea să
apară tensiuni periculoase.
10
Moduri de legare la pământ:

− prin cuţite de legare la pământ sau prin separatoare
scurtcircuitoare;
− prin scurtcircuitoare mobile.
L5 - pentru linii cu tensiuni mari, pentru revizii la I (întreruptor)

se dispun separatoare de legare la pământ ( S ). PI
S - are un set de CLP (cuţite/separatoare de legare la pământ)

B
S - are două seturi de CLP.

L
TC - trafo. de măsurare de curent. Se dispune după I pentru ca în

cazul unui scurtcircuit în TC, I să poată deconecta componenta care
vine dinspre BC  nu se întrerupe funcţionarea BC şi nu se perturbă
ceilalţi consumatori.
c) Ordinea de manevrare a aparatelor de comutaţie

Manevră = succesiune de operaţii prin care se schimbă starea
operativă a echipamentelor.
Atenţie la:
− să nu se rupă curenţi mari cu separatoarele (nu au
dispozitiv de stingere a arcului electric);
− să nu legăm la pământ instalaţii aflate sub tensiune.
Situaţii când este recomandată manevrarea separatoarelor:

 în absenţa sarcinii sau la sarcini reduse ( I  1 % I n ),
 în sarcină, dar diferenţa de potenţial la bornele
separatorului să fie  U  1 % U n .
Ordinea de manevrare a aparatelor de comutaţie pentru L : 4
− la închiderea circuitului
Se închid S B
S IL
Se
deschid
Observaţie: Se închide mai întâi S pentru a proteja bara. În
B
cazul unui defect pe linie se deschide S imediat.

L
− la deschiderea circuitului:
Se închid
Se
I S S Măsuri NPM
deschid L B
Etape pentru pregătirea intervenţiei (revizii-reparaţii) la un

11
circuit (de linie):

− realizarea manevrelor de deschidere a circuitului,
− verificarea absenţei tensiunii:
 la ÎT cu voltmetre montate în secundarul TT
(transformator de măsurare de tensiune);
 la tensiuni medii cu ştangă cu lampă indicatoare;
 la JT cu creion de tensiune;
− legarea la pământ pe fiecare parte a zonei de lucru,
− montarea plăcuţelor avertizoare şi delimitarea zonei de
lucru (de exemplu, cu frânghie); plăcuţe:
 pe chei de comandă "NU MANEVRAŢI",
 în dreptul celulei "AICI SE LUCREAZĂ".
5.4.2. Echiparea circuitelor de generator sau de bloc generator -

transformator
Generatoarele sincrone de mare putere folosite în centralele

electrice se construiesc pentru tensiuni nominale variind între 630
kV.
Fig. 5.6. Variante de echipare a unui circuit de generator
Moduri de racordare a generatorului la BC (fig 5.6.):

12
a) direct,
b) prin intermediul unui transformator.
SB se montează obligatoriu pentru a realiza separarea vizibilă
când se lucrează la I.
Racordarea unui generator la SEN este însoţită de un şoc de

curent, care este cu atât mai mic cu cât sunt realizate mai bine
condiţiile de sincronizare a generatorului cu sistemul electroenergetic.
Sincronizare - suprapunerea sistemelor de fazori de tensiune ai
generatorului şi ai sistemului (fig 5.7.).
Fig. 5.7. Sisteme de fazori de tensiune ce se sincronizează

G-generator, S-sistem
Cele două sisteme de fazori sunt în sincronism când voltmetrul

„fictiv” V ar indica valoarea zero.
Condiţii pentru realizarea sincronismului sistemelor de

fazori:
1. acelaşi sens de rotaţie a fazorilor,
2. f  f ,
G S
3. U  U (în modul),
G S
4.  U ,U  0.
G  A , B ,C S  A , B ,C
Fie un defect (scurtcircuit) în zona A (între întreruptor-I şi

generator-G). Protecţia sesizează defectul şi dă comanda de
deconectare. Evenimente care au loc:
 deconectarea I întrerupe componenta I sc . SEN debitată de SEN la
locul de defect;
13
 ADR (automat de dezexcitare rapidă) asigură deconectarea

L i
2
înfăşurării de excitaţie a generatorului şi disiparea energiei W 

2
înmagazinată în câmpul inductiv al maşinii; în acest fel se elimină
componenta debitată de generator la locul de defect ( I scG ); altfel,
generatorul excitat şi în rotaţie ar continua să debiteze pe defect.
Pentru sesizarea unui defect se foloseşte principiul protecţiei

diferenţiale. Acest lucru se realizează cu transformator de măsurare
de curent TC1 şi TC2 dispuse unul pe partea neutrului G, celălalt lângă
întreruptor (fig 5.8.):
 În regim normal:
curenţii (din
înfăşurarea
secundară) prin cele
două trafo. sunt egali
şi de acelaşi sens 
diferenţa mărimilor
măsurate de TC1 şi
TC2 este practic nulă.
 În regim de
scurtcircuit, valoarea
curenţilor creşte, în
secundarul TC1 şi TC2
se schimbă sensul
curentului  A va
indica suma curenţilor,
valoare ce va
determina pornirea
protecţiei: deschiderea
I şi funcţionarea ADR.
Fig. 5.8. Principiul protecţiei diferenţiale
14
1.3 Soluții constructive pentru alegerea și montarea

transformatoarelor de putere.
 trafo. de mare putere (zeci, sute MVA),

 trafo. de mică putere (zeci, sute kVA).
1. Transformatoare de mare putere
1.1. Cazul trafo. cu trei înfăşurări sau AT (fig 5.9.)

Fac legătura între trei noduri, fiecare cu U n  1 kV .
Fig. 5.9. Echiparea circuitelor de transformator cu trei înfăşurări sau

autotransformator
La bornele fiecăreia din înfăşurări se dispune câte un întreruptor (I) cu
rolul de:
− deconectare în regim de scurtcircuit,
− manevre în regim normal.
15
Fiecare I este flancat de separatoare (de exemplu, SB şi ST sup

).
Rolul S T sup, mij , inf :

− prin deschiderea unuia dintre aceste separatoare şi a S corespunzător, B
se dă posibilitatea lucrului la I fără a întrerupe tranzitul între celelalte două

înfăşurări ale trafo.
Excepţie: se poate renunţa la S dacă suntem într-o staţie
T sup, mij , inf
coborâtoare, alimentarea se face numai de la sistem, iar în celelalte două reţele

nu există surse, făcându-se numai distribuţie de energie electrică.
1.2. Cazul trafo. cu două înfăşurări
 ST nu mai este
necesar, când se lucrează la
I se întrerupe tranzitul prin
trafo.
Fig. 5.10. Echiparea circuitelor de transformator cu două înfăşurări
2. Transformatoare de mică putere ( S nT zeci, sute kVA)
Se folosesc ca trafo. coborâtoare de la MT (6, 10, 20 kV) la o joasă

tensiune ( U n  1 kV ). Astfel de instalaţii se numesc, în ţara noastră, posturi de
transformare (fig 5.11.).
16
2.A.
În această soluţie, întreruptorul are rolurile:
− manevre în regim normal,
− deconectarea scurtcircuitului din aval de I.
S este util pentru separarea vizibilă în cazul unor lucrări la JT.
BJT
Variantă de schemă folosită mai rar.
2.C.
În această soluţie, SF are rolul de a întrerupe scurtcircuitul din aval.
MT
S  S - separator cu dispozitiv simplificat de rupere a curentului de regim

B S
normal sau de suprasarcină.

S - separator util atunci când se fac lucrări pe partea de JT.
BJT
Variantă mai des folosită.
2.B.
Variantă de soluţie fără întreruptor pe întreg circuitul de trafo.  pentru
deconectarea circuitului de trafo. trebuie mai întâi deconectaţi toţi consumatorii
de JT. Totuşi mai rămâne curentul de mers în gol al trafo. (foarte mic) care
poate fi rupt cu S ( I  1 % I ). Curentul de mers în gol se datorează pierderilor
B rup . s ns
în fier.
Coordonarea alegerii SF şi SF : MT JT
− la punerea sub tensiune a trafo. (acesta fiind în gol) este posibil să apară
un curent de şoc de magnetizare ( 5  6 * I )  fuzibilul siguranţei de MT se alege
n
mai gros, astfel încât să reziste la acest curent şi să se ardă numai în cazul
unor scurtcircuite  nu se arde la suprasarcină şi trafo. s-ar putea supraîncălzi;
− siguranţa de JT are rolul de protecţie la suprasarcină, fuzibilul fiind ales
mai subţire.
17
Fig. 5.11. Echiparea circuitelor de transformator din posturi de

transformare
5.4.4. Racordarea transformatoarelor de tensiune şi a descărcătoarelor
Transformatorul de tensiune (TT) se racordează în derivaţie pe circuite

(fig 5.12.).
Soluţii de racordare a TT şi a descărcătorului:

− la bornele generatorului,
− în noduri,
− pe alte circuite (L, T).
Rolurile TT:
− verificarea condiţiilor de sincronism,
− alimentarea contoarelor,
− alimentarea circuitelor de protecţie,
− alimentarea RAT (regulatorul automat de tensiune).
Descărcătoarele se prevăd pentru protecţia echipamentelor împotriva

unor supratensiuni externe sau interne.
18
1. La bornele generatorului
Fig. 5.12. Echiparea circuitelor de generator cu transformatoare de

tensiune
2. În noduri şi pe alte circuite (de exemplu, T, L), figura 5.13.

2.a) +2.b) - soluţii de racordare a TT şi DRV la BC. Uneori se poate
prevedea pe linii TTL pentru a compara tensiunea de pe linie cu cea de pe bara
colectoare.
Pentru U  35 kV , TT se racordează la nod prin SF. Rolul SF este de a se
n
arde în cazul unui scurtcircuit în TT, întrerupând componenta ce vine de la

sistem  defectul nu se mută pe bare. La tensiuni mai înalte, nu se foloseşte
SF (2.b))  în caz de scurtcircuit în TT se întrerupe BC. Separatoarele sunt
utile în caz de revizie la TT.
2.c) se elimină dezavantajul unui defect datorat unui scurtcircuit în TT prin
dispunerea TT numai pe circuitele racordate la bare (trafo., linii).
TT pot fi şi de tip TECU (Tensiune-Exterior-Capacitiv-Ulei), dotate cu un
divizor de tensiune capacitiv la care se racordează un TT inductiv. TT este
izolat pentru o tensiune mai mică. Se construiesc pentru reţele cu U  110 kV . n
19
Fig. 5.13. Echiparea altor circuite cu transformatoare de tensiune
Observaţie: Rolul înfăşurării în triunghi deschis a TT:

− în regim normal U  U  U  0  Voltmetrul V nu indică nimic,
A B C
− în regim de scurtcircuit nesimetric sau în cazul unor puneri la pământ

U  U  U  3U  Voltmetrul V sesizează defectul de izolaţie.
A B C 0
Descărcătoarele se prevăd, de regulă, alături de TT pe bare (2.a + 2.b).

În varianta 2.c) se prevăd pe linii numai dacă acestea sunt LEA. Dacă reţeaua
este în cablu, se poate renunţa la folosirea descărcătorului. În varianta 2.c):
− pentru trafo. este obligatorie prevederea de descărcătoare,
− pentru linii se dispun eclatoare cu coarne sau descărcătoare la 110 kV
sau 220kV; la 400 kV se dispun numai descărcătoare.
1.4 Soluții constructive ale stațiilor și sistemelor de

distribuție de înaltă tensiune navale.
 Siguranţa în funcţionare a instalaţiei, aptitudinea instalaţiei de a-

şi îndeplini funcţiile pentru care a fost creată, de-a lungul unei perioade date;
 Calitatea produsului furnizat consumatorilor, respectiv, calitatea

energiei electrice tranzitate prin instalaţia respectivă (aptitudinea energiei
electrice de a satisface necesităţile consumatorilor);
20
 Compatibilitatea instalaţiei cu mediul înconjurător, aptitudinea

instalaţiei de a funcţiona în mediul său ambiant într-un mod satisfăcător şi
fără a produce perturbaţii intolerabile
Verificarea eficienţei economice a măsurilor adoptate pentru creşterea

calităţii presupun analiza corelaţiilor între variaţia costurilor calităţii (investiţii,
cheltuieli de exploatare, daune) şi variaţia indicatorilor de măsurare a calităţii.
6.2. Scheme de conexiuni cu un sistem de bare colectoare (1BC) şi un

întreruptor pe circuit
Fig. 6.1. Schema de conexiuni cu un sistem de bare colectoare. Varianta de
bază
Avantajele schemei:
 simplitate (din punct de vedere fiabilistic are mai puţine surse de defect),
 efort redus de investiţii.
Schema se utilizează în zone în care:

 continuitatea alimentării este mai puţin importantă sau
 există rezervări, prin intermediul reţelei, de la alte staţii.
Exemplu de utilizare: staţiile de alimentare a serviciilor proprii din centrale.
21
Filiere de creştere a siguranţei schemelor cu 1BC pot fi:

secţionarea longitudinală a BC,
crearea unei legături de ocolire a întreruptoarelor (mai ales la tensiuni
ridicate, unde tranzitele pe linii sunt mai mari şi este necesară o siguranţă
crescută),
utilizarea ambelor filiere a) şi b).
a) Secţionarea longitudinală a BC
Fig. 6.2. Secţionarea sistemului cu o bară colectoare
Dezavantajele soluţiei:
- fiecare circuit se poate racorda la o singură secţie  secţionarea
longitudinală este o secţionare rigidă.
Avantajele soluţiei:
- în situaţia unui defect sau revizie la S sau la BC ies din funcţiune
B
numai circuitele racordate la secţia respectivă de bare,

- reducerea gradului de funcţionare în paralel (a L, T etc.) 
impedanţa creşte  se micşorează curenţii de scurtcircuit.
În această variantă nu există legături între secţii.
Cel mai uzual, odată cu secţionarea longitudinală se prevăd şi posibilităţi

de cuplare între secţii:
- cu un separator,
- cu două separatoare,
- cu două separatoare plus întreruptor.
a.1) Cu un separator
22
Fig. 6.3. Cuplă longitudinală cu separator.
Cea mai simplă cuplă longitudinală (CL).

Avantaj - investiţie mică.
Dezavantaje: elasticitate redusă (nu pot manevra sub sarcină SCL);
revizia sau avaria la S conduce la scoaterea din funcţiune a secţiilor de bare
CL
adiacente.
Observaţie: Se pot manevra separatoare sub sarcină dacă  U  1 % U la n
bornele sale.
a.2) Cu două separatoare
Fig. 6.4. Cuplă longitudinală cu două separatoare
Se remediază dezavantajul referitor la revizia S . În schema 6.4 dacă se

CL
face revizia la SCL1 se deschide şi S şi secţia SBC poate continua să

CL 2 2
alimenteze consumatorii racordaţi la ea.
a.3) Cu două separatoare şi întreruptor
Fig. 6.5. Cuplă longitudinală cu două separatoare şi un întreruptor
23
Se foloseşte o cuplă longitudinală cu întreruptor  se pot face manevre

sub sarcină. De obicei, S şi SCL 1
se menţin închise pentru a micşora timpul de
CL 2
manevră pentru cuplarea secţiilor (RC).

Dezavantaj – investiţie ridicată.
Avantaj – elasticitate mărită.
Varianta optimă între a.1), a.2) şi a.3) se alege pe baza unui criteriu
tehnico – economic.
b) Ocolirea întreruptoarelor
Dezavantajul variantei de bază a schemelor cu 1BC se referă la revizia la
I, ce conduce la întreruperea tranzitului de energie spre consumator  daune.
Pentru a evita daunele, se poate justifica economic prevederea unui
întreruptor în plus şi dispus pe o cale ocolitoare astfel încât, pe rând, acest
întreruptor să se poată substitui întreruptoarelor de pe circuitele ce converg la
nod (L, T etc.).
Fig. 6.6. Schemă de conexiuni cu o bară colectoare şi bară de ocolire
(1 BC şi Boc)
Elemente care apar în plus ca investiţii faţă de varianta de bază:

− sistemul de bare de ocolire ( B ) - nod extins în spaţiu pentru a
oc
deriva la el S de la fiecare circuit;

oc
− cupla de ocolire ( C ); oc
− S de la circuitele de linie (L) şi S  S de la circuitele de

oc sup l oc
transformator (T).
24
Ideea de bază a ocolirii este continuitatea în alimentare a

consumatorilor.
25
Etapele manevrei de ocolire pentru cazul liniei (L):

Închidere Deschidere
S OC 1 

S OC 2  Etapa I

I OC 
S OC 1  Etapa II
I 
S 
L
 Etapa III
S B 

Etapa I:
− încercarea stării izolaţiei B . Dacă pe B există un defect I îl
oc oc oc
întrerupe,
− de obicei S şi S se menţin închise pentru a scurta manevra.
oc 1 oc 2
Observaţie: A nu se verifica starea izolaţiei B prin închiderea S , oc oc
deoarece acesta se poate distruge dacă este închis pe defect, deşi I ar

întrerupe componenta curentului ce vine de la BC.
Etapa a II-a:
− dublarea alimentării circuitului; se închide S (în sarcină dar sub o oc
diferenţă de potenţial  U  1 % U )  L este alimentată pe două căi: prin I şi prin

n
I .
oc
Etapa a III-a:
− scoaterea în revizie a întreruptorului I; linia L rezultă alimentată pe
calea ocolitoare.
Observaţie: Nu se ocolesc simultan întreruptoarele a două circuite (fig

6.7).
Fig. 6.7. Ocolirea simultană a două circuite de linie
Motive:
 defect pe L1  protecţia prin relee sesizează şi deconectează I oc
întrerupând tranzitul pe ambele linii,

26
 prin I se tranzitează curenţii a două circuite şi acesta poate fi

oc
suprasolicitat chiar şi în regim normal.

Bara de ocolire se dimensionează la valoarea celui mai mare curent de pe
circuitele ce pot fi ocolite.
Aparatele de pe C  S , S , I  se aleg având în vedere tranzitul de pe cel
oc oc 1 oc 2 oc
mai încărcat circuit ce va fi ocolit.

c) Utilizarea ambelor filiere, ocolirea şi secţionarea longitudinală
− scheme cu 2  C  Coc L
− scheme cu cuple cu funcţii multiple.

c.1) scheme cu 2  C  C (fig 6.8.)
oc L
C - ocoleşte întreruptoarele circuitelor racordate la SBC1

oc 1
C - ocoleşte întreruptoarele circuitelor racordate la SBC2

oc 2
Boc
Fig. 6.8. Schemă cu două cuple de ocolire şi o cuplă longitudinală
Avantaje:
− elasticitate maximă, investiţie maximă;
− se justifică în situaţiile în care trebuie ocolite simultan întreruptoarele a
două circuite racordate la secţii diferite.
c.2) utilizarea cuplelor cu funcţii multiple

c.2.1) schemă cu 1C  1C (sunt necesare două întreruptoare)
oc L
27
Fig. 6.9. Schemă cu o cuplă de ocolire şi o cuplă longitudinală
Avem o singură C în loc de două. Aceasta poate îndeplini pe rând

oc
funcţia de ocolire fie pentru circuitul de pe SBC1, fie pentru circuitul de pe SBC2.
Este interzis a se cupla SBC1 şi SBC2 prin separatoarele S şi S . oc 1 oc 2
c.2.2) schemă cu un întreruptor utilizat pe rând pentru a realiza C oc sau C L
Se pot realiza pe rând funcţiile:

− o cuplă longitudinală: S  S  I ; 1 2 c
− două cuple de ocolire: S  S  I 1 4 c
S  S  I . 2 3 c
− se reduce efortul de investiţii;

− elasticitate redusă.
Fig. 6.10. Schemă cu un întreruptor folosit atât pentru cupla de ocolire cât şi
pentru cupla longitudinală
1.5 Norme și tehnici de protecție a muncii în instalațiile de înaltă

tensiune.
6.1. Norme de protecţia muncii

Toate părţile electrice ale echipamentelor în funcţiune aflate la un potenţial electric diferit de cel al
pământului şi cu tensiunea nominală peste 50 V, trebuie izolate sau acoperite, astfel încât să nu fie atinse
accidental.
În plus, contractorul trebuie să ia măsuri de prevenire a apariţiei sau menţinerii sub potenţial înalt a
părţilor bune conducătoare de electricitate datorită unor defecte de izolaţie.
Pentru instalaţiile de până la 1000 V, tensiunile de contact de peste 50 V sunt considerate drept
periculoase. În interiorul instalaţiilor electrice capsulate cu tensiuni peste 1000 V, potenţialul de contact va fi în
concordanţă cu valorile precizate în standardele internaţionale recunoscute:
28
- IEC 60079 şi 60364 sau alte standarde echivalente pentru instalaţii de până la 1000 V şi
- VDE 0101 şi 0141 pentru instalaţii peste 1000 V,
trebuie respectate pentru a lua măsuri de protecţie şi de legare la pământ.
Măsuri de protecţie pentru instalaţii până la 1000 V
Protecţia împotriva contactului direct
Toate părţile sub tensiune ale echipamentelor care pot fi atinse, vor fi protejate împotriva contactului
direct fie prin metode de izolare, fie prin concepţie constructivă, poziţie sau aranjare, sau alte dispozitive
speciale. Dacă, în cazul echipamentelor capsulate sau a dulapurilor de control, este nevoie să se intervină în
timpul funcţionării (de ex. pentru schimbarea siguranţelor), protecţia împotriva contactului direct trebuie
asigurată şi când acestea sunt deschise.
Izolaţia de protecţie
Izolaţia de protecţie se asigură prin izolarea suplimentară în jurul celei existente din construcţie.
Aceasta măsură va preveni atingerile periculoase.
Utilizarea tensiunilor joase ca măsură de siguranţă
Această măsură se aplică tuturor echipamentelor, care funcţionează în containere metalice. Tensiunea
operaţională a uneltelor şi iluminatului nu vor depăşi 50 V.
Transformatoarele de separare a circuitelor vor fi instalate de Contractor cu scopul de a furniza
tensiunea joasă de protecţie. Nu se va realiza o retea separată de 50 V.
Tratarea neutrului
Reţeaua de MT este de tipul TN, de exemplu neutrul pe partea de MT a transformatorului de 110/20 kV
este legat direct la pământ. Soclurile aparatelor electrice vor fi conectate la acest punct prin conductoare de nul
sau de protecţie.
Neutralizarea electrică (legare la pământ multiplă) are ca scop evitarea persistenţei unui potenţial
excesiv de ridicat în părţile conducătoare ale unei instalaţii ce nu face parte din circuitul principal. În acest scop
este necesar un conductor de nul de mijloc. O instalaţie este neutralizată când toate părţile sale care necesită
protecţie sunt legate la conductorul de nul sau la cel de protecţie (conductor de legare la pământ fără fuzibile),
care la rândul său e legat la conductorul de nul.Conductorul de nul trebuie legat la pământ în apropierea
transformatorului de distribuţie şi va funcţiona ca sistem de împământare.
Conectarea părţilor bune conducătoare de electricitate se va face:
- în cazul conductoarelor de Cu cu secţiuni mai mici de 10 mm 2, printr-un conductor de
protecţie la cel de legare la pământ
- în cazul conductoarelor de Cu cu secţiuni mai mari de 10 mm2, direct la conductorul de
legare la pământ.
Consumatorii simetrici vor fi conectaţi la conductorul de nul printr-un cablu cu 4 fire. Toţi consumatorii
2
nesimetrici, a căror secţiune a cablului este mai mică de 10 mm , vor fi conectaţi la un conductor special de
protecţie întins de-a lungul conductorului de nul.Datorită demarcaţiei clare dintre conductorul de nul, conductorul
operaţional şi conductorul de punere la pământ, care nu este destinat curentului operaţional, nici o conexiune
între:
- conductorul de nul şi conductorul operaţional, sau
29
- conductorul de nul şi pământ,

nu sunt permise la punctele de separare, conductor de nul şi conductor operaţional.
Consumatorii nesimetrici vor fi conectaţi la un cablu cu 4 fire având secţiunea de cel puţin 10
2
mm .Conductorul de nul va fi izolat la fel ca şi conductoarele de fază. Nu se permite folosirea părţilor
constructive ale echipamentelor de comutaţie drept conductor de nul.
Măsuri de protecţie pentru instalaţii peste 1000 V
Protecţia împotriva contactului direct
Vor fi luate cel puţin următoarele măsuri atunci când parţile sunt sub tensiune în timpul fucţionării:
în toate zonele:
 protecţie completă împotriva contactului
 aparatele de protecţie vor fi demontate doar cu unelte corespunzătoare
în camerele de comandă:
 protecţia împotriva contactului cu părţile sub tensiune accesibile personalului
 protecţia ţmpotriva contactului accidental inaccesibile personalului
în camerele de comandă capsulate:
 protecţia împotriva contactului accidental.
Măsurile menţionate anterior se vor aplica şi în zonele fără tensiune ale centralei, unde în caz de
defect, poate apărea un potenţial de contact periculos, dar unde, din motive de exploatare, părtile nu trebuie
conectate la sistemul de legare la pământ.
Protecţia împotriva tensiunii de contact
Legarea la pământ se foloseşte ca măsură de protecţie împotriva apariţiei potenţialului electric în părţile
conductoare ale instalaţiei, dar care nu fac parte din circuitul operaţional.Toate părţile "moarte" ale
echipamentelor şi aparatelor vor fi legate la pământ dacă există posibilitatea de a intra în contact cu părţile sub
tensiune ca rezultat al curenţilor de scurgere, arcurilor electrice sau conexiunilor directe cu părţile sub tensiune.
La dimensionarea sistemului de legare la pământ se va ţine seama de sarcina termică şi de tensiunea
echipamentului şi în special de curentul maxim permis de punere la pământ ce poate apărea.Circuitele şi
echipamentele de legare la pământ vor avea o asemenea pondere astfel încât potenţialul de contact să nu
depaşească valoarea maximă admisibilă de 125 V.
6.2. Norme de protejare a mediului

Principalele tipuri de impact ale reţelei electrice de transport şi distribuţie asupra mediului
sunt:
 impactul asupra organismelor vii, provocat de câmpul electric, câmpul magnetic, zgomotul
acustic, efectul corona, substanţele toxice, deşeuri;
30
 impactul asupra terenului afectat în condiţii de funcţionare normală sau în regim de avarie
a instalaţiilor, precum şi în condiţii de execuţie a lucrărilor de reparaţii, reabilitare,
retehnologizare sau lucrări noi;
 impactul asupra obiectivelor industriale, construcţiilor, drumurilor, liniilor electrice,
podurilor, conductelor ş.a., învecinate (traversări, intersecţii, paralelisme);
 impactul asupra recepţiilor de radio şi televiziune, în cazul coexistenţei instalaţiilor
electrice şi RTV, apropierilor sau paralelismelor;
 impactul datorat incompatibilităţii electromagnetice, domeniu nou cu implicaţii deosebite
pentru instalaţiile electrice amplasate în zone aglomerate, cu densitate mare de populaţie
sau de alte obiective;
 impactul vizual, psihologic etc., în cazul instalaţiilor cu structuri necompactizate, inestetice
sau amplasate pe mai multe culoare învecinate (densitate mare într-o suprafaţă de teren
dată).
Direcţiile principale de acţiune, în vederea limitării, reducerii sau eliminării efectelor
impacturilor asupra mediului sunt, în principiu, următoarele:
 repararea, reabilitarea sau modernizarea instalaţiilor;
 iniţierea acţiunilor de monitorizare a proceselor cu impact asupra mediului, măsurarea
efectelor, identificarea pe cât posibil a tuturor aspectelor de mediu şi a aspectelor
semnificative de mediu;
 modernizarea, compactizarea şi ecologizarea instalaţiilor şi echipamentelor (stâlpi pentru
linii electrice aeriene, cu structuri compactizate, cu siluete zvelte, baze înguste şi
configuraţii estetice adoptate pentru coronamente, întreruptoare cu vid sau SF6, scheme
de conexiuni optimizate – compactizate pentru staţiile electrice ş.a.m.d.);
 limitarea efectelor câmpurilor electrice şi magnetice;
 limitarea supratensiunilor, tensiunilor induse, efectului corona, zgomotului;
 îmbunătăţirea managementului deşeurilor (componente metalice feroase, deşeuri de la
stâlpii de beton, conductoare şi izolatoare dezafectate, transformatoare şi întreruptoare
defecte, deşeuri menajere);
 îmbunătăţirea şi dezvoltarea managementului uleiurilor, lubrefianţilor, fluizilor dielectrici,
ca de ex. bifenilii policloruraţi – PCB;
 acţiuni de resistematizare a reţelelor, în sensul compactizării, a limitării sau reducerii
lăţimii culoarelor şi a coeficientului de risc ecologic, dedus în acest caz din coeficientul de
31
risc tehnologic (posibilitatea producerii de incidente urmate de avarii, cu efecte negative

asupra ecosistemului în care este amplasată instalaţia);
 eficientizarea şi optimizarea managementului tuturor activităţilor şi proceselor, conform
prevederilor clauzelor standardelor de mediu.
Activităţile de bază din cadrul sistemelor de transport şi distribuţie a energiei electrice
includ, în majoritate, o serie de procese cu efecte directe asupra mediului. Astfel, se pot
enumera:
 lucrări noi de investiţii, reparaţii, întreţinere, reabilitări, în cadrul cărora trebuie să se ţină
seama, încă din faza de proiectare, de zonele de agresivitate a mediului sau de poluare a
acestuia (cu posibile efecte directe asupra fiabilităţii, siguranţei în funcţionare a
instalaţiilor şi coeficientului de risc ecologic, având în vedere influenţele reciproce instalaţii
– mediu), de condiţiile de execuţie şi de regimul de funcţionare; lucrările propriu-zise
implică şi organizare de şantier, drumuri de acces,
posibile modificări locale ale terenului, eventuale consolidări şi defrişări ş.a., toate cu
efecte mai mari sau mai mici asupra mediului;
 lucrări în regim de urgenţă (calamităţi, cum ar fi inundaţii, cutremure, alunecări de teren,
incendii) sau intervenţii în caz de incidente/avarii, în derularea cărora mediul înconjurător
poate fi afectat urmarea diverselor acţiuni sau prin utilizarea unor
construcţii/instalaţii/echipamente speciale, de intervenţie;
 acţiuni de depozitare a echipamentelor dezafectate, din reţelele de 400 –750 kV, 110 kV,
medie şi joasă tensiune, ceea ce necesită amenajarea de spaţii speciale, cu condiţii
conforme prevederilor legale de mediu, securitatea şi medicina muncii;
 lucrări de îmbunătăţire a condiţiilor de compatibilitate electromagnetică a instalaţiilor
electrice cu obiectivele din imediata vecinătate, fie ele din sistemul de transport şi
distribuţie a energiei electrice, fie altele decât acestea, faţă de care apar influenţe directe
sau indirecte.
Compactizarea instalaţiilor şi echipamentelor aparţinând liniilor electrice aeriene sau
staţiilor electrice, conduce, aşa cum s-a specificat, la obţinerea de efecte pozitive privind
încadrarea în mediu şi limitarea poluării acestuia. Între acestea, se pot distinge:
 spaţiile ocupate sau afectate de culoarele de trecere ale liniilor electrice aeriene prin
păduri, livezi, prin zone cu mari densităţi de construcţii sau cu terenuri deosebit de
valoroase, se diminuează mult;
32
 se dă posibilitatea alegerii unor variante de traseu pentru liniile electrice aeriene, uşor
accesibile, care să permită accesul uşor şi rapid pentru intervenţii sau acţiuni de
mentenanţă;
 amplasamentele staţiilor electrice se reduc mult ca spaţiu, obţinându-se avantaje şi din
punct de vedere a zonelor posibile pentru alegerea amplasamentelor, a reducerii poluării
sonore, a reducerii impactului estetic şi a limitării efectelor unor posibile avarii (explozii,
incendii etc.);
 se reduc consumurile specifice de metal pentru construcţia stâlpilor sau suporţilor de
echipamente, prin utilizarea unor geometrii deosebite, siluete zvelte, cu baze înguste şi
estetice (se reduce şi impactul psihologic asupra populaţiei locale şi turiştilor), prin
utilizarea unor laminate cu profile subţiri şi aripi inegale, a unor tronsoane cu utilităţi
multiple, care conduc la construcţii uşoare, ce se pot transporta, manipula şi monta uşor
şi fără a deteriora mediul şi care dau posibilitatea ocupării, temporare sau definitive, de
suprafeţe de teren mult reduse, în condiţiile creşterii capacităţii de transport de energie
electrică şi reducerii pierderilor tehnologice;
 se limitează perturbaţiile electromagnetice generate de liniile electrice aeriene sau
subterane (în cablu) şi de staţiile electrice, în zonele adiacente, învecinate acestora.
Pentru fiecare nivel de tensiune, soluţiile de linii electrice aeriene sau staţii electrice se
stabilesc pe baza unor calcule aprofundate de optimizare tehnico-economică şi de încadrare
în mediu. Analizele de soluţii ţin seama şi de respectarea distanţelor minime de izolare
precum:
- distanţele între conductoarele fazelor (înclinate sub acţiunea vântului) şi structura
stâlpilor/cadrelor de susţinere;
- distanţele între conductoarele/fazele liniilor electrice aeriene, ca urmare a efectului
electrodinamic datorat scurtcircuitelor sau ca urmare a descărcării acestora de chiciură, a
balansului şi/sau a înclinării asincrone a acestora;
- distanţele între conductoarele fazelor (înclinate sub acţiunea vântului) şi obiectivele din
imediata vecinătate.
O menţiune specială se face pentru cazul utilizării lanţurilor în “V”, care creează
posibilitatea asigurării unei fiabilităţi suplimentare a legăturilor din cleme şi pentru reducerea
lungimii consolelor stâlpilor/suporţilor, deci şi a culoarelor liniilor electrice aeriene. Lanţurile în
33
“V” asigură, de asemenea, posibilitatea aplicării tehnologiilor de lucru sub tensiune, care
facilitează intervenţii fără ca mediul să fie perturbat sau să fie foarte puţin afectat.
La noi în ţară, soluţia optimă privind compactizarea, aplicarea tehnologiei de lucru sub
tensiune şi îmbunătăţirea protecţiei mediului, o reprezintă utilizarea unor structuri speciale de
stâlpi, cu coronamente tip RODELTA şi a lanţurilor cu izolaţie din materiale compozite.
Principalele fenomene electromagnetice care pot produce perturbaţii electromagnetice
sunt:
 fenomene de joasă frecvenţă, conduse :
 armonici, inter-armonici;
 tensiuni de semnalizare (“signaling voltages”);
 fluctuaţii ale tensiunii;
 ruperi şi întreruperi ale tensiunii (“dips”);
 dezechilibre ale tensiunii;
 variaţii ale tensiunii reţelei;
 tensiuni induse, de joasă frecvenţă;
 componente continue ale tensiunii, în reţele de tensiune
alternativă;
 fenomene de joasă frecvenţă, radiate:
 câmpuri magnetice;
 câmpuri electrice;
 fenomene de înaltă frecvenţă, conduse:
 tensiuni induse sau curenţi induşi, în regim permanent;
 fenomene tranzitorii unipolare;
 fenomene tranzitorii oscilante;
 fenomene de înaltă frecvenţă, radiate:
 câmpuri magnetice;
 câmpuri electrice;
 câmpuri electromagnetice în regim permanent sau tranzitoriu;
 descărcări electrostatice (DES).
Pentru toate aceste mărimi fizice, diferite organisme internaţionale, ca de ex. Asociaţia
Internaţională de Protecţie împotriva Radiaţiilor (I.R.P.A.), Comitetul Internaţional de
Protecţie împotriva Radiaţiilor Neionizante (I.C.N.I.R.P.), Commission and European
Commitee for Standardization – secţia Electrotehnică (C.E.N.E.L.E.C.) şi Uniunea
34
Europeană – Direcţia Generală V (U.E./D.G.V.), au în vedere analiza lor în legătură cu

impactul asupra mediului, stabilind valori limită tip recomandare, normă sau proiect de
directivă, pe competenţă biologică, tehnic-electrică sau juridică, cu domeniu de aplicare
public sau profesional.
În principiu, se urmăresc două obiective: minimizarea valorii mazime sau minimizarea
valorii medii în interiorul unei anumite zone din imediata vecinătate a instalaţiei (linii electrice
aeriene sau alte tipuri de racorduri aeriene, de ex. racordurile din staţiile electrice).
Toate valorile normate, pentru mărimile fizice precizate, se regăsesc în reglementările
emise pe plan internaţional de organismele competente.
În concluzie, politicile de mediu adoptate de organizaţiile care activează în domeniul
transportului şi distribuţiei energiei electrice răspund, în principiu, cerinţelor legislaţiei în
vigoare, de limitare a efectelor instalaţiilor şi echipamentelor electrice asupra mediului.
Măsurile, cuprinse în planurile de mediu, trebuie să conducă la:
 asigurarea unei protecţii corespunzătoare pentru ecosistemele şi organismele vii din
habitatul învecinat zonelor de lucru sau în care sunt amplasate instalaţiile, prin: spaţiile
reduse afectate, eliminarea executării unor căi de acces de multe ori costisitoare,
eliminarea unor echipamente voluminoase, grele şi învechite ca tehnologie, curăţarea
zonelor de intervenţie şi aducerea terenului şi vegetaţiei la parametrii iniţiali, gestionarea
corespunzătoare a deşeurilor industriale, toxice şi menajere, a uleiurilor, lubrefianţilor,
dielectricilor şi combustibililor, precum şi printr-o organizare eficace a intervenţiilor, pentru
rapiditate, securitate şi continuitate în funcţionare;
 amplasamente sau trasee optimizate, uşor accesibile, prin utilizarea de tehnologii şi
materiale moderne de/pentru mentenanţă (lucrul sub tensiune, stâlpi de intervenţie,
izolaţie compozită, conductoare de protecţie cu fibră optică, acestea din urmă facilitând
telecomunicaţiile şi teletransmisiile, pentru informare şi intervenţie rapidă), de construcţii
compacte şi adaptate estetic pentru a reduce impactul psihologic, de echipamente
moderne, compactizate şi ecologice;
 creşterea gradului de protecţie a obiectivelor industriale, construcţiilor, aşezărilor umane,
pădurilor ş.a., din mai multe puncte de vedere:
 consumatorii nu suferă daune, nefiind întrerupţi în alimentarea cu energie electrică;
 scade coeficientul de risc ecologic şi creşte fiabilitatea şi siguranţa în funcţionare a
instalaţiilor;
 culturile agricole sunt afectate într-un grad mult mai redus;
35
 îmbunătăţirea protecţiei transmisiilor de radio şi TV, datorită echipării liniilor electrice

aeriene şi staţiilor electrice cu elemente de izolaţie, cleme şi armături moderne care să
elimine posibilităţile de conturnare inversă, de descărcări parţiale sau de creşteri de câmp
electromagnetic;
 creşterea siguranţei în funcţionare şi prin aplicarea măsurilor de siguranţă mărită în cazul
traversărilor de diverse obiective naturale şi industriale, utilizând echipamente adecvate şi
moderne, deci, în acelaşi timp, perfomante, care să conducă la menţinerea calităţii
mediului şi protecţia sa, printr-o reducere substanţială a coeficientului de risc ecologic.
De reţinut!
36
Teste de autoevaluare 4
Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 4
37
Rezolvare
Concluzii
Bibliografie
1. HORTOPAN GH.., “ Aparate electrice “ , E.D.P. , Bucureşti , 1980;
2. PREDA L., HEINRICH I., ș.a.. , “Stații și posturi electrice de transformare
“, E.T., Bucureşti , 1988;
3. GHEORGHIU S., PANAIT C., DOBREF V. , “Sisteme de acționare
electrică a propulsorului naval “ , Ed. A.N.M.B.,Constanţa,1999;
4. HORTOPAN GH., HORTOPAN V., “ Șunturi și divizoare de tensiune “ ,
E.T. , Bucureşti , 1978;
5. DRĂGAN C., CRISTESCU D. ș.a., “ Tehnica tensiunilor înalte“, Ed. IPB ,
București, 1987;
6. DRĂGAN C., CRISTESCU D. ș.a., “ Tehnica tensiunilor înalte – Îndrumar
de laborator“, Ed. IPB , București, 1988;
7. VAN DOKKUM K., Ship electrical systems, 1 st Edition Dokmar ISBN 978-
90-71500-17-6;
8. KUFFEL J., High Voltage engineering Fundamentals, 2nd Edition, Newnes,
2000, ISBN 978-0750636-34-6;
9. BROWN M., Practical troubleshooting of electrical equipment and control
circuits, Newnes, 2005, ISBN 0-7506-6278-6.
10. DORDESCU M., Tehnica tensiunilor înalte - note curs pentru studenti, -CD
la DIFR
38
Bibliografie STCW
1. T52 – Kuffel E., Zaengl W.S., Kuffel J., High voltage engineering,
fundamentals., Second edition, Elsevier Ltd., 2000.
2. T70 – Peek F.W., Dielectric phenomena in high voltage engineering,
Watchmaker Publishing, 2006.
39

Unitatea de Invatare 4 - Tti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea de Invatare 4 - Tti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SOLUȚII CONSTRUCTIVE PENTRU STAȚII, POSTURI ȘI TABLOURI DE DISTRIBUȚIE DE ÎNALTĂ TENSIUNE

Unitatea de învăţare nr. 4

1.1 Considerații generale privind alegerea soluțiilor . 2

1.3 Soluții constructive pentru alegerea și montarea 15

1.4 Soluții constructive ale stațiilor și sistemelor de distribuție de 20

1.5 Norme și tehnici de protecție a muncii în instalațiile de înaltă 28

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

 Cunoaşterea problematicii şi a principalelor instalaţii din

1.1 Considerații generale privind alegerea soluțiilor.

Circuite secundare - circuite care au rolul de a contribui la buna funcţionare a

Moduri de reprezentare a circuitelor:

2.1. Scheme monofilare de principiu - pun în evidenţă modul principial de racordare a

Astfel de scheme se utilizează în anumite faze de analiză a unui proiect şi la calculul

LEC - linie electrică în cablu

Fig. 5.1. Exemplu de schemă monofilară de principiu

2.2. Scheme monofilare detaliate (fig 5.2.)

Fig. 5.2. Exemplu de schemă monofilară detaliată

5.2. Funcţiile aparatelor electrice

 protecţie, respectiv de eliminare / limitare a scurtcircuitelor (de exemplu

În exploatare este de dorit să existe posibilitatea conectării şi deconectării fiecărui

Diversele funcţii îndeplinite de aparatele electrice pe un circuit pot fi realizate

Tendinţa actuală în domeniul staţiilor electrice este de a se integra în construcţia

Partea unei staţii care cuprinde ansamblul de echipamente, materiale, aparate

Un sistem de bare colectoare reprezintă un nod de conexiuni electrice (în sensul

Montajul aparatajului electric în celulă se poate face fix sau debroşabil.

În construcţia staţiilor moderne, tendinţa generală este de a utiliza echipamente

1.2 Scheme de conexiuni ale circuitelor primare din sistemele de

1. asigurarea continuităţii în alimentare,

1. Asigurarea continuităţii în alimentare

Continuitatea în alimentare poate fi afectată de:

2. Elemente care pot influenţa alegerea unei scheme de

3. Elasticitatea schemelor de conexiuni:

4. Criteriul pentru alegerea schemelor de circuite

Echiparea circuitelor racordate la un sistem de bare colectoare

Sistem de bare colectoare (BC) – nod electric (în sensul

Se numeşte sistem deoarece există:

5.4.1. Echiparea circuitelor de linie

Fig. 5.3. Schemă monofilară de principiu

În zona imediat următoare plecării liniei de la BC (în punctul de

Întreruptorul oferă elasticitate mărită

 se pot face conectări şi deconectări în regim normal.

a) Variante de echipare a unui circuit de linie de JT

Fig. 5.4. Variante de echipare a unui circuit de linie de JT.

- cea mai simplă echipare a circuitelor de linie, se foloseşte, în

- echipare cu un plus de elasticitate, conferită de IP(întreruptor

l3- IA (întreruptor automat) preia ambele funcţii (separare +

l4 - se introduce un separator faţă de bare ( S )  se pot face

lucrări la IA fără a întrerupe alimentarea celorlalţi consumatori.

Reviziile şi reparaţiile mai dese la întreruptor sunt

b) Variante de echipare a unui circuit de linie de ÎT

Fig. 5.5. Variante de echipare a unui circuit de linie de ÎT

- elementul de bază este SF (siguranţa fuzibilă);

L2 - elasticitate mărită faţă de L prin introducerea separatorului

de sarcină S . S  S formează o construcţie unică care are dublă

rupere: un cuţit joacă rol de S şi un cuţit joacă rol de SS (separator de

sarcină). S se prevede suplimentar cu dispozitiv de stingere a arcului

electric determinat de curenţii de regim normal.

L3 - elasticitate mărită faţă de L prin introducerea I, care preia

funcţiile S + SF. Întreruptorul este flancat înspre BC de către S .

Schema se foloseşte la circuitele la care tensiunea vine numai dinspre

L1 , L 2 , L 3 - circuite la care tensiunea vine dinspre bare.

de la două capete. S se prevede cu cuţite de legare la pământ

formând o singură construcţie. S este echipat cu trei cuţite principale