UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE - FDSA

COMUNICAREA

STUDENT: Buznean Sergiu Corneliu

Suceava 2019
Introducere

In prezenta lucrare imi propun sa exprim in capitolul I

Cuprins
 Notiuni introductive

Etimologia motivării provine de la „movere”- ceea ce înseamnă deplasare. 

Motivația este un „concept fundamental în psihologie și în genere în științele despre om,

exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri –
trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri – care susțin realizarea anumitor acțiuni,
fapte, atitudini”

In termini simpli motivatia poate fi definite ca un set de “forte” care il fac pe om sa se comporte
intr-un anumit fel.

Motivarea apare ca un proces continuu cu trei faze fundamentale:

declansarea (in urma interactiunii cu stimulii externi)
insusirea (pe perioada in care organismul se confrunta cu paralelelismul relatiei dintre munca si
motivare)
implinirea (corespunzatoare etapei de satisfacere a nevoilor initiale).

Din punct de vedere al organizaţiei a motiva înseamnă a răsplăti sub formă bănească şi/sau
nebănească contribuţia oamenilor la prosperarea firmei.

Motivaţia este o noţiune „umbrela” cu o sferă extrem de extinsă, în interiorul ei încadrându-se

diferite tipuri, cele mai cunoscute fiind: trebuinţele, motivele, interesele, convingerile,
idealurile, concepţia despre lume şi viaţă.

Trebuinţele sunt structuri motivaţionale bazale şi fundamentale ale personalităţii, forţele ei

motrice cele mai puternice reflectând, cel mai pregnant, echilibrul biopsihosocial al omului în
condiţiile solicitărilor mediului extern.

Motivele constituie reactualizări şi transpuneri în plan subiectiv ale stărilor de necesitate.

Interesele reprezintă orientări selective, relativ stabile şi active spre anumite domenii de
activitate.

Convingerile sunt idei adânc implantate în structura personalităţii, puternic trăite afectiv, care
împing, impulsionează spre acţiune.
MOTIVAŢIA
CARACTERIZAREA GENERALĂ A MOTIVAŢIEI

Motivaţia este una dintre problemele centrale ale psihologiei. Ea încearcă

săexplice de ce anume oamenii fac ceea ce fac, de ce preferă o activitate alteia şi
ceanume îi face să treacă de la o activitate la alta.
Conform lui Sillamy (1996) motivaţia reuneşte “ansamblul factorilor dinamici care
determină conduita unui individ …sau totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie
că sunt înnăscute sau dobândite, conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe
fiziologice sau idealuri abstracte.M o t i v a ţ i a t r a n s f o r m ă f i i n ţ a u m a n ă î n t r - u n
s u b i e c t a c t i v ş i s e l e c t i v , c u u n determinism intern propriu în alegerea şi declanşarea
acţiunilor şi comportamentelor.
Posedând o structură motivaţională proprie, omul se plasează într-o relaţie dublă faţă de
mediul ambiant: una de independenţă –constând în capacitatea lui de a acţiona pe cont propriu,
în absenţa unor stimuli sau solicitări externe, cealaltă de depedendenţă – constând în
satisfacerea stărilor de necesitate pe baza schimburilor substanţiale,energetice şi
informaţionale cu mediul ambiant.
Motivaţia apare ca o cauzalitate externă transpusă în plan intern: astfel dacă
obiectul corespunzător satisfacerii unei trebuinţe lipseşte şi nu are cum să se declanşeze
comportamentul corespunzător, locul său este luat de starea de necesitate în raport cu el,
actualizată spontan, în urma unor modificări de ordin fiziologic sau psihologic.
S-au elaborat mai multe teorii care încearcă să explice natura
m o t i v a ţ i e i . Astfel, la baza motivaţiei ar sta un principiu din biologie, cel al homeostaziei, potrivit căruia
organismele tind să-şi menţină aceeaşi stare, un anume echilibru constant cu t o a t e
modificările mediului. Când echilibrul este perturbat, atunci
f i i n ţ a v i e reacţionează în vederea restabilirii lui. Dezechilibrele se traduc pe
plan psihic prin apariţia unei trebuinţe: nevoia de hrană, de apă etc. Trebuinţa este
tocmai o trăire a unei stări de dezechilibru, provocată, de obicei, de o lipsă. Dar nu tot ceea ce
reţinem ca o necesitate are o cauză nativă. Sunt multe trebuinţe formate în cursul
existenţei:n e v o i a d e a a v e a t e l e f o n m o b i l , n e v o i a d e a m e r g e c u
automobilul, nevoia de aconsuma alcool etc. Toate acestea se formează,
f i i n d p r o d u s u l e x p e r i e n ţ e i , a l civilizaţiei care, satisfăcând unele nevoi,
creeează şi altele noi. O altă direcţie de cercetare a motivaţiei susţine că,
la baza acesteia s-ar afla un deficit.
Nici acestă ipoteză nu se verifică în practică în toate cazurile: de exemplu, experimentele arată
că dacă cimpanzeilor le punem în cuşcă un zăvor mai complicat, nu se lasă până nu-
l demontentează în bucăţi. Montându-l din nou şi repunându-l la îndemâna lor, sunt în stare să-
l descompună de nenumărate ori. În acest caz, la baza comportamentului manifest
al cimpanzeilor nu se află un deficit, ci impulsul curiozităţii, tendinţa
dem a n i p u l a r e a o b i e c t e l o r . P e a c e s t ă d i r e c ţ i e s e s i t u e a z ă ş i c e r c e t ă r i l e
r e a l i z a t e d e Charlotte Bühler: acesta, studiind copii foarte mici, a constatat la ei, pe lângă
motivele î n r e l a ţ i e c u f o a m e a , s e t e a , n e v o i a d e o c r o t i r e , ş i
u n a c t i v i s m fără rădăcini h o m e o s t a t i c e m a t e r i a l i z a t p r i n :
a ) t e n d i n ţ a d e a c u n o a ş t e , d e a e x p l o r a m e d i u l înconjurător;
b) impulsul spre manipularea obiectelor;
c) tendinţa de influenţare creatoare a mediului.
 Astfel, încă din copilărie, se vădeşte tendinţa de dominare a mediului, atât de
caracteristică speciei umane. Ea este efectul unui surplus de energie,n u a l u n u i d e f i c i t .
Astfel, motivaţia are o dublă natură: înnăscută, aşa cum se
manifestă ea prin intermediul instinctelor (care la om sunt supuse
s o c i a l i z ă r i i ş i culturalizării) şi dobândită ca urmare a energiei psihice care se cere a fi
satisfăcută (în multitudinea formelor în care ea poate fi întălnită mai ales în cadrul speciei
umane)

Formele motivaţiei

În existenţa concretă a omului sunt puse în funcţiune diferite forme ale mo-tivaţiei,
clasificate, două câte două, în perechi opuse. Astfel, ar exista motivaţie pozitivă (motivaţia
produsă de stimuli premiali, de ex. lauda, încurajarea, premierea) versus motivaţie negativă
(produ-să de folosirea unor stimuli aversivi, de ex. ameninţarea, pedepsirea, blamarea) şi o altă
pereche ar fi motivaţia intrinsecă (sursa se află în subiect, în nevoile şi tre-buinţele lui personale,
iar motivaţia este solitară cu activitatea subiectului) versus motivaţie extrinsecă (sursa este în
afara subiectului, fiindu-i sugerată sau chiar impusă acestuia de o altă persoană) .

 Motivaţia pozitivă şi motivaţia negativă

Prima este produsă de stimulările premiale (lauda, încurajarea) şi se
soldează cu efecte benefice asupra activităţii sau relaţiilor interumane (ex.
angajarea în activitate), cea de-a doua formă este produsă de folosirea unor
stimuli aversivi (ameninţarea, blamarea, pedepsirea) şi se asociază cu efecte de
evitare, respingere, abţinere.

 Motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă

Această clasificare are în vedere sursa producătoare a motivaţiei. Dacă
sursa generatoare se află în subiect, în nevoile şi trebuinţele lui personale, atunci
este vorba de o motivaţie directă sau intrinsecă. Specificul acestei motivaţii
constă în satisfacerea ei prin îndeplinirea acţiunii adecvate (ex. când cineva
citeşte o carte pentru că îl interesează învaţă din nevoia de a-şi ţine trează
trebuinţa de investigaţie). Spunem că toate acestea au la baza o motivaţie
intrinsecă.
Dacă sursa generatoare a motivaţiei se află în afara subiectului, fiindu-i
sugerată sau chiar impusă de o altă persoană, daca ea nu izvorăşte din specificul
activităţii desfăşurate, atunci este o motivaţie indirectă sau extrinsecă.

Motivaţia cognitivă îşi are originea în activitatea exploratorie, în nevoia de

a şti, de a cunoaşte, de a fi stimulat senzorial, forma ei tipică fiind curiozitatea
pentru nou, pentru schimbare. Se numeşte cognitivă deoarece acţionează
dinlăuntrul proceselor cognitive (dinlăuntrul percepţiei gândirii, memoriei,
imaginaţiei) stimulând activitatea intelectuală din aproape în aproape. Datorită ei
se trece de la explorare la reproducere, de aici la înţelegere, apoi la interes
ştiinţific, pentru ca în final să ajungă până la înclinaţia creativă. Motivaţia
cognitivă îşi găseşte satisfacţie în nevoia de a înţelege, explica, rezolva.

Motivaţia afectivă este determinată de nevoia omului de a obţine

aprobarea din partea altor persoane, de a se simţi bine în compania altora.
Aceste forme sunt inegal productive. Motivaţia pozitivă, intrinsecă, cognitivă,
sunt mult mai productive decât motivaţia negativă, extrinsecă, afectivă. Această
apreciere este valabilă doar dacă se operează în limita cuplurilor motivaţionale
amintite.
In cadrul unitatilor de pompieri felul in care motivatia este pusa in practica este strict
reglementat de legi si regulamente militare.

Legea 80/1995 Privind statutul cadrelor militare prezinta si notiuni despre motivatie.

Cadrelor militare, precum și soldaților și gradaților voluntari, participanți la acțiuni militare, în

mod individual sau colectiv, li se acordă, în condițiile legii, decorații, distincții militare, precum
și titluri onorifice.

Pentru acte de eroism, curaj și devotament în executarea unor misiuni, precum și pentru merite
deosebite în îndeplinirea îndatoririlor ce le revin, cadrelor militare li se pot conferi decorații.

Pentru vechime în activitate și rezultate meritorii, cadrelor militare li se pot conferi medalii și
ordine militare.

Pentru îndeplinirea exemplară a atribuțiilor de serviciu, cadrelor militare li se pot acorda

următoarele recompense morale și materiale:

a) mulțumiri;
b) b) felicitări;

c) c) diplome de merit;

d) d) citarea prin ordin de zi pe unitate;

e) e) conferirea de distincții și însemne militare;

f) f) acordarea de arme de apărare și pază cu înscrisuri gravate, în condițiile legii;

g) g) premii în bani sau în obiecte.

Recompensele se acordă fără părtinire, diferențiat și, după caz, individual sau în grup. Pentru
aceeași faptă se acordă o singură recompensă.

Mulțumirile pot fi verbale sau scrise pentru cadrele militare, în funcție de importanța faptei, și
numai verbale pentru soldații și gradații voluntari, precum și pentru studenții/elevii din
instituțiile militare de învățământ.

Permisia de merit poate fi de până la 10 zile, la care se adaugă timpul necesar pentru deplasare,
dus-întors.

Militarilor recompensați cu permisii de merit li se pot asigura documente de transport, potrivit

prevederilor legale în vigoare.

Felicitările se adresează verbal sau în scris, individual sau în grup, pe categorii de militari sau
structuri militare.

Premiile în bani sau în obiecte se acordă în conformitate cu normele legale în vigoare; obiectele
pe care se pot grava înscrisuri pot fi de utilitate personală sau simbolice.
Înmânarea fotografiei militarului lângă drapelul de luptă desfășurat al unității militare din care
face parte are loc în cadru festiv, la adunarea unității/subunității; activitatea se desfășoară
distinct, nefiind cumulată cu alte activități.

Citarea prin ordin de zi pe unitate se face prin înscrierea gradului, numelui, prenumelui și a
faptei în ordinul de zi pe unitate dat de comandantul care îl recompensează.

Scrisorile de mulțumire se trimit părinților, soției sau, după caz, altor rude ale studentului
recompensat din instituția militară de învățământ superior.

Certificatul de merit se acordă studenților/elevilor din instituțiile militare de învățământ la

terminarea studiilor, pentru rezultate foarte bune în procesul de instruire și o conduită
exemplară. Modelul acestuia este prezentat în anexa nr. 3.

Înscrierea pe placa de onoare a gradului, numelui și prenumelui studenților absolvenți ca șefi de

promoții din instituțiile militare de învățământ superior se face la finalizarea studiilor.

Tot in cadrul unitatilor militare putem evitendia prezenta formei de motivare

negative prin:

Sancțiuni disciplinare

Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor,

încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de conviețuire socială,
cadrelor militare li se pot aplica următoarele sancțiuni:

a) avertisment;

b) mustrare scrisă;

c) retrogradare în funcție;

d) amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani;

e) trecerea în rezervă.