Referitor la forma și conținutul situațiilor financiare apar dezbateri în numeroase studii de

specialitate, precum ca atât conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, cât și a

Principiilor Americane de Contabilitate General Acceptate (US-GAAP), forma de prezentare a
situațiilor financiare este cea verticala.

O altă convergență ce apare în forma de prezentare a situațiilor financiare conform celor două
referințe contabile intervine la solicitarea unui al treilea bilanț: aceasta privește doar raportarea
sub IFRS, unde trebuie să se întocmească un al treilea bilanț la începutul primei perioade de
comparație în momentul în care se optează pentru trecerea și aplicarea unor noi politici de
raportare, (un exemplu concludent în acest scop îl reprezintă aplicarea pentru prima dată a IFRS).

cu privire la performanța entităților raportoare, Utilizatorii pot obține informații din Situația
Veniturilor și Cheltuielilor (Income Statement) în conformitate cu IFRS, respectiv Situația
rezultatului global (Statement of Comprehensive Income). Formatul de prezentare al contului de
profit și pierdere în IFRS poate fi prezentat din două perspective (Hossfeld, 2011): după natură
(cheltuieli/venituri de exploatare și financiare), după funcție (de producție, vânzare,
administrativă și financiară). Cu referire la normele americane, contul de profit și pierdere nu
impune restricții în ceea ce privește forma de prezentare, aceasta fiind clasificată în următoarele
două categorii: single-step format și multiple-step format. Potrivit primei categorii cheltuielile
sunt prezentate conform funcției deținute, acestea fiind eliminate din veniturile totale, iar în ceea
ce privește a doua categorie, inițial se determină marja brută a vânzărilor, urmând ca ulterior
veniturile și cheltuielile care nu sunt incluse în calculul acesteia să fie prezentate pentru
determinarea profitului înainte de impozitare.

Prezentarea Situației fluxurilor de trezorerie aduce în discuție două forme de expunere a

elementelor componente: modelul metodei directe și modelul metodei indirecte. Acestea sunt
prezente în ambele referențiale contabile, diferența apărând în cazul metodei indirecte: dacă în
IFRS aceasta începe cu prezentarea profitului sau pierderii, care în funcție de operare în practică
poate fi profitul/pierderea netă sau profitul/pierderea înainte de impozitare; în US-GAAP se cere
ca prezentarea să înceapă cu profitul sau pierderea netă (”net income”). Cu toate acestea este
mult mai folosită metoda directă în US-GAAP.

Cu referire la ultima componentă a situațiilor financiare anuale, respectiv notele explicative, în

ambele referențiale contabile acestea sunt redactate cu rolul de a oferi informații suplimentare
care nu au fost cuprinse în documentele de sinteză anterioare sau care necesită o detaliere mai
amplă pentru conturarea unei imagini mai clare cu privire la viața firmei.