TESTUL 11

Georgescu Ecaterina, clasa a XII-a E

Subiectul I
1. Ministerul Industriei și Comerțului
2. Constituția din 1965 “ proclamă [...] «Republica Socialistă România»”
3. Partidul Comunist, Uniunea Sovietică
4. Sursa A
5. Cauza: “ Plata despăgubirilor de război, în care se includeau alimente și materii
prime de toate felurile, pradă de război, în special echipament industrial și obligația
de a furniza armatelor sovietice din teren tot felul de bunuri” Efect:” au secătuit țara
de resurse de care avea mare nevoie pentru propria redresare economică. “
6. În a doua jumătate a secolului XX-lea, în Europa de Est sunt manifestate practici
politice democratice, precum pluripartidismul, votul universal și separarea puterilor în
stat. În urma revoluției postdecembriste, Partidul Comunist Român a fost scos în
afara legii, lasand loc altor partide, precum Partidul Național Țărănesc Creștin
Democrat și Partidul Național Liberal și Frontul Salvării Naționale. Astfel, cetățenii au
dreptul de a se implica in viata politica. O alta practica politică democratică este
separarea puterilor în stat. Constituția Din 1991 prevedea aceasta practica, puterea
legislativă revenindu-i Parlamentului (acum bicameral), cea judecatoreasca,
instanțelor judecatoresti, tribunalelor și Înaltei Curti de Casatie si Justitie, iar puterea
executiva este exercitata de Guvern și de președintele României.
7. În prima jumătate a secolului al XX-lea, în Europa Occidentală s-a manifestat regimul
nazist, pe baza ideologiei totalitare naționaliste, rasiste și antisemite, în Germania,
sub conducerea lui Adolf Hitler.Acest regim s-a caracterizat prin naționalism, fondat
pe ideea superiorității rasei germane. Aceasta ideologie este expusă în cartea lui
Hitler - “Mein Kampf” in care prezinta teoria raselor: rasa superioara este cea ariana,
care are nevoie de spațiu vital sa se dezvolte și trebuie sa supună rasele inferioare
(cea slavă, cea asiatică și cea latină) și să extermine rasele impure - evreii și țiganii.
Aceasta ideologie a dus la Holocaust, uciderea în masă a evreilor de pretutindeni.

Subiectul II
1. Alexandru Ioan Cuza
2. Secolul XIX
3. Legea rurala din 1864 a avut caracter modernizator.
4. Legea invatamantului general “ reglementa instruirea la toate nivelurile, acordând o
atenţie particulară învăţământului primar “ și “stabilea principiul de gratuitate şi
obligativitate a acestuia. “
5. Legea secularizarii averilor/pamanturilor manastiresti avea ca scop trecerea în
proprietatea statului a bunurilor Bisericii Ortodoxe. Manastirile jucasera un rol
important in Evul Mediu în domeniul economic, prin suprafețele agricole deținute,
care reprezentau aproape un sfert din întregul teritoriu național. Trecând Biserica
Ortodoxă sub supravegherea statului, Alexandru Ioan Cuza și-a sporit controlul
asupra instituțiilor autonome. Aceasta lege a avut caracter modernizator. “Întreaga
legislație din vremea lui Cuza a fost marcată de tendința guvernului central de a-și
spori autoritatea față de instituțiile autonome. “ ; “ a pus astfel capăt rolului important
pe care mănăstirile îl juca seră în viața economică a țării încă din Evul Mediu.”
 6. În 1848, întreaga Europa este cuprinsa de mișcării revoluționare care își propuneau
reforma democratică și întărirea rolului burgheziei ca forță politică. Incadrandu-se în
acest proces, elita politică românească trece la formarea societății după modelul
european. In cadrul proiectului politic pasoptist din 1848 au fost elaborate mai multe
proiecte de reforma: “Petitiunea proclamatie” in Moldova, “Petiția Națională de la
Blaj” în Transilvania și “Proclamatia de la Islaz” în Țara Românească, precum și
“Printipiile noastre pentru reformarea patriei” la Brașov și “Dorințele Partidei
Naționale din Moldova” la Cernăuți. Prin “Proclamația de la Islaz” se cereau:
independența administrativă și legislativă, libertatea tiparului, egalitatea în drepturi
politice, iar prin documentele emise la Brașov și Cernăuți se cere unirea principatelor
(anterior nementionata, de teama interventiei marilor puteri) si se dorește
independența țării. Astfel, proiectul politic pașoptist din anul 1848 a contribuit la
constituirea statului român modern.

Subiectul III (495 de cuvinte)

Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele al IX-lea - al XIV-lea)

Autonomiile sunt grupări de sate si catune,modelate după cadrul geografic în care s-

au alcătuit. Societatea de la nordul Dunării era organizată în sate, respectiv obști sătești. În
condițiile în care dominația slavă se destrama, structurile politice romanesti sunt semnalate
in secolele IX-XIII. În timp, autonomiile românești au evoluat spre formula statului (Nicolae
Iorga vorbește despre tranziția “de la sat la stat”), fiind asaltate și în pericol de a fi anihilate
de Imperiul Bizantin și de Ungurii instalați în Panonia.
Cele mai vechi formatiuni politice prestatale au fost semnalate în interiorul arcului
carpatic, despre care vorbește cronicarul Anonymus în “Gesta Hungarorum”: voievodatul lui
Menumorut, in Crisana, cu centrul la Biharea; voievodatul lui Glad, în Banat, cu centrul la
Cuvin; voievodatul lui Gelu, în Podișul Transilvaniei, cu centrul la Dabaca
În spațiul extracarpatic, pe teritoriul Țării Românești, “Diploma Cavalerilor Ioaniti”
(1247) menționează existența a 5 formatiuni prestatale: cnezatul lui Ioan, cnezatul lui
Farcas, voievodatul lui Litovoi, voievodatul lui Seneslau și Țara Severinului. Atat Litovoi, cât
și Seneslau au fost vasali ai regalității maghiare. În schimbul păstrării libertății țării lor, erau
obligați să presteze servicii militare, participand cu forțe armate la războaiele defensive ale
Ungariei. Litovoi s-a ridicat la lupta impotriva suzeranității maghiare, între 1277 și 1279, însă
acesta a fost ucis în luptă. Autonomiile locale din secolul XIII s-au caracterizat atat prin
organizarea militară, cât și prin dependența de Ungaria.
În Transilvania, instituția centrala a fost voievodatul ( secolul al XI-lea - 1541) și,
ulterior, principatul (secolele XVI-XIX). Voievodatul avea în frunte un voievod numit de
regele maghiar, care era vasal Ungariei. Voievodatul se bucura de autonomie, iar voievodul
avea atributii judecatoresti, militare (era comandant militar) și administrative (de guvernator).
De asemenea, voievodul era ajutat de un Sfat și de congregatiile nobiliare.
Instituția centrala a domniei in statul medieval Țara Românească a jucat un rol
important in luptele cu Regalitatea Maghiara si Imperiul Otoman. Tradiția istorică pune
întemeierea Țării Românești pe seama descalecatului lui Negru Vodă din 1291, însă
adevăratul întemeietor a fost Basarab I. Intemeierea tarii s-a facut prin unificarea
autonomiilor existente în stânga și-n dreapta Oltului. In-trun document emis de Cancelaria
Maghiara in 1324, Basarab este numit “Voievodul nostru Transalpin”, sugerand ca acesta
era vasal al Coroanei Maghiare. Însă, din cauza stăpânirii Banatului de Severin între
Basarab I și Carol Robert de Anjou, regele maghiar, apar neînțelegeri. Are loc, astfel Bătălia
de la Posada, în anul 1330. “Cronica Pictată de la Viena” precizeaza ca romanii i-au atras pe
unguri într-un loc stramt, dintre pereții unui defileu, astfel facand fata superiorității numerice
a armatei maghiare și invingand-o. Victoria armatei române, în frunte cu voievodul Basarab
I, a însemnat obținerea independenței Țării Românești și obținerea titlului voievodal “singur
stapanitor”. Domnia a avut, astfel, un rol important în procesul de formare a Țării Românești.
În concluzie, autonomiile locale românești au fost supuse tranziției “de la sat la stat”
în secolele IX-XIV, instituțiile centrale contribuind la formarea acestor state medievale, prin
politicile interne și externe active, corespunzătoare realității Evului Mediu.