Pag 2 Hobby ? Nr.

3--> 2009

Cuprins

• Maşinuţe teleghidate ……… pag 3

• Target 3001 [tutorial ]….. pag 8
• Portretul prin obiectivul meu... pag 20

Colectivul de redacţie:
- Florescu Lucian -clasa a-VI-a
- Brinduşan Samuel - clasa a- XII-a
- Enciu Lavinia - clasa a-XII-a
- Aringhe Adrian - clasa a- XII-a
 Pag 3 Hobby ? Nr.3--> 2009

Clubul Copiilor Petroşani

Sesiunea de comunicări ştiinţifice

Deva - 22.05.2009

REALIZARE PRACTICĂ

Autor : Brânduşan Samuel, cl. a X-a.

Coord. prof. Kovacs Imre-YO2LTF
 Pag 4 H
Hobby ? Nr.3--> 20009

IINTRODU UCERE:
Cea mai reuşită
r applicaţie pe care am reuşit cu
s
succes să o dezvoltt
e
este aceaastă dem monstraţie e de creaţie pur
p
personală si demarată în a o rea aliza, cu
a
ajutorul c
cunoştinţe elor de fizică,
f ele
ectronică,
m
mecanică, , grafică, deasemenea şi cu u ajutorul
inspiraţiei după tehnologia auto în pre ezent.

A
ARGUME
ENT:

- acceste autoomodele sunt consstruite de eoarece

sunnt pasiona at de teh hnica auttomobilistiică, de
a con nstrui astfel
a de
e creaţiii, de
expperimente şi de asemenea
a de a practica
p
testte pe mod delele me ele. De a miniaturiz
m za orice
apaarţine de tehnică, dar în sp pecial de tot ce
deţine tehnologia auto o.
Scoopul lor este
e acela de a-mmi ocupa timpul
er cu această acctivitate care
libe c pressupune
m
multă pre
egătire, do obândire de experrienţă, faccilitează o abordarre mai ap parte a
t
tehnologieei auto; deasemen
d nea acestte modele e sunt co onstruite cu scopu ul de a
p
putea efe
ectua tesste de rezistenţă ă la mişşcare şi solicitare şi andu uranţă,
d
deasemen nea pentru orice posibile
p prrezentări şcolare şii extraşcoolare sau la alte
n
nivele de instituţii.

D
DESCRIE
ERE FUNC
CŢII :

Deoarecee nu am a dorit ca aceste

a
a
automode ele să rămână
r la nivelu ul de
m
machete simple, le-am dootat cu fucţiile
f
c
cele mai de bazză pentru u a se putea
d
deplasa, d a efe
de ectorii şi lucru
ectua traie
m
mecanic, deasemeenea suntt dotate şi cu
 Pag 5 H
Hobby ? Nr.3--> 20009
instalaţii electrice
e de
d iluminare a interiorului şi

ttraiectorie
ei pe care urmează să o efecctueze.
A
Aceste fun
ncţii, pe care
c trebu
uie obligattoriu să
le deţină orice
o maşină,
lucrează laa capacitaatea la ca
are se ceree, până
ş design-u
şi ul lor au un
u rol binee conturatt.

Aceste automodele, pentruu a putea

a urma
u
un anum
mit trase eu, avea
au nevo oie de
u
următoare
ele funcţii:

- sistemul de direcţţie; este mecanism

m mul prin
ca
are se poa ate modificca direcţia
a maşinilo
or;
- funcţia de deplasare (în nainte/înapoi) a
modelelor, pentru a se putea a deplasaa dintr-
unn punct dee plecare în altul;
- sistemul de accele eraţie; ma ai exact această
a
fucţie este rezultatul unui circcuit care se află
la nivelul te
elecomenzzii;modificcă viteza cu
c care
se
e deplasea ază maşina;
- sistemul de frânare;aceasstă funcţiie este
r
rezultatul blocării angrenajului în urmaa opririi motorului(
m sau frână de motorr).

Pe lângă aceste funcţii

f de bază de mişcare fiecare dintre
d aceeste autom modele
d
deţine şi câte
c o instalaţie dee iluminare
e a traseu
ului şi de interior; aceste
a insstalaţii ,
c
construitee în totalittate din diode
d luminiscente,, sunt moontate şi alese
a în aşa
a fel,
î
încât să poată
p deplini rolurile de
înd
f
fază de întâlnire/i
î luminare traseu,
c
cât şi luumini de e stop;pe e lângă
a
aceste dispozitive se regă ăsesc şi
lumini de e camuflaj , respe ectiv de
interior, pentru
p o vizibilitate
v cât mai
b
bună a intteriorului, dar şi peentru un
a
aspect câtt mai eleggant.
 Pag 6 H
Hobby ? Nr.3--> 20009

Toate aceste funcţii sunt s com

mandate
manua al, cu ajutorul dispozzitivului
bil de comandă;sau telecome
portab enzii, în
acelaşi context; amândou uă automo odelele
sunt comand date de
e o s
singură
telecom
mandă, cu c ajutoru ul unui caablu de
semna al, prin care se face e legătura
a dintre
telecom
mandă şi o
oricare dintre
automodel;acessta deţine e doar commenzile
de mişcare,
m acţionatee cu ajutorul
a
c
comutatoa arelor moontate pe panoul te elecomenzii. Pentru u efectuarea come enzii de
d
direcţie un
n comutator cu do ouă poziţii şi autoreevenire în oprit închide şi de eschide
c
circuitul d cuplaj al direcţie
de ei; deasemenea şi pentru comanda
c de mers înainte
r
respectiv înapoi un
n comutator cu trei poziţii se află la dispoziţie:înainte e-oprit-
î
înapoi;pen ntru acce eleraţie un
u circuiit electro onic cu un integ grat efecctuează
m
modificare ea vitezei maşinii,, cu ajuttorul unu ui potenţiometru;în ntreg anssamblul
e
electric d comen
de nzi este alimenta at de un n acumu ulator de e mare putere,
d
deasemen nea şi de e dimenssiuni reduse, montat în telecomant ndă, maii puţin
instalaţia de iluminnat, care este alimentată de e un set de acumu ulatori maai mici,
u
unde se in
ntroduc în
n fiecare automodel
a l;

Caroseria
C a este co onstruită înî aşa fel
î
încât să re
eziste la vibraţiile
v p
produse în
t
timpul deeplasării, dar şi la a uşoare e
impacturi neprevăzu
n ute;forma
a
aerodinammică le uşşurează multm lucrul
m
mecanic a motoare
al elor în funncţiune în
t
timpul deplasărrii; be
eneficiază
d
deasemen nea de un com mplex de e
m
modalităţi de a av vea access pe sub b
c
caroserie cu uşşurinţă, respectivv
interior (uunde se află min niaturizat,
p
pentru fiecare automo odel, şi
h
habitaclu pentru şoofer şi pasager).
 Pag 7 H
Hobby ? Nr.3--> 20009

Acestee două autom modele, cu o

conceppţie din punct de vede ere al
aspecttului fără să folose esc sursă directă
de insspiraţie, îşşi îndeplineşte sco opul la
care sunt
s supuse, şi din d puncctul de
vederee al aspecctului carooseriilor, dar
d mai
ales al funcţiona
alităţii com
menzilor.

Modularitatea caroseriilor constă ă în a

permitte accessul la in nterior (pentru
(
p
pasageri) şi circuit, sau în slo
ot-ul penttru acumuulatorii insstalaţiei de
e iluminatt. Acest
lucru facilitează de eschidereaa cu uşu urinţă a capotei
c pe entru fieccare autoomodel,
r
respectiv portierele e pentru in
nterior.

ÎÎN CONC CLUZIE aceste automodele telecom mandate funcţionea

f ază aşa cum
c au
f
fost proiecctate, dattorită fapttului că nu
n am neg glijat nici un punctt, nici o etapă
e a
c
construcţi ei autommodelelor, în limita a posibiliităţilor dee atunci; bineînţe eles că
p
puteau fi construite
e cu centrru de com mandă fărăă fir, fiind mult mai costisitoor, şi cu
a
alte dotărri în plus, cum ar fi f sistem de semna alizare a direcţiei, şi un sisttem de
f
frână meccanic sau electromagnetic. Dar D pentrru acest nivel
n este un încep put bun
d a învăţţa şi pracctica anum
de mite cunoştinţe legate de te ehnologie, pentru a putea
p
progresa.

Bibliogra
afie:

-pentru sistemul de
e accelera
aţie:sursă oficială Google
G Search:
w
www.azp. ro/schem
me-electronnice/3-alimmentatoarre/65-lm3
317-calculator
-sistemele
e de tracţiune şi mişcare şi ş al instalaţiei electricce de
iluminare:informaţiile dobând
dite la fizică.
 Pag 8 Hobby ? Nr.3--> 2009

SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

,, HOBBY – ORCAD, PROTEUS, EAGLE”
PETROŞANI 02 – 04.02.2008

TARGET 3001!
Programul TARGET 3001! este un program compatibil cu PROTEL, ORCAD-Multiwire
sau Eagle si permite editarea schemelor, proiectarea circuitelor imprimate si simularea functionarii
circuitelor electrice.
TARGET 3001! este un “ Open System”, adica poate genera o multitudine de fisiere, inclusiv
pentru transferarea datelor in alte sisteme CAD. Se remarca facilitatile oferite de program prin:
generararea de fisiere SPICE pentru simulare,
generarea formatelor E-Test necesare testarii,
exportul proiectului PCB in format *.idf (se genereaza o imagine 3D),
generarea de fisiere *.plt pentru transferul coordonatelor din proiect in alte sisteme,
realizarea schimbului de date cu alte programe CAD cu ajutorul formatului DXF (Data
Exchange Format) ,
generarea de fisiere PostScript pentru executia de filme de calitate,
generarea de fisiere Gerber necesare vizualizarii proiectului cu ajutorul unui fotoploter care
utilizeaza aceste fisiere inainte de executia circuitului imprimat etc.
Pana la aparitia ultimului numar din iulie-august 2006, in revista Conex Club au fost
prezentate diferite aspecte ale programului TARGET 3001!care din pacate nu au fost finalizate prin
incetarea editarii si tiparirii revistei.
O parte semnificativa a acestor aspecte nu sunt destinate incepatorilor ci utilizatorilor de
programe de proiectare ( de exemplu organizarea proiectului in TARGET 3001! se realizeaza cu
comenzi in “File Menu” si de aici necesitatea cunoasterii programului Windows, prezentarea de aspecte
comerciale, interfete de date si drivere).
Initierea in folosirea programului TARGET 3001! oferita prin download versiune gratuita de
la: http://www.ibfriedrich.com este accesibila. Versiunea gratuita ofera:
“Cel mai rapid curs de initiere din lume” pentru un program CAD;
Un curs rapid putin mai intens;
O initiere animata (How to…)
Un film video pentru initiere;
Avantaje si facilitati – interactive:
Intrebari cu raspuns, etc.

Urmarind pasii din cursul rapid de invatare a programului TARGET 3001! avem:
 Pag 9 Hobby ? Nr.3--> 2009

Crearea unui proiect nou

Acum se decide intre proiectarea unui imprimat cu schema electrica sau fara schema. Decizia nu mai
poate fi schimbata mai tarziu (nu se mai poate adauga o schema electrica daca s-a inceput cu PCB–ul
fara schema si de asemenea nu se poate ignora schema electrica daca proiectul contine o schema si
PCB-ul )

S-a ales un proiect cu schema (Create a New PCB with Schematic).

Importul in schema electrica a simbolurilor componentelor

 Pag 10 Hobby ? Nr.3--> 2009

Cu M1H- clic stanga cu retinere pe pictograma simbol necesara inserare in schema electrica (drag and
drop)
Cu M1-clic stanga inserarea altui simbol din familia componentei necesara in schema.
 Pag 11 Hobby ? Nr.3--> 2009
Cu M11-dublu clic stanga se modifica “D1” numele componentei respectiv “LED RED 5mm” valoarea
componentei.
Cu aceeasi procedura (M1H) se insereaza in schema electrica alte simboluri.in pozitia convenabila

Cu M2- clic dreapta se rotesc simbolurile in pozitia dorita.

 Pag 12 Hobby ? Nr.3--> 2009

Conectarea componentelor

Cu M1H- clic stanga cu retinere se leaga catodul diodei cu conectorul.

[Esc] incheierea conexiunii sau cu M12- clic stanga, dreapta simultan.

Se conecteaza simbolurile conform schemei electrice si in special semnalul de masa la simbolul de masa
(cu M1H-clic stanga cu retinere inserarea simbolului)
 Pag 13 Hobby ? Nr.3--> 2009

Dupa conectarea simbolului de masa la traseul de masa un dialog intermediar confirma numele
semnalului iar schema electrica este:
 Pag 14 Hobby ? Nr.3--> 2009

Stabilirea marimii circuitului imprimat

Modificarea dimensiunii “Eurocard” (Lungime 160 mm, Latime 100 mm) se face din meniul
“Action/PCB Outline Wizard”sau din

Dupa modificarea dimensiunilor, clic “Complete PCB outline”. Pentru plasarea manuala a
componentelor electronice pe imprimat se renunta la ajutor (Cancel)
 Pag 15 Hobby ? Nr.3--> 2009

Inserarea componentelor pe placa circuitului imprimat.

Cu M1H-clic stanga cu retinere (drag and drop) inserare.
Cu M1-clic stanga pozitionare.
Cu M2-clic dreapta rotatie.
 Pag 16 Hobby ? Nr.3--> 2009

Traseul legaturilor electrice pe placa de circuit imprimat nu este stabilit. TARGET 3001! ofera
posibilitatea de stabilire a traseelor manual respectiv automat.

Stabilirea traseelor circuitului imprimat

Se poate utiliza “Hybrid Autorouter” din meniul “Action” sau [F9]

Se deschide o caseta de dialog cu trei sectiuni:

Signals(tuturor semnalelor li se stabileste traseul daca nu selectam semnalele).

 Pag 17 Hobby ? Nr.3--> 2009

Algorithm (strategic default, tactical intre”disliked” si”forbidden”.

Route layers stabileste fata pe care sunt permise traseele (semnalele) in mod separat.
”Copper bottom”(Layer 2) is available for all signals- fata cu circuitul imprimat contine toate
semnalele.
“Copper top”(Layer 16) is blocked for all signals-fata cu componente nu are semnale.
 Pag 18 Hobby ? Nr.3--> 2009

Dupa rularea programului se asteapta obtinerea rezultatului.

Crashcourse2 continua cu modul de obtinere a unui circuit imprimat in care circuitul de masa
ocupa aproape toata suprafata.
 Pag 19 Hobby ? Nr.3--> 2009

In meniul “Actions” deschidem “Generate GroundPlane”

Confirmand setarile standard se obtine circuitul imprimat.

Crashcourse2 continua cu prezentarea simularii circuitului, obtinerii unei magini 3D a circuitului iar
pentru situatia in care imprimatul este plasat intr-o cutie se prezinta modul de desenare si producere a
partii frontale.

Autor : Chitu-Costinean (Raul)

Palatul Copiilor Timisoara
Cerc Electronica
Ianuarie 2009
 Pag 20 H
Hobby ? Nr.3--> 2009
2

Coordon nator: Autorri: Aringhe Adrian Emanuel

E
Prof. Kovvacs Imre Enciu Lavinia
L Maagdalena
Claasa: a XI--a D
CLLUBUL CO OPIILOR R PETROS SANI

LUC
CRARE PREMIA
P ATĂ CU PREMI
IUL I LA
A

CON
NCURSU
UL DE FOTOGRAFIE DE
D LA BU
UMBEST
TI-JIU
U !
 Pag 21 Hobby ? Nr.3--> 2009

Partea - I - a

1.Istoria fotografiei

Fotografia este tehnica înregistrării unei imagini. Cuvântul fotografie vine din limba greacă,
photos=lumină şi graphê = a reprezenta grafic şi fotografie înseamna ”a desena cu lumină”.
Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:
9 Încă de pe vremea lui Aristotel s‐a ştiut cum se poate pune realitatea într‐o cutie: este 
suficient să facem o gaură într‐o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe 
fondul interior al cutiei. Se obține astfel o aşa‐numită cameră obscură. 
9 Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint. 
9 A  treia  contribuție  a  venit  din  partea  lui  John  Herschel,  care  în  1819  a  descris 
proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei. 
   
  Joseph  Nicéphore  Niépce,  un  mic  fizician  din  provincie,  a  folosit  toate  aceste  trei  proceduri 
pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a 
avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Jacques Mandé 
Daguerre. 
  De  aceea,  data  oficială  a  invenției  fotografiei  este  1839,  când  Daguerre  a  prezentat  invenția 
numită de el "daghereotip", care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Proprietar al 
invenției a devenit statul francez. 
  Grație daghereotipiei se obține o matriță a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanță 
fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin).  Copierea  se  făcea 
prin presarea matriței pe suportul de hârtie, ca şi la orice tipărire a ziarelor. 
  Această  expunere  lentă  aduce  cu  sine  câteva  probleme:  străzile  Parisului,  chiar  şi  la  o  oră  de 
vârf,  apar  în  întregime  goale.  Tehnica  va  avansa  însă  rapid,  noua  invenție  făcând  să  apară  şi  o  nouă 
meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii. 
  În  anul  1848,  Felix  Tournachon,  cunoscut  mai  bine  sub  numele  Félix  Nadar,  realizează  prima 
fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon). 
  Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se realiza pe o placă de cristal, 
pentru  a  nu  avea  deformări,  placă  foarte  casabilă  şi  care  cerea  o  manipulare  deosebită,  prin 
dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai uşor de manipulat decât 
cristalul. 
  George  Eastman  reuşeşte  în  anul  1884  să  realizeze  primul  negativ  flexibil,  pe  un  suport  de 
nitroceluloză,  cunoscut  sub  denumirea  de  "roll  film",  uşor  de  manipulat,  incasabil  şi  cu  aceleaşi 
proprietăți fotografice ca şi ale plăcii de cristal. Totodată, volumul şi greutatea aparatului de fotografiat 
se micşorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă. 
 
 
 
 
 Pag 22 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
 
1.1.Evoluție 
În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcţii principale:
9 reducera duratei de expunere / mărirea sensibilității filmului sau a plăcii; 
9 mărirea stabilității imprimării; 
9 simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariției: 
9 aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine 
9 substanțelor  chimice  de  developare  şi  stabilizare  a  peliculei  sensibile  negative  sau  a 
suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.   
 
      1.2.Fotografia color 
 
  Ideea de fotografie color a circulat încă de la apariția invenției. Primele experimente fotografice 
în culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu s‐a putut împiedica decolorarea fotografiilor. Prima 
fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell. 
  Primul sistem color, Autochrome Lumière, a apărut pe piață la 17 decembrie 1903. Acesta era 
un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu 
substanțe  cromatice  sensibile  numai  la  culorile  roşu,  verde  şi  albastru.  Apoi  cele  trei  fotografii 
transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă. 
  Pelicula  color  de  tip  Kodachrome  a  apărut  în  1935  şi  s‐a  bazet  pe  emulsii  tri‐colorate. 
Majoritatea  peliculelor  color  moderne,  cu  excepția  "Kodachrome",  se  bazează  pe  o  tehnologie 
dezvoltată de compania germană Agfa în 1936. 
  Fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la 
punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori. 
 

                 
„City” 
Panasonic FZ50    F/3,6   10/32s 
Autor: Aringhe Adrian Emanuel 
 Pag 23 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
1.3.Fotografia digitală 
 
  Fotografierea  tradițională  a  fost  dificilă  pentru  fotografii  ce  lucrau  departe  de  sediu  (precum 
corespondenții  de  presă  din  străinătate),  fără acces  la  facilități  de  procesare  şi  transmitere.  Pentru a 
ține  pasul  cu  popularitatea  crescândă  a  televiziunii,  aceştia  au  făcut  tot  posibilul  pentru  a  trimite 
imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliştii trimişi în locații distante trebuiau să îşi ia cu ei un 
mini‐laborator  foto  şi  un  aparat  pentru  cuplarea  la  liniile  de  transmitere  a  imaginilor.  În  1990, 
compania  Kodak  a  prezentat  publicului  DCS  100,  primul  aparat  de  fotografiat  digital  disponibil  în 
comerț. Prețul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism şi aplicații profesionale, dar încetul 
cu încetul şi ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerț. 
  În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La 
ora  actuală,  răspândirea  lor  pe  glob  a  depăşit  de  mult  predecesorul  lor  tradițional,  deoarece  prețul 
componentelor  electronice  scade  permanent  iar  simultan  se  îmbunătățeşte  şi  calitatea  imaginilor 
digitale. 
  În ianuarie 2004 Kodak a anunțat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 
mm începând de la finalul anului. Totuşi, şi fotografia "udă" va continua să existe, atâta timp cât artişti 
fotografici talentați şi unii amatori vor dori să profite de posibilitățile ei multiple. 
 

                                                      
„Lonely” 
Panasonic FZ50    F/8   1/1000s 
Autor: Aringhe Adrian Emanuel 
 Pag 24 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
2. Estetică şi compoziție 
   
  Mesajul artistic reprezinta ceea ce face sa vibreze sufletul privitorului si il face sa simta emotia 
artistica. Atingerea perfectiunii tehnice si chiar cea artistice poate fi realizata prin invatare si exersare 
insa  transmiterea  si  a  unui  mesaj  sufletesc  inseamna  arta. 
  Pentru a reține atenția cuiva, o fotografie trebuie să aibă ceva de comunicat, să aibă conținut, 
să fie informativă, educativă, interesantă, amuzantă sau mobilizatoare. Conținutul poate fi încorporat 
în fotografii într‐o varietate aproape nelimitată. Refuzul de a privi fotografiile care şochează este ca şi 
teama de a privi realitatea în față. Unele lucruri trebuie să fie înfruntate, fie că plac sau nu. O fotografie 
de conținut este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a trezi reacția publică. 
 

                                            
„Hill” 
Panasonic FZ50    F/5,6   1/250s 
Autor: Aringhe Adrian Emanuel 
   
 
 Pag 25 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
2.1.Reguli nescrise 
 
  Numărul de aur sau "liniile de aur": 
   
  Dacă privim lucrările unor mari artişti, fie ei pictori, sculptori, arhitecți sau fotografi, se observă 
că  multe  dintre  ele  au la  baza  regula  de  aur.  Conform  acesteia,"pentru  că  un  întreg  împarțit în  parți 
inegale să pară frumos, trebuie să existe între partea mică si cea mare acelaşi raport ca intre partea 
mare şi întreg" (Marcus Pollio Vitruvius, arhitect român). 
   
Regula de aur 
 
  Numărul de aur nu este prezent doar în artă, ci mai ales în natură. Aproape peste tot în jurul 
nostru  îl  găsim:  flori  (dispunerea  petalelor),  insecte  (de  pildă  furnica  are  corpul  împarțit  în  trei 
segmente, după diviziunea de aur), cochilia melcului (spirala de aur). Chipul omului are la bază acest 
principiu. De exemplu raportul dintre distanța de la linia surâsului (unde se unesc buzele) până la vârful 
nasului şi de la vârful nasului pâna la baza sa este aproximativ raportul de aur. Şi în mod sigur nu simți 
că dinții sunt dispuşi tot conform aceluiaşi principiu şi că, deşi fără să‐l cunoască, medicii stomatologi îl 
folosesc  în  anumite  cazuri...  Sau  că,  atunci  când  scrieți,  duceți  instinctiv  linia  din  mijloc  a  literei  E 
aproximativ la 2/3 de baza = raportul de aur. La fel şi cu A, F, B, R... 
  Toate astea arată importanța acestui număr, astfel că toți marii fotografi au ținut şi țin cont de 
el în organizarea unei fotografii. 

           
   
Ansel Adams se împotrivea cu înverşunare regulilor, canoanelor. El spunea: "... aşa zisele 'reguli' 
de fotocompoziție sunt... invalide, irelevante şi imateriale... nu există reguli de compoziție în fotografie, 
există doar fotografii bune. Cei mai mulți fotografi încalcă "regulile fotocompoziției". Cu toate astea se 
poate  observa  şi  în  imaginile  lui  diviziunea  de  aur,  de  exemplu  în  fotografia  "Aspens",  1958.  Asta  nu 
înseamnă  decât  că,  deşi  nu  era  de  acord  cu  ele,  le  cunoştea  foarte  bine.  La  fel  cred  că  ar  trebui  să 
facem  cu  toții... 
              Ca încadrare, linii, în fotografie aveți desenul alăturat. Observați că punctele de maxim interes 
sunt intersescțiile. 
 
 Pag 26 Hobby ? Nr.3--> 2009

 
  Regula treimilor 
 
  Există o tendință firească de a plasa orice subiect în centrul imaginii, cunoscută sub numele de 
sindromul  de  țintă/colimator.  Încearcă  să  plasezi  subiectul  oriunde,  dar  nu  în  centru.    Cunoscutul 
fotograf,  Ansel Adams, spunea că 12 fotografii semnificative într‐un an reprezintă o “recoltă” bună. Nu 
vă înfuriați că nu vă ies mereu aşa cum doriți. Fiți exigenți cu voi înşivă. Alegeți prin triere de mai multe 
ori în perioade diferite de timp. Să rămână câteva maxim. Dacă dintr‐o serie de 300 de cadre ați ales 2 
sau 3 e deja destul. 
 
  Câteva sfaturi: 
 
9 Nu  apasa  declanşatorul  înainte  de  a  gândi  puțin  (încadrare,  atmosferă,  compoziția 
decorului); scoate din cadru elementele nepotrivite (scrumiera de pe masă, şosetele de 
sub pat); aranjează‐ți subiecții, dar aminteşte‐ți că uneori poți să declanşezi blițul şi fără 
a‐i atenționa (pentru mai multă naturalețe). 
9 Apropie‐te  de  subiect  (personajele  prea  mici  sunt  o  eroare  frecventă,  dovezi  găseşti  în 
orice albume de familie); variază încadrarea ‐ inclusiv planuri în picioare, plan american 
(tăiat  la  talie),  diverse  portrete. 
Nu  e  bine  să  faci  fotografii  între  miezul  zilei  şi  orele  17.00  în  plin  soare.  Atunci  când 
luminozitatea  este  puternică,  umbrele  sunt  inevitabile  în  apropierea  unor  obiecte  de 
culoare  deschisă  care  se  transformă  în  reflector  (perete  alb,  draperii  strălucitoare, 
podele lustruite). 
9 Studiind,  imitând  şi  examinând  critic  dacă  se  poate  împreună  cu  cineva  cu  experiență, 
regulile  şi  principiile  estetice  se  vor  fixa  destul  de  repede.  Formarea  gustului  prin 
educație artistică va accelera procesul. 
9 Orice fotografie în fața căreia privitorii nu rămân indiferenți are putere de şoc. Această 
putere  de  şoc  forțează  privitorul  să  observe  conştient  fotografia.  Puterea  de  şoc  se 
obține prin: procedee grafice, subiecte neobişnuite, subiecte obişnuite prezentate într‐o 
formă interesantă. Compunerea imaginii înseamnă organizarea ei astfel încât să rezulte 
o unitate independentă uşor de înțeles. 
9  Mesajul artistic reprezintă ceea ce face să vibreze sufletul privitorului şi îl face să simtă 
emoția  artistică.  Atingerea  perfecțiunii  tehnice  şi  chiar  cea  artistică  poate  fi  realizată 
prin învățare şi exersare însă transmiterea şi a unui mesaj sufletesc înseamnă artă. 
 
 Pag 27 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
2.2.Punctul de stație şi direcția de fotografiere 
 
Punctul de stație axial duce la o vedere frontală a subiectului. Imaginea rezultată este staticăa, 
planăa,  de  obicei  fără  relief  sau  foarte  puțin  reliefată.  Acestă  poziție  este  utilă  pentru  subiectele 
arhitectonice şi simetrice. 
Punctul de stație lateral redă volumul şi perspectiva, imaginea căpătând dinamism. 
Punctul de stație pe verticală influentează foarte mult perspectiva.  
Distanța față de subiect. Prin apropierea sau depărtarea de subiect se elimină sau se include în 
cadru  elementele  compoziției.  Distanța  față  de  subiect  este  influențată  şi  de  distanța  focală  a 
obiectivului. 
2.3.Perspectiva liniară şi deformarea ei 
 
Privind în lungul unei străzi drepte marginile străzii, deşi paralele, par a se întâlni  
într‐un  punct  foarte  îndepărtat  numit  punct  de  fugă.  Deasemenea  obiectele  de  aproximativ  aceeaşi 
înalțime par mai mici pe măsură ce distanța creşte. Deformarea perspectivei liniare apare de obicei la 
clădirile înalte. Când privim o clădire înaltă, neputând‐o privi dintr‐o dată, ci parcurgind‐o cu privirea pe 
înălțime  nu  înregistrăm  deformarea  de  perspectivă.  Fotografiind  aceeaşi  clădire  acesta  va  apare  de 
obicei înclinată spre spate şi îngustată către acoperiş. 
Perspectiva normală este dată de obiectivele cu distanța focală normală. Obiectivele cu distanța 
focală scurtă accentuează perspectiva, iar cele cu distanța focală lungă diminuează perspectiva. 
 
2.4.Claritatea planurilor 
Nu întotdeauna este necesară şi nici indicată o claritate maximă pentru toate planurile imaginii. 
Claritatea  maximă  este  necesară  pentru  planul  subiectului.  Dozarea  clarității  se  face  cu  ajutorul 
diafragmei. 
 

 
„Climbing..” 
Panasonic FZ50    F/3,2   1/125s 
Autor: Aringhe Adrian Emanuel 
 Pag 28 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
2.5.Fundalul 
 
Este planul ce creează ambianța în care este plasat subiectul. Are rolul de a scoate în evidență 
subiectul.  Subiectul  trebuie  să  se  detaşeze  de  fundal,  iar  fundalul  nu  trebuie  să  capteze  atenția 
privitorului  devenind  astfel  mai  important  decât  subiectul.  Pentru  a  scoate  în  evidență  subiectul 
fundalul  trebuie  să  fie  subordonat  subiectului.  Contrastul  de  iluminare,  culoare  sau  claritate  poate 
rezolva acesta subordonare. 
Se va evita plasarea subiectului în centrul imaginii. Se va evita plasarea liniei orizontului pe axa 
orizontală de simetrie a cadrului. Ea ar trebui suprapusă pe una din liniile foarte orizontale. Subiectele 
în  mişcare  vor  fi  astfel  amplasate  încât  în  sensul  mişcării  acestea  să  nu  fie  aproape  de  marginea 
cadrului. 
Axele de simetrie şi punctul de simetrie al cadrului se obțin unind mijloacele laturilor cadrului. Axele de 
simetrie sunt considerate linii slabe şi punctul de simetrie punct slab. 
 Diagonala stânga jos ‐ dreapta sus se numeşte diagonala puternică a cadrului sau ascendentă 
iar diagonala stânga sus ‐ dreapta jos se numeşte diagonala slabă sau descendentă. 
 
 
 
 

 
„Dandelion” 
Canon 450D    F/5,6   1/128s 
Autor: Aringhe Adrian Emanuel 
 Pag 29 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
 
 
2.6.Cadrul imaginii 
 
Se caracterizează prin raportul laturilor şi poate fi pătrat sau dreptunghiular. Cadrul pătrat este 
folosit în special la subiectele simetrice. 
Cadrul dreptunghiular cu raportul laturilor de 2/3 ‐ 3/4 este cel mai des folosit oferind o formă 
echilibrată. 
 Cadrul  dreptunghiular  cu  o  latura  mult  mai  mare  decat  cealalta  (panoramic)  se  foloseste  in 
special pentru peisaje. 
 
 
 

 
„Lacul” 
Panasonic FZ50  
Autor: Aringhe Adrian Emanuel 
 
 
 
2.7.Flash‐ul (blitz‐ul) 
 
Ne dă posibilitatea ca pe lângă iluminarea în condiții de lumină slabă, să îl folosim ca o lumină 
suplimentară  în  timpul zilei.  De  multe  ori  avem  ocazia  să  fotografiem  subiecte  în contre‐jour  (contra 
lumină,  cu  soarele  în  spate)  şi  în  majoritatea  cazurilor  subiectele  apar  pe  film  prea  întunecate  ca  să 
putem obține detalii în subiect. 
 O metodă folosită deobicei pentru a "lumina" subiectul în aceste cazuri, este supraexpunerea 
sau expunerea pentru porțiunile din umbră, ceea ce inevitabil duce la o supraexpunere în fundal, unde 
lumina este cu cel puțin 1‐2 trepte de expunere mai mare. 
Flashul  poate  să  elimine  această  supraexpunere,  rezultând  o  imagine  balansată  atât  în  fundal 
cât şi în subiect. 
 Pag 30 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
2.8.Cum fotografiem oamenii? 
 
Unghiul de fotografiere: 
Alege un unghi care favorizează subiectul. Aparatul trebuie sa fie la nivelul ochilor subiectului, 
dar daca vrem sa "ascundem" niste imperfecțiuni, putem să schimbăm unghiul. 
Încadrează  cât  mai  mult  subiectul.  Eliminind  elementele  neesențiale  din  imagine,  ajută  la 
accentuarea  subiectului.  Vino  aproape  de  subiect,  încadreaza  de  la  mijloc  in  sus,  foloseste  un  tele 
obiectiv sau zoom tele. 
Atenție la ochi. Ochii sunt de multe ori partea cea mai interesantă la o persoană. Un flash direct 
de pe aparat în mod sigur o sa rezulte în aşa zişii "ochi de pisică", pete roşii pe hârtie acolo unde ochii 
erau de fapt albaştri. Foloseşte flashul cu lumină reflectata din tavan sau dintr‐un perete (de preferință 
alb de culoare), şi o să obții o lumina difuză placută, fară contraste mari pe față. 
Încadrarea 
O încadrare atentă a subiectului va duce la o schimbare dramatică a rezultatului final. Rețineți 
că  fiecare  fotografie  are  un  prim  plan  şi  un  fundal,  deci  utilizați‐le  pe  amândouă  pentru  a  crea  un 
element interesant imaginii. Folosiți elementele din prim plan pentru a încadra subiectul. Exemple sunt 
elementele arhitecturale (geamuri, clădiri, tocul uşii, etc).  
Nu  uitați  totuşi  că  elementul  principal  al  fotografiei  este  subiectul,    deci  obiectul  ce  ajută  la 
încadrare nu trebuie să distragă atenția de la subiect. 
 

 
„Old” 
Panasonic FZ50    F/5   1/250s 
Autor: Aringhe Adrian Emanuel 
 Pag 31 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
Tăierea vizuală 
 
Înainte să declanşați, tăiati vizual imaginile. Uitați‐vă atent la colțurile cadrului. Vedeți elemente 
ce nu ar trebui să apară în poză? Daca da, atunci puteți să tăiați vizual acele porțiuni apropiindu‐vă de 
subiect,  deplasându‐vă  pe  lateral,  sau  încercând  unghiuri  diferite. 
 
Trageți privirea spectatorului în cadrul imaginii 
 
O cărare, un şir de stâlpi sau chiar un rând de scaune pe o plajă pot servi ca şi elemente într‐o 
fotografie  bună.  Acestea  trebuie  să  fie  folosite  ca  şi  linii calauzitoare  spre  subiect.  Să  poarte  privirea 
noastră spre subiect. 
 
Linii 
 
 Aveți  grijă  că  liniile  din  imagine  să  fie  drepte  atunci  când  este  cazul  (un  orizont,  un  stâlp,  o 
clădire) sau să fie aşezate astfel încât să intre în imagine şi nu să iasă, şi chiar să ducă spre subiect. 
 
 
 

 
„Deep forest” 
Panasonic FZ50    F/5,6   1/250s 
Autor: Aringhe Adrian Emanuel 
 
 Pag 32 Hobby ? Nr.3--> 2009
 
Adăugați dimensiune imaginii 
 
Adăugați  elemente  interesante  fotografiei  în  prim  plan.  Ele  vor  accentua  dimensiunile, 
adâncimea, înălțimea ş.a. 
 
 
 
 
2.9.Alegerea titlului fotografiei 
  
 
Alegerea titlului unei fotografii este mai degrabă o problemă filozofică decât una concretă, care 
s‐ar putea descrie printr‐o rețetă. Diferiți artişti văd problema în mod diferit, eu vă voi prezenta nişte 
păreri de‐a cunoscuților mei. Pornind de la ideea că fotografia este o artă vizuală, ea spune ce are de 
spus  prin  imagine  (conținut,  compoziție,  formă,  lumină)  şi  nu  prin  cuvinte,  acestea  din  urmă  fiind 
elementele  literaturii.  De  obicei  când  o  fotografie  este  apreciată,  sunt  luate  în  considerare  doar 
elementele vizuale din imagine, de cele mai multe ori chiar fără cunoaşterea titlului. Cei care cunosc 
metodele  de  jurizare  la  diferitele  saloane  sau  concursuri,  ştiu  că  juriul  votează  fără  a  cunoaşte  titlul 
lucrărilor. 
 
Titlul  unei  fotografii  poate  dezvălui  sau  învălui  imaginea,  iar  artistul  are  în  mână  decizia  de  a 
face  sau  nu  acest  pas.  Există  în  acest  caz  o  manipulare  de  factură  artistică  a  privitorului  de  către 
fotograf. Ideea artistului închis în turnul lui de fildeş, încă mai persistă. Ce vor oamenii care privesc o 
fotografie?  Vor  sa  trăiască  momentul,  vor  să  vadă  intens,  concentrat,  pentru  că  ei  nu  au  timp  să  fie 
fotografi. Orice ocultare a mesajului imaginii folosind sau nu titlurile poate spori considerabil sau poate 
trage înapoi frumusețea unei fotografii. Aspectul vizual susținut de cuvânt lărgeşte câmpul percepției şi 
îl completează. 
 
Titlul poate ridica valoarea unei lucrări, dacă o completează prin informația transmisă. În cazul 
trimiterilor  la  saloane  un  titlu  este  necesar  pentru  identificarea  fotografiei.  În  alte  cazuri  însă  (de 
exemplu expoziție personală, album, diverse forme de prezentare) dacă nu pot să‐i dau fotografiei un 
titlu bun, mai bine nu‐i dau nici unul.  
 
În orice caz sunt de evitat titlurile de genul “Nud”, “Peisaj”, “Portret”, etc. şi pe cele care n‐au 
nici o legătură cu imaginea, nu dau ca titlu unor fotografii de natură cuvinte cu înțeles filozofic sau cu 
mare încărcătură spirituală. Dacă nu găsesc ceva mai bun, dau numele locului unde a fost făcută poza 
sau numele speciei care apare pe imagine. 
 
 
 
 
 
 
 Pag 33 Hobby ? Nr.3--> 2009
 

                                       
„Adio !” 
Panasonic FZ50    F/5,6   1/250s 
Autor: Aringhe Adrian Emanue 
5.Bibliografie 
 
• Revista Popular Photography, Iulie 2008, Volumul 72, Nr.7, pagina 34  
• Revista PhotoMagazine, Aprilie 2009, Nr. 43, pagina 38 
• Revista PhotoMagazine, Mai 2009, Nr. 44, pagina 50 
• Doug Harman, Ghid de fotografie digitală, Editura Polirom 2009 
• Robert  Caputo,  Wiliam  Albert  Allard,  National  Geographic  Field  Guide: 
People&Portraits, Editura Egmond 2006 
• Bob Caputo, Peter Burian, National Geographic Photography Field Guide: Secrets 
to making great pictures, Second Edition, Editura Egmond 2008 
• Michael  Freeman,  101  Ponturi  de  bază  în  fotografia  digitală,  Editura  Litera 
International 2009 
 
VA urma...
 Pag 34 Hobby ? Nr.3--> 2009

REVISTĂ NOASTRĂ SE DISTRIBUIE DEJA ŞI ÎN JUDEŢELE :

CLUJ, MEHEDINŢI, OLT, PRAHOVA, BOTOŞANI, GALAŢI, TIMIŞ, CARAŞ-
SEVERIN, SUCEAVA, HARGHITA, GORJ, ALBA , ARAD şi BUCUREŞTI

DISPONIBIL ŞI PE INTERNET … www.yo2kqk.kovacsfam.ro

www didactic.ro
În numărul următor :

• Reportaje

• Internet

• Radioamatorism

• Curiozităţi

• Fotografie digitala

• Sfaturi practice, reţete…

… şi multe articole scrise de elevi..

Pentru detalii, contactaţi prof. Kovacs Imre – YO2LTF de la Clubul

Copiilor Petroşani, Str. Timişoarei, nr. 6 ,cod poştal 332015
SAU
Telefon: 0741013296
SAU
Email: yo2kqk2000@yahoo.com

GRATIS : www.yo2kqk.kovacsfam.ro în format pdf..