Exemplificați tema morții prin alte 5 poeme din experiența personală de lectură.

Poezia De-a v-aţi ascun face parte din volumul Cuvinte potrivite şi aparţine liricii
filozofice, ilustrând viziunea argheziană asupra morţii ca joc. Textul se încadrează în lirismul
subiectiv, fiind un monolog adresat, deoarece pot fi identificate mărcilelexico-gramaticale
care atestă prezenţa eului liric. Ex:Folosirea persoanei I pl atenţionează asupra condiţiei pe
care şi-o asumă creatorul, el devine vocea care exprimă condiţia umanităţii, nu doar condiţia
individului.Tema textului o constituie concepţia asupra mor ţii, condiţia efemeră a omului.
Deşi moartea este uneveniment tragic, durerea despărţirii de cei dragi este atenuată prin
formula jocului, la ale cărui reguli se supun toate fiinţele: slugi, stăpâni, păsări, flori,câni.

Poezia debutează cu o adresare directă cu încărcătură afectivă, dragii mei, fiind

proiectată într -un viitor neprecizat, odată. Mărci ale eului liric: … Ideea că omul este supus
destinului se remarcă încă de la începutul poeziei, Nu ştiu când o să fie asta. Moartea
reprezintă singura certitudine pe care tatăl o percepe ca pe un joc al sorţii hotărât, o să ne
jucăm odată,/ Odată, poate, după scăpătat. Amurgul are aici sens conotativ de perioadă de
declin, decădere, sfârşit, bătrâneţe.
Poezia “Plumb” de George Bacovia a aparut in volumul cu acelasi nume in anul 1916,
seincadreaza in curentul literar simbolism datorita mai multor caracteristici regasite in
afirmatia LidieiBote din opera “Simbolismul romanesc” cu privire la atmosfera apasatoare
care o resimte poetul, lasentimentul mortii, la universul neutru in care este blocat, la
acumularea continua de sentimentenegative.Tema poeziei o constituie arta poetica
neconventionala, este neconventionala deoarece sesurprinde raportul dintre eul creator si
univers, iar motivele ce alcatuiesc aceasta tema sunt plumbul,moartea, natura artificiala,
solitudinea, iubirea, zborul, nevroza.Epitetul “dormeau adanc” marcheaza inceputul primei
strofe, reda un timp infinit, atemporalitate,o profunzime a somnului, aceasta stare de repus
provocand neliniste, nesiguranta, teama de moarte, oanticamera, dar in ultimul vers al
poeziei, eul liric isi manifesta neimplinirea iluziei de a evada prinmetafora “aripele de
plumb”, aripile transformandu-se intr-o povara, intre aripi si plumb se creeazaun
contrast.Simbolurile “sicriu” si “cavou” redau senimentele eului liric de captivitate in propriul
trup, inlumea care traieste, se simte inchis intr-un univers, de aceea, el simte nevoia de a se
detasa de sine,acesta se percepe din exterior, devenind un obiect, dupa cum spune si Nicolae
Manolescu, prinsimbolul “mort”. Se realizeaza o usoara trecere de la vidul sufletesc la moarte
prin cele douaconstructii in care este prezent verbul “a fi”, care are valoare existentiala.In
timp ce, pentru romantici, florile simbolizau frumosul, viata, iar iubirea avea un
rolcompensatoriu, in cadrul creatiei bacovine florile sunt de plumb, reprezentand
artificialitate,infatisarea artificialitatii creeaza imaginarul specific simbolismului, iar
iubirea sta sub semnul mortii,sentiment conturat de metafora “amorul meu de plumb” si de
epitelul “dormea intors amorul”.
Poezia "Gorunul" este o elegie filozofica si face parte din volumul de debut al lui
Lucian Blaga, "Poemele luminii" (1919), in care temele predominante sunt iubirea, natura,
moartea.
 Tema poeziei este ilustrata de meditatia poetului asupra mortii, pe care o percepe nu ca
pe un final implacabil si neasteptat, ci ca pe o "mare trecere" intr-o alta stare spirituala, care se
apropie pe masura ce viata aluneca treptat spre neant. Presimtirea mortii este o componenta a
vietii si se dezvaluie progresiv pe parcursul poeziei, ceea ce releva lirica expresionista in care
se inscrie creatia lui Lucian Blaga.
Ideea poetica exprima senina detasare, linistea filozofica, meditativa, cu care Blaga isi
contempla curgerea lenta a vietii in nefiinta.
Sursele de inspiratie ale poeziei "Gorunul" se afla in mitologia universala, folclorul national si
literatura culta. in mitologie, gorunul este arborele cosmic, ce simbolizeaza un spatiu de
comunicare intre Cer, Pamant si Infern, pe care Mircea Eliade il considera "axis mundi" si
apreciaza - in studiul "Sacru si Profan" -ca, la Blaga, "Imaginea arborelui n-a fost aleasa
numai pentru a simboliza Cosmosul, dar si pentru a exprima viata, tristetea, nemurirea,
intelepciunea". Marin Mincu subliniaza ideea ca gorunul este un copac sacru, un "simbol al
mortii si totodata al perenitatii", facand referiri la gorunul Iui Horia, "aflat nu departe de
mormantul altui erou, Iancu". N. Balota spune ca acest arbore totemic al vegetatiei carpatine
-gorunul - semnifica in mitologie "trecerea din realitatea timpului in eternitatea Universului
prin sentimentul mortii". in ceea ce priveste sursa folclorica, poezia lui Blaga a fost
asemanata, ca punct de plecare, cu balada "Miorita", unii critici considerand ca esenta
ambelor creatii consta in atitudinea omului de a-si accepta moartea cu detasare, ca pe un dat
firesc al existentei. Totusi, seninatatea ciobanasului in fata mortii este o stare asumata cu
intelepciune, considerand ca moartea este singurul final al vietii, pe cand linistea ce "picura"
in sufletul poetului Blaga este dobandita prin meditatia profund filozofica asupra existentei
spirituale a omului, ca parte componenta a Universului. Testamentul ciobanasului este o
decizie luata din cauza amenintarii cu moartea iminenta, pe cand Blaga presimte sfarsitul ca
pe o ipoteza existentiala, contempland imaginea sicriului in trunchiul gorunului.
Noaptea de noiembrie a lui Alexandru Macedonski surprinde în versurile ei portretul
fidel al trăirilor macedonskiene, redat prin intermediul stării naturii care devine astfel părtașă
la procesul înhumării. În asentiment cu moartea fizică a poetului începe o ”burniță de ploaie”,
”Vântul șoptește”, ”luna se ascunde”, soarele palid stă ascuns ”spărgând o clipă norii din
naltul spu abis” cu o unică rază ce cade pe chipul de ceară al poetului mort, pentru ca mai apoi
să dispară total: ”O rază nu se vede în cer nici pe pământ...” mai mult decât un simplu
instrument ce induce datorită senzațiilor olfactive, vizuale și auditive starea de euforie, natura
este o proiecție a stărilor sufletești ale poetului.